2ra-492/20 — incasarea datoriei, a dobinzii de intirziere si a cheltuielilor de judecata

Dosarul nr. 2ra-492/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani (jud.: I. Păduraru)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud.: L. Bulgac, G. Dașchevici, A. Panov)

Î N C H E I E R E

24 iunie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecători Mariana Pitic

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Gheorghe Gafin,

reprezentat de avocatul Sergiu Bucicov,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Grigore

Ghilan împotriva lui Gheorghe Gafin cu privire la încasarea datoriei, a dobânzii de

întârziere și a cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 31 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care

s-a respins apelul declarat de Gheorghe Gafin și s-a menținut hotărârea din 25 aprilie

2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani,

c o n s t a t ă :

La 05 octombrie 2017, Grigore Ghilan a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Gheorghe Gafin cu privire la încasarea datoriei, a dobânzii de întârziere

și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că transmis pârâtului, cu titlu de

împrumut, mai multe sume de bani, fapt confirmat prin recipisele din 21 octombrie

2015 în sumă de 100000 dolari SUA cu termen de rambursare până la 01 mai 2016,

din 23 octombrie 2015 în sumă de 90000 dolari SUA cu termen de rambursare până

la 01 mai 2016, din 23 decembrie 2015 în sumă de 100000 dolari SUA cu termen de

rambursare până la 01 aprilie 2016, din 23 februarie 2016 în sumă de 65000 dolari

SUA pe un termen de 2 luni și din 23 septembrie 2016 în sumă de 25000 dolari SUA

cu termen de rambursare până la 10 octombrie 2016, în total acumulându-se suma de

380000 dolari SUA.

Grigore Ghilan a relatat că nenumărate ori l-a telefonat pe Gheorghe Gafin,

având și întâlniri cu acesta, însă a auzit doar promisiuni cu privire la restituirea datoriei,

iar la 05 mai 2017, s-au întâlnit din nou și i-a înmânat, contra semnătură, somația de

plată a datoriei, însă nici de această dată Gheorghe Gafin nu și-a onorat obligațiunile

de restituire a datoriei.

Reclamantul și-a întemeiat pretențiile pe prevederile articolelor 512, 513, 867,

871, 872, 619 Cod civil și art. 166, 167, 174, 175 Cod de procedură civilă.

1

Grigore Ghilan a solicitat încasarea din contul pârâtului a datoriei în sumă de

380000 dolari SUA, a dobânzii de întârziere în sumă de 101926,38 dolari SUA și a

cheltuielilor de judecată.

La 06 decembrie 2018, Grigore Ghilan a depus cerere de majorare a pretențiilor,

solicitând încasarea datoriei în sumă de 380000 dolari SUA și a dobânzii de întârziere

în sumă de 166240,07 dolari SUA.

Prin hotărârea din 25 aprilie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani s-a

admis parțial cererea de chemare în judecată de pusă de Grigore Ghilan.

S-a dispus încasarea din contul lui Gheorghe Gafin în beneficiul lui Grigore

Ghilan a datoriei în sumă de 380000 dolari SUA, a dobânzii de întârziere în sumă de

156676,52 dolari SUA și a taxei de stat în sumă de 25000 lei. În rest, acțiunea s-a

respins (vol. I, f.d. 171, 174-182).

La 22 mai 2019, Gheorghe Gafin a depus cerere de apel împotriva hotărârii din

25 aprilie 2019, solicitând admiterea apelului, casarea parțială a hotărârii primei

instanțe, cu pronunțarea unei noi hotărâri de admitere a pretenției de încasarea a

datoriei în sumă de 380000 dolari SUA și a cheltuielilor de judecată, iar cerința cu

privire la încasarea dobânzii de întârziere să fie respinsă.

Prin decizia din 31 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău s-a respins cererea

de apel depusă de Gheorghe Gafin și s-a menținut hotărârea din 25 aprilie 2019 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani (vol. I, f.d. 204-210).

În motivarea soluției, instanța de apel a indicat că referitor la argumentele

apelantului privind cuantumul dobânzii de întârziere și respectiv concluzia instanței de

fond în această parte, art. 617 alin. (1) Cod civil, stipulează că dacă nu execută obligația

în urma somației primite după scadență din partea creditorului, debitorul se consideră

în întârziere ca urmare a somației, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, nu este

necesară somație în cazul în care: a) este stabilită o dată calendaristică pentru

executarea obligației; c) părțile au convenit expres că debitorul este în întârziere la

expirarea termenului la care trebuia să execute, fără îndeplinirea vreunei formalități; g)

este evident că somația nu va avea nici un rezultat.

Mai mult, Colegiul civil a constatat neexecutarea de către Gheorghe Gafin a

obligațiilor contractuale față de Grigore Ghilan, iar dobânda de întârziere constituie o

convenție accesorie, care î-și grevează existența pe convenția principală, iar soarta ei,

depinde de soarta convenției principale. Astfel, a apreciat ca întemeiată concluzia

instanței de fond cu referire la încasarea dobânzii de întârziere aferentă sumei restante,

calculată pentru perioada 03 aprilie 2016 - 05 octombrie 2017 și 06 octombrie 2017 -

06 noiembrie 2018 în cuantum de 156676,52 dolari SUA.

La 23 decembrie 2019, Gheorghe Gafin, reprezentat de avocatul Sergiu Bucicov

a declarat recurs împotriva decizie din 31 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău,

solicitând admiterea recursului, casarea parțială a deciziei instanței de apel și a hotărârii

primei instanțe, cu pronunțarea unei noi hotărâri de admitere a pretenției de încasarea

a datoriei în sumă de 380000 dolari SUA și a cheltuielilor de judecată, iar cerința cu

privire la încasarea dobânzii de întârziere să fie respinsă.

În motivarea recursului, Gheorghe Gafin a invocat dezacordul cu hotărârile

judecătorești contestate, considerându-le neîntemeiate și pasibile de a fi casate.

Totodată, recurentul a menționat că cauza civilă în ordine de apel a fost

examinată în lipsa sa și a avocatului său, cărora nu li s-a comunicat locul, data și ora

2

ședinței de judecată, iar luând în considerare că nu a fost respectată procedura de citare

legală, nu a avut posibilitatea de a prezenta probe concludente și pertinente, ce se referă

la imposibilitatea executării obligațiunilor.

La 13 februarie 2020, în adresa intimatului Grigore Ghilan a fost expediată copia

cererii de recurs depusă de către Gheorghe Gafin, cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire anexată la

materialele dosarului (vol. II, f.d. 18).

La 09 martie 2020, Grigore Ghilan, reprezentat de avocatul Sergiu Verebceanu

a depus referință la cererea de recurs, solicitând de a fi considerată inadmisibil recursul

(vol. II, f.d. 19-20).

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată

avocatului recurentului, prin intermediul poștei electronice, la 09 decembrie 2019, fapt

confirmat prin scrisoarea de însoțire (vol. I, f.d. 211), însă date privind recepționarea

adecvată deciziei instanței de apel la materialele cauzei lipsesc.

Astfel, instanța de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor

legale și a declarat recursul în termenul prevăzut de lege.

Examinând temeiurile recursului declarat de Gheorghe Gafin, reprezentat de

avocatul Sergiu Bucicov, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Gheorghe Gafin, nu se încadrează

în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei contestate.

Mai mult, nu poate fi reținută nici alegația recurentului despre faptul că nici el,

3

nici avocatul său nu au fost citați pentru a participa la ședința de judecată, deoarece la

06 septembrie 2019, avocatul Sergiu Bucicov a fost citat prin intermediul poștei

electronice, cu expedierea citației la adresa de email avocatbucicov@yandex.ru (vol I,

f.d. 196-197), adresă indicată însăși de către avocat în cererea de apel motivată (vol. I,

f.d. 192-194).

Astfel, Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter

devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se

doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Distinct de aceste constatări, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că

instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile

de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă, din recursul

declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a

probelor.

Considerațiile de mai sus sunt suficiente pentru a permite instanței de judecată

de a reține existența temeiului prevăzut la articolul 433 lit. a) Cod de procedură civilă.

În atare condiții, conjunctura respectivă confirmă că marja de apreciere a instanței de

recurs nu a fost disproporționată cu obiectivele securității raporturilor juridice și bunei

administrări a justiției, după caz, s-a accentuat rolul instanței supreme de a interpreta

uniform legea și de a soluționa litigiile apărute în cadrul aplicării legilor, în raport cu

obiecțiile formulate în recurs. Deci, în opinia instanței, normele de drept nu au format

un obstacol care să afecteze esența dreptului recurentului de acces la instanță.

Cât privește dreptul justițiabilului „de a fi auzit de o instanță”, garantat de

articolul 6 parag. 1 din C.E.D.O., instanța notează că obligația de a motiva o hotărâre

judecătorească poate varia în funcție de natura deciziei în cauză și de trăsăturile

speciale ale procedurii în ordine de recurs (a se vedea, inter alia, Latourniere vs Franța,

10 decembrie 2002, parag. 2; Hansen vs Norvegia, 2 octombrie 2014, parag. 71 – 74).

În concepția instanței europene, articolul 6 parag. (1) nu impune motivarea detaliată a

deciziei unei instanțe de recurs care, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice,

respinge un recurs ca fiind lipsit de șanse de succes (a se vedea, mutatis mutandis,

Kukkonen vs Finlanda (nr. 2), 13 ianuarie 2009, parag. 24; Papaioannou vs Grecia, 2

iunie 2016, parag. 45; Baydar vs Olanda, 24 aprilie 2018, parag. 46; Guelfucci vs

Franța, 3 iulie 2018, parag. 42 - 44). Aceste raționamente se transpun direct în cazul de

față, de vreme ce esența și temeiurile din recursul dedus judecății, inclusiv și

4

argumentele din el, nu sunt în stare să afecteze legalitatea deciziei atacate sau a

procedurii în ansamblu.

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide că recursul declarat de

Gheorghe Gafin, reprezentat de avocatul Sergiu Bucicov, urmează a fi considerat

inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Gheorghe Gafin, reprezentat de

avocatul Sergiu Bucicov.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Mariana Pitic

Nicolae Craiu

5