2ra-251/19 — anularea ordinului, restabilirea în funcție, încasarea salariului

Dosarul nr. 2ra-251/19

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Central (A. Bragaru)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (E. Palanciuc, A. Malîi, V. Clima)

ÎNCHEIERE

13 februarie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Mariana Pitic

Judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursului declarat de Școala Sportivă Specializată

de Lupte „Andrei Doga”,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Ion Duca împotriva

Școlii Sportive Specializate de Lupte „Andrei Doga” cu privire la anularea ordinului,

restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru absența forțată de la serviciu și

repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 31 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care

s-a respins cererea de apel depusă de Școala Sportivă Specializată de Lupte „Andrei

Doga” și s-a menținut hotărârea din 06 iunie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Central,

c o n s t a t ă:

La 05 ianuarie 2018, Ion Duca a depus cerere de chemare în judecată împotriva

Școlii Sportive Specializate de Lupte „Andrei Doga” cu privire la anularea pct. 1 din

ordinul nr. 65-c din 09 octombrie 2017 al Școlii Sportive Specializate de Lupte

„Andrei Doga”, restabilirea în funcție, încasarea salariului mediu lunar pentru

absența forțată de la serviciu și repararea prejudiciului moral.

În motivarea cererii de chemare în judecată, Ion Duca a indicat că, directorul-

interimar al Școlii Sportive Specializate de Lupte „Andrei Doga” la

09 octombrie 2017, a emis ordinul nr. 65-c prin care l-a eliberat din funcția de

profesor-antrenor începând cu data de 16 octombrie 2017.

Reclamantul a relevat că pct. 1 din ordinul nr. 65-c din 09 octombrie 2017, este

ilegal și urmează a fi anulat, deoarece în dispozitivul acestuia nu este indicat temeiul

legal în baza căruia este concediat, fiind menționat doar că este concediat

„în legătură cu lichidarea secției de Taekwon-do ITF”.

A accentuat că la concedierea sa din funcție, administrația Școlii Sportive

Specializate de Lupte „Andrei Doga” nu a respectat procedura stabilită de lege

prevăzută la art. 87 alin. (2), 88, 183 din Codul Muncii.

1

A susținut că funcția pe care a deținut-o, nu a fost redusă și astfel, nu putea fi

concediat din funcția de profesor-antrenor.

La fel, a precizat că nu a fost preavizat despre apropiata disponibilizare în

legătură cu reducerea funcției deținute.

A menționat că pe parcursul activității sale în școală nu a avut careva sancțiunii

disciplinare. Ba mai mult, a fost de mai multe ori menționat, iar discipolii săi la

competiții au ocupat locuri premiante.

Ion Duca a subliniat că prin concedierea sa din funcția de profesor-antrenor

i-au fost cauzate prejudicii materiale și morale considerabile.

Astfel, a echivalat prejudiciul material cu salariul mediu lunar pe perioada

absenței forțate de la serviciu și anume de la 16 octombrie 2017 până la data

pronunțării hotărârii de restabilire, iar prejudiciul moral cu 15000 de lei, invocând

că se manifestă prin suferința, frustrarea și umilința, la care a fost supus urmare a

concedierii cu rea-voință din funcția deținută.

Ion Duca a solicitat anularea pct.1 din ordinul nr.65-c din 09 octombrie 2017

al Școlii Sportive Specializate de Lupte „Andrei Doga” „Cu privire la concedierea

din funcție”, restabilirea în funcția de profesor-antrenor al Școlii Sportive

Specializate de Lupte „Andrei Doga”, încasarea salariului mediu lunar pe perioada

absenței de la serviciu și repararea prejudiciului moral în mărime de 15000 de lei.

Prin hotărârea din 06 iunie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central, a fost

admisă parțial cererea de chemare în judecată înaintată de Ion Duca; a fost anulat

pct. 1 din ordinul nr. 65-c din 09 octombrie 2017 emis de directorul interimar al

Școlii Sportive Specializate de Lupte „Andrei Doga” și restabilit Ion Duca în funcția

de cadru-didactic al Școlii Sportive Specializate de Lupte „Andrei Doga”; a fost

încasat din contul Școlii Sportive Specializate de Lupte „Andrei Doga” în beneficiul

lui Ion Duca salariul pentru absența forțată de la muncă în perioada de la

16 octombrie 2017 până la 06 iunie 2018, reieșind din suma de 4 741 de lei lunar,

cu reținerea impozitelor și contribuțiilor sociale obligatorii de stat și prejudiciul

moral în mărime de 5000 de lei; hotărârea în partea restabilirii în funcție și încasarea

unui salariu lunar în sumă de 4741 de lei se execută imediat. În rest, acțiunea a fost

respinsă ca fiind neîntemeiată.

La 07 iunie 2018, Școala Sportivă Specializată de Lupte „Andrei Doga” a

declarat apel împotriva hotărârii din 06 iunie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Central, prin care a solicitat casarea integrală a hotărârii instanței de fond, cu

emiterea unei noi hotărâri.

Prin decizia din 31 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău a fost respins

apelul declarat de Școala Sportivă Specializată de Lupte „Andrei Doga”și menținută

hotărârea din 06 iunie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central.

La 12 decembrie 2018, Școala Sportivă Specializată de Lupte „Andrei Doga”,

a declarat recurs împotriva deciziei din 31 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău,

solicitând casarea parțială a hotărârii instanței de fond și deciziei instanței de apel,

cu emiterea unei noi hotărâri de anulare a prevederii privind încasarea prejudiciului

moral în mărime de 5000 de lei.

În motivarea recursului, recurenta a menționat că nu este de acord cu hotărârea

instanței de fond și decizia instanței de apel, în partea încasării în beneficiul

intimatului Ion Duca a prejudiciului moral în mărime de 5000 de lei.

La fel, a indicat că intimatul Ion Duca nu a suferit vreun prejudiciu fizic sau

2

psihic pentru a beneficia de prejudiciul moral, deoarece un asemenea prejudiciu nu

a avut loc în sine. Or, prin eliberarea ultimului din funcție, în contextul reorganizării

școlii sportive și lichidării unei secții sportive nu a fost încălcat vreun articol din

CEDO.

Totodată, a conchis că ambele instanțe ierarhic inferioare nu au motivat

încasarea prejudiciului moral prin prisma dispozițiilor art.1422 și 1423 Cod Civil.

Mai mult ca atât, prin hotărârea nr.2-47/18 a Judecătoriei Chișinău (sediul

Central), instanța a constatat că intimatul a fost eliberat ilegal și a fost restabilit în

funcție. La caz, ilegalitatea comisă de către recurentă constă doar în faptul că Ion

Duca trebuia să fie concediat fix în 60 de zile din momentul emiterii ordinului cu

privire la preavizare, dar acesta a fost eliberat peste 64 de zile.

Acest fapt reprezintă o eroare juridică și tehnică fiind încălcată o normă

imperativă. Dar un prejudiciu moral nu a avut loc.

Recurenta a mai invocat că nu a acționat din culpă, nu a comis un prejudiciu

direct fizic ori psihic intimatului și nu există stabilită o legătură cauzală dintre fapta

ilicită și prejudiciul moral.

Astfel, a relevat că instanțele ierarhic inferioare nu au examinat integral și luat

în considerație toate probele și circumstanțele importante pentru soluționarea justă a

cauzei.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la 31 octombrie 2018 și

publicată pe pagina web a instanței de apel la 27 noiembrie 2018.

În aceste circumstanțe recursul, declarat de Școala Sportivă Specializată de

Lupte „Andrei Doga” la 12 decembrie 2018, se consideră depus în termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Cod de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului,

dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul

neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în

lipsa acesteia.

În conformitate cu art. 439 alin. (3) Codul de procedură civilă, judecătorul

raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și

face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu

alin.(2).

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept

inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

3

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească

a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În temeiul prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Școala Sportivă Specializată

de Lupte „Andrei Doga”, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2),

(3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității

constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă,

însă din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a

regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate

de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995,

nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de Școala Sportivă Specializată de Lupte

„Andrei Doga”.

4

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Școala Sportivă Specializată de

Lupte „Andrei Doga”.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Mariana Pitic

Judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

5