2ra-657/20 — încasarea sumei
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- încasarea sumei
- Temei legal
- temeiurile declarării recursului
2ra-657/20 — încasarea sumei (Curtea Supremă de Justiție, 2020)
Dosarul nr. 2ra-657/2020
prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani (jud. P. Harmaniuc)
instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Danilov, I. Secrieru, Iu. Cotruță)
ÎNCHEIERE
03 iunie 2020 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție,
în componența:
Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova
judecătorii Galina Stratulat
Iurie Bejenaru
examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Alexandr
Solomon, reprezentat de avocatul Miroslav Caus,
în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Vadim Lobov
împotriva LTD „Auto Dream Corporation” și Alexandr Solomon, intervenienți
accesorii Societatea comercială „Topauto Universal” Societate cu răspundere
limitată, Serghei Solomon cu privire la încasarea în mod solidar a sumei, a dobânzii
de întârziere și a cheltuielilor de judecată,
împotriva deciziei din 18 decembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care
a fost respins apelul declarat de Alexandr Solomon, reprezentat de Miroslav Cauș și
a fost menținută hotărârea din 26 aprilie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Buiucani, prin care acțiunea a fost admisă,
c o n s t a t ă:
La 26 aprilie 2016 Vadim Lobov a depus cerere de chemare în judecată
împotriva LTD „Auto Dream Corporation” și Alexandr Solomon cu privire la
încasarea în mod solidar a sumei, a dobânzii de întârziere și a cheltuielilor de
judecată.
În motivarea acțiunii a indicat că, la 04 octombrie 2013, între LTD „Auto
Dream Corporation” (prin reprezentanța Societatea Comercială „Topauto
Universal” SRL) în calitate de locator, Solomon Alexandr Serghei în calitate de
vânzător și Lobov Vadim în calitate de locatar, a fost încheiat contractul de leasing
nr. 01100413, în temeiul căruia locatorul și vânzătorul s-au obligat să pună la
dispoziția locatarului (Lobov Vadim) automobilul de model BMW X5 la un preț de
29 942 de euro.
A menționat că, în aceeași zi, locatarul (Lobov Vadim) i-a transmis locatorului,
în persoana lui Solomon Alexandr Serghei, suma avansului în mărime de 9 000 de
euro și suma de 875 de euro cu titlu de prima tranșă lunară de leasing.
A relevat că, deși locatarul i-a transmis locatorului sumele menționate cu titlu
de prima tranșă lunară de leasing, locatorul nu și-a îndeplinit obligațiile asumate
prin contractul de leasing nr. 01100413 din 04 octombrie 2013 și nu a pus la
dispoziția locatarului nici obiectul leasingului și nici nu a restituit sumele primite.
Mai mult decât atât, obiectul leasingului (automobilul de model BMW X5)
ulterior a fost înstrăinat persoanei terțe, iar pârâții rețin în mod nejustificat suma
avansului în mărime de 9 000 de euro și suma de 875 de euro cu titlu de prima
tranșă lunară de leasing.
A susținut că, în adresa pârâților a fost expediată o reclamație, prin care a
solicitat restituirea sumei restante, însă deși aceasta a fost recepționată de către
destinatar la data de 25 martie 2016, reclamația nu a fost admisă.
Astfel, conform art. 585 și 619 din Codul civil, pârâților i-a fost calculată
dobânda de întârziere în sumă de 4 588,46 de euro, conform calculului anexat la
acțiune.
În temeiul art. 9, 11, 514, 572, 585, 602, 619, 666, 668, 923-930 și art. 1389
din Codul civil, art. 3 și art. 9-14 din Legea nr. 59 din 28 aprilie 2005 cu privire la
leasing și în conformitate cu art. 39 alin. (3), 42, 86, 166, 167 și 174 din Codul de
procedură civilă, Vadim Lobov a solicitat încasarea în mod solidar a sumei de 9 875
de euro, dobânzii de întârziere în sumă de 4 588,46 de euro și compensarea
cheltuielilor de judecată.
Prin hotărârea din 26 aprilie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani
acțiunea depusă de Vadim Lobov a fost admisă și a fost încasată în mod solidar de
la Alexandr Solomon și LTD „Auto Dream Corporation” în beneficiul lui Vadim
Lobov suma de 9 875 de euro cu titlu de datorie și suma de 4 588 de euro și 46 de
euro cenți cu titlu de dobândă de întârziere, iar în total 14 463 de euro și 46 de euro
cenți, convertiți în valută națională conform cursului oficial al BNM la data
executării hotărârii, precum și suma de 4 883 de lei cu titlu de taxă de stat. A fost
încasată de la Alexandr Solomon și LTD „Auto Dream Corporation” în beneficiul
statului taxa de stat în mărime de 3 760 de lei, de plata căreia reclamantul a fost
scutit la depunerea acțiunii (f. d. 248, vol. I ,9-13, vol. II).
Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 05 mai 2019, Compania de
Leasing „Auto Dream Corporation”, reprezentat de avocatul Andrei Stănilă, a
declarat apel împotriva hotărârii primei instanțe, solicitând admiterea apelului,
casarea hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a
acțiunii (f.d.7, vol. II).
La fel, nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 13 mai 2019, Alexandr
Solomon, reprezentat de avocatul Miroslav Cauș, a declarat apel împotriva hotărârii
primei instanțe, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii contestate și
emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii (f.d.8, vol. II).
Prin încheierea din 28 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău a fost
restituită cererea de apel declarată Companiei de Leasing „Auto Dream
Corporation”, reprezentată de avocatul Andrei Stănilă, împotriva hotărârii din 26
aprilie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, din motivul că apelantul nu a
îndeplinit în termen indicațiile instanței de apel din încheierea emisă în conformitate
cu art.368 alin.(1) (f.d.51-55, vol. II).
Prin decizia din 18 decembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău a fost respins
apelul declarat de Alexandr Solomon, reprezentat de avocatul Miroslav Cauș, și a
fost menținută hotărârea primei instanțe.
Pentru a decide astfel, instanța de apel s-a bazat pe prevederile art. 512 alin.
(1), 513 alin. (1) și 514, 575 alin. (1) 530, 531 666 alin. (1), 667 alin. (1), 923 alin.
(1) din Codul civil (în redacția în vigoare până la 01 martie 2019) .
Astfel, instanța de apel a stabilit că la 04 octombrie 2013, între LTD „Auto
Dream Corporation” în calitate de locator, Alexandr Solomon în calitate de vânzător
2
și Vadim Lobov în calitate de locatar, a fost încheiat contractul de leasing nr.
01100413, obiectul leasingului fiind automobilul de model BMW X5, în valoare de
29 942 de euro cu achitarea primei rate de 9 000 de euro și rata lunară de leasing în
sumă de 873 de euro (f. d. 29-30, vol. I).
Conform procesului-verbal de constatare din 20 mai 2015, Alexandr Solomon
a menționat că, a primit de la Vadim Lobov suma de 9 000 de euro și a încheiat
contractul de leasing nr. 01100413 din 04 octombrie 2013 (f. d. 35-36, vol. I).
Având în vedere că pârâții nu-și executau obligațiile asumate, la 23 martie
2016, în adresa LTD „Auto Dream Corporation” prin SC „TOPAUTO
UNIVERSAL” SRL (Solomon Alexandr) a fost expediată o reclamație, prin care sa
solicitat restituirea sumei de 11 000 de euro în termen de 7 zile din data notificării,
care a fost recepționată de către destinatar la data de 25 martie 2016 (f. d. 41-42,
vol. I).
Colegiul reține că, potrivit procurii nr. 87 din 01 mai 2013, valabilă până la 01
mai 2018, Solomon Alexandr Serghei a fost împuternicit de către LTD „Auto
Dream Corporation” să acționeze în calitate de avocat al acesteia (f. d. 81-82, vol.
I).
Astfel, instanța de apel a respins alegațiile apelantului precum că prima
instanță în mod eronat a considerat că Solomon Аlехаndr reprezentant a companiei
„LDT Auto Dream Corp” urmează să răspundă în mod solidar cu compania.
În această ordine de idei, instanța de apel a apreciat ca fiind întemeiată
concluzia primei instanțe precum că la materialele cauzei nu au fost prezentate
înscrisuri care ar demonstra transmiterea de către Solomon Alexandr și/sau LTD
„Auto Dream Corporation” lui Vadim Lobov a obiectului contractului de leasing nr.
01100413 din 04 octombrie 2013 și anume, automobilul de model BMW X5, în
valoare de 29 942 de euro, cu titlu de posesie și folosință, cum ar fi act de predare-
primire, etc., or la caz, Vadim Lobov a îndeplinit obligațiile contractuale de achitare
a primei rate de 9 000 de euro și ratei lunare de leasing în sumă de 875 de euro.
Mai mult decât atât, instanța de apel a notat că la caz, în temeiul art.123
alin.(6) CPC, nu urmează a fi dovedit prin alte probe faptul invocat de Lobov
Vadim, întrucât avocatul Andrei Stănilă a depus în interesele LTD „Auto Dream
Corporation” referința (f. d. 75-76, vol. I) în care a menționat că, în temeiul
contractului de leasing nr. 01100413 din 04 octombrie 2013, Lobov Vadim a achitat
un avans în sumă de 9 000 de euro și suma de 875 de euro cu titlu de prima rată de
leasing.
Cu referire la pretenția cu privire la încasarea dobândii de întârziere, Colegiul
instanței de apel a reținut că prima instanță justificat a admis și a încasat în mod
solidar de la Solomon Alexandr și LTD „Auto Dream Corporation”, în beneficiul
lui Vadim Lobov, suma de 4 588,46 de euro cu titlu de dobândă de întârziere,
conducându-se de prevederile art. 585 și art. 619 alin. (1) și (2) din Codul civil (în
redacția în vigoare până la 01.03.2019) și de calculul anexat la materialele cauzei (f.
d. 9-28, vol. I).
La fel, instanța de apel a conchis că prima instanță just a încasat, în baza art. 94
alin. (1) CPC, de la Alexandr Solomon și LTD „Auto Dream Corporation”, în
beneficiul statului taxa de stat în mărime de 3 760 de lei, de plata căreia reclamantul
Lobov Vadim a fost scutit la depunerea acțiunii.
3
Prin urmare, Colegiul civil al instanței de apel a considerat întemeiate
pretențiile reclamantului, iar hotărârea primei instanțe, legală și întemeiată.
La 11 februarie 2020, Alexandr Solomon, reprezentat de avocatul Miroslav
Cauș, a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea
recursului, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe și emiterea
unei noi hotărâri de respingere integrală a acțiunii.
În motivarea recursului a indicat că, decizia instanței de apel este ilegală și
neîntemeiată și necesită a fi casată.
A invocat că Alexandr Solomon nu și-a asumat nici o obligație în nume
propriu față de reclamantul Vadim Lobov, respectiv nu are nici un temei de a
răspunde pentru obligațiile LTD „Auto Dream Corporation”.
Astfel, prima instanță și instanța de apel în mod eronat au considerat că
Alexandr Solomon ca reprezentant al companiei LDT „Auto Dream Corporation”,
urmează a răspunde solidar cu compania.
Din materialele dosarului rezultă că la momentul predării în leasing a
mijlocului de transport lui Vadim Lobov, Alexandr Solomon a acționat în calitate
de reprezentant a companiei LTD „Auto Dream Corporation”.
A menționat că Alexandr Solomon nu era nici administratorul sau fondatorul
companiei respective.
La momentul respectiv Alexandr Solomon avea calitatea de administrator a
companiei SRL „Top Auto Universal”, ca dealer oficial al LTD „Auto Dream Corp”
din SUA.
La materialele dosarului este anexată procura companiei LTD „Auto Dream
Corp” eliberată dlui Solomon Alexandr pentru a acționa din numele și pe contul
companiei.
Astfel, Alexandr Solomon nu poate răspunde personal pentru obligațiile
societății.
Mai mult, la materialele dosarului sunt anexate copiile actelor de vînzare-
cumpărare a mașinii comandate de Vadim Lobov.
Aceste documente certifică faptul că banii transmiși de Lobov Vadim în sumă
de 9875 de lei au fost utilizați pentru procurarea mijlocului de transport și nu au fost
cheltuiți în scopuri personale de Alexandr Solomon.
A invocat că instanțele de judecată în mod greșit au aplicat normele de drept
material aplicabile în speță, menționând în mod eronat că Alexandr Solomon
urmează a răspunde pentru obligațiile companiei respective, ceea ce este greșit.
La 18 mai 2020, prin intermediul poștei electronice, avocatul Miroslav Cauș a
depus recurs concretizat, indicând că, contractul de leasing nr. 01100413 din 04
octombrie 2013 a fost încheiat pe de o parte în calitate de vînzător de către Solomon
Alexandr, pe când prin contractul de leasing nr. 01100413 din 04 octombrie 2013,
anexat la dosar, acesta a fost încheiat de către Solomon Serghei din numele „Auto
Dream Corporation”.
Prin urmare nu există careva înscrisuri care să ateste asumarea vreunei
obligațiuni a lui Solomon Alexandr față de Vadim Lobov, deoarece obligația a fost
asumată de o altă persoană, Solomon Serghei.
Mai mult, în cauza dată, în ordine de apel nu a fost citat Solomon Serghei,
fiind emisă decizia în lipsa acestuia, fapt confirmat prin procesul verbal al ședinței
4
de judecată din 18 decembrie 2019, unde e menționat că citația s-a returnat instanței
de apel cu mențiunea „nereclamat”.
Prin urmare, a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel
cu trimiterea cauzei spre rejudecare în instanța de apel.
Prin notificarea din 05 martie 2020, Curtea Supremă de Justiție în conformitate
cu art. 439 alin. (2) CPC a expediat intimaților copia recursului și i-a înștiințat
despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii
acesteia. Însă, intimații nu s-au folosit de acest drept.
În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se
declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,
dacă legea nu prevede altfel.
Materialele dosarului atestă că decizia Curții de Apel Chișinău din 18
decembrie 2019 a fost expediată părților la 15 ianuarie 2020, dar la actele cauzei
lipsește dovada recepționării acesteia de către recurent.
Astfel, recursul declarat la 11 februarie 2020 de Alexandr Solomon,
reprezentat de avocatul Miroslav Cauș, este în termen.
Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este
inadmisibil din considerentele ce urmează.
În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces
sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau
aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.
Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se
consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau
aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate
la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în
care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul
în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța
judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la
încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră
inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.
432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Alexandr Solomon,
reprezentat de avocatul Miroslav Cauș, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la
art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau
aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural
de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.
Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai
asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea
deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.
În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura
admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se
încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
5
Astfel, în sensul dat, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în
jurisprudența sa constantă, rezultînd din prevederile art. 6 § 1 al Convenției
Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu
se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,
întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva
sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza
Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie
1995, nr.26561/1995).
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție ține să menționeze că potrivit jurisprudenței CEDO, recursul
trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în
cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de
lucruri (cauza Asito vs Republica Moldova, 10 iulie 2010, Meyer vs Germania, 22
martie 2016), însă motivele recursului, invocare în speță sunt similare celor invocate
în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.
Astfel, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de
Alexandr Solomon, reprezentat de avocatul Miroslav Cauș, ca inadmisibil.
În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a) și 440 alin. (1) Codul de
procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție
d i s p u n e:
Recursul declarat de Alexandr Solomon, reprezentat de avocatul Miroslav
Cauș, se consideră inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului,
judecătorul Svetlana Filincova
Judecătorii Galina Stratulat
Iurie Bejenaru
6