2ra-404/20 — declararea ca succesor nedemn si decăderea din dreptul la succesiune

Dosarul nr. 2ra-404/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Ciocana (jud. I. Dutca)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. M. Guzun, O. Cojocaru, V. Buhnaci)

ÎNCHEIERE

24 iunie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Maria Stropșa, reprezentată de către avocatul Marcel Popescu,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Maria Stropșa

împotriva Lidiei Chirillova, intervenient accesoriu notarul public Alexandru Mardari

cu privire la declararea ca succesor nedemn și decăderea din dreptul la succesiune,

împotriva deciziei din 22 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost respins apelul declarat de către Maria Stropșa și a fost menținută hotărârea din

13 decembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana,

constată:

La data de 11 iulie 2017 Maria Stropșa a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Lidiei Chirillova cu privire la declararea ca succesor nedemn și decăderea

din dreptul la succesiune.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că la data de 14 ianuarie 2017 a

decedat Vladimir Stropșa, iar după decesul acestuia a rămas averea succesorală: bunul

imobil cu numărul cadastral xxxx, casa de locuit cu numărul cadastral xxxx și

construcția accesorie cu numărul cadastral xxxx, situate în xxxx.

A susținut că, după decesul lui Vladimir Stropșa, ea, fiind mătușa acestuia,

nepot de pe frate, a devenit succesor legal.

A menționat că, fiind succesor legal al defunctului, la data de 05 iulie 2017, a

depus declarație de acceptare a succesiunii.

A relevat că, la notarul public Alexandru Mardari a aflat că, în cadrul procedurii

succesorale, care a fost deschisă, moștenitorul legal de clasa I este Lidia Chirillova,

soția defunctului (declarația nr. 1216 din 25 ianuarie 2017), care a acceptat

succesiunea asupra 1/2 cotă-parte din imobilul situat în xxxx, proprietarul căruia era

Vladimir Stropșa în temeiul certificatului de moștenitor nr. 1-655 din 13 octombrie

1989.

A afirmat că, pentru ca o persoană să poată fi chemată la succesiune nu este

suficient ca ea să întrunească numai cele două condiții pozitive (să aibă capacitate

succesorală și vocație succesorală), mai este necesar ca această persoană să nu fie

nedemnă de a moșteni.

A notat că, va fi nedemnă să moștenească, atât în calitate de moștenitor legal,

cît și în calitate de moștenitor testamentar, persoana, care a comis intenționat o

infracțiune împotriva celui care lasă moștenirea sau o faptă amorală împotriva ultimei

voințe a celui care lasă moștenirea, exprimate în testament, toate aceste împrejurări

urmând a fi calificate drept temei pentru declararea nedemnității succesorale, doar prin

sentința sau hotărârea judecătorească.

A precizat că, în timpul vieții nepotului său, Vladimir Stropșa, mama acesteia,

Tatiana Stropșa îi spunea că, Vladimir are relație cu o femeie, care este mai mare decât

el cu 12 ani și care duce un mod amoral de viață, fapt marcat prin numeroasele relații,

pe care le întreține cu mai mulți bărbați și consumul de alcool de către aceasta.

A susținut că, având în vedere că, mama defunctului până la deces suferea de

diabet zaharat, o ajuta prin gospodărie și o hrănea, mai ales după ce i-a fost amputat

piciorul, astfel, a fost martor la comportamentul amoral, exprimat prin starea alcoolică

avansată, pe care o avea Lidia Chirillova, alte persoane de companie și foști deținuți

cu care se distra în casa Tatianei Stropșa.

A relatat că, după decesul Tatianei Stropșa, Lidia Chirillova i-a interzis lui

Vladimir Stropșa să comunice cu rudele.

A invocat că, în casa părintească a trecut să locuiască și fiul Lidiei Chirilova,

care mereu a fost șomer.

A mai invocat că, la acel moment, Lidia Chirillova trăia în concubinaj cu

Vladimir Stropșa.

A relatat că, gospodăria, în care au rămas să locuiască, a devenit murdară și

degradată, concubina acestuia venind rar acasă, însă, necătând la aceasta, i-a reușit să

înregistreze căsătoria cu Vladimir Stropșa și a doua zi a plecat în Israel, de unde îi

expedia bani fiului său pentru ca acesta să-l aprovizioneze pe Vladimir Stropșa cu mult

alcool și să-i dezvolte comportament degradant, pentru aceasta de fiecare dată

Vladimir Stropșa era bătut de fiul acesteia.

A menționat că, Vladimir Stropșa a încetat să mai lucreze și se îmbrăca ca un

vagabond.

A susținut că, Lidia Chirillova nu poate fi moștenitor legal al lui Vladimir

Stropșa, deoarece datorită comportamentului amoral și neadecvat și având doar scop

de îmbogățire, manifestat prin acțiunile violente ale sale și ale fiului ei, comise înainte

și după plecarea în Israel, au dus la decesul unicului nepot, Vladimir Stropșa.

A solicitat declararea pârâtei ca succesor nedemn și decăderea acesteia din

dreptul la succesiune.

La data de 05 ianuarie 2018 Maria Stropșa, reprezentată de către avocatul

Cristina Smerea, a depus o cerere, prin care a solicitat atragerea în proces a notarului

Alexandru Mardari în calitate de intervenient accesoriu.

Prin încheierea protocolară din 16 ianuarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Ciocana a fost admisă cererea depusă de către Maria Stropșa, reprezentată de către

avocatul Cristina Smerea și a fost atras în proces notarul Alexandru Mardari în calitate

de intervenient accesoriu.

Prin hotărârea din 13 decembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana

acțiunea depusă de către Maria Stropșa a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Au fost

încasate de la Maria Stropșa în bugetul statului cheltuielile suportate de instanța de

judecată în sumă de 70,60 de lei.

Prin decizia din 22 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău a fost respins

apelul declarat de către Stropșa Maria și a fost menținută hotărârea primei instanțe.

2

În susținerea opiniei sale, instanța de apel s-a bazat pe prevederile art. 1432

alin.(1), 1433 alin. (1), 1434 alin. (1) lit. a), 1499, 1500, 1516 și 1517 din Codul civil

(în redacția până la 01 martie 2019) și a stabilit că, apelanta Maria Stropșa solicită de

a fi declarată intimata Lidia Chirillova ca succesor nedemn, or, aceasta a înregistrat

căsătoria cu Vladimir Stropșa și apoi a plecat în Israel, iar fiul acesteia, locuind în casa

lui Vladimir Stropșa, deseori provoca certuri și bătăi, fapt care, în consecință, au dus

la decesul lui Vladimir Stropșa.

La acest capitol, instanța de apel a relevat că, prima instanță just a menționat

că, apelanta nu a prezentat probe, care ar servi temei de a o declara pe intimata Lidia

Chirillova succesor nedemn, or, împrejurările invocate nu pot fi calificate drept temei

pentru declararea nedemnității succesorale, în lipsa unei sentințe sau hotărâri

judecătorești.

Instanța de apel a relevat că, în cadrul ședinței de judecată s-au relatat mai

multe circumstanțe, care, în viziunea Mariei Stropșa, au dus la decesul lui Vladimir

Stropșa, acțiuni provocate de către fiul intimatei, însă acesta nu face parte din cercul

moștenitorilor legali ai lui Vladimir Stropșa, conform legislației civile, or, sancțiunea

de decădere din dreptul de a culege moștenirea se aplică și produce efecte doar pentru

autorul faptei, nedemnul urmând a fi înlăturat numai de la moștenirea persoanei față

de care a săvârșit faptele nedemne, cu atât mai mult, decăderea din dreptul de a moșteni

nu poate fi extinsă la alte persoane.

Totodată, instanța de apel a mai reținut că, neîntrunirea calității de succesor al

apelantei denotă inadmisibilitatea constatării acceptării de către aceasta a unei

succesiuni prin intrarea în posesia averii, care a aparținut unei persoane, a cărui

succesor nu este, contrariul nefiind probat corespunzător.

La data de 21 ianuarie 2020 Maria Stropșa, reprezentată de către avocatul

Marcel Popescu, a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând

admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și a hotărîrii primei instanțe, cu

emiterea unei noi hotărâri cu privire la admiterea acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că, decizia instanței de apel și hotărârea primei

instanțe sunt neîntemeiate, deoarece au fost emise în contradicție cu probele anexate

la dosar.

A menționat că, instanțele judecătorești nu au aplicat legea care trebuia să fie

aplicată, nu au constatat și elucidat pe deplin circumstanțele importante pentru

soluționarea cauzei, circumstanțele, pe care prima instanță le-a considerat constatate,

nu au fost dovedite cu probe veridice și suficiente, iar aprecierea probelor de către

instanțele judecătorești a fost arbitrară, erori care au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului, invocând aceleași circumstanțe de fapt ca și în

cererea de chemare în judecată.

Suplimentar, a afirmat că, circumstanțele invocate în cererea de chemare în

judecată au fost probate prin declarațiile martorilor Tatiana Negură, Vera Eriomenco,

Petru Guțu și Nina Calantîrschi, date în ședința de judecată a primei instanțe, însă

instanțele judecătorești nu au luat în considerare aceste declarații.

Prin referința depusă la 06 februarie 2020 Lidia Chirillova, reprezentată de

către avocatul Vitalie Tihon, a solicitat considerarea recursului ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de 22 octombrie

2019, iar la data de 22 noiembrie 2019 a expediat copia acesteia în adresa părților

(f.d.178)

Astfel, recursul, declarat la data de 21 ianuarie 2020, este în termen.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în

care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din

oficiu.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de către Maria Stropșa,

reprezentată de către avocatul Marcel Popescu, nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține că recursul exercitat asupra deciziilor instanțelor de apel are

4

caracter nedevolutiv și controlul judiciar se circumscrie doar asupra problemelor de

drept material și procedural, verificându-se în exclusivitate doar legalitatea deciziei,

dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură

civilă.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în

cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de

lucruri (cauza Rebai și alții contra Franței, 25 februarie 1995), pe când în recursul

declarat de către Maria Stropșa, reprezentată de avocatul Marcel Popescu, asemenea

aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de către Maria Stropșa, reprezentată de către avocatul

Marcel Popescu, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a) și 440 alin. (1) din Codul

de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul declarat de către Maria Stropșa, reprezentată de către avocatul Marcel

Popescu, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Iurie Bejenaru

Mariana Pitic