2ra-966/20 — încasarea datoriei
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- încasarea datoriei
- Temei legal
- temeiurile declarării recursului
2ra-966/20 — încasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2020)
Dosarul nr. 2ra-966/2020
prima instanță: Judecătoria Edineț, sediul Ocnița (jud. D. Dolghieri)
instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud. A. Corcenco, D. Corolevschi, D. Stănilă)
ÎNCHEIERE
08 iulie 2020 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție,
în componența:
Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova
judecătorii Ala Cobăneanu
Iurie Bejenaru
examinând chestiunea privind admisibilitatea recursurilor declarate de Nicolae
Pașa, reprezentat de avocații Sorin Corceac, Cristina Doga și de Vasili Traghira,
în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată înaintată de către Nicolae
Pașa împotriva lui Vasile Traghira (fiul) și Anastasia Stoliarchuk –Traghira
(succesori în drepturi ai Zinaidei Traghira) și Vasili Traghira (tata) cu privire la
încasarea datoriei, dobânzii de întârziere și a cheltuielilor de judecată,
împotriva deciziei din 21 noiembrie 2019 a Curții de Apel Bălți, prin care a
fost admis apelul declarat de Vasili Traghira, a fost casată hotărârea din 27 aprilie
2018 a Judecătoriei Edineț, sediul Ocnița și a fost emisă o nouă hotărâre de admitere
parțială a acțiunii,
c o n s t a t ă:
La 20 septembrie 2016 Nicolae Pașa a depus cerere de chemare în judecată,
concretizată ulterior, împotriva lui Vasile Traghira și Anastasia Stoliarchuk –
Traghira (succesori în drepturi ai Zinaidei Traghira) și Vasili Traghira, prin care a
solicitat încasarea în mod solidar de la Vasili Traghira, Vasile Traghira și Anastasia
Stoliarchuk –Traghira a datoriei în sumă de 65 798,9 dolari SUA, dobânzii de
întârziere în mărime de 21 836,21 de dolari SUA calculată pentru perioada 19
decembrie 2015-25 ianuarie 2018 și a cheltuielilor de judecată în mărime de 25 000
de lei ( f.d. 3-4,122-124,144-145, vol. I).
În motivarea acțiunii Nicolae Pașa a invocat că prin contractul de împrumut
nr.654 din 13 februarie 2014 Zinaida Traghira și Vasili Traghira au beneficiat de la
Nicolae Pașa de un împrumut în mărime de 68 000 de dolari SUA, cu scadență
finală la data de 13 februarie 2015. În scopul asigurării rambursării integrale și la
timp a împrumutului și a altor plăți aferente contractului de împrumut a fost încheiat
contractul de ipotecă nr. 655 din 13 februarie 2014, prin care s-a grevat cu ipotecă
în favoarea lui Nicolae Pașa bunul imobil, format din: teren pentru construcție, cu
numărul cadastral xxxxx, cu suprafața de 0,3639 ha și construcția comercială cu
destinația prestări servicii cu numărul cadastral xxxxx cu suprafața de 670,2 m.p.
amplasate în xxxxx, evaluat de părți la preț ipotecar de 915 627 de lei.
La 16 iunie 2015 Judecătoria Ocnița a emis titlul executoriu, prin care s-a
dispus transmiterea silită în posesia lui Nicolae Pașa a bunurilor gajate conform
contractului de ipotecă nr.655 din 13 februarie 2014 și anume; terenul pentru
construcție cu numărul cadastral xxxxxx, și construcția comercială cu destinația
prestări servicii cu numărul cadastral xxxxxx, amplasate în xxxxx. Titlul executoriu
a fost pus spre executare silită. Executorul judecătoresc Viorel Meica la data de 05
august 2015, prin procesul - verbal de transmitere în posesie, a transmis de facto
bunurile gajate lui Nicolae Pașa.
Reclamantul a menționat că în scopul comercializării bunurilor ipotecate a
încheiat contract de intermediere cu SRL „Acona -Imobil”, care a promovat
realizarea bunului imobil situat în xxxxxx. Ca urmare, la data de 19 decembrie 2015
Nicolae Pașa a comercializat bunul imobil la prețul de 38 000 de euro, echivalentul
a 807 880 de lei, sau 41 197,78 de dolari SUA.
Nicolae Pașa a susținut că din suma obținută în urma realizării bunului imobil
a stins dobânda de întârziere în mărime de 14 516,6 dolari SUA, calculată în
temeiul art. 619 al Codului civil pentru perioada februarie 2015 – 19 decembrie
2015, penalitatea în mărime de 24 480 de dolari SUA, ce constituie 0,2% din suma
datoriei pentru o perioadă de 180 zile de întârziere și 2 201 dolari SUA din suma
datoriei de 38 000 de dolari SUA.
La 31 decembrie 2015 Nicolae Pașa a transmis pârâților notificarea, prin care a
comunicat faptul comercializării bunului imobil, prețul, condițiile în care a fost
înstrăinat precum și faptul existenței datoriei, acordându-le un termen de 15 zile
pentru achitarea tuturor plăților debitoare față de reclamant, însă care nu s-a soldat
cu un careva răspuns.
În opinia reclamantului se consideră îndreptățit de a solicita încasarea datoriei
la contractul de împrumut, dobânda de întârziere calculată conform art.619 al
Codului civil în mărime de 9 % peste rata dobânzii prevăzută la art.585 dacă legea
sau contractul nu prevede altfel, precum și a cheltuielilor de judecată, ori pârâții nu
și-au îndeplinit obligațiile contractuale asumate prin contractul de împrumut, iar
prețul la care au fost comercializate bunurile imobile ipotecate, nu a acoperit datoria
și dobânzile acumulate.
Prin hotărârea din 27 aprilie 2018 a Judecătoriei Edineț, sediul Ocnița a fost
admisă acțiunea depusă de Nicolae Pașa, a fost încasat în mod solidar de la Vasili
Traghira, Vasile Traghira, Anastasia Stoliarchuk - Traghira în beneficiul lui Nicolae
Pașa datoria în sumă de 65 798,9 dolari SUA, dobânda în mărime de 21 836,21 de
dolari SUA, convertiți în lei conform cursului valutar BNM, la data executării
hotărârii judecătorești, a cheltuielilor de judecată formate din taxa de stat în mărime
de 25 000 de lei și asistență juridică în mărime de 15 000 de lei (f.d. 211, 213-219,
vol.I).
Prin decizia din 13 decembrie 2018 a Curții de Apel Bălți a fost admis apelul
declarat de către Vasili Traghira, a fost casată parțial hotărârea din data de 27 aprilie
2018 a Judecătoriei Edineț, sediul Ocnița, cu emiterea unei noi hotărâri prin care a
respins cererea lui Nicolae Pașa cu privire la încasarea sumei 15 000 de lei,
solicitată cu titlu de asistență juridică, în rest hotărârea contestată a fost menținută.
A fost încasată suplimentar de la Vasili Traghira și succesorii în drepturi ai
defunctei Zinaidei Traghira, Vasile Traghira, Anastasia Stoliarchuk - Traghira în
beneficiul lui Nicolae Pașa dobânda de întârziere pentru perioada 28 aprilie 2018-
2
13 decembrie 2018 în mărime de 6 398,73 de dolari SUA sau echivalentul în lei la
momentul executării hotărârii (f.d. 12, 13-18, vol.II).
Pentru a ajunge la această soluție instanța de apel a concluzionat că
neexecutarea contractului de împrumut de către Zinaida Traghira și Vasili Traghira
a dus la urmărirea bunului ipotecat. Nicolae Pașa a vândut în numele Zinaidei
Traghira la preț de 38 000 de euro bunul imobil ipotecat, stingând astfel dobânda
de întârziere, penalitatea și o parte din suma împrumutului. În rezultat, s-a constatat
că la data de 19 decembrie 2015 restanța la împrumut era în mărime de 65 798,9
dolari SUA, iar dat fiind faptul că este o obligație pecuniară, iar debitorul întârzie cu
achitarea instanța de apel a dispus încasarea dobânzii de întârziere, până la data
adoptării deciziei în sumă de 6 398,73 de dolari SUA.
Împotriva deciziei instanței de apel, la data de 22 martie 2019 Vasili Traghira,
reprezentat de avocatul Iurii Mîrzenco, a declarat recurs, solicitând admiterea
recursului, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe cu
emiterea unei noi hotărâri privind respingerea cererii de chemare în judecată cu
declararea din oficiu a nulității absolute a contractului de vânzare – cumpărare a
bunurilor ipotecate din 19 decembrie 2015 (f.d. 41-48, vol.II).
Prin decizia din 29 mai 2019 a Curții Supreme de Justiție a fost admis recursul
declarat de Vasili Traghira, reprezentat de avocatul Iurii Mîrzenco, a fost casată
integral decizia din 13 decembrie 2018 a Curții de Apel Bălți cu remiterea cauzei la
rejudecare în instanța de apel.
Prin decizia din 21 noiembrie 2019 a Curții de Apel Bălți a fost admis apelul
declarat de Vasili Traghira, a fost casată hotărârea din 27 aprilie 2018 a Judecătoriei
Edineț, sediul Ocnița și a fost emisă o nouă hotărâre de admitere parțială a acțiunii,
a fost încasat în mod solidar, de la Vasili Traghira, Vasile Traghira, Anastasia
Stoliarchuk - Traghira în beneficiul lui Nicolae Pașa datoria la contractul de
împrumut în sumă de 26.802,22 de dolari SUA, sau echivalentul acestora în monedă
națională conform cursului BNM la data executării hotărârii, dobânda de întârziere
în mărime de 12157,19 dolari SUA sau echivalentul acestora în monedă națională
conform cursului BNM la data executării hotărârii sau echivalentul acestora în
monedă națională conform cursului BNM la data executării hotărârii, iar în total
suma de 38959,41 de dolari SUA sau echivalentul acestora în monedă națională
conform cursului BNM la data executării hotărârii.
A fost încasat, în mod solidar, de la Vasili Traghira, Vasile Traghira, Anastasia
Stoliarchuk - Traghira în beneficiul lui Nicolae Pașa dobânda de întârziere conform
art. 372 alin. (3) CPC, în sumă de 6430,71 de dolari SUA sau echivalentul acestora
în monedă națională conform cursului BNM la data executării hotărârii.
A fost încasat, în mod solidar, de la Vasili Traghira, Vasile Traghira, Anastasia
Stoliarchuk - Traghira în beneficiul lui Nicolae Pașa cheltuielile de judecată formate
din cheltuieli de plată a taxei de stat în sumă de 25000 de lei.
Pentru a decide astfel, instanța de apel s-a bazat pe prevederile art. 512 alin.
(1), 513 alin. (1), 514, 572 alin. (1) și (2), 867 alin. (1) Codul civil în vigoare pînă la
01 martie 2019, art. 4 alin. (1) din Legea cu privire la ipotecă și a stabilit că la data
de 13 februarie 2014 între Nicolae Pașa și Zinaida Traghira, Vasili Traghira a fost
încheiat contractul de împrumut nr. 645, obiectul contractului fiind suma
împrumutului de 68 000 de dolari SUA, cu scadență finală la data de 13 februarie
2015.
3
În scopul asigurării rambursării integrale și la timp a împrumutului și a altor
plăți aferente contractului de împrumut, între Pașa Nicolae și soții Traghira Vasile și
Zinaida, a fost încheiat contractul de ipotecă nr. 655 din 13 februarie 2014, prin care
a fost grevat cu ipotecă în favoarea lui Nicolae Pașa bunul imobil, format din: teren
pentru construcții cu suprafața de 0,3639 ha cu nr. cadastral xxxxx și construcția
comercială, cu destinația prestări servicii cu nr. cadastral xxxxx cu suprafața de
670,2 m2 amplasate în xxxxx, bunuri evaluate de părți la suma de 915 627 de lei,
valoarea de piață fiind de 3 527 000 de lei și valoarea de înlocuire fiind de 2
560 000 de lei.
A mai stabilit instanța de apel că, pînă la data de 13 februarie 2015 Zinaida
Traghira și Vasili Traghira nu și-au onorat obligațiunile de rambursare a
împrumutului, acumulînd datorii la împrumut în valoarea lui totală de 68 000 de
dolari SUA.
În legătură cu nerambursarea la termen a datoriei, la cererea lui Nicolae Pașa,
Judecătoria Ocnița la 16 iunie 2015 în temeiul hotărîrii nr. 2-178/15 (f.d. 106 vol.
II), a dispus transmiterea silită în posesia lui Nicolae Pașa a bunurilor ipotecate
conform contractului de ipotecă nr.655 din 13 februarie 2014, și anume: a terenului
pentru construcții cu suprafața de 0,3639 ha cu nr. cadastral xxxxx și a construcției
comerciale cu destinația prestări servicii cu nr. cadastral xxxxx cu suprafața de
670,2 m2 amplasate în xxxxx.
În temeiul procesului verbal din 05 august 2015 întocmit de executorul
judecătoresc Viorel Meica în cadrul procedurii de executare nr. 146-118 a
documentului executoriu nr. 2-178/2015 din 16 iulie 2015 emis de Judecătoria
Ocnița privind transmiterea în posesia lui Pașa Nicolae bunului imobil ipotecat,
terenul pentru construcții cu suprafața de 0,3639 ha cu nr. cadastral xxxxx și
construcția comercială cu destinația prestări servicii cu nr. cadastral xxxxxx cu
suprafața de 670,2 m2 amplasate în xxxxx, s-au transmis de la debitorul Traghira
Zinaida în posesia creditorului Pașa Nicolae (f.d.1-8 vol.III).
La 19 decembrie 2015 Nicolae Pașa personal a comercializat bunul imobil,
înstrăinîndu-l lui Maxim Aparenco (f.d. 100-101 vol. II), la prețul de 38 000 de
euro, adică în echivalentul a 807 880 de lei sau a 41 197,78 de dolari SUA.
Respectiv, a indicat intimatul/reclamant Nicolae Pașa că din suma obținută de
41 197,78 de dolari SUA a stins dobânda de întârziere în mărime de 14 516,6 dolari
SUA, calculată în temeiul art. 619 al Codului civil pentru perioada februarie 2015 –
19 decembrie 2015, penalitatea în mărime de 24 480 de dolari ce constituie 0,2%
din suma datoriei pentru o perioadă de 180 de zile de întârziere și 2 201 dolari SUA
din suma datoriei de 68 000 de dolari SUA.
Prin acțiunea formulată actualmente, Nicolae Pașa a pretins asupra încasării
din contul apelanților/pîrîți: Vasili Traghira, Vasile Traghira și Anastasia
Stoliarchuk –Traghira, a următoarelor sume: 65 798,9 dolari SUA – cu titlu de
datorie, 21 836,21 de dolari SUA – cu titlu de dobânda de întârziere conform art.
619 Cod civil, pentru perioada 19 decembrie 2015-25 ianuarie 2018.
La fel, instanța de apel s-a bazat pe prevederile art. 34 alin. (1), (2) și (8) din
Legea cu privire la ipotecă , în vigoare la data depunerii acțiunii, art. 493 alin. (5),
586 alin. (1) și (2) Codul civil, Colegiul civil al instanței de apel a considerat că
incorect intimatul Pașa Nicolae, în urma realizării bunului ipotecat, a stins mai întîi
penalitățile și dobînzile de întîrziere, odată ce imputația urma să se facă de intimat
4
în privința sumei datoriei, adică în primul rînd intimatul urma să stingă suma de 68
000 de dolari SUA, producătoare de dobînzi și împovărătoare pentru debitorul
Traghira.
Din aceste considerente, solicitarea intimatului/reclamant Pașa Nicolae de a i
se încasa cu titlu de datorie rămasă de 65798,9 dolari SUA devine neîntemeiată,
întrucît suma datoriei rămase, ca urmare a realizării bunurilor ipotecate, la data de
10 septembrie 2016 constituie 26802,22 de dolari SUA (68000 USD – 41197,78
USD echivalentul a 38 000 euro = 26802,22 USD).
Pe cînd, prima instanță, contrar normelor citate, greșit a constatat existența
datoriei la contractul de împrumut ca fiind de 65798,9 dolari SUA, respectiv, greșit
a încasat-o. În asemenea împrejurări, Colegiul civil și de contencios administrativ al
Curții de Apel Bălți a dispus încasarea solidară din contul pîrîților în beneficiul
reclamantului, cu titlu de datorie la contractul de împrumut, a sumei de 26.802,22
de dolari SUA.
Totodată, aplicînd prevederile art. 617, 619 alin. (1) și (2) Codul civil, instanța
de apel a stabilit cu certitudine că, contractul de împrumut a fost realizat între două
persoane fizice și anume Pașa Nicolae și soții Traghira Vasili și Zinaida, aceștea din
urmă au împrumutat suma de 68.000 de dolari SUA de la Pașa Nicolae pentru
necesități personale; prin urmare, raportul de împrumut în cazul de față nu este un
raport comercial și nici una dintre părțile raportului dat nu este consumator; deci,
dobînda de întîrziere urmează a fi calculată în mărime de 9% (alin. 2 art. 619 Cod
civil).
Pornind de la cuantumul datoriei la împrumut de 26.802,22 dolari SUA, ținînd
cont de solicitarea părții reclamante de a calcula dobînda de întîrziere din data de
19.12.2015 (f.d. 16 vol.I), data de realizare a bunurilor ipotecate, Colegiul civil al
instanței de apel reține o dobîndă de întîrziere conform art. 619 Cod civil în
cuantum de 4866,63 USD, calculînd-o pînă la data de 10 septembrie 2016 (perioada
solicitării din acțiune).
Totodată, în baza cererilor de completare a cerințelor (f.d. 122, 145 vol. I) și
solicitării încasării cu titlu de dobîndă de întîrziere conform art. 619 Cod civil, pe
parcursul perioadei de judecare a cauzei – 20.09.2016 – 27.04.2018, Colegiul civil
al instanței de apel a reținut o dobîndă de întîrziere în cuantum de 7290,56 USD.
Deci, în total, cu titlu de dobîndă de întîrziere conform art. 619 Cod civil, din
suma datoriei la împrumut de 26.802,22 dolari SUA, pentru perioada: 19.12.2015 –
27.04.2018, instanța de apel a dispus încasarea solidară din contul pîrîților în
beneficiul reclamantului, a sumei de 12157,19 dolari SUA.
În conformitate cu prevederile art.372 alin. (3) CPC, instanța de apel a admis
cererea avocatului Cristina Doga în interesele intimatului în vederea compensării și
a dobînzilor de întîrziere ca despăgubiri apărute după pronunțarea hotărîrii în prima
instanță, încasîndu-se dobînda de întîrziere pentru perioada 28.04.2018 (data
pronunțării hotărîrii) - 20.11.2019 (data pronunțări deciziei) în suma de 6430,71 de
dolari SUA, pornind de la același cuantum al datoriei la împrumut de 26.802,22
dolari SUA.
În temeiul art. 94 alin. (1) CPC, instanța de apel a dispus încasarea de la pârâți
în beneficiul reclamantului cheltuielile compuse din plata taxei de stat la depunerea
acțiunii în sumă de 25000 de lei, iar cerința cu privire la compensarea cheltuielilor
de asistență juridică a respins-o, deoarece nu este probată.
5
La 03 aprilie 2020, prin oficiului poștal, Nicolae Pașa, reprezentat de avocatul
Sorin Corceac, a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând
admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii
primei instanțe, cât și modificarea deciziei instanței de apel din 21 noiembrie 2019
în partea dispoziției de încasare din contul lui Vasili Traghira, Vasile Traghira și
Stoliarchuk -Traghira Anastasia a dobânzii de întârziere pentru perioada de după
pronunțarea hotărârii instanței de fond, conform art. 372 alin. (3) CPC în sumă de
16112,62 de dolari SUA, calculată pentru perioada 29 aprilie 2018-21 noiembrie
2019.
În motivarea recursului a indicat că instanța de apel nu a aplicat Legea ce
trebuia să fie aplicată și concomitent a aplicat o lege ce nu trebuia să fie aplicată ce
constituie temei de casare a deciziei contestate conform art. 432 alin. (2) lit. a) și b)
CPC.
Astfel, temei pentru emiterea deciziei contestate la determinarea cuantumului
datoriei la împrumut instanța de apel a aplicat dispozițiile art. 586 alin. (1) și (2)
Codul civil, (în vigoare la data emiterii hotărârii) ce sunt inaplicabile speței în
contextul dispozițiilor alin. (4) al aceluiași articol.
Dispozițiile specifice la art. 586 alin. (4) Codul civil se regăsesc în art. 875
alin. (6) Codul civil(în redacția în vigoare din 02 martie 2019) potrivit căruia în
cazul obligației pecuniare indiferent de imputația indicată de debitor, plata
efectuată de către debitor se va imputa în primul rînd, cheltuielilor, în al doilea rînd,
dobânzii și a altor prestații și la urmă sumei de bază (creditorului), dacă creditorul
nu face o imputație diferită.
Din dispozițiile normelor citate mai sus reiese că prevederile art. 586 alin. (4)
Codul civil (art. 875 alin. (6) în redacția nouă) sunt norme speciale și astfel, sunt
aplicabile prioritar față de normele cu caracter general expuse la art. 586 alin. (1) și
(2) Codul civil.
Prin urmare prevederile art. 586 alin. (1) și (2) Codul civil, aplicate de instanța
de apel la determinarea cuantumului datoriei la împrumut, nu sunt aplicabile speței,
astfel încât cuantumul datoriei la împrumut urmează a fi determinat reieșind din
prevederile art. 586 alin. (4) Codul civil, normă aplicată corect de către recurent la
utilizarea sumelor obținute din comercializarea bunului ipotecat în contextul în care
suma obținută în rezultat a fost insuficientă pentru stingerea integrală a datoriei
formate.
A mai menționat că neaplicarea de către instanța de apel a dispozițiilor art. 586
alin. (4) Codul civil și aplicarea eronată a prevederilor alin. (1) și (2) Codul civil ale
aceluiași articol la determinarea cuantumului datoriei la împrumut a dus la
determinarea eronată a restanței formate. Astfel a considerat că instanța de apel a
determinat eronat și cuantumul dobânzilor de întârziere aferente datoriei la
împrumut formate de debitori.
Or, deși instanța ierarhic inferioară a aplicat corect dispozițiile art. 619 Codul
civil, aceasta a determinat cuantumul dobânzilor de întârziere aferente datoriei
formate de debitori reieșind din cuantumul greșit determinat al datoriei la împrumut
de 26802,22 de dolari SUA.
În consecință, a susținut că instanța de apel eronat a casat hotărârea primei
instanțe în partea ce se referă la adjudecarea sumei de 65798,90 de dolari SUA cu
titlu de datorie la împrumutul acordat și a sumei de 21836,21 dolari SUA cu titlu de
6
dobândă de întârziere aferente datoriei restante de 65798,90 dolari SUA, calculată
în baza art. 619 Codul civil pentru perioada întârzierii 19 decembrie 2015 – 25
ianuarie 2018.
A mai susținut că instanța de apel a determinat eronat, reieșind din cele expuse
mai sus, cuantumul dobânzilor de întârziere adjudecate în temeiul art. 372 alin. (3)
CPC, astfel încât această normă a fost pusă în aplicare eronat. Din aceste motive, a
considerat că decizia instanței de apel urmează a fi modificată în partea adjudecării
dobînzii de întîrziere în mărime de 16112,62 de dolari SUA.
La fel, instanța de apel eronat a respins solicitarea privind adjudecarea
cheltuielilor de asistență juridică suportate de recurent în condițiile în care dovada
ce se confirmă achitarea acestora a fost anexată la dosar.
La 13 aprilie 2020, prin intermediul oficiului poștal, Nicolae Pașa, reprezentat
de avocatul Cristina Doga, a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel,
solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și menținerea
hotărârii primei instanțe cu calcularea dobânzii de întârziere în conformitate cu art.
372 alin. (3) CPC.
În motivarea recursului a indicat că instanța de apel la emiterea deciziei nu a
aplicat legea care trebuia să fie aplicată și a aplicat o lege care nu trebuia să fie
aplicată.
A invocat că instanța de apel a aplicat eronat prevederile art. 586 alin.(1), (2)
Codul civil. Or, în cazul din speță obiectul acțiunii este o singură prestație acea de
rambursare a împrumutului de către intimați conform contractului de împrumut din
13 decembrie 2014. Instanța de apel greșit a calculat suma dobânzii de întârziere
conform art. 619 alin. (2) din Codul civil și suma penalității conform pct. V al
contractului de împrumut din 13 decembrie 2014, fiind apreciate ca prestații
separate, însă aceste două sume sunt modalități de compensare a prejudiciului
pentru neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a obligației pecuniare.
Mai mult, instanța de apel a omis să aplice prevederile art. 586 alin. (4) Codul
civil.
La 24 aprilie 2020, prin intermediul oficiului poștal, Vasili Traghira a
declarant recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului,
casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi
hotărâri de respingere integrală a acțiunii.
În motivarea recursului a indicat că circumstanțele importante pentru
soluționarea cauzei nu au fost dovedite cu probe veridice și suficiente și ca urmare
instanțele greșit a constatat existența datoriei la contractul de împrumut, de către
instanța de apel au fost aplicate eronat normele de drept material și procedural.
A accentuat că, la rejudecarea cauzei, instanța de apel a examinat numai
problema corectitudinii calculelor dobânzilor de întârziere și a penalităților, iar
pretențiile și argumentele apelantului privind necesitatea examinări circumstanțelor,
ce prezintă importanță pentru soluționarea corectă a litigiului și anume ilegalitatea
vînzării de către Nicolae Pașa a bunului ipotecat, prețul de piață fiind 3.527.000 de
lei, cu o sumă redusă doar în mărime de 807.880 de lei, au fost ignorate pe deplin.
Acest fapt poate fi confirmat prin ascultarea înregistrărilor audio ale ședințelor de
judecată.
Totodată și din contextul deciziei instanței de apel atacate rezidă că, instanța de
apel s-a limitat numai la calculele dobânzilor de întârziere și nu mai mult.
7
A susținut că instanța de apel nu a aplica legea care trebuia să fie aplicată și
anume Legea cu privire la ipotecă.
Instanțele de judecată, ierarhic inferioare nu au examinat și nu au dat apreciere
tuturor argumentelor invocate de apelantul Vasili Traghira.
A relatat că nu are careva datoriei față de Nicolae Pașa, iar argumentele
invocate de apelant au fost lăsate fără apreciere juridică corespunzătoare.
Instanța de apel a încălcat esențial și normele de drept material, deoarece
intimatul Nicolae Pașa a ignorat normele legale care prevăd necesitatea înștiințării
debitorului ipotecar despre intenția de a vinde imobilul ipotecat cu suma pretinsă în
mărime de 38.000 de euro.
A menționat recurentul că a fost sigur că prin procedura de transmitere a
bunurilor ipotecate în folosul creditorului Nicolae Pașa au fost stinse creanțele
contractului de împrumut.
La fel, a indicat că nu este de acord nici cu decizia instanței de apel în partea ce
ține de procentul dobânzilor de întârziere.
Prin notificarea din 02 iunie 2020, Curtea Supremă de Justiție în conformitate
cu art. 439 alin. (2) CPC a expediat intimaților copia recursului și i-a înștiințat
despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii
acesteia.
La 05 iunie 2020 avocatul Sorin Corceac, reprezentant al lui Nicolae Pașa, și
Vasili Traghira au recepționat copia recursurilor. La 08 iulie 2020 avocatul Sorin
Corceac, reprezentant a lui Nicolae Pașa, a depus referință la recursul declarat de
Vasili Traghira, prin care a considerat recursul declarat de ultimul ca fiind
inadmisibil.
În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se
declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,
dacă legea nu prevede altfel.
Materialele dosarului atestă că decizia Curții de Apel Bălți din 21 noiembrie
2019 a fost recepționată de Nicolae Pașa la 06 februarie 2020 și de Vasili Taghira la
14 februarie 2020, fapt confirmat prin avizele de recepție (f.d. 63-67, vol. III).
Conform pct. 1 din Anexa la Dispoziția nr. 1 din 18 martie 2020 a Comisiei
pentru Situații Excepționale a Republicii Moldovei, pe durata stării de urgență
termenele de prescripție și termenele de decădere de orice fel nu încep să curgă, iar,
dacă au început să curgă se suspendă pe toată durata stării de urgență instituie
potrivit Hotărîrii Parlamentului nr. 55 din 17 martie 2020.
Astfel, recursurile declarate de Nicolae Pașa la 03 aprilie 2020 și de către
Vasili Traghira la 24 aprilie 2020, se consideră a fi depuse în termen.
Examinând temeiurile recursurilor, completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursurile sunt
inadmisibile din considerentele ce urmează.
În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces
sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau
aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.
Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se
consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau
aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate
la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în
8
care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul
în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța
judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la
încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră
inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.
432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție consideră că recursurile declarate de Nicolae Pașa, reprezentat
de avocații Sorin Corceac, Cristina Doga și de Vasili Traghira, nu se încadrează în
temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau
aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural
de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.
Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai
asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea
deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.
În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura
admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se
încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
Astfel, în sensul dat, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în
jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției
Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu
se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,
întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva
sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza
Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie
1995, nr.26561/1995).
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție ține să menționeze că potrivit jurisprudenței CEDO, recursul
trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în
cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de
lucruri (cauza Asito vs Republica Moldova, 10 iulie 2010, Meyer vs Germania, 22
martie 2016), însă motivele recursului, invocare în speță sunt similare celor invocate
în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.
Astfel, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursurile declarate
de Nicolae Pașa, reprezentat de avocații Sorin Corceac, Cristina Doga și de Vasili
Traghira, ca inadmisibile.
În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a) și 440 alin. (1) Codul de
procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție
d i s p u n e:
9
Recursurile declarate de Nicolae Pașa, reprezentat de avocații Sorin Corceac,
Cristina Doga și de Vasili Traghira, se consideră inadmisibile.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului,
judecătorul Svetlana Filincova
Judecătorii Ala Cobăneanu
Iurie Bejenaru
10