3ra-622/20 — cu privire la contestarea actului administrativ

Dosarul nr. 3ra-622/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani – M. Gandrabur

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – M. Guzun, G. Dașchevici, V. Clima

ÎNCHEIERE

24 iunie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Casa Națională de

Asigurări Sociale,

în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă

de către Irina Petrușca împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la

contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei din 23 ianuarie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-

a respins apelul declarat de către Casa Națională de Asigurări Sociale,

constată:

La 18 iulie 2018 Irina Petrușca a depus cerere de chemare în judecată, în

procedura contenciosului administrativ, ulterior concretizată, împotriva Casei

Naționale de Asigurări Sociale, prin care a solicitat recunoașterea ilegalității

refuzului Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. P-1350/18 din 11 iulie 2018,

obligarea Casei Naționale de Asigurări Sociale să recalculeze și să achite Irinei

Petrușca indemnizația lunară pentru creșterea copilului XXXXX, născută la

XXXXX, în mărime de 30 % din salariul mediu al soțului Sergiu Petrușca, după

expirarea concediului de maternitate până la atingerea vârstei de 3 ani, precum și

compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii Irina Petrușca a invocat că este soția lui Sergiu Petrușca,

căsătoria lor fiind înregistrată și trecută în Registrul actelor de stare civilă de

Primărie Hîrbovăț, raionul Anenii Noi sub nr. 25 la 25 iulie 2009.

La XXXXX, în familia soților Petrușca s-a născut fiica XXXXX.

A indicat că soțul său activează în organele procuraturii începând cu 14

februarie 2005, iar la moment exercită funcția de procuror în Procuratura pentru

Combaterea Criminalității Organizate și Cauze Speciale și achită contribuții în

fondul social ca salariat, fiind persoană asigurată, pe când, reclamanta nu este

angajată în câmpul muncii, fiind în exclusivitate la întreținerea soțului, neavând

careva surse de venit.

1

După nașterea fiicei, reclamantei i-a fost calculată și achitată indemnizația de

maternitate ca persoană care se află la întreținerea soțului, reieșind din salariul mediu

al soțului, iar ulterior, s-a stabilit indemnizația lunară de care beneficiază ca persoană

neasigurată.

Astfel, la 15 mai 2018 a depus la Casa Teritorială de Asigurări Sociale

Botanica cerere prealabilă, prin care a solicitat să-i fie stabilită, recalculată și achitată

indemnizația lunară pentru creșterea copilului, ca persoană care se află la întreținerea

soțului salariat, până la atingerea copilului a vârstei de 3 ani.

Prin răspunsul nr. X-01/092406 din 04 iunie 2018, cererea prealabilă a fost

respinsă, pe motiv că ea a beneficiat de maternitate ca persoană care se află la

întreținerea soțului, care a fost stabilită în octombrie 2017, însă, în prezent, poate

beneficia de indemnizație ca persoană neasigurată, până la împlinirea copilului a

vârstei de 3 ani.

Nefiind de acord cu acest răspuns, a depus la Casa Națională de Asigurări

Sociale cerere prealabilă, prin care a solicitat stabilirea, recalcularea și achitarea

indemnizației lunare pentru creșterea copilului XXXXX în mărime de 30 % din

salariul mediu al soțului, până la atingerea de către copil a vârstei de 3 ani, ca

persoană care se află la întreținerea soțului, însă, prin răspunsul din 11 iulie 2018

cererea prealabilă a fost respinsă.

Reclamanta a menționat că nu a fost de acord cu acțiunile Casei Naționale de

Asigurări Sociale și le-a considerat drept ilegale, indicând că refuzul contestat

încalcă dreptul ei, garantat de stat, la susținerea financiară în cazul producerii unor

riscuri, precum maternitatea.

Prin hotărârea din 12 noiembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani

cererea de chemare în judecată înaintată de către Irina Petrușca s-a admis. S-a anulat

răspunsul Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. P-1356/18 din 11 iulie 2018, ca

fiind emis contrar legii, s-a obligat Casa Națională de Asigurări Sociale să

recalculeze și să achite reclamantei Irina Petrușca indemnizația lunară pentru

îngrijirea copilului XXXXX, născută la XXXXX, în mărime de 30 % din salariul

mediu al soțului Petrușca Sergiu, începând cu data expirării concediului de

maternitate și până la atingerea de către copil a vârstei de 3 ani. S-a încasat din contul

Casei Naționale de Asigurări Sociale în beneficiul Irinei Petrușca suma de 3 000 lei

cu titlu de cheltuieli pentru acordarea asistenței juridice. (f.d. 90, 92-99)

Prin decizia din 23 ianuarie 2020 a Curții de Apel Chișinău s-a respins cererea

de apel declarată de către Casa Națională de Asigurări Sociale. (f.d. 122, 123-130)

Instanțele în motivarea soluției sale au reținut că prin prisma art. 124 Codul

muncii este ilegal răspunsul Casei Naționale de Asigurări Sociale P-1350/18 din 11

iulie 2018, fiind obligată Casa Națională de Asigurări Sociale să recalculeze și să

achite Irinei Petrușca indemnizația lunară pentru creșterea copilului în mărime de

30 % din salariul mediu al soțului Sergiu Petrușca, până la atingerea vârstei de 3

(trei) ani a copilului.

Au mai reținut că conform art. 24 din Legea nr. 289 din 22 iulie 2004 privind

îndemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă și alte prestații de asigurări

sociale, calculul și plata indemnizațiilor de asigurări sociale se efectuează de

organele abilitate, în conformitate cu legislația în vigoare. În scopul realizării

prevederilor Legii abordate, Guvernul Republicii Moldova prin Hotărârea nr. 108

din 03 februarie 2005 a aprobat Regulamentul cu privire la condițiile de stabilire,

2

modul de calcul și de plată a îndemnizațiilor pentru incapacitatea temporară de

muncă și altor prestații de asigurări sociale.

Instanțele au reiterat că din sensul normelor legale citate mai sus se deduce

cert că soția, care se află la întreținerea soțului, adică nu este asigurată, este în drept

să beneficieze de îngrijire a copilului până la împlinirea vârstei de 3 ani, în aceleași

condiții ca și persoanele asigurate, iar Casa Națională de Asigurări Sociale a

condiționat achitarea indemnizației lunare pentru creșterea copilului până la

atingerea vârstei de 3 ani prin depunerea cererii de către soțul asigurat, însă, această

condiționare este ilegală, în condițiile în care legea conferă soțiilor aflate la

întreținerea soților asigurați dreptul de a beneficia de indemnizație de creștere a

copilului de 3 ani.

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, la 29 ianuarie 2020 Casa

Națională de Asigurări Sociale a depus recurs nemotivat, ulterior, la data de 11

martie 2020 a depus recurs motivat, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei

din 23 ianuarie 2020 a Curții de Apel Chișinău. (f.d. 134, 135-138)

În motivarea recursului recurenta a indicat că instanța de apel nu a analizat

multilateral actele normative și legislația în vigoare ce reglementează astfel de litigii,

precum și nu au fost dovedite circumstanțele considerate de prima instanță și instanța

de apel ca fiind stabilite.

La 18 mai 2020, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa Irinei Petrușca

copia recursului declarat de către Casa Națională de Asigurări Sociale împotriva

deciziei din 23 ianuarie 2020 a Curții de Apel Chișinău (f.d. 140).

Completul specializat relevă că Irina Petrușca a recepționat copia recursului

expediat, fapt confirmat prin avizul de recepție anexat la materialele dosarului (f.d.

142).

La 22 iunie 2020 Irina Petrușca a depus referință, solicitând respingerea

recursului declarat de către Casa Națională de Asigurări Sociale și menținerea

deciziei din 23 ianuarie 2020 a Curții de Apel Chișinău.

Efectuând controlul judiciar al hotărârilor contestate prin prisma argumentelor

expuse în recurs și în referință, completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că prin Legea nr.116 din data de

19 iulie 2018 a fost adoptat Codul administrativ al Republicii Moldova. În

conformitate cu art. 257 alin. (1) al Codului administrativ, prezentul cod a intrat în

vigoare la 01 aprilie 2019.

În conformitate cu art. 258, alin. (3) al Codului administrativ, procedurile de

contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor

examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform

prevederilor prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în

contenciosul administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până la

intrarea în vigoare a prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica

corespunzător pentru procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a

încheierilor judecătorești.

Astfel, din sensul normei de drept enunțate urmează că legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale. Decizia instanței de

apel a fost pronunțată după intrarea în vigoare a Codului administrativ.

3

Legalitatea procedurilor, care au urmat după punerea în aplicare a Codului

administrativ, se vor verifica prin prisma Codului administrativ și aici instanța de

recurs cu referire la termenul de depunere a recursului reține că conform art. 245,

alin. (1) din Codul administrativ recursul se depune la instanța de apel în termen de

30 zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen

mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat Curții Supreme de Justiție recursul

împreună cu dosarul judiciar.

Conform art. 245, alin. (2) din Codul administrativ motivarea recursului se

prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei

instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea

recursului se depune la instanța de apel.

Luând în considerare că decizia Curții de Apel Chișinău a fost adoptată la 23

ianuarie 2020, fiind prezent în ședința de judecată reprezentantul Casei Naționale de

Asigurări Sociale, iar la 29 ianuarie 2020 Casa Națională de Asigurări Sociale a

declarat recurs, Completul ajunge la concluzia că recurenta s-a conformat

prevederilor legale prevăzute la art. 245 din Codul administrativ și a depus recursul

în termen.

Examinând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele cauzei,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție îl consideră drept inadmisibil, din următoarele motive.

Prin prisma art. 246 alin. (l) din Codul administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, în acord cu alin. (2) din

art. 246 Codul administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile

enumerate la literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că

admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la

temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului administrativ

exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri

concludente și serioase.

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă

caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un

drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o

motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual

succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că Codul administrativ

dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a

cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept

procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate,

într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Instanța de recurs reține că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de

recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile

nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale

reglementării recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea

recursului” de la art. 245, alin.(2) din Codul administrativ. În consecutivitate,

4

motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care

trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de

admisibilitate.

De asemenea, Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină

cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de

ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de

aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de

caracteristicile speciale ale procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea

procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare

în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1,

p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la

admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu

chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers

c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție conchide că cererea de recurs depusă de către recurentă este inadmisibilă.

Conform art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul depus de către Casa Națională de Asigurări Sociale se declară

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Maria Ghervas

Judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

5