2ra-497/20 — anularea ordinului de concediere, restabilire la lucru, încasarea salariului pentru absenta fortată de la lucru, a penalitătii pentru salariul neachitat, a indemnizatiei de eliberare din serviciu si repararea prejudiciului moralx

2ra-497/20 — anularea ordinului de concediere, restabilire la lucru, încasarea salariului pentru absenta fortată de la lucru, a penalitătii pentru salariul neachitat, a indemnizatiei de eliberare din serviciu si repararea prejudiciului moralx (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 2ra-497/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. E. Badan-Melnic)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. M. Anton, I. Țurcan, V. Cotorobai)

ÎNCHEIERE

26 iunie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Ludmila Cebotari, reprezentată de către avocatul Andrei Briceac,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Ludmila

Cebotari împotriva Societății cu răspundere limitată „Infoton-Com” cu privire la

anularea ordinului de concediere, restabilire la lucru, încasarea salariului pentru

absența forțată de la lucru, a penalității pentru salariul neachitat, a indemnizației de

eliberare din serviciu și a penalității pentru neachitarea indemnizației de eliberare

din serviciu și repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 21 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost respins apelul declarat de către Ludmila Cebotari și a fost menținută hotărârea

din 25 aprilie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru și împotriva încheierii din

06 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost respinsă cererea de

recuzare a judecătorului Curții de Apel Chișinău, Mariana Anton depusă de către

Ludmila Cebotari, reprezentată de către avocatul Andrei Briceac,

constată:

La 25 aprilie 2018 Ludmila Cebotari a depus cerere de chemare în judecată

împotriva SRL „Infoton-Com” cu privire la anularea ordinului de concediere,

restabilire la lucru, încasarea salariului pentru absența forțată de la lucru, a

indemnizației de eliberare din serviciu și repararea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, la 01 noiembrie 2012, între

Ludmila Cebotari, în calitate de salariat și SRL „Infoton-Com”, în calitate de

angajator, a fost încheiat contractul individual de muncă nr. 02, în temeiul căruia a

fost angajată în funcția de manager al Serviciului personal al întreprinderii.

A menționat că, pe parcursul executării contractului individual de muncă, și-

a îndeplinit conștiincios și responsabil obligațiunile de serviciu, fără careva încălcări

sau abateri. Pentru acest fapt, a fost apreciată și lăudată adesea inclusiv de către

conducerea SRL „Infoton-Com”.

1

A susținut că, în perioada 28 septembrie 2017-20 noiembrie 2017 s-a aflat în

concediu medical, iar la 24 octombrie 201 7 a suportat și o intervenție chirurgicală,

din care considerent la 30 octombrie 2017 a expediat prin poștă în adresa SRL

„Infoton-Com” o scrisoare, prin care a informat despre necesitatea unei perioade de

timp pentru recuperare în urma intervenției chirurgicale suportate.

A afirmat că, la 01 noiembrie 2017 pârâtul a emis ordinul nr. 79/C, prin care

a dispus reducerea funcției de manager al Serviciului cadre peste 2 luni calculate din

01 noiembrie 2017, cu toate că, ea ocupa funcția de manager al Serviciului personal,

fără includerea perioadei aflării sale în concediu medical.

A relevat că, a luat cunoștință de ordinul enunțat și preavizarea din aceeași

dată la 20 noiembrie 2017, când s-a întors din concediul medical.

A mai relevat că, nu a fost de acord cu deciziile luate de SRL „Infoton-Com”,

fapt consemnat și pe înscrisurile în cauză.

A notat că, la 22 decembrie 2017 a expediat în adresa pârâtului o cerere, prin

care a solicitat eliberarea exemplarului contractului său individual de muncă și a

acordurilor adiționale la acesta, iar la 29 decembrie 2017 pârâtul, prin răspunsul

nr.17/29/12, a refuzat eliberarea contractului individual de muncă și a acordurilor

adiționale la acesta.

A declarat că, la 31 ianuarie 2018 pârâtul a emis ordinul de concediere nr. 16-

C, prin care a fost concediată începând cu 31 ianuarie 2018, cu desfacerea

contractului individual de muncă, în temeiul art. 86 alin. (1) lit. c) din Codul muncii,

în legătură cu reducerea numărului sau a statelor de personal.

A considerat că, ordinul enunțat este neîntemeiat, deoarece angajatorul nu a

respectat procedura de concediere în cazul reducerii statelor de personal prevăzută

de art. 88 din Codul muncii.

A invocat că, ordinul nr. 79/C din 01 noiembrie 2017 nu este motivat nici din

punct juridic și nici din punct de vedere economic, fapt ce contravine art. 88 alin.(1)

lit. a) din Codul muncii.

A menționat că, angajatorul nu a respectat termenul de 2 luni de preavizare

prevăzut de art. 88 alin. (1) lit. b) din Codul muncii.

A susținut că, a fost preavizată la 20 noiembrie 2017, termenul limită de

concediere trebuia să fie 20 ianuarie 2018, însă pârâtul a emis ordinul de concediere

la 31 ianuarie 2018, adică după expirarea termenului de preavizare, care este un

termen de decădere.

A afirmat că, angajatorul nu i-a propus un alt loc de muncă în cadrul unității

după cum este stipulat la art. 88 alin. (1) lit. e) din Codul muncii, precum și

angajatorul nu a informat Agenția pentru ocuparea forței de muncă și nici nu a cerut

opinia consultativă a organului sindical cu privire la concedierea sa după cum

prevede art. 88 alin. (1) lit. g) și h) din Codul muncii.

A relatat că, angajatorul nu i-a acordat o zi lucrătoare pe săptămână pentru a-

și căuta un loc de muncă, deși aceasta este o condiție imperativă prevăzută de 88

alin. (1) lit. f) din Codul muncii.

A declarat că, concedierea sa în legătură cu reducerea statelor de personal este,

de fapt, o camuflare a scopului angajatorului de a o concedia, așa cum la 01

2

noiembrie 2017 s-a dispus reducerea statelor de personal în privința funcției deținute

de către ea, alte funcții sau state nu au fost reduse.

A invocat că, în urma acțiunilor pârâtului i-a fost cauzat un prejudiciu moral

considerabil. Ea a fost privată de dreptul de a munci, iar acest fapt i-a cauzat neliniște

și stres.

A solicitat anularea ordinului SRL „Infoton-Com” de concediere nr. 16-C din

31 ianuarie 2018, restabilirea sa în funcția de manager al Serviciului personal din

cadrul SRL „Infoton-Com” și încasarea de la pârât a salariului pentru absența forțată

de la lucru în perioada 31 ianuarie 2018 – 25 aprilie 2018, a indemnizației de

eliberare din serviciu, a sumei de 100000 de lei, cu titlu de prejudiciu moral și a

cheltuielilor de judecată.

La 19 februarie 2019 Ludmila Cebotari a depus cerere de concretizare a

pretențiilor, solicitând anularea ordinului de concediere nr. 16-C din 31 ianuarie

2018 emis de către SRL „Infoton-Com”, restabilirea sa în funcția de manager al

Serviciului personal al SRL „Infoton-Com” și încasarea de la pârât a salariului

pentru absența forțată de la lucru în perioada 31 ianuarie 2018 - 28 februarie 2019

în sumă de 58500 de lei, a penalității pentru salariul neachitat pentru absența forțată

de la lucru în perioada 31 ianuarie 2018 - 28 februarie 2019 în sumă de 27702 lei, a

indemnizației de eliberare din serviciu în sumă de 8186 de lei, a penalității pentru

indemnizația neachitată pentru perioada 31 ianuarie 2018 - 28 februarie 2019 în

mărime de 9193 de lei, a sumei de 100000 de lei, cu titlu de prejudiciu moral și a

cheltuielilor de asistență juridică în sumă de 4000 de lei.

Prin hotărârea din 25 aprilie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru a fost

respinsă acțiunea depusă de către Ludmila Cebotari ca neîntemeiată.

La 02 mai 2019 și 19 iulie 2019 Ludmila Cebotari a declarat apel împotriva

hotărârii primei instanțe, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii primei

instanțe și emiterea unei noi hotărâri cu privire la admiterea acțiunii.

La 31 octombrie 2019 Ludmila Cebotari, reprezentată de către avocatul

Andrei Briceac, a depus cerere de recuzare a judecătorului Curții de Apel Chișinău,

Marina Anton în temeiul art. 50 alin. (1) lit. d) CPC.

Prin încheierea din 06 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău a fost

respinsă cererea de recuzare a judecătorului Curții de Apel Chișinău, Mariana Anton

depusă de către Ludmila Cebotari, reprezentată de către avocatul Andrei Briceac, ca

neîntemeiată.

Prin decizia din 21 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău a fost respins

apelul declarat de către Ludmila Cebotari și a fost menținută hotărârea primei

instanțe.

Instanța de apel a reținut că, Ludmila Cebotari a luat cunoștință de ordinul

SRL „Infoton-Com” nr. 79/C din 01 noiembrie 2017 la 20 noiembrie 2017, ora

15.30, fapt se confirmă prin mențiunea respectivă, efectuată de către apelantă pe

ordin. Respectiv, conform prevederilor Codului muncii și ale Codului civil, curgerea

termenului de preavizare pentru apelanta Ludmila Cebotari a început la 21 noiembrie

2017, adică în ziua imediat următoarea celei în care ordinul de preavizare a fost adus

la cunoștință - 20 noiembrie 2017.

3

Totodată, instanța de apel a menționat că, angajatorul-intimat a făcut tot

posibilul să abordeze în mod cît mai corect problema privind stabilirea zilei eliberării

apelantei din funcție în procedură de reducere, a emis ordin de eliberare din funcție

în ziua cuvenită, prin ce a respectat întocmai toate drepturile procedurale ale

apelantei Ludmila Cebotari, or, eliberarea apelantei înainte de expirarea termenului

de preavizare ar constitui afectarea dreptului la muncă al apelantei. Respectiv, la 31

ianuarie 2018 a fost emis ordinul de concediere nr. 16-C, prin care apelanta a fost

concediată, cu desfacerea contractului individual de muncă nr. 62 din 01 noiembrie

2011, în baza art. 86 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, reducerea numărului sau a

statelor de personal din unitate. Ordinul dat a fost înmânat apelantei la aceeași dată

contra semnătură.

Instanța de apel a relevat că, ulterior eliberării apelantei din funcție a fost

aprobată excluderea funcției de manager al Serviciului personal din statele de

personal, statele de personal au fost reaprobate fără funcția respectivă și se mențin

în vigoare până la momentul de față. Prestarea serviciilor de gestionare a dosarelor

de cadre de către SRL „Profistaff’, conform contractului încheiat cu SRL „Infoton-

Com” și excluderea funcției de șef cadre din cadrul statelor de personal ale

intimatului atestă că, funcția apelantei nu a fost restabilită și alte persoane nu au fost

angajate în locul acesteia la întreprindere, iar reducerea statelor de personal a avut

loc în mod efectiv și conform legislației în vigoare.

Afară de aceasta, instanța de apel a considerat că, intimatul SRL „Infoton-

Com”, prin prezentarea probelor pertinente și admisibile, a dovedit executarea

tuturor obligațiilor sale ce decurg din raporturile de muncă cu apelanta, legalitatea

concedierii apelantei nu poate fi contestată. De asemenea, apelanta a primit toate

plățile și indemnizațiile achitate de către SRL „Infoton-Com”, inclusiv indemnizația

de eliberare din serviciu, primită ca compensație pentru eliberarea din funcție în

legătură cu reducerea funcției sale din statele de personal.

La 16 ianuarie 2020 Ludmila Cebotari, reprezentată de către avocatul Andrei

Briceac, a declarat recurs împotriva deciziei și încheierii instanței de apel, solicitând

admiterea acestuia, casarea deciziei și încheierii instanței de apel și hotărârii primei

instanțe și emiterea unei noi hotărâri cu privire la admiterea acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că, încheierea instanței de apel este

neîntemeiată, deoarece judecătorul Marina Anton nu era în drept să examineze

apelul declarat de către Ludmila Cebotari, deoarece a examinat anterior apelul în

cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Ludmila Cebotari

împotriva SRL „Dufremod”, adoptând decizia din 10 octombrie 2019.

A menționat că, prezenta cauză și cauza enunțată sunt identice prin faptul că,

ambele societăți au același director, sunt deținute de același beneficiar și fac parte

din același holding de întreprinderi; Ludmila Cebotari a activat în funcția de șef

resurse umane în cadrul acestora concomitent, fiind concediată în aceeași zi – 31

ianuarie 2018; ordinele de concediere în cazul ambelor societăți se bazează pe

aceleași circumstanțe de fapt – reducerea funcției în legătură cu angajarea unei

societăți comerciale, care a preluat funcția, SRL „Profi Staff” și ambele cereri de

chemare în judecată depuse de către Ludmila Cebotari au la bază circumstanțe de

4

fapt similare și o argumentare juridică identică.

A considerat că, examinarea apelului de către judecătorul Marina Anton va

duce la violarea dreptului la o instanță independentă și imparțială, garantat de art. 6

Fundamentale.

A susținut că, nu este de acord cu decizia instanței de apel și hotărârea primei

instanțe, deoarece instanțele judecătorești nu au aplicat legea care trebuia să fie

aplicată și au interpretat în mod eronat legea.

A afirmat că, instanțele judecătorești, la examinarea cauzei, nu au aplicat

art.43 din Constituția RM și art. 421 și 1971din Codul muncii.

A relevat că, la emiterea ordinului de concediere nr. 16-C din 31 ianuarie

2018, angajatorul nu a respectat procedura de concediere în cazul reducerii statelor

de personal prevăzută de art. 88 din Codul muncii, invocând aceleași circumstanțe

de drept și de fapt ca și în cererea de apel și cererea de chemare în judecată.

Prin referința depusă la 09 iunie 2020 SRL „Infoton-Com” a solicitat

respingerea recursului.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Din materialele dosarului rezultă că, la 14 ianuarie 2020 Curtea de Apel

Chișinău a expediat la adresa electronică a reprezentantului Ludmilei Cebotari,

avocatul Andrei Briceac copiile deciziei și a încheierii contestate (f. d. 58, vol. II).

Astfel, recursul declarat de către Ludmila Cebotari, reprezentată de către

avocatul Andrei Briceac, la 16 ianuarie 2020 este în termen.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

5

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în

care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din

oficiu.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de către Ludmila Cebotari,

reprezentată de către avocatul Andrei Briceac, nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat asupra deciziilor instanței de apel are caracter nedevolutiv

și controlul judiciar se circumscrie doar asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se în exclusivitate doar legalitatea deciziei, dar nu și

temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în

cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de

lucruri (cauza Rebai și alții contra Franței, 25 februarie 1995), pe când în recursul

declarat de către Maria Marian, reprezentată de către avocatul Vladimir Spoială,

asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de către Ludmila Cebotari, reprezentată de către avocatul

Andrei Briceac, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) Cod de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

6

dispune:

Recursul declarat de către Ludmila Cebotari, reprezentată de către avocatul

Andrei Briceac, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

7