2ra-303/20 — majorarea mărimii pensiei de întreținere a copilului minor

2ra-303/20 — majorarea mărimii pensiei de întreținere a copilului minor (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 2ra-303/2020

prima instanță: Judecătoria Hîncești, sediul Ialoveni (jud: M. Juganari)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: M. Guzun, V. Buhnaci, L. Pruteanu)

D E C I Z I E

17 iunie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Iurie Bejenaru

Dumitru Mardari

Nicolae Craiu

Galina Stratulat

examinând recursul declarat de Margareta Holban,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Margareta Holban

împotriva lui Oleg Holban cu privire la majorarea cuantumului pensiei de întreținere

a copilului minor, și

la cererea de chemare în judecată depusă de Oleg Holban împotriva Margaretei

Holban cu privire la micșorarea cuantumului pensiei de întreținere a copilului minor,

împotriva deciziei din 08 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 28 septembrie 2017, Margareta Holban a depus cerere de chemare în

judecată împotriva lui Oleg Holban cu privire la majorarea cuantumului pensiei de

întreținere a copilului minor.

În motivarea acțiunii a indicat că a fost căsătorită cu Oleg Holban, or, căsătoria

a fost desfăcută la 19 august 2016. În căsătorie, la XXXXX s-a născut copilul comun

XXXXX. La desfacerea căsătoriei, instanța de judecată a determinat domiciliul

copilului minor cu mama. Totodată, s-a dispus încasarea din contul lui Oleg Holban

a pensiei de întreținere pentru copilul minor în mărime de ¼ din salariu și/ sau din

alte venituri, începând cu 31 mai 2016 și până la atingerea majoratului copilului.

Reclamanta a susținut că la 18 octombrie 2016 a fost citată la sediul

executorului judecătoresc Anatolie Ciorba, unde, în lipsa avocatului ei, executorul

judecătoresc și Oleg Holban au început să o convingă insistent să semneze un act

prin care ultimul va achita lunar în contul pensiei de întreținere pentru copilul lor

minor suma de 15 000 de lei, în loc de ¼ din salariu și/ sau din alte venituri ale sale,

menționând precum că mai mult să nu aștepte, că și așa prea mult îi oferă.

A afirmat că atât executorul judecătoresc, cât și pârâtul vorbeau pe un ton

autoritar, iar ea a fost într-o stare fizică și psihică foarte precară, urmând la acel

moment tratamente medicale de reabilitare după desfacerea subită a căsătoriei,

destrămarea absolut neașteptată a familiei lor și manifestarea unui comportament

inadecvat de către fostul soț.

Astfel, reclamanta a menționat că sub presiunea celor doi a semnat procesul-

verbal de conciliere a părților din 18 octombrie 2016, conform căruia Oleg Holban

va achita pensia de întreținere în mărime de 15 000 de lei lunar, începând cu 31 mai

1

2016 și până la atingerea majoratului copilului pe contul bancar deschis la BC

„EuroCreditBank” SA.

A relatat că în august 2017, în timpul unor discuții cu niște cunoștințe a aflat

întâmplător despre faptul că Oleg Holban, care este angajat în cadrul BC

„EuroCreditBank” SA, în funcția de președinte al Comitetului de conducere al

Băncii, dispune de un salariu lunar impunător, ce depășește suma de 100 000 de lei.

Totodată, acesta dispunând și de alte venituri, și anume încasa la anumite termene

stabilite dividende/ beneficii financiare din activitatea băncii pe care o conduce.

La 15 septembrie 2017, reclamanta a solicitat Băncii prezentarea informației cu

privire la cuantumul salariului lunar și a tuturor veniturilor de care dispune Oleg

Holban. Însă, până la momentul adresării cu acțiune în instanță nu a primit răspuns.

Reclamanta a subliniat că Oleg Holban nu are alți copii la întreținere, decât

copilul comun XXXXX.

A indicat că deși este destinată a satisface în primul rând nevoile alimentare ale

copilului, obligația legală de întreținere a copilului, este mult mai complexă decât o

simplă îndatorire alimentară, pentru că are menirea de a procura celui îndreptățit,

resursele necesare împlinirii și a altor trebuințe, precum cele privind asigurarea unei

instruiri corespunzătoare, a unei locuințe, a tratamentelor medicale, etc.

Având în vedere schimbarea stării materiale a pârâtului, reclamanta a

considerat rezonabilă încasarea pensiei de întreținere a copilului minor în mărime de

¼ din salariu și alte venituri, dar nu a unei sume fixe care o dezavantajează vădit pe

minora XXXXX.

Conform informației publice plasate pe site-ul oficial al Biroului național de

Statistică, în luna august 2017 inflația anuală în lunile septembrie 2016 până în

august 2017 a constituit 7,3 %, inclusiv pentru produse alimentare - 8,4%, mărfuri

nealimentare - 4,9%, și servicii prestate populației - 8,6%, astfel, prețurile de consum

în luna august 2017 față de luna august 2017 față de luna august 2016 au înregistrat

o tendință de creștere cu 7,3 la sută. În perioada de raport au fost înregistrate majorări

ale prețurilor la diferite produse alimentare cum sunt: ouă de găină - cu 8,1%,

castraveți - cu 5,8%, dovlecei - cu 5,3%, citrice - cu 1,7%, carne de porc - cu 1,4%,

fructe exotice și ciuperci proaspete - cu câte 1,2%, smântână și brânză din lapte de

vacă - cu câte 1,0%, carne de pasăre - cu 0,8%, unt țărănesc - cu 0,6%, miere de

albine - cu 0,5%.

Cu referire la mărfurile nealimentare, reclamanta a menționat că în perioada de

raport de către Biroul Național de Statistică au fost înregistrate creșteri mai

semnificative de prețuri la combustibili - cu 3,1% (în special: carburanți - cu 4,1%,

lemne pentru foc - cu 3,3%, cărbune de pământ - cu 0,7%), pantofi și ghete de cros

pentru copii - cu 2,9% și respectiv 2,1%, accesorii pentru scris - cu 1,6%, confecții

pentru copii - cu 0,9% (în special: pantaloni și fustițe pentru școală - cu câte 2,1%,

cămăși, bluze, tricouri - cu 2,0%, sacouri, pulovere - cu 1,5%, costume - cu 1,4%,

costume sportive - cu 1,3%).

Așadar, în situația în care prețurile la produsele alimentare, articolele de

îmbrăcăminte, serviciile comunale ș.a. sunt în creștere cu fiecare lună, reclamanta a

considerat că modificarea cuantumului pensiei de întreținere, prin încasarea acesteia

în proporție de ¼ din salariu și din alte venituri ale lui Oleg Holban, ar constitui o

sumă adecvată pentru întreținerea copilului minor XXXXX, conform posibilităților

reale și actuale ale pârâtului.

2

Pe parcursul judecării cauzei, reclamanta Margareta Holban a depus cerere de

concretizare a acțiunii, în motivarea căreia a indicat că, la momentul semnării

procesului-verbal de conciliere a părților din 18 octombrie 2016, a fost indusă în

eroare de către Oleg Holban, care i-a comunicat că salariul său constituie 45 000 de

lei, prezentându-i și un contract.

Ulterior, însă a aflat că Oleg Holban, care deține funcția de președinte al

Comitetului de conducere al BC „EuroCreditBank” SA, dispune de un salariu lunar

mult mai mare, care constituie aproximativ 120 000 de lei, totodată, acesta

dispunând și de alte venituri, și anume încasează la anumite termene stabilite

dividende/ beneficii financiare din activitatea băncii pe care o conduce.

Astfel, prin cererea de concretizare Margareta Holban a solicitat majorarea

cuantumului pensiei de întreținere a copilului minor XXXXX până la suma de 30

000 de lei lunar, începând cu data depunerii cererii în instanța de judecată (28

septembrie 2017) și până la atingerea majoratului copilului.

La 27 octombrie 2017, Oleg Holban a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Margaretei Holban cu privire la micșorarea cuantumului pensiei de

întreținere a copilului minor.

În motivarea acțiunii reclamantul a invocat că Margareta Holban folosește

pensia alimentară, destinată creșterii și educației copilului comun, pentru necesități

personale, în detrimentul și interesele copilului minor XXXXX.

A specificat că pensia de întreținere a copilului minor este utilizată pentru

scopuri personale ale pârâtei, inclusiv și a rudelor ei, care se află în afara Republicii

Moldova (a fiicei ei de 29 ani din prima căsătorie și a nepotului), fapt ce nu

corespunde destinației plății pensiei de întreținere a copilului minor și este în

contradicție cu Codul familiei.

În calitatea sa de părinte, a afirmat că a achitat lunar pensia de întreținere a

copilului minor.

Mai mult, a specificat că prin șantajul cu bani, pentru a obține întrevederi cu

fiica sa, suplimentar la pensia de întreținere a copilului minor a mai dat pârâtei pentru

întreținerea copilului o suma considerabilă de bani lunar, a procurat fiicei haine,

produse alimentare, a contribuit la dezvoltarea și educația fiicei, la ocupațiile ei cu

dansuri, a plătit bona (dădaca) fiicei și multe altele.

În așa fel, Oleg Holban a susținut că a plătit pârâtei în mediu lunar circa de doua

ori mai mult decât suma stabilită ca pensie de întreținere a copilului minor.

A menționat că sumele plătite pârâtei în această perioadă sunt clasificate în mai

multe categorii: a) pensia de întreținere a copilului minor plătită conform procesului-

verbal de conciliere a părților din 18 octombrie 2016 (în mărime de 15 000 de lei),

care este mai mare decât salariul mediu lunar pe economie (5 600 de lei) cu mai mult

de 2,5 ori, a fost plătită în mod regulat, constituind suma de 255 000 de lei în

perioada iunie 2016 - octombrie 2017; b) diverse - la propria sa dorință, și anume

bona copilului minor în mediu lunar câte 4 000 de lei lunar; îmbrăcăminte și

încălțăminte: 1500 - 2000 lei lunar (inclusiv cele procurate peste hotarele RM);

produse alimentare și produse de igienă: 1 000 de lei lunar; asistență medicală: în

total în această perioadă aproximativ 4 000 de lei pentru medicamente când a fost

bolnava de viroze/ răceli, crize de pancreas, consultații la medici, investigații

medicale, USG; educația copilului: achitarea grădiniței, apoi a școlii, cărți pentru

școală și rechizite; distracții, jucării, cărți și alte; c) cheltuieli adiționale: cercurile de

dans ale copilului: 350-375 lei lunar, haine, încălțăminte specială, turneele peste

3

hotare la concursuri: pentru Romania în 2016 - 700 lei românești (echivalentul a 170

euro) și 125 euro, în anul 2017 pentru turneu Romania - Ungaria - Cehia - Germania

- 750 euro și 1200 coroane cehe etc., din care 700 de lei românești, 125 euro și 1200

coroane cehe, pe care Holban Margareta le-a solicitat spunând ca are nevoie de bani

pentru diurnă.

A mai afirmat că Holban Margareta lunar insistă ca el să-i cumpere copilului

haine și încălțăminte, pe care le dorește ea ca mama (trimițându-i pozele acestor

obiecte), să-i achite copilului odihna la mare, odihna la tabără, să-i achite copilului

dansurile și turneele în străinătate, să achite tot necesarul pentru școală, să procure

produse alimentare și medicamente necesare pentru copil și alte necesități, cheltuieli

ocazionale: pârâta a mai solicitat de la el sume considerabile de bani pentru alte

scopuri, invocând diferite motive: pentru petrecerea zilei de naștere a copilului -

3000 lei (februarie 2017), odihna la mare împreuna cu fiica ei de la prima căsătorie

și nepotul - 830 de euro în Italia în anul 2016; 700 euro în Turcia (de facto în

Ucraina) în 2017; pentru procurarea mobilei din străinătate pentru camera copilului

la comandă din IKEA, Marea Britanie, în suma de 770 de lire sterline, în decembrie

2016, tabăra de vara pentru copii „Prospera” din or. Chișinău – 2 900 de lei, pentru

a cumpăra haine și încălțăminte copilului din străinătate 5 000 de lei în iulie 2016,

5000 lei în aprilie 2017 etc., alți bani adiționali pe care pârâta i-a solicitat: 10 000 de

lei, 1 250 euro, 1 750 de dolari SUA, 1 250 de lire sterline în august 2016, 50 000

de lei în ianuarie 2017 s.a.

Astfel, a susținut reclamantul că în total la capitolul cheltuieli, în perioada iunie

2016 - octombrie 2017, a plătit mai mult de 635 000 de lei, adică în mediu peste 37

000 lei lunar, cheltuieli pe care li-a suportat pentru a evita certurile și a obține

întrevederi cu copilul său, situație care afectează mult situația sa financiară, lezându-

i drepturile personale.

Reclamantul a susținut că făcând o analiză a mijloacelor financiare primite de

pârâtă și a cheltuielilor efectuate (extraselor din conturile bancare, în special - de

card din sistemul informațional de procesare a cardurilor, cu descrierea tranzacției

pe carduri și adresa locului de tranzacționare pentru perioada 2016 - 2017) a ajuns

la concluzia că pârâta, ca mamă, nu a contribuit cu nimic la întreținerea copilului,

dar a utilizat pensia de întreținere a copilului minor contrar destinației acestei plăți

și anume în scopuri personale – procurându-și haine, vizitând cafenele și restaurante,

călătorind peste hotarele Republicii Moldova etc; pentru întreținerea fiicei din prima

căsătorie și a familiei ei, care locuiesc în Marea Britanie, procurând-le haine și

produse alimentare; pentru odihna rudelor - cazare la hotel „Gagarin” din or. Odessa.

A menționat că conform informațiilor statistice prezentate de Biroul Național

de Statistică, publicate oficial, coșul minim de existenta pentru o persoana în anul

2016 a fost de 1 799 de lei, iar salariul mediu lunar pe economie a fost în anul 2017

de 5 600 de lei.

În atare circumstanțe, reclamantul a conchis că utilizarea pensiei de întreținere

a copilului minor în scopuri personale, fără a contribui personal la educația, buna

creștere a fiicei, constituie o încălcare a obligației prevăzute de art. 62 Codul

familiei.

Oleg Holban a solicitat micșorarea pensiei de întreținere a copilului minor

XXXXX până la cuantumul salariului mediu lunar pe economie în vigoare în anul

de gestiune – 6 000 de lei.

4

Prin încheierea din 03 octombrie 2018 a Judecătoriei Hîncești, sediul Ialoveni

cauzele civile sus-menționate au fost conexate într-un singur proces.

Prin hotărârea din 18 februarie 2019 a Judecătoriei Hîncești, sediul Ialoveni

acțiunea înaintată de Margareta Holban a fost respinsă, iar acțiunea înaintată de Oleg

Holban a fost admisă parțial, cu modificarea cuantumului pensiei de întreținere a

copilului minor XXXXX, și s-a încasat de la Oleg Holban în beneficiul Margaretei

Holban pensia de întreținere a copilului minor în cuantum de 6 150 de lei lunar,

începând cu data rămânerii definitive a hotărârii și până la atingerea majoratului

copilului.

La 21 februarie 2019, Margareta Holban a declarat apel împotriva hotărârii

primei instanțe, prin care a solicitat casarea acesteia.

Prin decizia din 08 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul

declarat de Margareta Holban și s-a menținut hotărârea din 18 februarie 2019 a

Judecătoriei Hâncești, sediul Ialoveni.

Pentru a decide astfel, instanța de apel, prin prisma art. 74-76, 110 Codul

familiei, a considerat ca neîntemeiate argumentele apelantei, concluzionând în

sensul menținerii soluției primei instanțe.

Colegiul civil a învederat că Codul familiei permite stabilirea pensiei de

întreținere în sumă bănească fixă în cazul în care încasarea pensiei de întreținere sub

forma unei cote din salariu și/ sau alte venituri lezează substanțial interesele uneia

dintre părți.

La caz, ținând cont de veniturile obținute de intimat, Colegiul a relevat că

încasarea pensiei de întreținere sub forma unei cote din salariu și/ sau alte venituri

va duce la îmbogățirea apelantei fără justă cauză din contul intimatului și va leza

substanțial drepturile și interesele acestuia. Cu atât mai mult că reclamanta

Margareta Holban a solicitat expres stabilirea pensiei de întreținere în sumă bănească

fixă.

În acest context, Colegiul a remarcat faptul că prin prisma legislației interne și

a tratatelor internaționale, părinții sunt obligați să asigure copilului un nivel de viață

suficient pentru dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală și socială, să creeze

condiții de viață necesare dezvoltării copilului.

Totodată, a menționat că ambii părinți sunt obligați să contribuie la întreținerea

copilului în egală măsură. Or, conform art. 58 alin. (1) din Codul familiei, părinții

au drepturi și obligații egale față de copii, indiferent de faptul dacă copiii sunt născuți

în căsătorie sau în afara ei, dacă locuiesc împreună cu părinții sau separat.

Astfel, Colegiul a conchis că suma pretinsă de apelantă cu titlu de pensie de

întreținere (30 000 de lei), cât și cea convenită prin procesul-verbal de conciliere (15

000 de lei) este exagerată și depășește considerabil necesitățile unui copil cu vârsta

de 9 ani, mai ales că obligația de întreținere aparține ambilor părinți, tatăl copilului

fiind obligat să suporte doar jumătate din cheltuielile de întreținere a copilului,

cealaltă parte a cheltuielilor fiind pusă pe seama mamei.

În această ordine de idei, Colegul a menționat că instanța de fond corect a

constatat că Margareta Holban nu a reușit să demonstreze faptul că suma de 15 000

de lei este insuficientă pentru a asigura copilului un nivel de viață decent. Totodată,

situația financiară favorabilă a unui părinte nu constituie un motiv pentru a asigura

copilului o viață de lux. Or, încasarea pensiei de întreținere într-un cuantum ce

depășește necesitățile reale ale copilului va elibera celălalt părinte de obligația de

întreținere, fapt ce contravine prevederilor Codului familiei.

5

Pornind de la aceste raționamente, Colegiul a considerat că instanța de fond

întemeiat a respins acțiunea înaintată de Margareta Holban și a admis acțiunea

înaintată de Oleg Holban, dispunând micșorarea cuantumului pensiei de întreținere

a copilului minor până la suma de 6 150 de lei lunar, ținând cont de datele Biroului

Național de Statistică și Hotărârea Guvernului nr. 54 din 17 ianuarie 2018 cu privire

la aprobarea cuantumului salariului mediu lunar pe economie prognozat pentru anul

condițiile necesare pentru dezvoltare și a-i asigura un nivel de trai decent.

Totodată, instanța de apel a reținut că Oleg Holban a reușit să demonstreze

faptul că a fost și este dispus să suporte și alte cheltuieli, achitând cu regularitate

sume suplimentare impunătoare.

În cumulul celor expuse, Colegiul a conchis că apelanta nu a prezentat

argumente verosimile și admisibile în combaterea soluției adoptate de prima

instanță. Or, argumentele apelului se combat prin constatările faptice descrise,

raportate la prevederile legale incidente speței. Astfel, în lipsa unor argumente

coerente și convingătoare, precum și a unui suport probator de natură să răstoarne

soluția adoptată pe caz, Colegiul a concluzionat că instanța de fond a elucidat pe

deplin circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei, a oferit apreciere justă

probelor administrate și a aplicat corect normele de drept material și procedural,

hotărârea fiind în concordanță cu art. 239-240 din Codul de procedură civilă.

La 19 decembrie 2019, Margareta Holban a declarat recurs, prin care a solicitat,

casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe cu adoptarea unei noi

hotărâri prin care a admite integral cererea de chemare în judecată depusă de

Margareta Holban și a respinge acțiunea înaintată de Oleg Holban.

În motivarea recursului a invocat că instanțele de judecată au apreciat arbitrar

probele prezentate, ceea ce a dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale

a copilului minor.

De altfel, a specificat că instanța de apel la adoptarea soluției nu a reținut că

tatăl copilului minor are venituri mari, ceea ce nu impune ca copilul să fie impus a

primi pensie de întreținere în suma de 6 000 de lei, deoarece așa prevede legislația

în vigoare.

În contextul prevederilor art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 08 octombrie 2019.

Materialele cauzei atestă expedierea participanților la proces a copiei deciziei

motivate prin scrisoarea de însoțire din 04 noiembrie 2019 (f.d. 204, Vol. III), or, la

actele cauzei nu se regăsește dovada de recepționare a acesteia de către recurentă.

Astfel, recursul declarat la 19 decembrie 2019, este în termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Cod de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului,

dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul

neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în

lipsa acesteia.

La 20 ianuarie 2020, prin scrisoarea de însoțire nr. 2ra-303/20, Curtea Supremă

de Justiție a expediat în adresa intimatului copia cererii de recurs cu înștiințarea

6

despre necesitatea depunerii referinței timp de o lună de la data recepționării (f.d.

213, Vol. III).

Conform avizelor de recepție, copia recursului a fost recepționată la 22 ianuarie

2020 de către recurent (f.d. 215, Vol. III) și la 05 februarie 2020 a depus referință,

prin care a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil (f.d. 216-219, Vol. III).

Prin încheierea din 04 martie 2020 a Curții Supreme de Justiție recursul declarat

de Margareta Holban a fost considerat admisibil și a fost fixat spre examinare într-

un complet de 5 judecători, în vederea examinării fondului recursului.

În conformitate cu articolele 441 și 444 din Codul de procedură civilă,

recursurile s-au examinat de un complet de 5 judecători, fără înștiințarea

participanților la proces, însă data și ora ședinței a fost plasată pe pagina web a Curții

Supreme de Justiție. Astfel, Colegiul a decis inoportună invitarea acestora, întrucât

argumentele expuse în cererea de recurs și referință au fost formulate cu suficientă

precizie pentru a permite instanței verificarea legalității hotărârii atacate. Totodată,

toate punctele de drept care puteau exista în această cauză pot fi cercetate și

soluționate în mod adecvat pe baza înscrisurilor prezente la dosar. În esență,

recurenta și intimatul au avut posibilitate să își prezinte poziția în scris și să răspundă

la concluziile părții adverse.

Verificând decizia instanței de apel și, după caz, hotărârea primei instanțe, în

limitele controlului de legalitate, în raport cu criticele invocate, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție constată

că se impune admiterea recursului cu casarea deciziei instanței de apel și trimiterea

cauzei la rejudecare în instanța de apel, în alt complet de judecată, pentru motivele

ce succed.

În conformitate cu articolul 445 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă,

instanța, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral

decizia instanței de apel și să trimită cauza spre rejudecare în instanța de apel o

singură dată dacă eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Colegiul judiciar consideră necesar să menționeze că nu va formula un răspuns

detaliat pentru fiecare argument al recurentei, ci va analiza doar motivele decisive

pentru soluționarea prezentei cauze (a se vedea cauza Garda Ruiz vs Spania (Marea

Cameră), 21 ianuarie 1999, parag. 26; Moreira Ferreira vs Portugalia (nr. 2) (Marea

Cameră); 11 iulie 2017, parag. 84, 98).

În vederea respectării articolului 432 alin. (5) din Codul de procedură civilă,

Colegiul lărgit nu a identificat niciun indiciu care, la prima vedere, ar putea ridica

probleme de drept specificate la alin. (3) din articolul citat. Mai mult, recurenta nu a

prezentat obiecții în privința acestui aspect procedural.

Esența articolelor 432 și 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă oferă

instanței de recurs competența de a efectua un control al legalității deciziei atacate,

nu și a temeiniciei acesteia. Astfel, se vor reține circumstanțele de fapt, privite în

ansamblu, care au fost prezentate de părți și stabilite de instanțele de judecată în

fazele procesual anterioare, cu excepția situației în care constatările lor pot fi

considerate arbitrare sau vădit nerezonabile.

În debut, Colegiul atestă că Margareta Holban înaintînd acțiune, concretizată

pe parcurs, împotriva lui Oleg Holban a solicitat majorarea cuantumului pensiei de

întreținere a copilului minor XXXXX până la suma de 30 000 de lei lunar, începând

cu data depunerii cererii în instanța de judecată (28 septembrie 2017) și până la

atingerea majoratului copilului.

7

Totodată, Oleg Holban înaintînd acțiune împotriva Margaretei Holban a

solicitat micșorarea pensiei de întreținere a copilului minor XXXXX până la

cuantumul salariului mediu lunar pe economie în vigoare în anul de gestiune de 6

000 de lei.

Fiind investită cu examinarea cauzei, prima instanță a prin hotărârea din 18

februarie 2019 a respins acțiunea înaintată de Margareta Holban, a admis parțial

acțiunea înaintată de Oleg Holban și a modificata cuantumul pensiei de întreținere a

copilului minor XXXXX, prin încasarea de la Oleg Holban în beneficiul Margaretei

Holban a pensiei de întreținere a copilului minor în cuantum de 6 150 de lei lunar,

începând cu data rămânerii definitive a hotărârii și până la atingerea majoratului

copilului.

Verificînd legalitatea și temeinicia hotărîrii primei instanțe, prin decizia din 08

octombrie 2019, Curtea de Apel Chișinău a respins apelul declarat de Margareta

Holban și a menținut hotărârea din 18 februarie 2019 a Judecătoriei Hâncești, sediul

Ialoveni.

În conformitate cu art. 118 alin. (1), (3) Cod de procedură civilă, fiecare parte

trebuie să dovedească circumstanțele pe care le invocă drept temei al pretențiilor și

obiecțiilor sale dacă legea nu dispune altfel. Circumstanțele care au importanță

pentru soluționarea justă a cauzei sunt determinate definitiv de instanța

judecătorească pornind de la pretențiile și obiecțiile părților și ale altor participanți

la proces, precum și de la normele de drept material și procedural ce urmează a fi

aplicate.

În sensul art. 130 alin. (2) - (4) Cod de procedură civilă, nici un fel de probe nu

au pentru instanța judecătorească o forță probantă prestabilită fără aprecierea lor.

Fiecare probă se apreciază de instanță privitor la pertinența, admisibilitatea,

veridicitatea ei, iar toate probele în ansamblu, privitor la legătura lor reciprocă și

suficiența pentru soluționarea cauzei. Ca rezultat al aprecierii probelor, instanța

judecătorească este obligată să reflecte în hotărâre motivele concluziilor sale privind

admiterea unor probe și respingerea altor probe, precum și argumentarea preferinței

unor probe față de altele.

În concordanță cu art. 239 Cod de procedură civilă, hotărârea judecătorească

trebuie să fie legală și întemeiată. Instanța își întemeiază hotărârea numai pe

circumstanțele constatate nemijlocit de instanță și pe probele cercetate în ședință de

judecată.

În conformitate cu art. 241 alin. (5), (6) Cod de procedură civilă, în motivare se

indică: circumstanțele cauzei, constatate de instanță, probele pe care se întemeiază

concluziile ei privitoare la aceste circumstanțe, argumentele invocate de instanță la

respingerea unor probe, legile de care s-a călăuzit instanța. Dispozitivul cuprinde

concluzia instanței judecătorești privind admiterea sau respingerea integrală sau

parțială a acțiunii, repartizarea cheltuielilor de judecată, calea și termenul de atac al

hotărârii.

Art. 373 alin. (1) - (3) Cod de procedură civilă, stabilește că instanța de apel

verifică, în limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor înaintate, legalitatea

și temeinicia hotărârii atacate în ceea ce privește constatarea circumstanțelor de fapt

și aplicarea legii în primă instanță. În limitele apelului, instanța de apel verifică

circumstanțele și raporturile juridice stabilite în hotărârea primei instanțe, precum și

cele care nu au fost stabilite, dar care au importanță pentru soluționarea cauzei,

apreciază probele din dosar și cele prezentate suplimentar în instanță de apel de către

8

participanții la proces. În cazul în care motivarea apelului nu cuprinde argumente

sau dovezi noi, instanța de apel se pronunță în fond, numai în temeiul celor invocate

în primă instanță.

De altfel, în conformitate cu art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă,

săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare

a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la

soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în

care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție consideră că decizia instanței de apel a fost adoptată cu încălcarea

normelor de drept procedural și material, prin ce se impune casarea acesteia, cu

remiterea cauzei la rejudecare în următoarele circumstanțe.

Deci, în cardul derulării procesului judiciar s-a constatat că Oleg Holban a fost

căsătorit cu Margareta Holban, or, căsătoria a fost desfăcută la 19 august 2016.

De altfel, se reține că în căsătorie, la XXXXX s-a născut copilul comun

XXXXX.

La desfacerea căsătoriei, instanța de judecată a determinat domiciliul copilului

minor cu mama, Margareta Holban. Totodată, s-a dispus încasarea din contul lui

Oleg Holban a pensiei de întreținere pentru copilul minor în mărime de ¼ din salariu

și/ sau din alte venituri, începând cu 31 mai 2016 și până la atingerea majoratului

copilului.

Actele cauzei mai denotă că la 18 octombrie 2016, între Oleg Holban și

Margareta Holban a fost semnat procesul-verbal de conciliere, prin care primul s-a

obligat să achite lunar în contul pensiei de întreținere pentru copilul lor minor suma

de 15 000 de lei, în loc de ¼ din salariu și/ sau din alte venituri ale sale.

Nefiind de acord cu suma menționată supra, Margareta Holban s-a adresat cu

acțiune, concretizată pe parcurs, prin care a solicitat majorarea cuantumului pensiei

de întreținere de la suma de 15 000 de lei pînă la suma de 30 000 de lei, iar Oleg

Holban s-a dresat a acțiune de micșorare a cuantumului sumei pensiei de întreținere

de la suma de 15 000 de lei pînă la suma de 6 000 de lei.

Conform art. 75, alin. (1)-(2) Codul familiei, pensia de întreținere pentru copilul

minor se încasează din salariul și/sau din alte venituri ale părinților în mărime de 1/4

– pentru un copil, 1/3 – pentru 2 copii și 1/2 – pentru 3 și mai mulți copii. Cuantumul

cotelor stabilite la alin.(1) poate fi micșorat sau majorat de instanța judecătorească,

ținîndu-se cont de starea materială și familială a părinților, de alte circumstanțe

importante.

Art. 76, alin. (1) Codul familiei , stabilește că în cazurile cînd părintele care

datorează întreținere copilului său are un salariu și/sau alte venituri neregulate sau

fluctuabile ori primește salariu și/sau alte venituri, total sau parțial, în natură, ori nu

are un salariu și/sau alte venituri, precum și în alte cazuri cînd, din anumite motive,

încasarea pensiei de întreținere, sub forma unei cote din salariu și/sau alte venituri,

este imposibilă, dificilă sau lezează substanțial interesele uneia dintre părți, instanța

judecătorească poate să stabilească cuantumul pensiei de întreținere într-o sumă

bănească fixă plătită lunar sau, concomitent, într-o sumă bănească fixă și sub forma

unei cote din salariu și/sau alte venituri conform art.75.

9

Colegiul reiterează că instanța de apel a concluzionat în sensul menținerii

hotărârii primei instanțe, prin care a fost micșorată pensia de întreținere a copilului

minor de la suma de 15 000 de lei lunar pînă la suma de 6 150 de lei lunar.

Or, instanța de recurs ține să menționeze că la adoptarea soluției instanțele de

judecată au aplicat eronat normele materiale, precum și nu au interpretat eronat

normele de drept material, în cazul în care acțiunile înaintate au ca obiect

modificarea pensiei de întreținere a copilului minor.

Așadar, conform art. 110 din Codul familiei, în cazul în care starea materială

sau familială a uneia dintre părți s-a schimbat, instanța judecătorească, luînd în

considerare și alte circumstanțe importante ale părților, este în drept, la cererea

oricăreia dintre ele, să modifice cuantumul pensiei de întreținere sau să-l scutească

pe debitorul întreținerii de plata acesteia.

Reieșind din norma precitată, Colegiul menționează că instanțele de judecată

nu au motivat în ce mod s-a schimbat starea materială a lui Oleg Holban pentru a

concluziona în sensul modificării cuantumului pensiei de întreținere a copilului

minor în sensul micșorării acesteia, or, în speță, cuantumul pensiei de întreținere a

copilului minor urma a fi modificată în cazul în care situația materială a acestuia se

înrăutățea.

La caz, Colegiul menționează că actele cauzei nu atestă o înrăutățire a situației

financiare a lui Oleg Holban pentru a permite, în sensul art. 110 Codul familiei,

modificarea pensiei de întreținere a copilului minor în sensul micșorăriii.

Astfel, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție consideră că decizia instanței de apel a fost adoptată arbitrar,

fără o apreciere a argumentelor și probelor invocate de apelantă și intimat în

coroborare cu cumul de probe prezent la dosar, iar faptul dat indică incontestabil la

încălcarea de către instanța de apel a normelor de drept procedural, precum și la

examinarea superficială și evazivă atât a apelului, cât și a cauzei deduse judecării,

fără a fi verificată, în condițiile legii, legalitatea hotărârii contestate.

În atare condiții, instanța ierarhic inferioară avea obligația rezultând din

prevederile art. 373 alin. (2) Cod de procedură civilă, de a da un răspuns cert referitor

la pertinența unui înscris sau altuia. Or, instanța de judecată este obligată să reflecte

în hotărâre motivele concluziilor sale privind admiterea unor probe și respingerea

altor probe, precum și argumentarea preferinței unor probe față de altele, rezultând

din prevederile art. 130 alin. (4) Cod de procedură civilă.

În cazul în care instanța de judecată se abține de a da un răspuns special și

explicit în cele mai importante întrebări, fără a acorda părții care a formulat-o

posibilitatea de a ști dacă acest mijloc de apărare a fost neglijat sau respins, acest

fapt se va considera o încălcare a art. 6 § 1 CEDO (cauza Hiro Balani vs. Spania,

1994). CEDO reiterează că, deși articolul 6 § 1 obligă instanțele să își motiveze

hotărârile, acesta nu poate fi interpretat ca impunând un răspuns detaliat pentru

fiecare argument (Van de Hurk împotriva Țărilor de Jos, 19 aprilie 1994, pct. 61,

seria A nr. 288). Instanțele trebuie să răspundă la argumentele esențiale ale părților,

dar măsura în care se aplică această obligație poate varia în funcție de natura hotărârii

și, prin urmare, trebuie apreciată în baza circumstanțelor cauzei (Hiro Balani

împotriva Spaniei, 9 decembrie 1994, pct. 27).

Tot aici, este de menționat că în cadrul soluționării cauzei, probele din dosar se

cercetează doar în ansamblul și în interconexiunea acestora, or, instanța de judecată

este obligată să reflecte în hotărâre motivele concluziilor sale privind admiterea unor

10

probe și respingerea altor probe, precum și argumentarea preferinței unor probe față

de altele.

Mai mult, în conformitate art. 390 alin. (1) lit. e), f) Cod de procedură civilă,

decizia instanței de apel trebuie să conțină motivele concluziilor instanței de apel și

referirea la legea guvernantă și concluziile instanței de apel în urma examinării

apelului.

Or, în sensul art. 6 CEDO, instanțele de judecată trebuie să indice, cu suficientă

claritate, motivele pe care se întemeiază hotărârile, iar având în vedere caracterul

determinant al concluziilor sale, noțiunile ce implică o apreciere a faptelor supuse

examinării. CEDO, în cauza Suominen vs. Finlanda, a reținut că „... o funcție a unei

decizii motivate este să demonstreze părților că ele au fost auzite. Mai mult ca atât,

o hotărâre motivată oferă părții posibilitatea să o conteste, precum și posibilitatea de

a revedea decizia de către instanța de recurs. Doar prin adoptarea unei decizii

motivate poate avea loc un control public a administrării justiției”.

Totodată, în cauza Van de Hurk v. Olandei, hotărârea din 19 aprilie 1994, și

cauza Dulaurans v. Franței, Hotărârea din 21 martie 2000, paragraful 33, CEDO a

statuat că dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă

cererile și observațiile părților sunt într-adevăr „auzite”, adică examinate conform

normelor de procedură de către tribunalul sesizat.

Altfel spus, art. 6 impune „tribunalului” obligația de a proceda la o examinare

efectivă a mijloacelor, argumentelor și al elementelor de probă ale părților, cel puțin

pentru a le aprecia pertinența”. CEDO nu își propune să garanteze drepturi teoretice

sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective (cauza Artico v. Italiei, Hotărârea din 13

mai 1980, seria A nr. 37, p. 16, paragraful 33).

Prin urmare, instanța de apel nu și-a executat în deplină măsură obligația legală

de a motiva hotărârea adoptată.

Dreptul de a fi auzit, prin urmare, a fost încălcat, or dreptul în cauză include nu

doar posibilitatea de a aduce argumente instanței, dar de asemenea o obligație

corespunzătoare a instanței de a arăta, în motivarea sa, motivele pentru care anumite

argumente au fost acceptate sau respinse, ceea ce nu a fost îndeplinit de instanța de

apel.

În consecință, Colegiul, verificând conținutul deciziei contestate, în raport cu

materialele dosarului, argumentele invocate în recurs, conchide că instanța de apel,

s-a referit în mod declarativ la normele dreptului material pe care le-a considerat

aplicabile speței, fără să se expună asupra circumstanțelor concrete ale cauzei și

probelor administrate în cadrul judecării cauzei pe care se întemeiază concluziile

privitoare la aceste circumstanțe și fără a indica motivele pentru care anumite

argumente invocate de părți nu au fost reținute, nefiind nici supuse aprecierii.

Este de menționat că actul judecătoresc trebuie să corespundă tuturor normelor

de drept, să fie clar, înțeles de părțile implicate în litigiu și să răspundă în mod sigur

și expres la toate cererile și obiecțiile formulate de către părți.

Mai mult, hotărârea trebuie să se fondeze pe lege, trebuie să rezolve, într-o

maniera certă, explicit sau implicit, toate cererile invocate de părți, conform

principiului nr. 6 al Recomandării nr. 5 din 1984, adoptată la de Comitetul

Miniștrilor al Consiliului Europei, privind principiile de procedură civilă menite

pentru ameliorarea funcționării justiției, ceea ce în speță lipsește.

11

Or, în sensul principiului procesului echitabil, garantat de art. 6 CEDO,

motivarea hotărârilor este o garanție pentru părți că cererile lor au fost analizate cu

atenție și oferă posibilitatea exercitării controlului judiciar.

Analiza pe care judecătorul o face în legătură cu motivele de fapt și de drept

care i-au format convingerea, în sensul unei anumite soluții trebuie să fie clară și

simplă, precisă, concisă și fermă, să aibă putere de convingere. Nemotivarea

hotărârii sau o motivare necorespunzătoare vor atrage casarea ei.

Din considerentele menționate, pornind de la faptul că această eroare admisă la

judecarea cauzei în instanța ierarhic inferioară nu poate fi corectată de instanța de

recurs, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite recursul și a casa integral decizia

instanței de apel, cu trimiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel, în alt complet

de judecată.

La rejudecarea cauzei, instanța de apel, pentru a concluziona sub aspectul

temeiniciei/ netemeiniciei acțiunilor, urmează să verifice cerințele prin prisma

argumentelor și probelor atât a părții reclamante, cât și a părții pârâte, rezultând din

prevederile art. 130 alin. (1) Cod de procedură civilă, conform cărora instanța

judecătorească apreciază probele după intima ei convingere, bazată pe cercetarea

multiaspectuală, completă, nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor probelor din dosar

în ansamblul și interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege, ca în consecință soluția

adoptată să fie certă și coerentă. Caracterul peremptoriu al concluziei instanței de

judecată, urmează a fi stabilit în coraport cu circumstanțele cauzei, probele

administrate și cercetate și normele de drept material aplicabile raportului litigios.

În conformitate cu prevederile art. 442, art. 444, art. 445 alin. (1) lit. c) și alin.

(3) Cod de procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e :

Se admite recursul declarat de Margareta Holban.

Se casează integral decizia din 08 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Margareta Holban

împotriva lui Oleg Holban cu privire la majorarea cuantumului pensiei de întreținere

a copilului minor, și la cererea de chemare în judecată depusă de Oleg Holban

împotriva Margaretei Holban cu privire la micșorarea cuantumului pensiei de

întreținere a copilului minor, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel

Chișinău, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Iurie Bejenaru

Dumitru Mardari

Nicolae Craiu

Galina Stratulat

12