3ra-517/20 — cu privire la anularea facturilor fiscale

3ra-517/20 — cu privire la anularea facturilor fiscale (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr.3ra-517/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani – O. Țurcan

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – A. Pahopol, V. Negru, A. Bostan

ÎNCHEIERE

17 iunie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Societatea pe Acțiuni

„Apă-Canal Chișinău”,

în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă de

către Firma Comercială de Producție „Pegas” SRL împotriva Societății pe Acțiuni

„Apă-Canal Chișinău” cu privire la anularea facturilor fiscale,

împotriva deciziei din data de 24 decembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin

care s-a respins apelul declarat de către Societatea pe Acțiuni „Apă-Canal Chișinău”,

s-a menținut hotărârea din data de 31 iulie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

constată:

La 16 mai 2018 și la 21 ianuarie 2019 Firma Comercială de Producție „Pegas”

SRL (în continuare FPC „Pegas” SRL) a depus cereri de chemare în judecată, care au

fost conexate într-o singură procedură, împotriva Societății pe Acțiuni „Apă-Canal

Chișinău” (în continuare SA „Apă Canal Chișinău”), prin care a solicitat anularea

facturilor fiscale seria AAD 9712552 din 30 martie 2018 în sumă de 23 671,47 lei și

seria AAF 5237575 din 30 noiembrie 2018 în sumă de 82 689,28 cu titlu de tarife

diferențiate pentru depășirea concentrațiilor maxime admise în apele uzate.

În motivarea cererilor de chemare în judecată FPC „Pegas” SRL a menționat că

facturile fiscale din 30 martie 2018 și 30 noiembrie 2018 sunt neîntemeiate, ilegale,

contrare legislației în vigoare și urmează a fi anulate de către instanța de contencios

administrativ. Societatea pârâtă în facturile fiscale nominalizate eronat a făcut trimitere

la contractul nr. 266433/33 din 23 iulie 2004, semnat între SA „Apă-Canal Chișinău”

și FCP „Pegas” SRL, or un contract între părți, cu nr. 266433/33 din 23 iulie 2004,

privind recepționarea și preepurarea apelor uzate cu concentrații majore de poluanți nu

există.

Societatea reclamantă a susținut că între FCP „Pegas” SRL și SA „Apă-Canal

Chișinău” există un singur contract privind recepționarea și preepurarea apelor uzate

cu concentrații majorate de poluanți, și anume contractul nr. 20-13/15703 din 25

februarie 2010 , în care, în mod concret este indicată modalitatea de calcul și condițiile

de plată pentru recepționarea și preepurarea apelor uzate.

Potrivit pct.4.1 al contractului enunțat, s-a stabilit modalitatea de calcul pentru

recepționarea și preepurarea apelor uzate deversate de la client cu concentrații majorate

ale poluanților, cu coeficientul 0,5 la tarif.

1

Deci, în baza acestui contract SA „Apă- Canal Chișinău” și-a asumat obligația de

a recepționa și preepura apele uzate deversate de agent, lunar prin intermediul

evacuatoarelor la coeficientul strict stabilit de 0,5 la tarif.

Mai mult, de facto, obligația de a recepționa și epura apele uzate în conformitate

cu coeficientul stabilit în contract, la moment nu se execută, astfel această prevedere

este încălcată de către SA „Apă-Canal Chișinău”, fapt care generează o apreciere

eronată a situației real existente pe acest caz, prin facturarea unor sume nereale de plată

pentru serviciile în cauză.

Contractul nr. 266433/33 din 23 iulie 2004, la care face trimitere societatea pârâtă

în facturile contestate, reglementează raporturile privind livrarea apei și recepționarea

apelor uzate în canalizarea municipală, și nu raporturile de recepționare și preepurare

a apelor uzate cu concentrații majorate de poluanți, astfel că acesta nu stabilește

metodologia de calculare a tarifelor diferențiate pentru depășirea concentrațiilor

maxime admise în apele uzate.

Societatea reclamantă a mai menționat că SA „Apă-Canal Chișinău” anterior a

anunțat rezilierea unilaterală a contractelor de recepționare și preepurare a apelor uzate

cu concentrații majorate de poluanți încheiate cu agenții economici din mun. Chișinău,

înaintând spre discuții o nouă metodologie de calcul a tarifelor pentru serviciul de

evacuare a apelor reziduale în sistemul de canalizare, contrar prevederilor Legii nr. 303

din 13 decembrie 2013 privind serviciul public de alimentare cu apă și canalizare, până

la moment, nu a semnat noi contracte cu consumatorii, inclusiv cu consumatorul FPC

„Pegas” SRL. În situația creată, FPC „Pegas” SRL a considerat că de către ambele părți

a fost acceptată continuitatea relațiilor contractuale și raporturilor juridice prevăzute de

contractul nr. 20-13/15703 din 25 februarie 2010 până la semnarea unui nou contract,

or societatea pârâtă a continuat să furnizeze în continuare serviciile prevăzute de

contractul enunțat, reclamantul a continuat efectuarea achitărilor, iar pârâta în

continuare a recepționat sumele achitate de reclamant pentru serviciile la acest contract.

Astfel, în opinia societății recurente, facturile fiscale contestate contravin

prevederilor Legii nr. 303 din 13 decembrie 2013 privind serviciul public de alimentare

cu apă și canalizare, care reglementează relația operator-consumator în exclusivitate în

bază de contract, deoarece furnizorul de servicii, la caz SA „Apă-Canal Chișinău”,

obligatoriu, urma să semneze un nou contract privind recepționarea și preepurarea

apelor uzate cu concentrații majorate de poluanți cu consumatorul FCP „Pegas” SRL,

unde și urma să se opereze în mod bilateral plata pentru preepurarea apelor uzate. Iar,

facturile fiscale contestate urmau să fie înaintate spre achitare către agentul economic

numai după semnarea unui astfel de contract, or o eventuală solicitare privind

executarea unei obligațiuni de plată a unui serviciu public în lipsa unui temei juridic, a

unui contract, constituie o ilegalitate.

Noua metodologie de calcul a apelor uzate cu concentrații majorate de poluanți

utilizată de către societatea pârâtă a stârnit largi critici din partea societății civile și a

agenților economici, din considerentul lipsei de legalitate și previzibilitate din partea

SA „Apă-Canal Chișinău”, cât și necesitatea perfecționării cadrului de reglementare în

acest domeniu la adoptarea unor astfel de decizii.

FCP „Pegas” SRL a mai menționat că facturile fiscale contestate emise de către

SA „Apă-Canal Chișinău”, prin care se impune achitarea sumei de 82 689,28 lei și

23 671,47 lei, cu titlu de tarife diferențiate pentru depășirea concentrațiilor maxime

admise în apele uzate de canalizare, constituie o încălcare evidentă a legislației în

vigoare, și anume a Legii privind serviciul public de alimentare cu apă și canalizare,

2

precum și a Legii cu privire la poluarea mediului, deoarece la moment, nici Legea

privind serviciul public de alimentare cu apă și canalizare și niciun alt act normativ în

vigoare nu reglementează în concret metodologia, formula de calcul a tarifelor

diferențiate, iar pârâta SA „Apă-Canal Chișinău”, abuzând de poziția sa dominantă pe

piață, având calitatea de unic prestator pe piața serviciilor de alimentare cu apă și

recepționare a apelor uzate, îi impune autoritar și absolut ilegal spre plată tarife ilegale

și inechitabile, a căror sume variază de la lună la lună și de la agent la agent, adică în

mod discriminatoriu, fără a se ține cont de o formulă și un tarif legal prevăzut de

legislație.

În concluzie, FCP „Pegas” SRL a indicat că SA „Apă-Canal Chișinău” nu are

niciun temei legal și niciun temei contractual în baza căruia ar fi în drept să aplice și să

modifice noile tarife diferențiate pentru livrarea și recepționarea apelor uzate în

canalizare, astfel indică că, în lipsa unei formule concrete de calcul a tarifelor până la

semnarea noului contract, facturile fiscale emise poartă un caracter ilegal, fiind

contrare Legii cu privire la poluarea mediului.

Faptul ilegalității impunerii spre achitare a tarifelor diferențiate este recunoscută

și menționată însăși de către societatea pârâtă în scrisoarea nr. 1200/17368 din 30

noiembrie 2017 adresată Ministrului Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului,

prin care SA „Apă-Canal Chișinău” propune modificarea și completarea legislației în

vigoare, mai exact a Regulamentului privind cerințele de colectare, epurare și deversare

a apelor uzate în sistemul de canalizare și/sau în emisare de apă pentru localități urbane,

aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 950 din 25 noiembrie 2013, și anume la Anexa

nr. 6 a acestui Regulament, prin introducerea sintagmei la text „tariful diferențiat se

calculează conform formulei”, fiind indicată formula de calcul. În acest context, FCP

„Pegas” SRL a susținut că este evident faptul că însăși societatea pârâtă constată

inexistența la moment a unei formule privind calcularea tarifului diferențiat, aceasta

fiind numai la etapa de propunere spre a fi inclusă în legislație.

În opinia societății reclamante circumstanța nominalizată este una de o importanță

majoră pentru examinarea obiectivă și multiaspectuală a prezentei pricini civile, or

aceasta denotă că SA „Apă-Canal Chișinău” recunoaște lipsa unei metodologii cu o

formulă bine definită de calcul a tarifelor diferențiate, stabilită într-un act normativ, iar

calculul efectuat în mod unilateral în privința FCP „Pegas” SRL nu dispune de un

suport juridic legal, acesta fiind la etapa examinării și aprobării.

Prin hotărârea din data de 31 iulie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani s-

a admis cererea de chemare în judecată, s-au anulat facturile fiscale, seria AAD

9712552 din 30 martie 2018 în sumă de 23 671,47 lei și seria AAF 5237575 din 30

noiembrie 2018 în sumă de 82 689, 28 lei, emise de SA „Apă-Canal Chișinău” în

adresa FCP „Pegas” SRL, cu titlu de tarife diferențiate pentru depășirea concentrațiilor

maxime admise în apele uzate. ( f.d. 154,159-171, vol.I)

Curtea de Apel Chișinău prin decizia din data de 24 decembrie 2019 a respins

apelul declarat de către SA „Apă-Canal Chișinău”, a menținut hotărârea din data de 31

iulie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani. (f.d. 20, 21-42, vol.III)

În susținerea concluziilor sale instanțele de judecată au invocat art. 22, alin. (18)

din Legea privind serviciul public de alimentare cu apă și canalizare nr. 303 din 13

decembrie 2013 (în vigoare la data emiterii actelor contestate și la data depunerii

acțiunii în instanța de contencios administrativ), potrivit căruia modalitățile de calcul a

tarifelor pentru depășirea concentrației maxim admisibile a substanțelor poluante pot

fi conform condițiilor contractuale, iar în lipsa unor clauze în contract, conform

3

modalității stabilite prin Legea privind plata pentru poluarea mediului și prin alte acte

legislative. Respectiv, SA „Apă-Canal Chișinău” are obligația de a aplica modalitatea

de calcul a sumei înaintate spre plată clientului, în conformitate cu legislația în vigoare

și nu conform propriilor convingeri.

La caz, atât în facturile contestate, cât și în referințele depuse la dosar, SA „Apă-

Canal Chișinău” nu a indicat modalitatea de calcul a tarifului diferențiat, invocând în

mod general, că tariful a fost determinat conform prevederilor art. 22 alin. (18) al Legii

nr. 303/2013, fără a oferi explicații în acest sens.

Instanțele de judecată au menționat că în lipsa unei formule a tarifului diferențiat

pentru deversarea apelor uzate cu concentrație maxim admisibilă, SA „Apă-Canal

Chișinău” a stabilit în mod unilateral tariful diferențiat, această modalitate de calcul a

tarifului diferențiat nefiind reglementată de o normă legală sau normativă.

De asemenea, s-a constatat că la moment între FCP ,,Pegas” SRL și SA „Apă-

Canal Chișinău” nu este încheiat un contract cu privire la recepționarea și preepurarea

apelor uzate cu concentrații majorate de poluanți, unde să fie indicată modalitatea de

calcul și condițiile de plată privind recepționarea și preepurarea apelor uzate, iar Legea

privind serviciul public de alimentare cu apă și canalizare, la care face trimitere partea

apelantă, nu reglementează metodologia de calcul a tarifelor diferențiate.

Împotriva deciziei instanței de apel, la data de 19 februarie 2020 a depus recurs

SA „Apă-Canal Chișinău”, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei

instanței de apel și a hotărârii instanței de fond cu emiterea unei noi hotărâri privind

respingerea cererii de chemare în judecată. ( f.d. 51-58, vol.III)

În motivarea recursului SA „Apă-Canal Chișinău” a indicat că instanțele de

judecată au interpretat eronat normele de drept material, au aplicat o lege care nu urma

a fi aplicată, concluziile expuse sunt în contradicție cu circumstanțele cauzei.

Societatea recurentă a indicat că concluziile instanțelor de judecată precum că nu

este reglementat în nici un act normativ aplicarea tarifului diferențiat în cazul depășirii

CMA, sunt eronate, deoarece formula de calcul este prevăzută în art. 22, alin. (18) din

Legea nr. 303 din 13 decembrie 2013 unde este stipulat expres că „...se aplică tarife

diferențiate, calculate proporțional cu indicii normativelor indicate”.

SA „Apă-Canal Chișinău” a susținut că nu există temei de anulare a facturilor

fiscale seria AAD nr. 9712552 din 30 martie 2018 și seria AAF nr. 5237575 din 30

noiembrie 2018, deoarece SA „Apă-Canal Chișinău” reprezintă subiect de drept al

Legii nr. 303 din 13 decembrie 2013, iar calculul tarifului diferențiat a fost efectuat

strict conform prevederilor Contractului nr. 266433 din 23 iunie 2004, prin prisma

dispozițiilor art. 22, alin. (18) din Legea nr. 303 din 13 decembrie 2013, în care este

stipulat expres faptul, că în cazul în care volumul substanțelor în suspensie, consumul

biochimic de oxigen pentru 5 zile (CBO 5), precum și alți indicatori depășesc

normativele aprobate în modul stabilit de legislația în vigoare, se aplică tarife

diferențiate, calculate proporțional cu indicii normativelor indicate, conform

condițiilor contractuale, iar în lipsa acestor clauze în contractul obligatoriu - conform

modalității stabilite prin Legea RM nr. 1540-XIII din 25 februarie 1998 privind plata

pentru poluarea mediului și prin alte acte legislative în vigoare. Astfel, nu pot fi reținute

argumentele instanței de fond și instanței de apel, precum că SA „Apă-Canal Chișinău”

prestează servicii în lipsa contractului.

Totodată, instanțele inferioare au dat apreciere eronată în vederea răspunsului nr.

1200/17368 din 30 noiembrie 2017, remis în adresa Ministerului Agriculturii,

Dezvoltării Regionale și Mediului, privind modificarea și completarea Regulamentului

4

privind cerințele de colectare, epurare și deversare a apelor uzate în sistemul de

canalizare și/sau în emisaruri de apă pentru localitățile urbane și rurale, aprobat prin

Hotărârea Guvernului nr. 950 din 25 noiembrie 2013, deoarece, acest răspuns nu poate

fi calificat ca probă pertinentă și concludentă speței în cauză.

Formula de calcul, indicată în răspunsul sus-menționat, nu reprezintă decât forma

grafică de expunere a art. 22, alin. (18) al Legii nr. 303 din 13 decembrie 2013. Astfel,

instanțele de judecată nu au pătruns atât în esența prevederilor art. 22, alin. (18) al Legii

respective, precum și în descifrarea elementelor din forma grafică de expunere a

formulei explicată sub formă de text a prevederilor art. 22 alin. (18).

Societatea recurentă a menționat că formula aplicată nu reprezintă o nouă formulă

de calcul, așa cum invocă FCP ,,Pegas” SRL în prezenta speță. Mai mult, SA „Apă-

Canal Chișinău” a considerat oportun de a implementa forma grafică de expunere a

formulei deja existente sub formă de text întru evitarea diverselor interpretări ale art.

22, alin. (18) a Legii sus-indicate.

Aplicarea coeficientului de majorare la tariful pentru serviciile de canalizare și

mărimea acestui tarif, reprezintă proporția dintre rezultatele investigațiilor de laborator

a probei prelevate de facto și normativul aprobat conform Anexei nr. 1 „Indicatorii de

calitate ai apelor menajere uzate evacuate în rețelele de canalizare ale localităților” la

Regulamentul sus-nominalizat aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 950 din 25

noiembrie 2013.

La 06 aprilie 2020 FCP ,,Pegas” SRL a depus referință la recursul declarat de către

SA „Apă-Canal Chișinău”, prin care a solicitat declararea acestuia inadmisibil,

indicând că cererea de recurs nu se încadrează în limitele stabilite de normele legale,

pe cale de consecință nu constituie temei de casare a deciziei recurate, deoarece

motivele indicate în recurs sunt identice cu cele indicate în apel asupra cărora instanța

de apel s-a expus în modul corespunzător. (f.d. 65-79, vol.III)

Efectuând controlul judiciar al hotărârilor contestate prin prisma argumentelor

expuse în recurs și referință, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că prin Legea nr.116 din data de 19 iulie 2018 a

fost adoptat Codul administrativ al Republicii Moldova. În conformitate cu art. 257

alin. (1) al Codului administrativ, prezentul cod a intrat în vigoare la 01 aprilie 2019.

În conformitate cu art. 258, alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de

contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor

examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform prevederilor

prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în contenciosul

administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până la intrarea în vigoare a

prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica corespunzător pentru

procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a încheierilor judecătorești.

Astfel, din sensul normei de drept enunțate urmează că legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale.

Decizia instanței de apel a fost pronunțată după intrarea în vigoare a Codului

administrativ.

Prin urmare, legalitatea procedurilor, care au urmat după punerea în aplicare a

Codului administrativ se vor verifica prin prisma Codului administrativ.

Conform art. 246, alin. (1) și (2) lit. d) din Codul administrativ, Curtea Supremă

de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere. Recursul se declară

5

inadmisibil în special când a fost depus după expirarea termenului prevăzut la art.245

alin.(1).

În conformitate cu prevederile art. 245 din Codul administrativ recursul se depune

la instanța de apel în termen de 30 zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă

legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat Curții

Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar. Motivarea recursului se

prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei

instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului

se depune la instanța de apel.

Completul specializat ține să menționeze că din conținutul normei de drept sus-

citate combinat cu prevederile art. 246, alin. (2), lit. d) rezultă că termenul de contestare

curge de la data notificării deciziei instanței de apel, la fel ca și motivarea recursului în

cazul în care aceasta se depune împreună cu cererea de recurs.

Prin prisma art. 223 din Codul administrativ rezultă că notificarea hotărârilor și a

altor acte de dispoziție, prin care se stabilesc termene, are loc conform art. 96–114.

Conform art. 96 alin. (1) din Codul administrativ notificările și comunicările către

participanții la procedura administrativă se realizează în orice formă de comunicare

adecvată, rapidă și eficientă din punctul de vedere al costurilor.

În același timp art. 33 din Codul administrativ, prevede că comunicarea

interinstituțională și comunicarea cu participanții sau cu publicul în cadrul procedurii

administrative se face prin orice mijloc (verbal, poștă, telefon, fax, poștă electronică

etc.), acordând-se prioritate mijloacelor care asigură o mai mare eficiență, rapiditate și

economie de costuri.

La caz, decizia instanței de apel a fost pronunțată la 24 decembrie 2019, în

prezența reprezentatului societății recurente. (f.d. 19, vol. III)

Prin urmare decizia instanței de apel a fost notificată SA „Apă-Canal Chișinău”

la data pronunțării dispozitivului și anume 24 decembrie 2019, dată de la care curge

termenul de recurs.

Astfel, termenul de contestare a deciziei instanței de apel din 24 decembrie 2019,

notificată societății recurente la aceiași dată, a expirat la data de 23 ianuarie 2020.

În aceste circumstanțe, depunerea de către SA „Apă-Canal Chișinău” a cererii de

recurs la 19 februarie 2020 a avut loc peste termenul legal prevăzut de lege.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reamintește că importanța termenelor procedurali este dictată de faptul că ele determină

regimul temporar optimal pentru realizarea justiției, pe de o parte, mobilizează

cercetarea cauzei, pe de altă parte contracarează urgentarea nejustificată a realizării

drepturilor și obligațiilor procesuale, reprezentând instrumentul prevenirii uzării de

către participanții la proces cu rea-credință de drepturile lor procedurale.

În speță, lipsa unor acțiuni concrete de a ataca hotărârea judecătorească în termen

demonstrează că partea recurentă nu a depus suficientă diligență într-un timp rezonabil

pentru a-și proteja drepturile (cauza Karakutsya versus Ucraina, 16 februarie 2017,

parag. 60, 61). Nerespectarea termenului de declarare a recursului a fost admis, în

întregime de comportamentul SA „Apă-Canal Chișinău”.

Faptul că decizia motivată a fost comunicată SA „Apă-Canal Chișinău” la data de

16 februarie 2020 nu constituie temei de prelungire a termenului de procedură, ori

termenul de contestare curge de la momentul notificării deciziei în cadrul ședinței

instanței de apel la data de 24 decembrie 2020. Articolul 245 alin. (2) din Codul

6

administrativ reglementează situația când recursul, depus conform prevederilor alin.

(1) art. 245, a fost depus nemotivat din cauza neprezentării de către instanța de apel a

motivării deciziei, care potrivit alin. (3) art. 240 din Codul administrativ se motivează

în scris în termen de 30 de zile de la data pronunțării.

Conform art. 65 alin. (1) din Codul administrativ dacă o persoană, din motive

independente de voința ei, nu a putut respecta un termen legal, atunci, la cerere, ea

poate fi repusă în termen. Culpa unui reprezentant legal sau împuternicit se atribuie

reprezentatului.

SA „Apă-Canal Chișinău” nu a înaintat o cerere, prin prisma prevederilor art. 65

alin. (1) și (2) din Codul administrativ, cu privire la repunerea recursului în termen și

nici nu a prezentat instanței probe incontestabile ce ar demonstra imposibilitatea

îndeplinirii actului procedural în termenul prevăzut de lege.

Prin urmare, admiterea spre examinare a unui recurs declarat tardiv ar încălca

drepturile intimatului la un proces echitabil, fapt constatat prin jurisprudența Curții

Europene în cazuri similare,[ vezi Popov versus Moldova (nr. 2), (06 decembrie 2005,

parag. 53), Melnic versus Moldova (14 noiembrie 2006, parag 40 și 41) sau Dacia SRL

versus Moldova (18 martie 2008, parag. 77)], în care s-a constatat că prin neaducerea

vreunui motiv pentru prelungirea termenului de depunere de către pârâți a unui act

procedural, instanțele judecătorești naționale au încălcat drepturile reclamanților la un

proces echitabil.

Din aceste motive, recursul depus de către SA „Apă-Canal Chișinău” împotriva

deciziei din 24 decembrie 2019 a Curții de Apel Cahul, în conformitate cu 246, alin.

(2), lit. d) din Codul administrativ necesită a fi declarat inadmisibil, deoarece,

admiterea spre examinare a unui recurs tardiv ar avea un efect incompatibil cu

principiul securității raporturilor juridice, garantat de articolul 6 din Convenție.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

menționează că exercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de

procedură în termenul legal atrage decăderea din drept, afară de cazul când legea

dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai

presus de voința ei să efectueze acțiunea în termen.

Conform art. 24, alin. (1) din Codul administrativ participanții la procedura

administrativă și procedura de contencios administrativ trebuie să își exercite drepturile

și să își îndeplinească obligațiile cu bună-credință, fără a încălca drepturile procesuale

ale altor participanți.

Buna-credință prezumă că partea este obligată să respecte termenele prevăzute

lege, ori termenul de recurs este considerat un termen imperativ, absolut și

peremptoriu, astfel că nerespectarea lui atrage după sine decăderea părții din dreptul de

a mai exercita această cale de atac.

SA „Apă-Canal Chișinău” trebuia să dea dovadă de responsabilitate și atitudine

activă, interesându-se de soarta și etapa procedurală la care se află prezentul litigiu, în

care are calitatea de recurentă, pentru a depune în termen recursul.

În acest sens este imperioasă jurisprudența CtEDO în care Înalta Curte a reiterat

că ține de obligația părților de a lua măsurile necesare privind protecția drepturilor sale

de acces la justiție (cauza Ponomaryov v. Ucraina, 3236, hotărârea din 03 aprilie 2008).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

7

al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus

de către SA „Apă-Canal Chișinău”.

Conform art. 193, 230, 233 alin. (1) și (2), 244, 245, 246 alin. (1) și (2), lit. d) și

art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul, declarat de către Societatea pe Acțiuni „Apă-Canal Chișinău”, se

consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Maria Ghervas

Judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

8