2ra-848/20 — încasarea în ordine de regres a sumei despăgubirii de asigurare, a dobânzilor și compensarea cheltuielilor de judecată

2ra-848/20 — încasarea în ordine de regres a sumei despăgubirii de asigurare, a dobânzilor și compensarea cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 2ra-848/20

Prima instanță - (Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani) jud: C. Valah

Instanța de apel - (Curtea de Apel Chișinău) jud: N. Budăi, I. Dutca, I. Muruianu

ÎNCHEIERE

17 iunie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Nicolae Craiu

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului declarat de avocatul Igor Chiriac în

interesele lui Seghei Tonofrei și a recursului declarat de avocatul Oleg Bondarenco

în interesele Întreprinderii de Stat „Întreprinderea pentru silvicultură Tighina”,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a Companiei de

Asigurări „Donaris Vienna Insurance Group” Societate pe Acțiuni împotriva

Întreprinderii de Stat „Întreprinderea pentru silvicultură Tighina”, intervenient

accesoriu Seghei Tonofrei, cu privire la încasarea în ordine de regres a sumei

despăgubirii de asigurare, a dobânzii de întârziere și compensarea cheltuielilor de

judecată,

împotriva deciziei din 19 septembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 6 iulie 2017, CA „Donaris Vienna Insurance Group” SA s-a adresat cu

cerere de chemare în judecată împotriva ÎS „Întreprinderea pentru silvicultură

Tighina”, intervenient accesoriu Seghei Tonofrei, cu privire la încasarea în ordine

de regres a sumei despăgubirii de asigurare și compensarea cheltuielilor de

judecată.

La 12 octombrie 2017, CA „Donaris Vienna Insurance Group” SA, a depus

cerere de concretizare a pretențiilor, prin care a solicitat încasarea de la ÎS

„Întreprinderea pentru silvicultură Tighina” în beneficiul CA „Donaris Vienna

Insurance Group” SA a sumei de 137 162,67 de lei cu titlu de despăgubire de

asigurare, a dobânzii de întârziere în sumă de 18 466,23 de lei și a cheltuielilor de

judecată compuse din taxa de stat achitată la depunerea acțiunii în sumă de

4 668,86 de lei și de asistență juridică în sumă de 13 750 de lei.

În motivarea acțiunii s-a indicat că la 19 noiembrie 2015 între CA „Donaris

Vienna Insurance Group” SA în calitate de asigurător și xxxxx în calitate de

asigurat a fost încheiat contractul de asigurare facultativă a mijloacelor de transport

auto-casco nr. CSK. 2015-01-1377 prin care a fost asigurat automobilul Skoda

1

Octavia anul producerii 2014 cu n/î xxxxx contra mai multor riscuri, inclusiv și

riscul contra prejudiciilor ca rezultat al accidentelor de circulație.

La 24 aprilie 2016 în mun. Chișinău s-a produs accident rutier în rezultatul

căruia automobilul de model Hyundai Santa Fe cu n/î xxxxx condus de către

Tonofrei Serghei (angajat al ÎS „Întreprinderea pentru silvicultură Tighina”) a

tamponat automobilul de model Skoda Octavia cu n/î xxxxx condus de xxxxx.

Conform procesului-verbal cu privire la contravenție din 29 aprilie 2016,

vinovat de comiterea accidentului rutier a fost recunoscut Tonofrei Serghei.

La momentul accidentului, posesorul automobilului de model Hyundai Santa

Fe cu n/î xxxxx, nu deținea poliță de asigurare obligatorie de răspundere civilă

valabilă la momentul producerii accidentului rutier.

Părțile implicate în accidentul de circulație au declarat cazul accidentului la

companiile de asigurări cu care aveau întocmite contracte de asigurare. În

consecință, de către CA „Donaris Vienna Insurance Group” SA a fost pornit

dosarul de daune nr. 0687_2016 din 25 aprilie 2016.

La 25 aprilie 2016 a fost întocmit proces-verbal de constatare a pagubelor

semnat de părțile implicate.

Conform dispoziției Nr. CSK 0687 2016 din 16 mai 2016 a fost dispusă

recunoașterea evenimentului produs drept caz asigurat și achitarea despăgubirii de

asigurare în sumă de 135 771 de lei.

Suma despăgubirii în mărime de 135 771 de lei a fost virată la unitatea de

specialitate SC „DAAC Hermes” SA pentru asiguratul xxxxx fapt confirmat prin

ordinile de plată anexate la prezenta cerere.

La 6 iulie 2016 CA „Donaris Vienna Insurance Group” SA a emis dispoziția

suplimentară CSK 0687 2016S1 prin care a achitat persoanei păgubite suma de

1391,67 de lei, iar în total suma de 137 162,67 de lei.

A invocat că ÎS „Întreprinderea pentru Silvicultură Tighina” este responsabilă

de repararea prejudiciului material cauzat în urma accidentului rutier, vinovat de

care se face angajatul persoanei juridice Tonofrei Serghei, care la momentul

producerii accidentului rutier nu deținea asigurare de răspundere civilă pentru

pagube produse de autovehicule.

Și, din acest considerent, la 8 decembrie 2016 CA „Donaris Vienna Insruance

Group” SA a înaintat ÎS „Întreprinderea pentru silvicultură Tighina” reclamația nr.

3593/16, solicitând achitarea despăgubirii de asigurare în mod benevol, la care nu a

fost dat nici un răspuns, fapt ce a generat înaintarea prezentei cereri de chemare în

judecată privind restituirii despăgubirii de asigurare.

Prin hotărârea din 17 decembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Buiucani, cererea de chemare în judecată a CA „Donaris Vienna Insurance Group”

SA împotriva ÎS „Întreprinderea pentru silvicultură Tighina”, intervenient

accesoriu Seghei Tonofrei, cu privire la încasarea în ordine de regres a sumei

despăgubirii de asigurare și compensarea cheltuielilor de judecată s-a respins ca

neîntemeiată.

La 27 decembrie 2018, CA „Donaris Vienna Insurance Group” SA a declarat

apel împotriva hotărârii primei instanțe.

Prin decizia din 19 septembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, s-a admis

apelul declarat de CA „Donaris Vienna Insurance Group” SA.

2

S-a casat hotărârea din 17 decembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Buiucani și s-a adoptat o hotărâre nouă, prin care:

S-a admis integral cererea de chemare în judecată înaintată de CA „Donaris

Vienna Insurance Group” SA împotriva ÎS „Întreprinderea pentru silvicultură

Tighina”, intervenient accesoriu Tonofrei Serghei, cu privire la încasarea în ordine

de regres a sumei despăgubirii de asigurare și compensarea cheltuielilor de

judecată s-a respins ca neîntemeiată.

S-a încasat de la ÎS „Întreprinderea pentru silvicultură Tighina” în beneficiul

CA „Donaris Vienna Insurance Group” SA suma de 137 162,67 de lei cu titlu de

prejudiciu material produs din despăgubiri de asigurare.

S-a încasat de la ÎS „Întreprinderea pentru silvicultură Tighina” în beneficiul

CA „Donaris Vienna Insurance Group” SA suma de 4 114,88 de lei cu titlu de taxă

de stat pentru înaintarea acțiunii în judecată și suma de 3 501,65 de lei cu titlu de

taxă de stat la depunerea apelului.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a conchis că soluția primei

instanțe este greșită.

Iar, în acest sens, a constat că proprietarul autoturismului de model „Hyundai

Santa Fe” cu n/î xxxxx este ÎS „Întreprinderea pentru silvicultură Tighina” SA.,

Autoturismul menționat era condus de Tonofrei Sergiu, angajat în calitate de

inginer regenerarea pădurii la aparatul central al societății pârâte, recunoscut

vinovat de comiterea accidentului rutier, potrivit procesului verbal cu privire la

contravenție nr. MAI 03335644 din 29 aprilie 2016.

La data producerii accidentului rutier, posesorul automobilului de model

„Hyundai Santa Fe” cu n/î xxxxx, nu deținea poliță de asigurare obligatorie de

răspundere civilă valabilă.

Prin urmare, Colegiul instanței de apel a reținut că în cazul din speță

posesorul legal al mijlocului de transport de model „Hyundai Santa Fe” cu n/î

xxxxx, ÎS „Întreprinderea pentru silvicultură Tighina”, urmează să răspundă pentru

dauna produsă din vina angajatului său, Tonofrei Serghei, care conducea

autoturismul menționat în lipsa poliței de asigurare obligatorie de răspundere

civilă, valabilă.

Prin decizia suplimentară din 6 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău, s-a

admis cererea înaintată de reprezentantul CA „Donaris Vienna Insurance Group”

SA, avocatul Eșanu Mihail, cu privire la emiterea unei decizii suplimentare.

S-a pronunțat o decizie suplimentară, prin care:

S-a încasat de la ÎS „Întreprinderea pentru silvicultură Tighina” în beneficiul

CA „Donaris Vienna Insurance Group” SA dobânda de întârziere în mărime de

18 466,23 de lei.

S-a încasat de la ÎS „Întreprinderea pentru silvicultură Tighina” în beneficiul

CA „Donaris Vienna Insurance Group” SA, cu titlu de cheltuieli pentru asistență

juridică, suma de 13 750 lei.

La 27 noiembrie 2019, prin intermediul oficiului poștal (vol. II, f.d. 38),

avocatul Igor Chiriac, acționând din numele și în interesele lui Seghei Tonofrei, a

3

declarat recurs împotriva deciziei din 19 septembrie 2019 a Curții de Apel

Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea integrală a deciziei instanței de

apel și menținerea hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului avocatul Igor Chiriac a invocat că decizia instanței de

apel este contradictorie, datele de identitate ale pârâtului sunt eronate, instanța de

apel a interpretat eronat legea dând o apreciere eronată și circumstanțelor de fapt,

nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată, iar sumele încasate ca despăgubire au

fost bazate pe probe irelevante acestui caz și contradictorii.

La 24 decembrie 2019, avocatul Oleg Bondarenco, acționând din numele și în

interesele ÎS „Întreprinderea pentru silvicultură Tighina” a declarat recurs

împotriva deciziei din 19 septembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, solicitând

admiterea recursului, casarea integrală a deciziei instanței de apel și menținerea

hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului, avocatul Oleg Bondarenco a exprimat dezacordul cu

decizia instanței de apel invocând că este neîntemeiată și pasibilă de a fi casată în

temeiul art. 432 alin. (2) lit. a) și c) din Codul de procedură civilă.

A indicat că instanța de apel, verificând legalitatea hotărârii primei instanțe, a

încălcat legea materială prin neaplicarea legii care trebuia să fie aplicată și

interpretarea eronată a legii.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Colegiul reține că copia deciziei integrale din 19 septembrie 2019 a fost

expediată în adresa participanților la proces la 21 octombrie 2019 (vol. I, f.d. 240).

Potrivit copiilor de pe plicurile poștale anexate la cererile de recurs, decizia

contestată a fost recepționată de recurentul Tonofrei Serghei la 23 octombrie 23

octombrie 2019 și de ÎS „Întreprinderea pentru silvicultură Tighina” la 25

octombrie 2020 (vol. II, f.d. 33, 48-43).

Din acest considerent, Colegiul consideră că recursurile sunt declarate în

termen.

În conformitate cu art. din 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă,

după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

În adresa intimatului au fost expediate copiile cererilor de recurs depuse cu

înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței. Însă, până la data

examinării admisibilității recursurilor, intimații nu au depus referințe, prin care să-

și exprime poziția.

Examinând temeiurile recursurilor declarate, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

4

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea admisibilității recursului

presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu

temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererile de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursurilor sunt similare celor invocate în

cadrul judecării cauzei, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanța de fond și de apel. Forța atribuită unei

probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în

urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă se

invocă că instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă, sau

în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Din recursurile declarate nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de

acces la instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise [cauza

Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.

230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,

întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se

bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva

Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât

pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea

Botten împotriva Norvegiei, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p.

141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

5

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire

cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse, Colegiul consideră că recursurile declarate de

avocatul Igor Chiriac în interesele lui Seghei Tonofrei și de avocatul Oleg

Bondarenco în interesele Întreprinderii de Stat „Întreprinderea pentru silvicultură

Tighina”, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din

Codul de procedură civilă și, drept urmare, sunt inadmisibile.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se declară inadmisibil recursul declarat de avocatul Igor Chiriac în interesele

lui Seghei Tonofrei și recursul declarat de avocatul Oleg Bondarenco în interesele

Întreprinderii de Stat „Întreprinderea pentru silvicultură Tighina”.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele ședinței, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Nicolae Craiu

Iurie Bejenaru

6