2ra-809/20 — încasarea datoriei

2ra-809/20 — încasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 2ra-809/2020

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. V. Sanduța)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Danilov, I. Secrieru, Iu. Cotruță)

ÎNCHEIERE

17 iunie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Dumitru

Rusnac, reprezentat de avocatul Petru Barbă,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea pe

acțiuni „MAIB-Leasing” împotriva Societății comerciale „Primterra Business”

societate cu răspundere limitată și Dumitru Rusnac cu privire la încasarea datoriei și

a cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 20 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost admis apelul declarat de Societatea pe acțiuni „MAIB-Leasing”, a fost casată

hotărârea din 11 martie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru și a fost emisă o

nouă hotărâre de admitere a acțiunii,

c o n s t a t ă:

La 20 mai 2017 SA „MAIB-Leasing” a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Societății comerciale „Primterra Business” societate cu răspundere

limitată și Dumitru Rusnac cu privire la încasarea datoriei și a cheltuielilor de

judecată.

În motivarea acțiunii a indicat că, la 29 octombrie 2014, SA „MAIB-Leasing”

în calitate de creditor, SRL „Terracleaning” în calitate de debitor-cedent și SRL

„Primterra Business” în calitate de debitor-cesionar au încheiat Acordul de preluare

a datoriei nr. 2, în temeiul căruia debitorul - cesionar preia datoria debitorului

cedent în sumă de 61582,31 de Euro față de creditor.

Respectiv, conform prevederilor pct.4.1. al Acordului sus menționat, debitorul

– cesionar SRL „Primterra Business”, s-a obligat să achite suma de 61 582,31 de

Euro conform graficului - Anexa nr. 1 a Acordului respectiv. Executarea

corespunzătoare a obligațiilor debitorului SRL „Primterra Business” asumate prin

Acordul de preluare a datoriei nr.2 din 29 octombrie 2014, a fost asigurat prin

constituirea următoarelor garanții: fidejusiunea (garanția personală) a lui Rusnac

Dumitru.

În acest sens, a menționat că la 29 octombrie 2014, a fost încheiat contractul de

fidejusiune nr. FL3-3005G, care a fost semnat de SA „MAIB-Leasing” în calitate de

locator/creditor, SRL „Primterra Business” în calitate de locatar/debitor și Rusnac

Dumitru în calitate de fidejusor.

Potrivit pct. 7.2 din Acordul de preluare a datoriei nr. 2 din 29 octombrie 2014,

în cazul neachitării în termen a plăților datorate, SRL „Primterra Business” achită

SA „MAIB-Leasing” penalitate în mărime de 0,1 % din valoarea creanței preluate.

A susținut reclamantul că, a executat în totalitate și integral obligațiile rezultate

din acordul de preluare a datoriei nr. 2 din 29 octombrie 2014, însă, SRL „Primterra

Business” le-a neglijat, astfel încât nu a achitat datoria în termenul prevăzut de

acord și nici în termenul indicat în notificările expediate în adresa sa.

În rezultat, conform actului de verificare nr. 09.0015587 din 18 mai 2017 s-a

acumulat o datorie totală în sumă de 72 304,97 de Euro. În acest context, la 26

februarie 2016, în adresa piraților, a fost expediată pe mai multe adrese de

corespondență, notificare, prin care s-a solicitat achitarea datoriei, în termen de 10

zile din momentul recepționării notificării.

Mai mult ca atât, a indicat că prin notificarea respectivă pârâții au fost

preîntâmpinați despre faptul în cazul în care nu achită datoria, SA „MAIB-Leasing”

va fi nevoită să îndeplinească formalitățile legale și înaintarea cererii de chemare în

judecată.

În pofida efortului depus de reclamant și expedierea notificării cu solicitările

expuse, pârâții nu au satisfăcut cerințele înaintate până la moment. Deși au fost

contactați și telefonic de nenumărate ori, pârâții au ignorat să-și onoreze obligațiile

pecuniare asumate în baza contractului de leasing.

A subliniat că, pârâții cu rea-credință se eschivează de la achitarea plăților

contractate, or, toate acțiunile de soluționare a litigiului pe cale amiabilă au eșuat.

Respectiv, întrucât de către pârâți nu au fost întreprinse careva acțiuni de

soluționare amiabilă a litigiului în cauză, SA „MAIB-Leasing” a fost nevoită în

condițiile legii și a prevederilor contractuale să solicite revendicarea drepturilor sale

prin intermediul prezentei cereri de chemare în judecată.

Astfel, a solicitat încasarea din contul pârâților SRL „Primterra Business” și

Rusnac Dumitru în folosul „MAIB-Leasing” SA a datoriei în mărime de 72 304,97

de Euro, sau echivalentul în valută națională la momentul executării, precum și

cheltuielile de judecată legate de achitarea taxei de stat în mărime de 2169,14 Euro,

sau echivalentul în valută națională la momentul executării.

Prin hotărârea din 11 martie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, a fost

admisă parțial acțiunea depusă de SA „MAIB-Leasing”, a fost încasată de la SRL

„Primterra Business” în beneficiul SA „MAIB-Leasing” datoria în sumă de

72304,97 de Euro, echivalentul în valută națională conform cursului valutar al BNM

la data executării hotărârii și suma de 44 593,40 de lei cu titlu de taxă de stat

achitată, au fost respinse pretențiile reclamantului împotriva lui Dumitru Rusnac ca

fiind neîntemeiate (f.d.154, 158-167).

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 03 aprilie 2019 și 28 iunie

2019, Organizația de Creditare Nebancară „MAIB -Leasing” societate pe acțiuni a

declarat apel, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii primei instanțe în

partea respingerii acțiunii cu emiterea în această parte a unei noi hotărâri cu privire

la admiterea integrală a acțiunii.

Prin decizia din 20 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău a fost admis

apelul declarat de SA „MAIB-Leasing”, a fost casată hotărârea primei instanțe și a

2

fost emisă o nouă hotărâre de admitere integrală a acțiunii și a fost încasat în mod

solidar de la SC „Primterra Business” SRL și Rusnac Dumitru în beneficiul SA

„MAIB-Leasing” datoria în sumă de 72304,97 de Euro, în valută națională conform

cursului valutar al BNM la data executării hotărârii, cheltuielile de judecată și

anume plata taxei de stat achitată în prima instanță în sumă de 44593,40 de lei și în

instanța de apel în sumă de 33445 de lei.

În susținerea soluție sale, instanța de apel s-a bazat pe prevederile art. 8 alin.

(2) lit. a), 9 alin. (1), 514, 1146 alin. (1) Codul civil (în redacția pînă la 01 martie

2019) și a stabilit că, la 28 decembrie 2012 între compania „Lagert Ventures” LTD,

compania „MAIB-Leasing” SA și compania „Terracleaning” SRL a fost încheiat un

acord de cesiune nr. 1 privind transmiterea drepturilor și obligațiilor, având ca

obiect potrivit pct.2, transmiterea obligației de achitare de către prezentul acord a

datoriilor și stingerea creanțelor reciproce existențe (f.d.8-9).

La 29 octombrie 2014 „MAIB-Leasing” SA în calitate de creditor,

„Terracleaning” SRL în calitate de debitor-cedent și „Primterra Business” SRL în

calitate de debitor-cesionar au încheiat Acordul de preluare a datoriei nr. 2, în

temeiul căruia debitorul - cesionar preia datoria debitorului cedent în sumă de 61

582,31 de Euro față de creditor (f.d.10-11).

Conform contractului de fidejusiune nr. FL3-3005 G din 29 octombrie 2014

încheiat cu „MAIB-Leasing” SA în calitate de „Locator” și „Primterra Business”

SRL în calitate de „Locatar”, Rusnac Dumitru în calitate de „Fidejusor” a asigurat

executarea corespunzătoare a obligațiilor debitorului „Primterra Business” SRL

asumate prin Contractul de leasing financiar Nr. FL3-3005 din 29 octombrie 2014 și

Acordul de preluare a datoriei Nr. 2 din 29 octombrie 2014 (f.d.12-13).

Conform actului de verificare a datoriilor conform contractului de leasing din

18 mai 2017, SRL „Primterra Business” avea o datorie față de „MAIB-Leasing” SA

în sumă de 72 304,97 de Euro. Conform actului de verificare desfășurat din 18 mai

2017, suma datoriei se constituie din 23 063,66 de Euro datorii la rata lunară; 13

829,76 de Euro dobânda de neachitare în termenul stabilit a ratelor lunare; 35

410,56 de Euro datorii pe termen lung (ratele viitoare care urmau a fi achitate)

(f.d.22).

Instanța de apel aplicând prevederile art. 572 și 512 alin. (1) Codul civil a

conchis că SRL „Primterra Business” nu și-a executat obligațiile ce-i reveneau în

temeiul Acordului de preluare a datoriei nr. 2 din 29 octombrie 2014 încheiat cu

„MAIB-Leasing” SA, astfel, încât ultima are un drept de creanță față de debitor.

A mai conchis instanța de apel că, la caz sunt relevante și dispozițiile art. 533,

1153 alin. (1) Codul civil (în redacția în vigoare până la 01 martie 2019) din

conținutul cărora rezultă că fidejusorul și debitorul sunt obligați solidar în fața

creditorului.

Prin urmare, această obligație a debitorului și fidejusorului a fost indicat expres

și în pct.2.1. din Contractul de fidejusiune nr. FL3-3005G din 29 octombrie 2014 în

care este prevăzut faptul că, în conformitate cu termenii și condițiile prezentului

contract, Fidejusorul se oblige să răspundă solidar cu Locatarul în fața Locatorului

pentru executarea integral de către Locatar a tuturor obligațiunilor stabilite în

Contractul de leasing financiar nr. FL3-3005 din 29 octombrie 2014 și Acordul de

preluare a datoriei nr. 2 din 29 octombrie 2014, încheiat între Locator și Locatar în

3

cazul în care Locatarul nu va executa, sau va executa necorespunzător obligațiile

contractuale (f.d.12-13).

Conform materialului probator s-a stabilit cu certitudine că intimații nu și-au

onorat obligațiile asumate prin Contractul de fidejusiune nr. FL3-3005G din 29

octombrie 2014. Astfel, dat fiind faptul că, executarea Contractului de fidejusiune

nr. FL3- 3005G din 29 octombrie 2014, a fost garantat și de Rusnac Dumitru,

instanța de apel a casat hotărârea primei instanțe în această parte și a admis integral

acțiunea depusă SA „MAIB-Leasing” cu încasarea în mod solidar de la SC

„Primterra Business” SRL și Rusnac Dumitru a datoriei și a cheltuielilor de

judecată.

Cu referire la prevederile normelor enunțate, Colegiul instanței de apel a

conchis că în speța dată, fiecare dintre debitorii solidari, rămâne obligat pentru

întreaga datorie până în momentul în care obligația va fi executată integral. Deci, în

cazul solidarității obligațiilor creditorul, la caz, SA „MAIB-Leasing”, are dreptul să

ceară oricăruia dintre debitori să execute obligația fie în totalitate fie în parte.

Totodată, instanța de apel ținând cont de prevederile art. 1147 Codul civil (în

redacția Legii în vigoare până la 01 martie 2019) și având în vedere că contractul de

fidejusiune este încheiat în formă scrisă și prevede obligația pe care o garantează

fidejusorul, în speță, aceasta răspunde solidar cu debitorul principal. În concluzie,

suma de 72304,97,60 de euro, urmează a fi încasată inclusiv și din contul lui

Dumitru Rusnac.

La 21 februarie 2020, Dumitru Rusnac, reprezentat de avocatul Petru Barbă, a

declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului,

casarea deciziei instanței de apel cu menținerea hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului a indicat că, decizia instanței de apel este ilegală și

neîntemeiată și necesită a fi casată.

Astfel, a considerat vădit neîntemeiată concluzia instanței de apel expusă în

decizia contestată, precum că executarea obligației ce rezultă din Acordul de

preluare a datoriei nr. 2 din 29 octombrie 2014 a fost garantată și de Rusnac

Dumitru, or, după cum a stabilit însăși instanța de apel că doar în pct. 2.1. din

contractul de fidejusiune se face trimitere la asigurarea de către fidejusor Dumitru

Rusnac a obligațiilor ce rezultă din Acordul de preluare a datoriei, în rest, în tot

textul contractului, în special la obligațiile fidejusorului (pct. 4 lit. c), pct. 3.1 lit. a)

și c)), Rusnac Dumitru și-a asumat obligația ca în termen de 3 zile lucrătoare din

data notificării în scris să achite locatorului SA „MAIB-Leasing” suma datoriei,

dobânzile și alte plăți aferente neachitate de locatorul SRL „Primterra Business”

conform contractului de leasing financiar nr. FL-3-3005 din 29 octombrie 2014, dar

nu și suma achitată conform acordului de preluare a datoriei menționat.

A susținut că în temeiul art. 1160 Codul civil (în redacția apariției raportului

obligațional) și pct. 4.2 lit. b) din contractul de fidejusiune, fidejusorul Dumitru

Rusnac nu a fost anunțat în scris de către intimatul SA „MAIB -Leasing” despre

neîndeplinirea de către locator SRL „Primterra Business” a obligațiilor de achitare

a leasingului, achitarea dobânzii și a altor plăți, precum și acesta nu a respectat

procedura prealabilă stabilită de contract (pct. 6.2), or la actele cauzei nu au fost

anexate careva înscrisuri în acest sens.

La fel, la materialele cauzei nu au fost anexate careva înscrisuri care să

confirme, că fidejusorul Dumitru Rusnac a fost anunțat în scris de către intimatul

4

SA „MAIB-Leasing” despre neîndeplinirea de către locatorul SRL „Primterra

Business” a obligațiilor ce rezultă din acordul de preluare a datoriei nr. 2 din 29

octombrie 2014.

La fel, a mai susținut că factura seria AWB nr. LC04756649880216 anexată

ulterior de intimat la materialele cauzei și la care face trimitere instanța de apel în

decizia contestată, nu confirmă expedierea către Dumitru Rusnac a notificării nr.

22361 și nr. 22365 din 26 februarie 2016 privind achitarea datoriilor conform

contractului de leasing și acordului de preluare a datoriei menționate, or în această

factură este clar indicat că scrisoarea expediată s-a returnat, precum și în aceasta nu

este indicat concret care anume notificare a fost expediată.

Mai mult decât atât, o singură factură nu poate confirma expedierea ambelor

notificări, după cum indică instanța de apel în decizia contestată.

Prin urmare a considerat că Dumitru Rusnac nu a fost anunțat în scris de către

intimatul SA „MAIB-Leasing” despre neîndeplinirea de către locatorul SRL

„Primterra Business” a obligațiilor ce rezultă din Acordul de preluare a datoriei nr.

2 din 29 octombrie 2014 și contractul de leasing financiar nr. FL-3-3005 din 29

octombrie 2014, precum și aceasta nu a respectat procedura prealabilă stabilită de

contractul de fidejusiune (pct. 6.2.).

A mai indicat că după cum rezultă din materialele cauzei, fapt confirmat și de

către reprezentantul intimatului în cadrul ședinței de judecată în instanța de fond și

instanța de apel, în urma vânzării autoturismului menționat, datoria conform

contractului de leasing nr FL3-3005 din 29 octombrie 2014 a fost stinsă integral.

Prin urmare, prima instanță ținând cont de circumstanțele de fapt și de drept

menționate supra , just a concluzionat de a respinge pretențiile SA „MAIB-Leasing”

împotriva lui Dumitru Rusnac, ca fiind neîntemeiate, iar instanța de apel a

interpretat în mod eronat legea, ajungând la concluzia că datoria rezultă din

Acordul de preluare a datoriei nr. 2 din 29 octombrie 2014 urmează a fi încasată în

mod solidar și de la Dumitru Rusnac.

Prin notificarea din 07 mai 2020, Curtea Supremă de Justiție în conformitate

cu art. 439 alin. (2) CPC a expediat intimaților copia recursului și i-a înștiințat

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Materialele dosarului atestă că decizia Curții de Apel Chișinău din 20

noiembrie 2019 a fost expediată părților la 19 decembrie 2019 și recepționată de

către avocatul Petru Barbă la 23 decembrie 2019 (f.d. 36, 53, vol. II).

Astfel, recursul declarat la 21 februarie 2020 de Dumitru Rusnac, reprezentat

de avocatul Petru Barbă, este în termen.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este

inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

5

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Dumitru Rusnac, reprezentat

de avocatul Petru Barbă, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.

(2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Astfel, în sensul dat, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultînd din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu

se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza

Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie

1995, nr.26561/1995).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție ține să menționeze că potrivit jurisprudenței CEDO, recursul

trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în

cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de

lucruri (cauza Asito vs Republica Moldova, 10 iulie 2010, Meyer vs Germania, 22

martie 2016), însă motivele recursului, invocare în speță sunt similare celor invocate

în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

Astfel, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de

Dumitru Rusnac, reprezentat de avocatul Petru Barbă, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a) și 440 alin. (1) Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

6

d i s p u n e:

Recursul declarat de Dumitru Rusnac, reprezentat de avocatul Petru Barbă, se

consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

7