2ra-879/20 — Anularea ordinului de concediere, restabilirea în functie, încasarea plătilor salariale

Dosarul nr. 2ra-879/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Central, judecător – E. Galușceac

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, judecători – M. Anton, Iu. Cotruță, V. Cotorobai

Î N C H E I E R E

01 iulie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Ala Cobăneanu

examinând admisibilitatea recursului declarat de Duca Nicolae,

în cauza civilă la cererea înaintată de Duca Nicolae către Instituția Publică

,,Școala Sportivă Specializată de Lupte „Andrei Doga” mun. Chișinău cu privire la

anularea parțială a ordinului de concediere, restabilirea în funcție, încasarea

salariului și a prejudiciului pentru perioada lipsei forțate de la serviciu,

împotriva deciziei din 14 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respinsă cererea de apel depusă de Duca Nicolae, fiind menținută hotărârea din

13 aprilie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central,

c o n s t a t ă:

La 09 ianuarie 2018, reclamantul Duca Nicolae s-a adresat cu cerere de chemare

în judecată împotriva Instituției Publice ,,Școala Sportivă Specializată de Lupte

„Andrei Doga” mun. Chișinău, prin care a solicitat anularea pct.1 din ordinul 66-c

din 09 octombrie 2017 cu privire la concediere, prin care a fost eliberat din funcția

de profesor-antrenor în legătură cu lichidarea secției de taekwondo ITF, restabilirea

în funcția deținută anterior, încasarea salariului pentru perioada absenței forțate de

la lucru și repararea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat, că prin ordinul nr.66-c din 09

octombrie 2017 emis de directorul - interimar al Instituției Publice ,,Școala Sportivă

Specializată de Lupte „Andrei Doga” mun. Chișinău, a fost eliberat din funcția de

profesor-antrenor începând cu data de 16 octombrie 2017. Consideră reclamantul că,

pct. 1 din ordinul menționat este ilegal și urmează a fi anulat, deoarece în dispozitivul

ordinului nu este indicat temeiul legal în baza căruia a fost concediat din funcție,

fiind doar indicat că este concediat „în legătură cu lichidarea secției de taekwondo

ITF”, la fel administrația pârâtului nu a respectat procedura stabilită de art. art. 87

alin. (1), 88, 183 din Codul muncii. Susține, că funcția pe care a deținut-o nu a fost

redusă și, în consecință, nici nu putea fi concediat din funcția de profesor-antrenor,

menționând că personal nici nu a fost preavizat despre apropiata disponibilizare în

legătură cu reducerea funcției deținute.

Potrivit reclamantului, pe parcursul activității sale în școală, a fost de mai multe

ori menționat, a participat la diferite competiții în cadrul cărora discipolii săi au

ocupat locuri premiante, pe parcursul activității nu a avut sancțiuni disciplinare,

menționând că, este maestru al sportului din Republica Moldova apreciat de

Ministerul Tineretului și Sportului al Republicii Moldova pentru activitatea de

succes și promovarea imaginii Republicii Moldova pe arena internațională, iar prin

concedierea sa din funcția de profesor-antrenor, i-au fost cauzate prejudicii materiale

și morale considerabile, indicând că, prejudiciul material este echivalent cu salariul

mediu lunar pentru perioada absenței forțate de la serviciu, din data de data de 16

octombrie 2017 și până la data pronunțării hotărârii de restabilire, iar prejudiciul

moral este echivalent cu 10000 de lei și este o formă de reparare a suferinței,

frustrării și umilinței la care a fost supus ca urmare a concedierii, cu rea-voință, din

funcția deținută.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 13 aprilie 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Central, acțiunea fiind a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia din 14 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost respinsă

cererea de apel depusă de Duca Nicolae, fiind menținută hotărârea din 13 aprilie

2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a conchis că la emiterea ordinului de

concediere a lui Duca Nicolae, angajatorul Instituția Publică ,,Școala Sportivă

Specializată de Lupte „Andrei Doga” mun. Chișinău a respectat procedura stabilită

de lege, or, acesta a emis un ordin de concediere întemeiat legal, în conținutul căruia

a fost identificat temeiul de drept care a stat la baza concedierii reclamantului.

Mai mult, condițiile impuse angajatorului pentru concedierea angajatului în

temeiul art. 86 alin. (l) lit. c) din Codul muncii, condițiile primare pentru preavizarea

angajatului Duca Nicolae, au fost respectate de către angajator, or, la 28 iunie 2017,

directorul interimar al Instituția Publică ,,Școala Sportivă Specializată de Lupte

„Andrei Doga”, mun. Chișinău, Meriacre Constantin a emis ordinul nr. 42C Cu

privire la preavizare salariaților, conform căruia, în conformitate cu art. 88 alin. (1)

din Codul muncii, ordinului Ministerului Tineretului și Sportului, cu privire la

îmbunătățirea procesului instructiv-educativ în cadrul Școlii sportive specializate de

lupte „Andrei Doga”, mun. Chișinău nr.158s din 23 iunie 2017 și Ordinul cu privire

la reorganizarea Școlii sportive specializate de lupte „Andrei Doga”, mun. Chișinău

nr. 41 din 27 iunie 2017, s-a dispus preavizarea angajaților secției de taekwondo ITF

din cadrul Școlii sportive specializate de lupte „Andrei Doga”, mun. Chișinău,

despre lichidarea acesteia.

Totodată, s-a solicitat inclusiv acordul membrilor comitetului sindical din cadrul

Instituției Publice ,,Școala Sportivă Specializată de Lupte „Andrei Doga”, mun.

Chișinău, iar reclamantul neîntemeiat a refuzat să îi fie adus la cunoștință ordinul de

preavizare, fiind întocmit în sensul dat procesul-verbal din 30 iunie 2017.

La 16 martie 2020, Duca Nicolae a contestat cu recurs decizia din 14 noiembrie

2019 a Curții de Apel Chișinău.

În motivarea recursului a invocat faptul că instanța de apel a aplicat eronat

normele de drept material, nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele

importante pentru soluționarea pricinii, a apreciat arbitrar probele prezentate de către

participanții la proces, iar concluziile instanței sunt în contradicție cu circumstanțele

pricinii. Astfel, aceste încălcări ale instanței de apel au dus la soluționarea greșită a

litigiului.

Duca Nicolae a solicitat admiterea cererii de recurs, casarea deciziei din 14

noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău și a hotărârii din 13 aprilie 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Central, cu pronunțarea unei noi hotărâri de admitere

a acțiunii.

La 11 iunie 2020, Instituția Publică ,,Școala Sportivă Specializată de Lupte

„Andrei Doga”, mun. Chișinău a depus referință la cererea de recurs, solicitând

respingerea recursului formulat de Duca Nicolae.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele

pricinii și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de

Ministerul Justiției al Republicii Moldova este neîntemeiat și urmează a fi declarat

inadmisibil, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, termenul de declarare

a recursului este de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Alineatul (2) al aceluiași articol prevede că termenul de 2 luni este termen de

decădere și nu poate fi restabilit.

Potrivit materialelor cauzei, decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată

la 14 noiembrie 2019 și expediată participanților la proces la 15 ianuarie 2010 (f.d.

9-10, vol. II), însă la materialele cauzei nu există înscrisuri care să probeze momentul

recepționării acesteia de către recurent. Astfel, având în vedere faptul că recursul

declarat împotriva deciziei din 14 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău a fost

înregistrat la 16 martie 2020, în conformitate cu art. 434 din Codul de procedură

civilă, acesta se consideră declarat în termen.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții

de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al din Codul

de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind

din prevederile art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, în sarcina

recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării

acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea

eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de recurent nu pot duce la admisibilitatea

recursului, or, acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de procedură

civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii

circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de

apel. În acest context este de menționat faptul că recursul exercitat conform secțiunii

a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict

prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acestuia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestuia ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată

în cererea de recurs declarată de Duca Nicolae.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din

Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Duca Nicolae.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Svetlana Filincova,

Judecătorii Galina Stratulat,

Ala Cobăneanu