2ra-603/20 — declararea nulitătii testamentului si încasarea cheltuielilor de judecată

Dosarul nr. 2ra-603/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (jud. V. Chisilița)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. N. Budăi, I. Secrieru, I. Muruianu)

Î N C H E I E R E

17 iunie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Galina Stratulat

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Anatolie Corcinschi,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Ruslan Tatarciuc

împotriva lui Anatolie Corcinschi cu privire la declararea nulității testamentului și

încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 19 septembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 4 august 2015, Ruslan Tatarciuc a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Anatolie Corcinschi cu privire la declararea nulității testamentului și

încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, Mihail Tatarciuc, născut la xxxxx,

originar din or. Kilia, regiunea Odessa, Ucraina, decedat la xxxxx, este tatăl său. Pînă

la deces, tatăl sau deținea cu drept de proprietate, 2/3 din casa de locuit, construcția

accesorie și terenul aferent, amplasate pe xxxxx.

A menționat că la 5 august 2000, tatăl său i-a testat toată averea sa, prin

testamentul autentificat în or. Moscova. După decesul tatălui, prin intermediul procurii

din 2 februarie 2015, a împuternicit-o pe Liubov Surucean, care a locuit ultimii ani cu

tatăl său, să perfecteze actele necesare pentru acceptarea succesiunii. Liubov Surucean

s-a adresat notarului public Elena Petcu, cu cerere de acceptare a succesiunii. Astfel, a

fost deschis dosarul succesoral, iar la 23 martie 2015, pe numele lui a fost eliberat

certificat de calitate de moștenitor. Ulterior cu câteva zile înainte de expirarea

termenului de acceptare a succesiunii, Liubov Surucean, a fost informată de către

notarul Elena Petcu, despre existența unui alt testament a lui Mihail Tatarciuc, pe

numele unei terțe persoane.

A explicat că, din spusele lui Liubov Surucean peste ceva timp, la domiciliul

tatălui său, a venit Anatolie Corcinschi, care i-a comunicat că este moștenitorul averii

lui Mihail Tatarciuc, în baza testamentului scris de decedat cu puțin timp înainte de

deces.

1

Tot din spusele d-nei Liubov Surucean, reclamantul a aflat că, îl cunoștea doar

vizual pe Anatolie Corcinschi, ultimul de câteva ori l-a chemat pe Mihail Tatarciuc, să

servească băuturi alcoolice, iar, despre decesul lui Mihail Tatarciuc a aflat întâmplător,

peste ceva timp după înmormântarea lui.

În opinia reclamantului defunctul nu putea să întocmească pretinsul testament,

despre care afirmă pîrîtul Anatolie Corcinschi, și că, nimeni din persoanele cu care

contacta permanent Mihail Tatarciuc, nu cunoașteau despre intenția ultimului de a-1

dezmoșteni pe fiul său. Mai mult decât atât, în ultimii ani de viață Mihail Tatarciuc,

având vârsta înaintată, făcea abuz de băuturi alcoolice și nu vedea bine, auzea foarte

rău și îi tremurau mâinile, iar lângă domiciliul său se afla un birou notarial unde

ultimul putea să se deplaseze pentru a întocmi un testament autentificat notarial.

Astfel, Mihail Tatarciuc, nu putea să scrie personal testament pe numele lui Anatolie

Corcinschi.

Ruslan Tatarciuc a solicitat declararea nulității testamentului pe numele lui

Anatolie Corcinschi, scris din numele lui Mihail Tatarciuc, născut la xxxxx, originar

din or. Kilia, regiunea Odessa, Ucraina, decedat la xxxxx, precum și compensarea

cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea din 20 august 2015 a Judecătoriei Buiucani a fost atras în proces în

calitate de intervenient accesoriu notarul public Elena Petcu.

Prin hotărârea din 12 martie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani a fost

admisă parțial acțiunea depusă de către Ruslan Tatarciuc. S-a declarat nul testamentul

olograf scris din numele lui Mihail Tatarciuc la 4 octombrie 2014, prin care ultimul

testează toată averea sa lui Anatolie Corcinschi. În rest acțiunea a fost respinsă.

Prin decizia din 19 septembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău a fost respins din

lipsă de temei apelul declarat de avocatul Elena Guțu, reprezentantul lui Anatolie

Corcinschi. S-a admis apelul declarat de avocatul Constantin Ciachir, reprezentantul

lui Ruslan Tatarciuc, s-a casat hotărârea din 12 martie 2019 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Râșcani, în partea în care s-au respins pretențiile lui Ruslan Tatarciuc cu privire

la încasarea cheltuielilor de judecată și în această parte s-a emis o nouă hotărâre prin

care s-a încasat de la Anatolie Corcinschi în beneficiul lui Ruslan Tatarciuc suma de 7

333 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată. În rest hotărîrea din 12 martie 2019 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani a fost menținută fără modificări.

Pentru a decide astfel instanța de apel a constatat indubitabil faptul că testamentul

olograf litigiat este fals.

Instanța ierarhic inferioară a reținut că în lipsa unor probe concludente, prima

instanță întemeiat a ajuns la concluzia că potrivit raportului de expertiză, raportat la

normele de drept material, sunt întemeiate cerințele reclamantului cu privire la

declararea nulității actului juridic contestat, testamentului olograf din 4 octombrie

2014, scris din numele lui Mihail Tatarciuc, prin care averea ultimului a fost testată lui

Anatoli Corcinschi, or, reieșind din prevederile art. 1458 lit. a) Cod civil (în redacția în

vigoare până la 1 martie 2019) coroborate cu art. 208 Cod civil (în redacția în vigoare

până la 1 martie 2019), testamentul olograf scris de o altă persoană atrage nulitatea

absolută a acestuia.

Instanța de apel a notat că la materialele cauzei nu sunt anexate înscrisuri care ar

demonstra că testamentul olograf din 4 octombrie 2014, este scris în întregime de către

defunctul Mihail Tatarciuc, or, doar înscrisul pretins a fi perfectat în întregime de

testator, este unica dovadă care reflectă voința defunctului de a lăsa moștenire, care

2

potrivit rapoartelor de expertiză nu corespunde condițiilor de formă prescrise de lege și

respectiv este nul.

Totodată, instanța inferioară a menționat că instanța de fond pripit a ajuns la

concluzia de a respinge pretențiile lui Ruslan Tatarciuc în partea încasării cheltuielilor

de judecată, deoarece nu au fost probate prin acte justificative, or, la materialele cauzei

este anexată taxa de stat la depunerea cererii de chemare în judecată în sumă de 100 lei

(f.d.4), cheltuielile de asistență juridică în sumă de 5 000 de lei (f.d.26, vol. II), plata

pentru efectuarea expertizei judiciare în sumă de 1 200 de lei (f.d.27, vol. II), ordinul

de încasare a numerarului nr. TT16293SHY9 din 19 octombrie 2016 privind plata

serviciilor executorului judecătoresc în sumă de 1 033 de lei (f.d.28, vol. II).

La 23 decembrie 2019, Anatolie Corcinschi a declarat recurs împotriva deciziei din

19 septembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea acestuia, casarea

integrală a deciziei instanței de apel și a hotărârii instanței de fond cu emiterea unei noi

hotărâri de respingere a acțiunii.

În motivarea recursului a invocat că nu este de acord cu decizia contestată,

deoarece instanța de apel la adoptarea acesteia nu a aplicat legea care trebuia să fie

aplicată (art. 432 alin. (2) lit. a) Cod de procedură civilă); a aplicat o lege care nu

trebuia să fie aplicată (art. 432 alin. (2) lit. b) Cod de procedură civilă); a interpretat

eronat legea (art. 432 alin. (2) lit. c) Cod de procedură civilă); a aplicat în mod eronat

analogia legii sau analogia dreptului (art. 432 alin. (2) lit. d) Cod de procedură civilă).

Iar, încălcările date au dus la soluționarea greșită a cauzei, precum și la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului (art. 432 alin. (4) Cod de procedură

civilă). Mai mult, prin decizia instanței de apel se denotă încălcarea unor drepturi și

principii fundamentale, și anume dreptul de proprietate și principiul legalității

prevăzute de art. 4, 8, 46, 72 din Constituție; Convenția Europeană pentru Apărarea

Drepturilor Omului (Protocol adițional art. 1 – protecția proprietății) și Codul de

procedură civilă.

A menționat că atât instanța de fond cât și instanța de apel nu au dat apreciere

calitativă rapoartelor de expertiză întocmite din punct de vedere a cercetării și

argumentării unei expertize grafoscopice, precum și a greșelilor recunoscute odată cu

audierea expertului Gușan.

A specificat că rapoartele de expertiză efectuate au fost întocmite fără o descriere

amplă a investigațiilor și concluziilor după cum stabilește art. 158 alin. (3) Cod de

procedură civilă, precum și au fost motivate superficial, cu multiple abateri și

contraziceri care nu au fost completate, elucidate și excluse nici prin audierea

expertului.

În ceea ce privește decizia instanței de apel referitor la casarea hotărârii instanței de

font în partea respingerii pretenției de încasare a cheltuielilor de judecată a afirmat că o

consideră ilegală și neîntemeiată, or, reprezentantul reclamantului/intimatului a

prezentat dovada cheltuielilor de judecată solicitate după cercetarea probelor scrise, la

ședința de judecată pentru care s-a stabilit susținerile orale, după anunțarea încheierii

cercetării judecătorești. Astfel, instanța de apel admițând la faza apelului anexarea

acestor probe a căror anexare a fost respinsă în instanța de fond, și-a depășit atribuțiile.

A susținut că este neîntemeiat și eronat argumentul instanței de apel precum că

Anatolie Corcinschi nu a prezentat probe, or, de fapt s-a implicat activ în colectarea de

probe veridice executate în cadrul instituțiilor statului, a invitat martori oculari care au

relatat despre intențiile defunctului Mihail Tatarciuc, precum și despre acțiunile

3

executate nemijlocit de acesta în/după momentul înmânării testamentului olograf, spre

deosebire de martorii intimatului care au comunicat doar impresiile/presupunerile lor

precum că defunctul nicidecum nu putea să testeze averea sa unei alte persoane decât

fiul său.

La 27 februarie 2020, în adresa intimaților a fost expediată copia cererii de recurs,

cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței, fapt ce se confirmă prin

scrisoarea de însoțire anexată la materialele dosarului (f.d.131), fiind recepționată de

către aceștia la data de 3 martie 2020 conform avizelor de recepție/livrare.

Însă, până la data stabilită pentru examinarea recursului, în adresa Curții Supreme

de Justiție nu au parvenit referințele prin care intimații să-și expună poziția față de

temeiurile recursurilor.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel.

Completul reține că copia deciziei integrale a instanței de apel a fost expediată în

adresa participanților la proces la 21 octombrie 2019 (f.d.112), însă dovada legală de

recepționare a acesteia de către recurent lipsește.

Din acest considerent, completul consideră că recursul din 23 decembrie 2019 este

declarat în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de către Anatolie Corcinschi, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră recursul drept inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Anatolie Corcinschi nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură

civilă.

Prin urmare, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are

4

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Distinct de aceste constatări, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul normelor

procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța

de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor

și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că

instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile

de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă, din recursul

declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a

probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența sa

constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 din Convenția Europeană pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de

o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr. 26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide că recursul declarat de

către Anatolie Corcinschi, urmează a fi considerat ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Anatolie Corcinschi.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Galina Stratulat

Nicolae Craiu

5