3ra-584/20 — obligarea emiterii raspunsului

3ra-584/20 — obligarea emiterii raspunsului (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 3ra-584/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud: I. Secrieru)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Minciună, E. Palanciuc, V. Negru)

Î N C H E I E R E

10 iunie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Victor Burduh

Nina Vascan

examinând admisibilitatea recursului deсlarat de Oleg Coroma,

în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă de

Oleg Coroma împotriva Consiliului mun. Chișinău privind obligarea emiterii

răspunsului,

împotriva deciziei din 22 ianuarie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul declarat de Oleg Coroma și menținută hotărârea din 01 octombrie

2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

c o n s t a t ă:

La 18 iunie 2019, Oleg Coroma a depus cerere de chemare în judecată împotriva

Consiliului mun. Chișinău privind obligarea emiterii răspunsului.

În motivarea acțiunii reclamantul Oleg Coroma a indicat că la data de 19 aprilie

2019 a depus cerere la Consiliul mun. Chișinău prin care a solicitat verificarea stării de

lucruri privind ilegalitățile comise de coproprietarii Friptu, Petru Popescu la demolarea

construcției, reconstrucției imobilului din str. Șciusev, nr. 106, mun. Chișinău, de a

constata circumstanțele expuse referitor la ilegalitățile comise de coproprietarii Friptu,

persoanele implicate și a lua măsurile de rigoare cu sesizarea organelor competente

privind pornirea unui proces penal.

Reclamantul a menționat că în termenul legal, nu a primit răspuns. Reclamantul

consideră că prin acțiunile date i-au fost încălcate drepturile, inclusiv și de proprietate.

Reclamantul a precizat că în conținutul adresărilor sale către Consiliul mun.

Chișinău a indicat încălcările comise de coproprietarii imobilelor Friptu și Popescu pe

str. Șciusev, nr. 106, mun. Chișinău.

Reclamantul a menționat că conform contractului de vânzare-cumpărare din

23 decembrie 1994, 1/6 cota parte din același imobil apartamentul nr. 2 a fost procurat

de Petru Popescu și Nionila Popescu, în baza contractului de vânzare-cumpărare, iar

2/3 din apartament au trecut cu drept de posesiune și folosința lui Nadejda Friptu la

data de 23 august 1996 ca urmare a încheierii contractului de înstrăinare a bunului cu

1

condiția întreținerii pe viață cu proprietarii Irina Ojoga și Tatiana Ojoga.

Reclamantul a indicat că familia Friptu, în scopul îndeplinirii planurilor

meschine de acaparare a terenului și distrugerea proprietății inițiale, cu construirea unei

case separate cu două nivele, a înregistrat viza de domiciliu în imobilul dat fără acordul

său și al Irinei Ojoga și Tatianei Ojoga, după două luni de la încheierea contractului de

înstrăinare a bunului cu condiția întreținerii pe viață.

Reclamantul Oleg Coroma a relatat că la 18 aprilie 1997 Nadejda Friptu a depus

la Primăria mun. Chișinău cerere de eliberare a autorizației pentru reconstrucția

apartamentului nr. 1 cu adăugarea unei anexe pe str. Șciusev nr. 106, la cerere fiind

anexat certificatul eliberat de Asociația Locativă din 04 iunie 1997 și declarația privind

acordul vecinilor cu viză de domiciliu din 30 decembrie 1997.

Reclamantul a susținut că în baza acestor documente a fost emisă decizia

Primăriei nr. 2/6-11 din data de 29 ianuarie 1998, care s-a dovedit a fi emisă în baza

documentelor false, prezentate de Nadejda Friptu, ca ulterior să fie stabilit prin

ordonanța procurorului că, certificatul eliberat de Asociația Locatarilor a fost falsificat

intenționat în scopul înstrăinării bunului imobil.

Reclamantul a mai indicat că la momentul adresării sale, familia Friptu nu

deținerea dreptul de proprietate și acordul proprietarilor pentru reconstrucție, fiind

înregistrat de organul cadastral ca coproprietari ai 2/3 din imobil la data de 13 februarie

2004, în lipsa certificatului de deces a proprietarilor Tatiana Ojoga și Irina Ojoga.

Conform deciziei Primăriei mun. Chișinău din data de 29 ianuarie 1998 reclamantul a

indicat că a fost autorizată reconstruirea apartamentului nr. 1 str. Sciusev, nr. 109 în

limitele existente, fiindu-le stabilite și anumite obligații, pe care susține că, aceștea nu

le-au executat. Persoanele date au construit o casă cu două etaje saună și garaj pentru

construcția cărora familia Friptu nu deține careva acte.

Reclamantul Oleg Coroma a indicat că s-a adresat Direcției generale arhitectură

urbanism și relații funciare a Consiliului mun. Chișinău în vederea eliberării actelor

referitor la demolarea a 5/6 cotă parte din imobil. La data de 10 noiembrie 2016 a primit

răspuns că autorizația de desființare și actele ce au stat la baza emiterii acesteia nu se

înregistrează.

La data de 21 iulie 2017, reclamantul Oleg Coroma s-a adresat autorităților

publice locale cu solicitare de eliberare a certificatului de urbanism, la care a primit

răspunsul din data de 24 iulie 2017 referitor la nimicirea actelor date. La data de

24 august 2017, reclamantul s-a adresat către autoritatea publică locală cu solicitarea

de eliberare a informației referitor la eliberarea autorizației de construire a

apartamentului nr. 1, de pe str. Sciusev, nr. 106 inclusiv anexe - beci baie, iar prin

răspunsul din data de 01 septembrie 2017 i s-a indicat despre termenul de 5 ani de

păstrare a actelor date, precum și despre faptul indicării exprese a termenelor pentru

îndeplinirea lucrărilor în caz contrar necesitatea de prelungire și/sau să obțină o nouă

autorizație.

La data de 25 ianuarie 2019 Oleg Coroma a depus o nouă cerere în adresa

Primăriei mun. Chișinău, dat fiind neîntreprinderea măsurilor în care a indicat despre

adresările date și răspunsurile primite, precum și despre inacțiunea autorităților

menționând despre acțiunile pretinse ilegale și solicitând acțiuni din partea autorității.

2

Reclamantul Oleg Coroma a solicitat admiterea acțiunii, obligarea Consiliului

mun.Chișinău să elibereze răspunsul în modul prevăzut de lege și întreprinderea

acțiunilor solicitate, compensarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărîrea din 01 octombrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani a fost

respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de Oleg Coroma

împotriva Consiliului mun. Chișinău privind obligarea emiterii răspunsului.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, Oleg Coroma a contestat-o cu apel,

solicitând casarea acesteia și emiterea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii depuse

ca fiind legală și întemeiată, încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin decizia din 22 ianuarie 2020 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

declarat de Oleg Coroma și menținută hotărârea din 01 octombrie 2019 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Rîșcani, în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în

judecată depusă de Oleg Coroma împotriva Consiliului mun. Chișinău privind

obligarea emiterii răspunsului.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că Oleg Coroma a înregistrat

cererea sa la data de 19 aprilie 2019 cu nr. C-666/1/19 și C-666 /2/19 (f.d.8), fiind

adresată către Primăria mun. Chișinău și anume Primarului General interimar al mun.

Chișinău, Ruslan Codreanu, care nu este parte în dosar. Însă pârâtului pe caz și anume

Consiliului mun. Chișinău precum și Direcției Generale Arhitectură, Urbanism și

Relații Funciare, care este o subdiviziune a Consiliului cererea le-a fost expediată în

copii.

Instanța de apel a reținut că Consiliul mun. Chișinău prin intermediul Direcției

generale arhitectură urbanism și relații funciare a dat răspuns la cererea depusă de Oleg

Coroma cu nr. C-666/2/19 din 19 aprilie 2019 (f.d.31) în adresa Consiliului mun.

Chișinău în copii, ori însuși apelantul în ședința instanței de apel a indicat că alte cereri

către Consiliul mun. Chișinău nu au fost depuse, doar cererea din data de 19 aprilie

2019, la care a primit răspunsul nr. C-309/19 din data de 18 mai 2019, prin care a fost

informat în termenii stabiliți de legislația în vigoare.

Prin urmare, instanța de apel a respins ca fiind neîntemeiat argumentul

apelantului Oleg Coroma potrivit căruia, la cererea înaintată de acesta la data de

19 aprilie 2019, nu i s-a comunicat răspuns, deoarece în proces, intimatul a prezentat

probe care confirmă comunicarea către apelant a informației solicitate prin cererea din

19 aprilie 2019, în termenul prevăzut de lege, iar în aceste circumstanțe nu se atestă

îngrădirea dreptului apelantului, ori acesta a primit răspuns la cerere, fiind respectat

termenul legal de 30 zile prevăzute de legislație la examinarea cererii, ori cererea a fost

înaintată la data de 19 aprilie 2019 și răspunsul de la autoritatea publică a fost primit la

data de 18 mai 2019, respectiv termenul prevăzut la art.60 alin. (1) Cod Administrativ

a fost respectat.

Invocând netemeinicia și ilegalitatea deciziei instanței de apel, la data de

13 martie 2020, Oleg Coroma a contestat-o cu recurs, solicitând admiterea acestuia,

casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe cu pronunțarea unei noi

decizii de admitere a acțiunii depuse de Oleg Coroma.

În motivarea recursului recurentul Oleg Coroma a indicat că își exprimă

dezacordul cu decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe, deoarece instanțele

3

de judecată ierarhic inferioare nu au aplicat legea care trebuia să fie aplicată și au

interpretat în mod eronat legea.

Recurentul a indicat că instanța de apel incorect a apreciat probatoriul prezentat

speței în coraport cu materialele cauzei și argumentele invocate în cererea de apel, fiind

aplicat eronat prevederile art. 240 alin. (1) Codul administrativ. Instanța de apel nu a

constatat și elucidat pe deplin circumstanțele importante pentru soluționarea

cauzei,concluziile instanței fiind în contradicție cu circumstanțele pricinii fiind aplicate

eronat normele de drept material și normele de drept procedural.

Recurentul a mai indicat că instanțele judecătorești inferioare eronat au aplicat

normele de drept material și procesual pertinente speței date. Totodată, a reiterat

circumstanțele invocate în cererea de chemare în judecată și în cererea de apel.

Recurentul Oleg Coroma a invocat că instanța de apel eronat a constatat că

Consiliul mun. Chișinău, prin intermediul Direcției generale arhitectură urbanism și

relații funciare a emis răspuns cu nr. 21/1136; 21/5158 la cereera nr. C-666/3/19 din

data de 18 iunie 2019 și 21/815 din 18 mai 2019, a dat răspuns la cererea depusă de

Oleg Coroma cu nr. C-666/2/19 din 19 aprilie 2019, cu mențiunea de răspuns la cererea

nr. C-666/3/19 din data de 18 iunie 2019 și C-666/2/19, ori acest răspuns este la cererea

din data de 19 aprilie 2019 deoarece răspunsul a fost oferit de Primăria mun. Chișinău,

dar nu de Consiliul mun. Chișinău.

Recurentul a invocat prevederile art. 7 Cod administrativ, în care este stipulat că

autoritate publică se consideră orice structură organizatorică sau organ

instituită/instituit prin lege sau printr-un alt act normativ, care acționează în regim de

putere publică în scopul realizării unui interes public. Iar, conform Regulamentului

privind constituirea și funcționarea Consiliului mun. Chișinău, Consiliul municipal este

autoritatea reprezentativă si deliberativă a populației municipiului Chișinău, care

beneficiază de autonomie decizională organizatională gestionară și financiară cu drept

de inițiativă în tot ceea ce privește administrarea treburilor publice în teritoriul

municipiului Chișinău exercitîndu-și în condițiile legii, autoritatea în limitele

teritoriului administrat.

La 06 mai 2020 Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa Consiliului mun.

Chișinău copia recursului declarat de Oleg Coroma împotriva deciziei din 22 ianuarie

2020 a Curții de Apel Chișinău (f.d. 104 vol. I).

Completul specializat relevă că Consiliul mun. Chișinău a recepționat copia

recursului expediat, fapt confirmat prin avizul de recepție anexat la materialele cauzei

(f.d. 106 vol. I).

Intimatul Consiliul mun. Chișinău nu și-a valorificat dreptul de a depune referință

la recursul declarat de Oleg Coroma împotriva deciziei din 22 ianuarie 2020 a Curții

de Apel Chișinău.

Conform art. 245, alin. (2) din Codul administrativ, motivarea recursului se

prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei

instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului

se depune la instanța de apel.

Luând în considerare că decizia Curții de Apel Chișinău a fost adoptată la

22 ianuarie 2020, fiind recepționată de recurentul Oleg Coroma la 26 februarie 2020,

fapt ce se confirmă prin avizul de recepție (f.d. 88, vol. I), iar recurentul Oleg Coroma

4

a declarat recurs la 13 martie 2020, Completul ajunge la concluzia că recurentul s-a

conformat prevederilor legale prevăzute la art. 245 din Codul administrativ.

Examinând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele cauzei,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

îl consideră drept inadmisibil, din următoarele motive.

Prin prisma art. 246, alin. (l) din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul

se declară ca atare printr-o încheiere, în acord cu alin. (2) din 6 art. 246 Codul

administrativ, recursurile se declară inadmisibile în special în cazurile enumerate la

literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă caracterul

neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv

al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient

de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din

examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că Codul administrativ dezvoltă

nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din

perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și

material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate, într-o eventuală

examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Instanța de recurs reține că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs

trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate

mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării

recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la

art. 245, alin.(2) din Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs

în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească

cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont

pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal

fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului

Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

5

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, 7 p. 141, § 39). La fel,

conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și

procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme

cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31,

Seria A, nr. 212-A).

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

conchide că cererea de recurs depusă de către recurentul Oleg Coroma este

inadmisibilă.

Conform art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de Oleg Coroma se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Victor Burduh

Nina Vascan

6