2ra-750/20 — cu privire la încasarea datoriei pentru consumul energiei termice și a cheltuielilor de judecată

2ra-750/20 — cu privire la încasarea datoriei pentru consumul energiei termice și a cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 2ra-750/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău sediul Centru (jud. I. Potînga)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. I. Țurcan, A. Pavlov, L. Pruteanu)

DECIZIE

24 iunie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Iurie Bejenaru

Dumitru Mardari

Mariana Pitic

Nicolae Craiu

examinând recursul declarat de Vasile Grosu

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Societății pe

Acțiuni „Termoelectrica”, în interesele Întreprinderii Municipale pentru Gestionarea

Fondului Locativ nr. 20 împotriva Zinaidei Grosu, Alexandru Grosu, Vasile Grosu

și Dumitru Grosu cu privire la încasarea datoriei pentru consumul energiei termice

și a cheltuielilor de judecată

împotriva deciziei din 21 ianuarie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul declarat de Zinaida Grosu, Alexandru Grosu, Vasile Grosu,

Dumitru Grosu și menținută hotărârea din 15 mai 2019 a Judecătoriei Chișinău

sediul Centru, prin care acțiunea a fost admisă

constată:

La 9 februarie 2017, SA „Termoelectrica”, în interesele ÎMGFL nr. 20, a

depus cerere de chemare în judecată împotriva Zinaidei Grosu, Alexandru Grosu,

Vasile Grosu și Dumitru Grosu cu privire la încasarea datoriei pentru consumul

energiei termice și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a invocat că la 2 octombrie 2006, între

SA „Termoelectrica” și ÎMGFL nr. 20 a fost încheiat contractul nr. 6020 privind

livrarea energiei termice în apă caldă, unde ultimul și-a asumat obligația de a achita

lunar plata pentru utilizarea energiei termice furnizate.

Din cauza neonorării obligațiilor de plată, la 1 octombrie 2016, datoria

ÎMGFL nr. 20 față de SA „Termoelectrica” pentru consumul de energie a constituit

suma de 26 523 692,13 de lei.

1

A precizat că ÎMGFL nr. 20 nu a acționat în judecată consumatorii restanți,

inclusiv pârâți pentru încasarea datoriei la consumul energiei termice în sumă totală

de 51 492,44 de lei pentru perioada 1 martie 2003 – 31 octombrie 2016, în mare

parte din cauza lipsei mijloacelor financiare pentru achitarea taxei de stat și altor

cheltuieli de judecată. În consecință, SA „Termoelectrica”, exercitând acțiunea

oblică, angajează, de fapt, interesele debitorului său ÎMGFL nr. 20.

A comunicat că potrivit informației din Registrul bunurilor imobile, pârâții

sunt proprietarii apartamentului nr. X din str. XXXXX mun. XXXXX.

În baza contului personal, deschis la ÎMGFL nr. 20 pe numele pârâților, ultimii

au acceptat și au beneficiat de servicii comunale în volum deplin, fără întreruperi, în

conformitate cu normele și tarifele în vigoare.

Conform informației privind situația despre achitarea serviciilor locativ

comunale, pârâții, pe perioada 1 ianuarie 2003 – 31 octombrie 2016, au acumulat o

datorie la plata energiei termice în mărime de 51 492,44 de lei.

A evidențiat că obligațiunea de achitare a costului serviciilor prestate de

energie termică urmează a fi pusă în sarcina beneficiarului, în speță, a pârâților care

au negat în totalmente obligațiile de plată, necatând la faptul că au fost înștiințați

prin intermediul facturilor de plată și reclamației despre riscul de a fi acționați în

judecată în cazul neachitării plăților restante.

Și-a întemeiat revendicările prin prisma art. 599-601, 512, 514, 530, 572, 602,

617 alin. (2) lit. a) Cod civil, art. 25 al Legii nr. 1402 a serviciilor publice de

gospodărie comunală din 24 octombrie 2002, art. 51 al Legii nr. 75 cu privire la

locuințe din 30 aprilie 2015, art. 9, 28, 70 (1), 73, 85 alin. (1) lit. f), 166, 167,

174/177, 248, 131 alin. (4) CPC.

A solicitat admiterea acțiunii, încasarea în mod solidar din contul pârâților, în

beneficiul ÎMGFL nr. 20, a datoriei pentru consumul energiei termice în sumă totală

de 51 492,44 de lei, pentru perioada 1 ianuarie 2003 – 31 octombrie 2016 și în

beneficiul SA „Termoelectrica” a taxei de stat în sumă de 1 544,77 de lei.

Pe parcursul examinării cauzei, SA „Termoelectrica”, în interesele ÎMGFL

nr. 20 a solicitat suplimentar și încasarea din contul pârâților, în beneficiul

SA „Termoelectrica” a cheltuielilor de judecată pentru citarea publică, avizului

telegrafic și pentru serviciile executorului judecătoresc de comunicare și înmânarea

citației pârâților.

Prin hotărârea din 17 octombrie 2017 a Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani,

a fost admisă integral acțiunea.

A fost încasată în mod solidar de la Zinaida Grosu, Alexandru Grosu, Vasile

Grosu și Dumitru Grosu în beneficiul ÎMGFL nr. 20 datoria pentru consumul

energiei termice pentru perioada 1 ianuarie 2003 – 31 octombrie 2016 în sumă de

51 492,44 de lei.

A fost încasată în mod solidar de la Zinaida Grosu, Alexandru Grosu, Vasile

Grosu și Dumitru Grosu în beneficiul SA „Termoelectrica” cu titlu de taxă de stat

suma de 1 544,77 de lei și alte cheltuieli de judecată în mărime de 193,80 de lei, iar

în total suma de 1 738,57 de lei.

Prin decizia din 1 noiembrie 2018 Curții de Apel Chișinău, a fost admis apelul

declarat de Zinaida Grosu, Alexandru Grosu, Vasile Grosu și Dumitru Grosu, casată

2

integral hotărârea primei instanțe și trimisă cauza la rejudecare în aceeași instanță,

în alt complet de judecată.

Prin hotărârea din 15 mai 2019 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru, a fost

admisă acțiunea.

A fost încasată în mod solidar din contul Zinaidei Grosu, Alexandru Grosu,

Vasile Grosu și Dumitru Grosu în beneficiul ÎMGFL nr. 20 datoria pentru consumul

de energie termică pentru perioada 1 ianuarie 2003 – 31 octombrie 2016 în sumă de

51492,44 de lei.

Au fost încasate în mod solidar din contul Zinaidei Grosu, Alexandru Grosu,

Vasile Grosu și Dumitru Grosu în beneficiul SA „Termoelectrica” cheltuielile

judiciare în sumă totală de 2 388,97 de lei.

Prin decizia din 21 ianuarie 2020 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de Zinaida Grosu, Alexandru Grosu, Vasile Grosu și Dumitru Grosu

și menținută hotărârea primei instanțe.

La 6 martie 2020, Vasile Grosu a declarat recurs împotriva deciziei din

21 ianuarie 2020 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea acestuia, casarea

parțială a hotărârii primei instanțe și a deciziei instanței de apel, cu emiterea unei noi

decizii de admitere parțială a acțiunii.

În motivarea recursului a invocat că nici prima instanță și nici instanța de apel

nu au luat în considerație faptul că la materialele cauzei civile există și este anexată

hotărârea din 22 noiembrie 2006 a Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău, prin care a

fost admisă parțial acțiunea înaintată de ÎMGFL nr. 20 împotriva lor și încasată suma

de 4 700,13 de lei pentru perioada august 2003 - august 2006.

Respectiv, suma de 4700,13 de lei a și fost achitată în luna martie 2010, fapt

confirmat chiar din înscrisurile anexate de către SA „Termoelectrica”.

Prin urmare, SA „Termoelectrica” nu a fost în drept să înainteze pretenții de

încasare a datorii începând cu 1 ianuarie 2003, or nici nu a contestat hotărârea din

22 noiembrie 2006 a Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău.

A accentuat că solicitarea intimatului prin hotărârea din 22 noiembrie 2006, a

fost respinsă pe motivul omiterii termenului de prescripție calculându-se strict

pentru perioada de 3 ani.

Astfel, în mod legal intimatul urma să înainteze acțiunea de încasarea a

datoriei în mărime de 40 533,44 de lei din luna august 2006 și până la data depunerii

acțiunii, 9 februarie 2017, nu și a sumei de 51 492,4 de lei începând cu 1 ianuarie

2003.

În egală măsură, ca și cazul în care acțiunea se înaintează de către reclamantul

procesual, urma să constituie temei de refuz în primirea cererii de chemare în

judecată - înaintarea acțiunii în condițiile art. 7 alin. (2), 70, 71, 73 CPC, în cazul în

care există o hotărâre în litigiul dintre aceleași părți, asupra aceluiași obiect și având

aceleași temeiuri.

A atenționat că din perioada lunii februarie 2014 până în luna februarie 2017,

au achitat în total suma de 1 350 de lei doar pentru enegia termică (apă caldă), ca

consum curent, nu și din presupusa datorie invocată de intimat.

La 4 mai 2020, Vasile Grosu a depus cerere de recurs suplimentară împotriva

deciziei din 21 ianuarie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care a solicitat

3

admiterea acesteia, casarea integrală a deciziei instanței de apel și a hotărârii primei

instanțe, cu emiterea unei noi decizii de respingere a acțiunii ca tardivă și

neîntemeiată.

A menționat recurentul că instanțele de judecată ierarhic inferioare urmau să

respingă cerințele SA „Termoelectrica” privind încasarea datoriei pentru perioada

august 2003 – august 2006, în mărime de 4 700,13 de lei, deoarece a fost încasată

prin hotărârea din 22 noiembrie 2006 a Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău.

Cu referire la prevederile art. 271 Cod civil, în vigoare la acel moment, a

subliniat că instanțele de judecată ierarhic inferioare urmau să aplice prescripția

extinctivă începând cu luna februarie 2014, deoarece SA „Termoelectrica”, în

interesele ÎMGFL nr. 20 a depus acțiunea în luna februarie 2017, astfel că cererea

de chemare în judecată în partea încasării datoriei acumulate până în februarie 2014

urma a fi respinsă ca tardivă, cu încasarea datoriei pentru energia termică numai

pentru ultimii trei ani.

La 25 martie 2020, în adresa SA „Termoelectrica”, ÎMGFL nr. 20, Zinaidei

Grosu, Alexandru Grosu și Dumitru Grosu a fost expediată copia cererii de recurs

depusă de Vasile Grosu, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței, fapt

ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire anexată la materialele dosarului (f. d. 210),

fiind recepționată de către SA „Termoelectrica” și ÎMGFL nr. 20 la data de

1 aprilie 2020 și de către Zinaida Grosu, Alexandru Grosu și Dumitru Grosu la data

de 7 aprilie 2020, ceea ce se atestă prin avizele de recepție anexate la actele cauzei

(f. d. 230-232).

Totodată, cererea de recurs suplimentară a fost expediată în adresa părților la

data de 6 mai 2020, fiind recepționată de către SA „Termoelectrica”, ÎMGFL nr. 20,

Zinaida Grosu, Alexandru Grosu și Dumitru Grosu la data de 11 mai 2020 (227-

229).

Până la data stabilită pentru examinarea recursului, în adresa Curții Supreme

de Justiție nu a parvenit referința prin care intimații să-și expună poziția față de

temeiurile recursului.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede

altfel.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în

adresa părților la 28 februarie 2020, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire

(f. d. 186), însă careva date care ar confirma cu certitudine data de recepționare a

acesteia de către recurent la materialele dosarului lipsesc.

Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat

recursul împotriva deciziei din 21 ianuarie 2020 a Curții de Apel Chișinău, în

termenul legal.

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înștiințarea

participanților la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a admite

recursul cu casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe și emiterea

unei noi hotărâri, din considerentele ce urmează.

4

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC instanța, după ce judecă recur-

sul, este în drept să admită recursul și să caseze integral sau parțial decizia instanței

de apel și hotărârea primei instanțe, pronunțând o nouă hotărâre.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. d) CPC, instanța, după ce judecă re-

cursul, este în drept să admită recursul și să caseze decizia instanței de apel și hotă-

rârea primei instanțe, dispunînd încetarea procesului ori scoaterea cererii de pe rol

dacă există temeiurile prevăzute la art. 265 și 267.

După cum rezultă din materialele cauzei, SA „Termoelectrica”, în interesele

ÎMGFL nr. 20 înaintând acțiunea în judecată împotriva Zinaidei Grosu, Alexandru

Grosu, Vasile Grosu și Dumitru Grosu a solicitat încasarea în mod solidar, din contul

pârâților în beneficiul ÎMGFL nr. 20, a datoriei pentru consumul energiei termice în

sumă totală de 51 492,44 de lei, pentru perioada 1 ianuarie 2003 – 31 octombrie 2016

și în beneficiul SA „Termoelectrica” a cheltuielilor de judecată sub formă de taxă de

stat în sumă de 1 544,77 de lei, a cheltuielilor de judecată pentru citarea publică,

avizului telegrafic și pentru serviciile executorului judecătoresc de comunicare și

înmânarea citației pârâților.

Fiind învestită cu judecarea cauzei, de către prima instanță prin hotărârea din

15 mai 2019 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru, a fost admisă acțiunea și încasat

în mod solidar din contul Zinaidei Grosu, Alexandru Grosu, Vasile Grosu și Dumitru

Grosu în beneficiul ÎMGFL nr. 20 datoria pentru consumul de energie termică pentru

perioada 1 ianuarie 2003 – 31 octombrie 2016 în sumă de 51492,44 de lei. Au fost

încasate în mod solidar din contul Zinaidei Grosu, Alexandru Grosu, Vasile Grosu

și Dumitru Grosu în beneficiul SA „Termoelectrica” cheltuielile judiciare în sumă

totală de 2 388,97 de lei.

Judecând apelul declarat de către Zinaida Grosu, Alexandru Grosu, Vasile

Grosu și Dumitru Grosu, instanța de apel prin decizia din 21 ianuarie 2020 a Curții

de Apel Chișinău, a respins apelul și a menținut hotărârea primei instanțe.

În susținerea rezolvării date instanțele de judecată ierarhic inferioare, au

stabilit că în perioada 1 ianuarie 2003 – 31 octombrie 2016, datoria totală a pârâților

constituie suma de 51 492,44 de lei, sumă probată prin informația despre achitarea

serviciilor locativ-comunale întocmită de SA „Termoelectrica”.

Instanța de recurs remarcă că, deși decizia instanței de apel a fost contestată

doar de către Vasile Grosu, având în vedere că cauza a fost examinată de către

instanța de apel și prima instanță prin prisma instituției solidaritărții, adică prin

aspectul răspunderii prin pluralitate de subiecte ca parte a raportului juridic, instanța

de recurs va supune verificării integrale decizia instanței de apel și hotărârea primei

instanțe.

Așadar, instanța de recurs constată, că instanțele de judecată ierarhic

inferioare la adoptarea hotărârilor sale au interpretat eronat normele de drept

material și au dat o apreciere greșită materialului probator anexat la dosar, fapt ce a

dus la soluționarea greșită a cauzei.

Astfel, la caz se constată că Zinaida Grosu, Alexandru Grosu, Vasile Grosu și

Dumitru Grosu sunt coproprietari ai bunului imobil cu nr. cadastral XXXXX situat

în mun. XXXXX str. XXXXX ap. X, în baza contractului de vânzare-cumpărare,

transmitere-primire a locuinței în proprietate privată nr. 5-4706 din 22 septembrie

5

1995, dreptul de proprietate fiind înregistrat în Registrul bunurilor imobile la 15 iulie

2003 (f. d. 14).

Conform datelor indicate în fișa locuinței nr. X, se atestă că locatari ai bunului

imobil - ap. X din str. XXXXX ap. X mun. XXXXX, sunt Zinaida Grosu, Alexandru

Grosu și Vasile Grosu (f. d. 13).

Este cert și faptul că la 2 octombrie 2006, între SA „Termocom” în procedura

planului (succesor în drepturi SA „Termoelectrica”), în calitate de furnizor și

ÎMGFL nr. 20 în calitate de consumator, a fost încheiat contractul de livrare-utilizare

a energiei termice în apă caldă nr. 6020, prin care furnizorul s-a obligat să livreze

energie termică în apă caldă consumatorului până la hotarul de delimitare a

apartenenței de balanță (f. d. 8-11).

Conform prevederilor pct. 2.3 din contractul de livrare-utilizare a energiei

termice în apă caldă nr. 6020 din 2 octombrie 2006, consumatorul ÎMGFL nr. 20 s-

a obligat să asigure livrarea energiei termice de la SA „Termocom” în procedura

planului (succesor în drepturi SA „Termoelectrica”) către subconsumatorii

amplasați în blocurile locative și încăperile nelocuibile din blocurile aflate la balanța

sa (f. d. 8-11).

Iar potrivit pct. 4. 2 din același contract, furnizorul SA „Termocom” în

procedura planului, lunar, înaintează consumatorului conturile de plată în care este

reflectată energia termică consumată pentru luna calendaristică cu divizarea pe tipuri

de consum și suma datoriei pentru energia termică consumată. Conturile de plată

recepționate, urmează a fi achitate de consumator până la data de 30 a lunii

următoare.

Instanța de recurs relevă că deoarece ÎMGFL nr. 20 evită să se adreseze în

instanța de judecată față de subconsumatori pentru încasarea datoriei acumulate la

consumul energiei termice, SA „Termoelectrica” întrunește condițiile prevăzute de

art. 599 Cod civil, în vigoare la acel moment, potrivit cărora creditorul a cărui

creanță este certă, lichidă și exigibilă poate, în numele debitorului său, exercita

drepturile și acțiunile acestuia în cazul în care debitorul, în dauna creditorului, refuză

sau omite să le exercite.

În același timp, instanța de recurs constată că pe parcursul examinării cauzei

în fond, Zinaida Grosu, Alexandru Grosu, Vasile Grosu și Dumitru Grosu, au invocat

omiterea de către SA „Termoelectrica”, în interesele ÎMGFL nr. 20 a termenului

general de prescripție extinctivă de 3 ani.

Conform art. 267 alin. (1) Cod civil, în vigoare la acel moment, termenul

general în interiorul căruia persoana poate să-și apere, pe calea intentării unei acțiuni

în instanță de judecată, dreptul încălcat este de 3 ani.

Potrivit art. 272 alin. (1) și (9) Cod civil, în vigoare la acel moment, termenul

de prescripție extinctivă începe să curgă de la data nașterii dreptului la acțiune.

Dreptul la acțiune se naște la data când persoana a aflat sau trebuia să afle despre

încălcarea dreptului. Când este vorba de prestații succesive, prescripția dreptului la

acțiune începe să curgă de la data la care fiecare prestație devine exigibilă, iar dacă

prestațiile alcătuiesc un tot unitar, de la data ultimei prestații neexecutate.

6

Iar conform art. 277 alin. (1) lit. b) Cod civil, în vigoare la acel moment, cursul

prescripției extinctive se întrerupe în cazul în care debitorul săvârșește acțiuni din

care rezultă că recunoaște datoria.

În interpretarea corectă a normei de drept enunțate, este de înțeles că

temeiurile de întrerupere a termenului de prescripție sunt exhaustive și nu se supun

unei interpretări extensive. Or, instanța la soluționarea cererii părții cu privire la

expirarea termenului de prescripție, aplică regulile de întrerupere a prescripției cu

condiția existenței în dosar a probelor suficiente care demonstrează faptul

întreruperii cursului dat și în fiecare caz să stabilească când concret au fost săvârșite

acțiuni de recunoaștere a datoriei.

La acțiuni de recunoaștere a datoriei, în scopul întreruperii curgerii termenului

de prescripție pot fi atribuite și achitarea de către debitor sau cu acordul cu creditorul

de o altă persoană a sumei datoriei de bază. În toate cazurile de recunoaștere a

datoriei, curgerea termenului de prescripțiese reîncepe de fiecare dată pentru un

termen nou, din momentul săvîrșirii de către debitor a acțiunilor indicate.

Raportând dispozițiile normelor citate supra la circumstanțele speței, instanța

de recurs constată că Zinaida Grosu, Alexandru Grosu, Vasile Grosu și Dumitru

Grosu, au efectuat achitări la serviciile pentru energia termică astfel încât, prin

prisma art. 277 alin. (1) lit. b) Cod civil, în vigoare la acel moment, termenul de

prescripție extinctivă, a fost întrerupt.

Ca consecință, instanța de recurs respinge alegațiile recurentului Vasile Grosu

din recurs, precum că cererea de chemare în judecată depusă de către

SA „Termoelectrica”, în interesele ÎMGFL nr. 20 la data de 9 februarie 2017, urma

a fi respinsă ca tardivă în partea încasării datoriei acumulate până în luna februarie

2014, cu încasarea datoriei pentru energia termică numai pentru ultimii trei ani

anterior depunerii cererii de chemare în judecată.

Or, conform informației prezentată de ÎM „Infocom” și anexată la dosar, se

desprinde cu certitudine că Zinaida Grosu, Alexandru Grosu, Vasile Grosu și

Dumitru Grosu au săvârșit acțiuni din care rezultă că au recunoscut datoria, astfel că

termenul de prescripție exctinctivă a fost întrerupt, aceștia efectuând achitări pentru

energia termică la locul de consum - ap. X din str. XXXXX mun. XXXXX și anume

în luna septembrie 2009 a fost achitată suma de 230 de lei, în luna octombrie 2009-

suma de 200 de lei, în luna martie - suma de 4970,13 de lei, în luna mai 2010 –

suma de 545, 26 de lei, în luna iunie 2010 – suma de 600 de lei, în luna august suma

de 500 de lei, în luna septembrie – suma de 500 de lei, în luna octombrie 2010 –

suma de 410 de lei, în luna noiembrie 2010 – suma de 596,70 de lei, în luna

decembrie suma de 1000 de lei, în luna ianuarie 2011 – suma de 1000 de lei, în luna

februarie 2011 – 1300 de lei, în luna martie 2011- suma de 994,10 de lei, în luna

aprilie 2011 – suma de 800 de lei, în luna mai 2011 suma de 129,31 de lei, în luna

octombrie 2011- suma de 500 de lei, în luna noiembrie 2011 – suma de 1406 de lei,

în luna decembrie 2011 – suma de 1000 de lei, în luna aprilie 2015 – suma de 100

de lei, în luna mai 2015 – suma de 100 de lei, în luna iulie 2015 – suma de 100 de

lei, în luna august 2015 – suma de 100 de lei, în luna octombrie 2015 – suma de 100

de lei, în luna noiembrie 2015 – suma de 200 de lei, în luna decembrie 2015 – suma

de 100 de lei, în luna iunie 2016 – suma de 100 de lei, în luna iulie 2016 – suma de

7

100 de lei, în luna august 2016 – suma de 200 de lei, în luna septembrie 2016 – suma

de 50 de lei și în luna octombrie 2016 –suma de 100 de lei (f. d. 15-20).

Potrivit prevederilor art. 25 alin. (1) din Legea serviciilor publice de

gospodărie comunală nr. 1402-XV din 24 octombrie 2002, persoanele fizice și

juridice care beneficiază de servicii publice de gospodărie comunală sunt obligate să

achite contravaloarea serviciilor prestate, conform facturilor primite, în termenul

prevăzut de contractul încheiat între operator și consumator.

În același timp prevederile pct. 17 și 18 din Regulamentul cu privire la modul

de prestare și achitare a serviciilor locative, comunale și necomunale pentru fondul

locativ, contorizarea apartamentelor și condițiile deconectării acestora de

la/reconectării la sistemele de încălzire și alimentare cu apă, aprobat prin hotărârea

Guvernului RM nr. 191 din 19 februarie 2002, stipulează că plățile pentru serviciile

locative, comunale și necomunale se percep de la proprietarii, chiriașii și locatarii

caselor individuale, apartamentelor/ încăperilor locuibile în cămine și încăperilor

nelocuibile din bloc conform contractelor, în baza conturilor (bonurilor) lunare

respective pentru fiecare tip de serviciu, eliberat de furnizori, gestionari sau

prestatorii de servicii. Proprietarii, chiriașii și locatarii caselor individuale,

apartamentelor/încăperilor locuibile în cămine și încăperilor nelocuibile din bloc

achită plățile pentru serviciile prestate în luna precedentă până la data indicată în

factura de plată.

Coroborând normele enunțate la materialul probator administrat în speță,

instanța de recurs reține ca lipsită de suport legal concluzia instanțelor de judecată

cu privire la temeinicia acțiunii de încasare de la Zinaida Grosu, Alexandru Grosu,

Vasile Grosu și Dumitru Grosu pentru consumul energiei termice suma de 51492,44

de lei, ce include perioada 1 ianuarie 2003 – 31 octombrie 2016.

Și asta deoarece, materialele cauzei denotă cu certitudine că prin hotărârea din

22 noiembrie 2006 a Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău, rămasă irevocabilă la

13 decembrie 2006, a fost admisă parțial acțiunea înaintată de ÎMGFL nr. 20

împotriva Zinaidei Grosu cu privire la încasarea datoriilor la serviciile comunale și

a fost încasată în beneficiul ÎMGFL nr. 20 datoria pentru serviciile comunale și

anume pentru încălzire și agent termic la locul de consum - ap. X din str. XXXXX

mun. XXXXX, în mărime de 4700,13 de lei, pentru perioada august 2003 –

1 aprilie 2006, în rest cerințele în partea încasării datoriilor la serviciile comunale

pentru energia termică până în luna august 2003 au fost respinse ca depuse cu

omiterea termenului de prescripție (f. d. 79).

Ca urmare, instanțele de judecată ierarhic inferioare eronat și-au fundamentat

concluzia doar pe informația despre achitarea serviciilor locativ-comunale întocmită

de ÎM „Infocom” anexată la materialele cauzei, trecând cu vederea hotărârea din

22 noiembrie 2006 a Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău, care are puterea de lucru

judecat.

Or, principiul autorității de lucru judecat, cum este hotărârea judecătorească

irevocabilă, constituie garantul stabilității raporturilor juridice, care urmează a fi

întocmai respectat, fapt ce rezultă din prevederile art. 123 CPC.

Așadar, existența la caz a hotărârii irevocabile din 22 noiembrie 2006 a

Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău cu privire la încasarea datoriilor la serviciile

8

comunale de energia termică în perioada de până la 1 aprilie 2006, atrage relevanță

prevederile Codului de executare.

Astfel că prin încheierea din 30 decembrie 2009 a Oficiului de executare

Rîșcani, în procesul executării documentului executoriu nr. 2-3344/06 din

22 noiembrie 2006, s-a constatat că debitorul Zinaida Grosu a achitat integral suma

datoriei în mărime de 4700,13 de lei, fiind dispusă încetarea procedurii de executare

nr. 18-1104/19 a documentului executoriu nr. 2-3344/06 din 22 noiembrie 2006

(f. d. 80).

Față de toate aceste considerente, este indubitabil că instanțele de judecată

ierarhic inferioare greșit au încasat din contul Zinaidei Grosu, Alexandru Grosu,

Vasile Grosu și Dumitru Grosu în beneficiul ÎMGFL nr. 20 datoria pentru consumul

energiei termice în perioada de 1 ianuarie 2003 - 1 aprilie 2006, în mărime de

5674,34 de lei.

Or, prin hotărârea din 22 noiembrie 2006 a Judecătoriei Rîșcani mun.

Chișinău, cerințele ÎMGFL nr. 20 în partea încasării datoriilor la serviciile comunale

pentru energia termică la locul de consum - ap. X din str. XXXXX mun. XXXXX,

până în luna august 2003 au fost respinse ca depuse cu omiterea termenului de

prescripție.

Drept urmare, în acest aspect, incidență directă au prevederile art. 265

lit. b) CPC, potrivit cărora instanța judecătorească dispune încetarea procesului în

cazul în care într-un litigiu între aceleași părți, cu privire la același obiect și pe

aceleași temeiuri s-a emis o hotărâre judecătorească rămasă irevocabilă sau o

încheiere de încetare a procesului în legătură cu renunțarea reclamantului la acțiune

sau cu confirmarea tranzacției dintre părți.

În interpretarea corectă a normei de drept enunțate, este de înțeles că temeiul

de încetare a procesului are drept scop realizarea puterii lucrului judecat, care face

imposibilă judecarea repetată a unei cauze civile.

Sintetizând cele reliefate supra, Colegiul conchide că la caz, nu poate fi

dispusă decât încetarea procesului civil în partea cerinței SA „Termoelectrica”, în

interesele ÎMGFL nr. 20 împotriva Zinaidei Grosu, Alexandru Grosu, Vasile Grosu

și Dumitru Grosu cu privire la încasarea în mod solidar din contul pârâților, în

beneficiul ÎMGFL nr. 20, a datoriei pentru consumul energiei termice pentru

perioada 1 ianuarie 2003 - 1 aprilie 2006, în mărime de 5674,34 de lei.

Distinct de aceste constatări și a dispozițiilor art. 572 alin. (1) și (2) Cod civil,

în vigoare la acel moment, care statuează că temeiul executării rezidă în existența

unei obligații, iar obligația trebuie executată în modul corespunzător, cu bună-

credință, la locul și în momentul stabilit, având în vedere că coproprietarii ap. X din

str. XXXXX mun. XXXXX au beneficiat de serviciile pentru energia termică în

volum deplin, instanța de recurs relevă că SA „Termoelectrica”, în interesele ÎMGFL

nr. 20 este îndreptățită de a solicita încasarea de la Zinaida Grosu, Alexandru Grosu,

Vasile Grosu și Dumitru Grosu a datoriei pentru consumul energiei termice pentru

perioada 2 aprilie 2006 – 31 octombrie 2016, cerință care urmează a fi admisă în

partea dată.

În acest sens, instanța de recurs consideră necesar de a exclude din calculul

întocmit de ÎM „Infocom” cu privire la achitarea serviciilor locativ-comunale la

9

locul de consum ap. X din str. XXXXX mun. XXXXX, suma cu titlu de datorie

pentru energia termică pentru perioada 1 ianuarie 2003 – 1 aprilie 2006, cerință

examinată deja prin hotărârea din 22 noiembrie 2006 a Judecătoriei Rîșcani

mun. Chișinău, astfel că datoria pentru consumul energiei termice la locul de consum

ap. X din str. XXXXX mun. XXXXX, pentru perioada 2 aprilie 2006 –

31 octombrie 2016, constituie suma de 41315,95 de lei, care urmează a fi încasată

în mod solidar din contul Zinaidei Grosu, Alexandru Grosu, Vasile Grosu și Dumitru

Grosu în beneficiul ÎMGFL nr. 20.

Cele relatate dictează casarea integrală a deciziei instanței de apel și a hotărârii

primei instanțe, cu pronunțarea unei noi hotărâri de admitere parțială a acțiiunii.

Instanța de recurs va respinge argumentele lui Vasile Grosu din cererea de

recurs, precum că luând în considerație că apartamentul nr. X din str. XXXXX mun.

XXXXX se află la etajul întâi al blocului locativ, în conformitate cu prevederile

pct. 10 din Regulamentul cu privire la modul de prestare și achitare a serviciilor

locative, comunale și necomunale pentru fondul locativ, contorizarea apartamentelor

și condițiile deconectării acestora de la/reconectării la sistemele de încălzire și

alimentare cu apă, aprobat prin hotărârea Guvernului RM nr. 191 din 19 februarie

2002, Zinaida Grosu, Alexandru Grosu, Vasile Grosu și Dumitru Grosu urmau să

dispună de o reducere de 50 la sută a plății pentru încălzirea insuficientă a

apartamentului.

Or, pct. 10 din Regulamentul menționat, prevede că în cazul în care

temperatura agentului termic nu corespunde cerințelor tehnice și sanitare din cauza

parametrilor scăzuți sau a funcționării necorespunzătoare a sistemului de încălzire

din interiorul blocului locative nu se permite aplicarea coeficienților de majorare a

plății pentru încălzirea apartamentelor/încăperilor locuibile în cămine de la etajele

2-4, 2-8 etc. În scopul reducerii plății pentru încălzirea insuficientă a

apartamentelor/încăperilor locuibile în cămine de la primele sau ultimele etaje.

Pe când, Zinaida Grosu, Alexandru Grosu, Vasile Grosu și Dumitru Grosu nu

au prezentat probe justificative în confirmarea faptului că prin prestarea serviciilor

de energie termică de către SA „Termocom” în procedura planului (succesor în

drepturi SA „Termoelectrica”), a avut loc încălzirea insuficientă a apartamentului

nr. X din str. XXXXX mun. XXXXX.

În conformitate cu prevederile art. 94 alin. (1) CPC, instanța judecătorească

obligă partea care a pierdut procesul să plătească, la cerere, părții care a avut câștig

de cauză cheltuielile de judecată. Dacă acțiunea reclamantului a fost admisă parțial,

acestuia i se compensează cheltuielile de judecată proporțional părții admise din pre-

tenții, iar pârâtului – proporțional părții respinse din pretențiile reclamantului.

Prin prisma acestor prevederi legale, reieșind din cumulul pretențiilor admise

din acțiune, instanța de recurs consideră necesar de a încasa în mod solidar din contul

Zinaidei Grosu, Alexandru Grosu, Vasile Grosu și Dumitru Grosu în beneficiul

ÎMGFL nr. 20 suma de 1239 de lei, cu titlu de taxă de stat achitată la depunerea

cererii de chemare în judecată, confirmată prin ordinul de încasare a numerarului

nr. 331 din 24 ianuarie 2017, cheltuielile pentru citarea publică a Zinaidei Grosu,

Alexandru Grosu, Vasile Grosu și Dumitru Grosu în sumă de 150 de lei, cheltuielile

pentru expedierea avizelor telegrafice în sumă de 43,80 de lei și 210,20 de lei și

10

cheltuielile pentru serviciile executorului judecătoresc de comunicare și înmânarea

citației pârâților în sumă de 400 de lei, în temeiul ordinului de plată nr. 1699 din

8 mai 2019 (f. d. 4, 44, 49, 127, 131-132).

Față de cele ce preced, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite recursul, de a

casa decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe și de a emite o nouă

hotărâre de admitere parțială a acțiunii și de a încasa în mod solidar din contul

Zinaidei Grosu, Alexandru Grosu, Vasile Grosu și Dumitru Grosu în beneficiul

ÎMGFL nr. 20 suma de 41315,95 de lei, cu titlu de datorie pentru consumul energiei

termice, în perioada 2 aprilie 2006 – 31 octombrie 2016, de a încasa în mod solidar

din contul Zinaidei Grosu, Alexandru Grosu, Vasile Grosu și Dumitru Grosu în

beneficiul SA „Termoelectrica” cheltuielile de judecată în sumă totală de 2043 de

lei. În rest, cerința SA „Termoelectrica” cu privire la încasarea cheltuielilor de

judecată, se respinge. Se încetează procesul civil la cererea de chemare în judecată

a SA „Termoelectrica”, în interesele ÎMGFL nr. 20 împotriva Zinaidei Grosu,

Alexandru Grosu, Vasile Grosu și Dumitru Grosu cu privire la încasarea datoriei

pentru consumul energiei termice pentru perioada 1 ianuarie 2003 – 1 aprilie 2006,

în mărime de 5674,34 de lei.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) și d), 445 alin. (3) CPC, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

decide:

Se admite recursul declarat de Vasile Grosu.

Se casează integral decizia din 21 ianuarie 2020 a Curții de Apel Chișinău și

hotărârea din 15 mai 2019 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru, în cauza civilă la

cererea de chemare în judecată a Societății pe Acțiuni „Termoelectrica”, în interesele

Întreprinderii Municipale pentru Gestionarea Fondului Locativ nr. 20 împotriva

Zinaidei Grosu, Alexandru Grosu, Vasile Grosu și Dumitru Grosu cu privire la

încasarea datoriei pentru consumul energiei termice și a cheltuielilor de judecată și

se emite o hotărâre nouă prin care:

Se admite parțial cererea de chemare în judecată a Societății pe

Acțiuni „Termoelectrica”, în interesele Întreprinderii Municipale pentru Gestionarea

Fondului Locativ nr. 20 împotriva Zinaidei Grosu, Alexandru Grosu, Vasile Grosu

și Dumitru Grosu cu privire la încasarea datoriei pentru consumul energiei termice

și a cheltuielilor de judecată.

Se încasează în mod solidar din contul Zinaidei Grosu, Alexandru Grosu,

Vasile Grosu și Dumitru Grosu în beneficiul Întreprinderii Municipale pentru

Gestionarea Fondului Locativ nr. 20 suma de 41315 (patruzeci și unu de mii trei sute

cincisprezece) de lei, 95 bani cu titlu de datorie pentru consumul energiei termice,

în perioada 2 aprilie 2006 – 31 octombrie 2016.

Se încasează în mod solidar din contul Zinaidei Grosu, Alexandru Grosu,

Vasile Grosu și Dumitru Grosu în beneficiul Societății pe Acțiuni „Termoelectrica”,

suma de 2043 (două mii patruzeci și trei) de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

11

În rest, cerința Societății pe Acțiuni „Termoelectrica” cu privire la încasarea

cheltuielilor de judecată, se respinge.

Se încetează procesul civil la cererea de chemare în judecată a Societății pe

Acțiuni „Termoelectrica”, în interesele Întreprinderii Municipale pentru Gestionarea

Fondului Locativ nr. 20 împotriva Zinaidei Grosu, Alexandru Grosu, Vasile Grosu

și Dumitru Grosu cu privire la încasarea datoriei pentru consumul energiei termice

pentru perioada 1 ianuarie 2003 - 1 aprilie 2006, în mărime de 5674,34 de lei.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței, Ala Cobăneanu

judecătorul

Judecătorii Iurie Bejenaru

Dumitru Mardari

Mariana Pitic

Nicolae Craiu

12