3ra-449/20 — cu privire la contestarea actului administrativ,recunoașterea dreptului la sigurarea cu spațiu locativ

3ra-449/20 — cu privire la contestarea actului administrativ,recunoașterea dreptului la sigurarea cu spațiu locativ (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr.3ra-449/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Ciocana – N. Lupașcu

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – A. Bostan, A. Pahopol, V. Negru

ÎNCHEIERE

03 iunie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca- Doneva

judecătorii Nina Vascan

Maria Ghervas

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Petru Larionov și Galina

Larionova,

în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă

de către Petru Larionov și Galina Larionova împotriva Guvernului Republicii

Moldova, Consiliului municipal Chișinău, Primăriei municipiului Chișinău,

intervenienți accesorii Mișcarea Refugiaților Transnistreni și Ministerul Finanțelor

cu privire la contestarea actului administrativ, recunoașterea dreptului la asigurarea

cu spațiu locativ, obligarea emiterii actului administrativ cu privire la asigurarea

(repartizarea) spațiului locativ,

împotriva deciziei din data de 24 decembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău,

prin care s-a admis apelul declarat de către Consiliul municipal Chișinău și Primăria

municipiului Chișinău, s-a casat hotărârea din data de 07 decembrie 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana cu emiterea unei noi hotărâri privind

respingerea cererii de chemare în judecată,

constată:

La data de 31 octombrie 2017 Petru Larionov și Galina Larionova au depus

cerere de chemare în judecată, în procedura contenciosului administrativ, împotriva

Guvernului Republicii Moldova, Consiliului și Primăriei mun. Chișinău,

intervenient accesoriu Mișcarea Refugiaților Transnistreni, prin care au solicitat

recunoașterea dreptului lui Petru Larionov și Galinei Larionova la asigurarea cu

spațiu locativ conform legislației în vigoare, obligarea emiterii actului administrativ

cu privire la asigurarea (repartizarea) cu spațiu locativ a lui Petru Larionov și Galina

Larionova.

În motivarea cererii de chemare în judecată Petru Larionov și Galina Larionova

au menționat că Petru Larionov a fost angajat al Ministerului Afacerilor Interne al

Republicii Moldova, fiind pensionar al Ministerului Afacerilor Interne, veteran de

război, a participat la lupte pentru apărarea independenței și integrității teritoriale ale

Republicii Moldova. Din cauza participării la acțiunile militare de apărare a

integrității și independenței Republicii Moldova și a activității politice îndreptate

împotriva separatismului a fost forțat, împreuna cu familia - soția Galina Larionova

1

și copiii să părăsească locul de trai aflat în teritoriile Republicii Moldova din stânga

Nistrului, fiind refugiați în mun. Chișinău.

În baza art. 1, pct.2 al Acordului interstatal de încetare a focului dintre Federația

Rusă și Republica Moldova din 21 iulie 1992, semnat de președinții ambelor țări,

toți participanții la lupte, inclusiv și forțele armate etc, au fost obligați, să părăsească

zona de conflict, zona de securitate.

Reclamanții au mai menționat că dispun de adeverință prin care au fost

recunoscuți ca persoane refugiate și forțate să-și părăsească locul de trai aflat în

teritoriile Republicii Moldova din stânga Nistrului, iar în conformitate cu prevederile

Hotărârii Guvernului nr. 197 din 26 martie 1992 despre instituirea Comisiei

republicane pentru coordonarea acțiunilor în vederea asigurării materiale a

refugiaților și aprobarea Regulamentului cu privire la ordinea de ajutorare a

refugiaților, au fost forțați să-și părăsească locurile de trai aflate în teritoriile

Republicii Moldova din stânga Nistrului.

În baza Hotărârii Guvernului nr.172 din 17 martie 1992 privind unele măsuri

urgente întru ajutorarea refugiaților, forțați să-și părăsească locurile de trai aflate în

teritoriile Republicii Moldova din stânga Nistrului și Hotărârii Guvernului nr.720

din 05 noiembrie 1992 privind măsurile de ajutorare a cetățenilor și familiilor care

au părăsit zona conflictului armat, au fost cazați provizoriu în cămin în mun.

Chișinău.

Petru Larionov și Galina Larionova au indicat că în baza pct. 1, pct.4, pct.5 din

Hotărârea Guvernului nr.658 din 21 octombrie 1993 cu privire la asigurarea cu

spațiu locativ a cetățenilor forțați să părăsească locul de trai din raioanele de est ale

Republicii Moldova, urmau a fi asigurați cu spațiu locativ, iar organele

autoadministrării locale, întreprinderilor, instituțiilor și organizațiilor li s-a permis

ca excepție să ia la evidență și să introducă în listele de îmbunătățire a condițiilor

locative, persoanele indicate în prezenta hotărâre, fără a ține cont de vechimea în

muncă și de durata domicilierii lor (cu viza de reședință) în localitatea dată.

Ministerul Economiei și Ministerul Finanțelor urmau să prevadă la elaborarea

proiectelor bugetelor de stat pentru anii 1994-1995, în lista investițiilor capitale,

alocații pentru finanțarea construcției spațiului locativ necesar în baza datelor care

urmau să fie prezentate de către Comisia republicană pentru elaborarea măsurilor și

controlul exercitării acestora în vederea lichidării consecințelor daunelor materiale

din perimetrul zonei conflictului militar până la 01 noiembrie 1993.

Prin Hotărârea Guvernului nr.1410 din 20 decembrie 2004 a fost aprobat planul

de acțiuni privind asigurarea cu spațiu locativ a persoanelor intern deplasate din

raioanele de est ale Republicii Moldova. Astfel, Consiliul municipal Chișinău prin

decizia nr.22/25-1 din 27 aprilie 2005 cu privire la atribuirea în folosință a unor loturi

de pământ din str. Ginta Latină întreprinderii municipale - Direcției construcții

capitale a Consiliului municipal Chișinău și prin decizia nr.45/1 din 18 aprilie 2006

despre operarea unor modificări în deciziile adoptate anterior a atribuit două terenuri

de pământ din str. Ginta Latină și str. Nicolae Milescu Spătarul mun. Chișinău pentru

construcția a două blocuri locative pentru persoanele intern deplasate din raioanele

de est ale Republicii Moldova, care au avut de suferit în urma acțiunilor de luptă

pentru apărarea independenței și integrității teritoriale ale Republicii Moldova.

În realizarea planului pe acțiuni, pentru anii 2005-2007 în bungetul

municipiului Chișinău au fost alocate surse financiare pentru construcția blocului

locativ din str. Ginta Latină, mun. Chișinău pentru refugiații din Transnistria.

2

Totodată, la bugetul mun. Chișinău pentru procurarea sau construcția spațiului

locativ pentru persoanele care au avut de suferit în urma acțiunilor de luptă pentru

apărarea integrității teritoriale și independenței Republicii Moldova s-au transferat

surse financiare insuficiente.

Reclamanții au susținut că repartizarea fondurilor și mijloacelor bănești pentru

procurarea și construcția de locuințe a fost efectuată în contradicție cu Hotărârea

Guvernului nr.658 din 21 octombrie 1993 și Decretul Președintelui Republicii

Moldova nr.250 din 29 august 1994, ori nu s-a ținut cont nici de statutul juridic și

nici de numărul persoanelor, care au fost nevoite să părăsească locul de trai, ca

urmare a acțiunilor de luptă și a activității îndreptate împotriva separatismului.

Astfel, planul de acțiuni a fost realizat parțial, a fost construit un bloc locativ din str.

Ginta Latină nr. 11/3 mun. Chișinău, cu 80 apartamente, iar pentru realizarea

promisiunilor, prin Legea Republicii Moldova nr.215 din 12 octombrie 2007 a fost

ratificat acordul-cadru de împrumut dintre Guvernul Republicii Moldova și Banca

pentru Dezvoltare a Consiliului Europei.

Petru Larionov și Galina Larionova au menționat că temei juridic pentru

repartizarea apartamentelor din blocurile locative din str. Nicolae Milescu Spătarul

nr. 21/5, mun. Chișinău și din str. Ginta Latină nr. 11/3, mun. Chișinău, a servit

hotărârile irevocabile ale instanțelor naționale și internaționale, Hotărârea

Guvernului nr.658 din 21 octombrie 1993, Hotărârea Guvernului nr.1410 din 20

decembrie 2004 precum și deciziile Consiliului municipal mun. Chișinău nr. 1/11

din 24 decembrie 2007, nr.1/13 din 22 ianuarie 2008, nr.3/2 din 12 februarie 2008 și

nr.14/22 din 22 decembrie 2009 și nr.1/13 din 29 ianuarie 2010, cu eliberarea

ordinelor de repartiție.

Potrivit Recomandărilor Adunării Parlamentare a Consiliului Europei nr. 1334

(1997) și nr. 1667 (2004) în privința situației refugiaților și persoanelor intern

deplasate în Federația Rusă și alte țări ale CSI inclusiv și Republica Moldova,

Comitetul de Miniștri recomandă statelor respective să respecte drepturile

refugiaților și a persoanelor intern deplasate, aceste recomandări sunt de fapt

obligatorii pentru țările menționate, mai mult ca atât Republica Moldova a semnat

programul de acțiuni cu Uniunea Europeană în domeniul drepturilor omului.

Astfel, conform Normelor internaționale care reglementează clar drepturile și

protecția socială a persoanelor intern deplasate, în special a Principiilor de Ghidare

asupra Deplasării interne emise de Națiunile Unite în 1998 (Comisia pentru

drepturile omului), statele care se confruntă cu aceste probleme, sunt obligate să

respecte drepturile persoanelor intern deplasate stabilite în principiile menționate.

Parlamentul Republicii Moldova, având în vedere situația din stânga Nistrului,

precum și prevederile pct. 11, lit. e) al Avizului 188 (1995) al Adunării Parlamentare

a Consiliului Europei, a considerat necesar de a formula la momentul ratificării

Convenției Europene a Drepturilor Omului o declarație, prin care Republica

Moldova și-a denegat orice responsabilitate pentru actele comise pe teritoriul

autoproclamatei republici nistrene.

În opinia reclamanților aceștia întrunesc condițiile necesare de a fi asigurați cu

spațiu locativ și cad sub incidența legislației ce reglementează raportul juridic

litigios. Astfel, în susținerea pretențiilor înaintate au menționat că conform

legitimației nr. 19353, eliberată de Departamentul Administrativ-militar al

Ministerului Apărării al Republicii Moldova, se confirmă faptul că Petru Larionov

este participant la acțiunile de luptă pentru apărarea independenței și integrității

3

teritoriale ale Republicii Moldova și are dreptul la înlesnirile și privilegiile prevăzute

de legislația Republicii Moldova.

Conform adeverinței nr.788 din 31 martie 1992 Galina Larionova și trei copii

cu domiciliul permanent în satul Coșnița a fost forțată să-și părăsească locul de trai

aflat în teritoriile Republicii Moldova din stânga Nistrului și beneficiază de

înlesnirile prevăzute de Hotărârea Guvernului nr.172 din 17 martie 1992.

De asemenea, prin carnetul de muncă de tip vechi, cât și carnetul de muncă de

tip nou AA 529247 se confirmă că reclamantul Petru Larionov a activat în cadrul

Ministerului Afacerilor Interne (CPS Dubăsari) din anul 1978 până la 1997, mai apoi

a activat la ÎS „Servicii pază de stat” în mun. Chișinău. Prin legitimația de pensionar

nr.20645, eliberată la data de 09 februarie 2013, se confirmă că lui Petru Larionov

i-a fost stabilită pensia pentru vechimea în muncă și este pensionar al MAI al RM.

Totodată, potrivit certificatului nr.07-06/1165 din 04 noiembrie 2015, eliberat

de Direcția generală reforme și relații patrimoniale a Consiliului municipal Chișinău,

se confirmă că toți membrii familiei, inclusiv Petru Larionov și Galina Larionova nu

au participat la procesul privatizării fondului de locuințe pe teritoriul municipiului

Chișinău, iar prin certificatul nr.0100/15/164481 din 15 octombrie 2015, eliberat ÎS

„Cadastru”, se confirmă că Petru Larionov și Galina Larionova nu au în proprietate

spațiu locativ, bunuri imobile și respectiv urmează să fie luați la evidență de către

autoritățile publice locale pentru a fi asigurați cu spațiu locativ în conformitate cu

normele stabilite de legislația în vigoare.

În acest context la 11 septembrie 2017 au expediat cerere prealabilă Guvernului

Republicii Moldova, Primăriei și Consiliului mun. Chișinău, prin care au solicitat să

fie incluși în rândul general al persoanelor deplasate din raioanele de est ale

Republicii Moldova, care au nevoie de îmbunătățirea condițiilor locative, să fie

asigurați conform componenței familiei cu spațiu locativ în conformitate cu normele

stabilite de legislația în vigoare, însă nu au primit nici un răspuns.

Judecătoria Chișinău, sediul Ciocana prin încheierea protocolară din data de 05

iunie 2018 a atras Ministerul Finanțelor în calitate de intervenient accesoriu.

Prin hotărârea din data de 07 decembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Ciocana s-a admis parțial cererea de chemare în judecată, s-a recunoscut dreptul lui

Petru Larionov și Galinei Larionova la asigurarea cu spațiu locativ conform

legislației în vigoare, s-a obligat Consiliul mun. Chișinău, Primăria mun. Chișinău

și Guvernul Republicii Moldova, prin intermediul Ministerului Finanțelor al

Republicii Moldova, să-i asigure cu spațiu locativ, conform legislației în vigoare, pe

Petru Larionov și Galina Larionova, în rest s-au respins pretențiile ca fiind

nefondate.

În susținerea concluziei sale instanța de fond a invocat Hotărârea Guvernului

nr.172 din 17 martie 1992 privind unele măsuri urgente întru ajutorarea refugiaților,

forțați să-și părăsească locurile de trai aflate în teritoriile Republicii Moldova din

stânga Nistrului, Hotărârea Guvernului nr.720 din 05 noiembrie 1992 privind

măsurile de ajutorare a cetățenilor și familiilor care au părăsit zona conflictului

armat, Hotărârea Guvernului nr.658 din 21 octombrie 1993 privind asigurarea cu

spațiu locativ a cetățenilor forțați să părăsească locul de trai din raioanele de est ale

Republicii Moldova și Legea nr. 190 din 2003 cu privire la veterani, considerând că

cererea de chemare în judecată este întemeiată, deoarece persoanele care au fost

forțate să părăsească locul de trai din raioanele de est ale Republicii Moldova, care

4

au luptat pentru apărarea integrității teritoriale și independenței Republicii Moldova

sunt asigurați cu spațiu locativ.

La caz, din materialele dosarului rezultă cu certitudine că Petru Larionov a

participat la acțiunile de luptă pentru apărarea independenței și integrității teritoriale

ale Republicii Moldova și care în perioada anilor 1978-1997 a activat în cadrul

Ministerului Afacerilor Interne. De asemenea, se confirmă că soția lui Petru

Larionov, Galina Larionova cu trei copii cu domiciliul în s. Coșnița, r-nul Dubăsari

a fost forțată să-și părăsească locul de trai aflat în teritoriile Republicii Moldova din

stânga Nistrului.

Totodată, instanța de fond a menționat că normele de drept ce reglementează

raportul juridic litigios nu stabilesc posibilitatea autorităților publice de a se eschiva

de la executarea obligațiilor, or asigurarea cu spațiu locativ a lui Petru Larionov și

Galina Larionova reprezintă o obligație ce are ca izvor un act normativ și anume

Hotărârea Guvernului nr.658 din 21 octombrie 1993.

Curtea de Apel Chișinău, prin decizia din data de 24 decembrie 2019 a admis

apelul declarat de către Consiliul municipal Chișinău și Primăria municipiului

Chișinău, a casat hotărârea din data de 07 decembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Ciocana cu emiterea unei noi hotărâri prin care a respins ca fiind neîntemeiată

cererea de chemare în judecată.

Instanța de apel a menționat că prin legitimația de pensionar nr.20645 eliberată

de Ministerul Afacerilor Interne al RM la data de 09 februarie 2013 se confirmă că

lui Petru Larionov i-a fost stabilită pensia pentru vechimea în muncă și este

pensionar al MAI (f.d. 27). La fel, acesta dispune și de legitimația de membru al

Organizației veteranilor organelor afacerilor interne și a trupelor de carabinieri din

RM (f.d. 28) precum și de legitimație a Departamentului administrativ militar al

Ministerului Apărării (f.d. 29).

Potrivit art. 15, alin. (1), lit. u) din Legea cu privire la veterani nr. 190-XV din

08 mai 2003, persoanele cu dizabilități de pe urma războiului au dreptul la asigurare

prioritară cu spațiu locativ în conformitate cu legislația în vigoare.

În acest context instanța de apel a menționat că potrivit pct. 1-3 din Hotărârea

Guvernului privind asigurarea cu spațiu locativ a cetățenilor forțați să părăsească

locul de trai din raioanele de est al Republicii Moldova nr. 658 din 21 octombrie

1993, se asigură cu spațiu locativ, conform legislației locative în vigoare, familiile

cetățenilor care au fost nevoiți să părăsească domiciliul din raioanele de est ale

republicii și n-au avut posibilitatea să revină la locul precedent de trai ca urmare a

participării lor la acțiunile militare de apărare a integrității și independenței

Republicii Moldova sau a activității politice îndreptate împotriva separatismului.

Dreptul de a primi spațiu locativ se aprobă cetățenilor care au motive

întemeiate, confirmate de Comisia republicană pentru elaborarea măsurilor și

controlul execuției acestora în vederea consecințelor daunelor materiale din

perimetrul zonei conflictului militar, cu excepția persoanelor, cărora le-au fost

repartizate loturi de pămînt pentru construcția caselor individuale ori li s-au acordat

împrumuturi fără dobîndă pentru construcția sau procurarea caselor de locuit.

Asigurarea cu spațiu locativ se va efectua în următoarea ordine: cetățenilor care

au devenit invalizi în urma participării nemijlocite la acțiunile militare pentru

integritatea și independența Republicii Moldova li se va repartiza locuință într-un

termen de 2 ani; participanților la acțiunile militare și cetățenilor care au desfășurat

o activitate politică activă împotriva separatismului – în termen de 5 ani.

5

Cetățenii menționați se asigură cu spațiu locativ conform normelor stabilite,

luîndu-se în considerație componența familiei la momentul confirmării de către

Comisia republicană, cu condiția că spațiul locativ ce li s-a repartizat anterior în

folosință provizorie, să fie eliberat și pus la dispoziția organelor de resort.

La caz, s-a confirmat că Petru Larionov a participat la acțiunile militare de

apărare a integrității și independenței Republicii Moldova. Galina Larionova cu trei

copii la situația din 1992 a fost forțată să-și părăsească locul de trai aflat în teritoriile

Republicii Moldova din stânga Nistrului și beneficia de înlesnirile prevăzute de

Hotărârea Guvernului nr.172 din 17 martie 1992, dar la care nu a pretins până în

anul 2017. S-a mai constata că soții Larionov nu au participat la procesul de

privatizare a fondului de locuințe pe teritoriul mun. Chișinău și nu dispun în

proprietate de locuințe private pe teritoriul Republicii Moldova. Totodată, din probe

se atestă că Galina Larionova deține în proprietate un teren în extravilanul din s.

Coșnița, r-nul Dubăsari.

Conform art. 59, alin. (6) din Legea cu privire la locuințe nr. 75 din 30 aprilie

2015 (în vigoare la momentul adresării reclamanților cu cererea prealabilă),

persoanele care, la data de intrare în vigoare a prezentei legi, au fost luate la evidență

pentru îmbunătățirea condițiilor locative, conform prevederilor Codului cu privire la

locuințe al R.S.S. Moldovenești, aprobat prin Legea R.S.S. Moldovenești nr.2718-

X din 3 iunie 1983, au dreptul prioritar la examinarea cererilor depuse privind

acordarea locuinței conform modului prevăzut de către Guvern.

Totodată, potrivit art. 10. alin. (1) din Legea cu privire la locuințe nr. 75 din 30

aprilie 2015, locuința socială se atribuie în locațiune persoanelor sau familiilor luate

la evidență, al căror venit lunar pentru fiecare membru al familiei nu depășește

minimul de existență stabilit pe țară și care întrunesc cumulativ următoarele condiții

obligatorii:

a) nu au în proprietate locuință în Republica Moldova și peste hotarele ei, teren

pentru construcția de locuințe, terenuri cu altă destinație sau casă construită în

întovărășirile pomicole, precum și nu au înstrăinat o locuință în ultimii 5 ani în

Republica Moldova;

b) nu au beneficiat din partea statului și a autorităților administrației publice

locale de credite preferențiale și susținere exprimată prin materiale de construcție

sau prin asistență financiară;

c) nu au participat la privatizarea locuințelor, loturilor pentru construcție,

terenurilor pomicole, caselor individuale, obținute anterior de la stat;

și una dintre următoarele condiții suplimentare:

a) dispun, în fondul public de locuințe, pentru fiecare membru al familiei de o

suprafață locuibilă totală sub norma minimă stabilită pentru suprafața locuibilă totală

a locuinței sociale;

b) locuiesc într-o locuință din fondul public de locuințe care nu corespunde

exigențelor tehnice și sanitare stabilite pentru locuință, fapt confirmat printr-un

raport tehnic eliberat de organul public abilitat.

Instanța de apel, verificând întrunirea de către solicitanți a condițiilor necesare

pentru îmbunătățirea condițiilor locative, a constatat că Petru Larionov și Galina

Larionova nu se regăsesc în listele peroanelor intern deplasate din raioanele de est a

Republicii Moldova, care au nevoie de îmbunătățirea condițiilor locative, aprobate

prin decizia consiliului mun. Chișinău nr. 13/2 din 15 decembrie 2009 la demersul

Mișcării Refugiaților Transnistreni nr. 05 din 26 februarie 2009. Totodată s-a

6

constata că Petru Larionov până la conflictul armat transnistrean și după epuizarea

acestuia a activat în CPs Dubăsari, până în 1997, când a demisionat în legătură cu

pensionarea. Petru Larionov și-a perfectat viza de domiciliu în s. Coșnița, r-nul

Dubăsari după anul 1998. Când a demisionat din organele afacerilor interne și o

menține până în prezent.

Mai mult, instanța de apel a constatat că la caz nu sunt întrunite nici condițiile

prevăzute de pct. 1 și 2 din Hotărârea Guvernului privind asigurarea cu spațiu locativ

a cetățenilor forțați să părăsească locul de trai din raioanele de est ale Republicii

Moldova nr. 658 din 21 octombrie 1993, potrivit cărora se asigură cu spațiu locativ,

conform legislației locative în vigoare, familiile cetățenilor care au fost nevoiți să

părăsească domiciliul din raioanele de est ale republicii și n-au avut posibilitatea să

revină la locul precedent de trai ca urmare a participării lor la acțiunile militare de

apărare a integrității și independenței Republicii Moldova sau a activității politice

îndreptate împotriva separatismului. Dreptul de a primi spațiu locativ se aprobă

cetățenilor, care au motive întemeiate, confirmate de Comisia republicană pentru

elaborarea măsurilor și controlul execuției acestora în vederea consecințelor

daunelor materiale din perimetrul zonei conflictului militar, cu excepția persoanelor,

cărora le-au fost repartizate loturi de pământ pentru construcția caselor individuale

ori li s-au acordat împrumuturi fără dobândă pentru construcția sau procurarea

caselor de locuit.

În circumstanțele menționate, în raport cu normele de drept material ce

reglementează raportul juridic litigios și în urma analizei întregului suport probator

administrat la caz, instanța de apel a concluzionat că cererea de chemare în judecată

depusă de către Petru Larionov și Galina Larionova este neîntemeiată, ori nu se

atestă nici o probă care ar confirma temeinicia pretențiilor înaintate, dar nici faptul

aflării acestora în lista peroanelor intern deplasate din raioanele de est ale Republicii

Moldova, care au nevoie de îmbunătățirea condițiilor locative.

Împotriva deciziei instanței de apel a depus recurs Petru Larionov și Galina

Larionova, prin care au solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de

apel cu menținerea hotărârii instanței de fond.

În motivarea recursului Petru Larionov și Galina Larionova au indicat că

instanța de apel a încălcat esențial și aplicat eronat normele de drept material. Din

materialele prezentate la dosar se confirmă cu aceștea întrunesc condițiile stabilite

prin Hotărârea Guvernului nr.658 din 21 octombrie 1993 și urmează a fi asigurați cu

spațiu locativ, ori aceștia au fost forțați să părăsească locul de trai aflat în teritoriile

Republicii Moldova din stânga Nistrului.

Mai mult, instanța de apel a respins cererea de chemare în judecată, reținând că

aceștia prin prisma Legii cu privire la locuințe nr. 75 din 30 aprilie 2015 nu necesită

îmbunătățirea condițiilor de trai, deși această lege nu este aplicabilă speței, ori

dreptul lor la asigurarea cu spațiu locativ a apărut în baza Hotărârii Guvernului

nr.172 din 17 martie 1992 privind unele măsuri urgente întru ajutorarea refugiaților,

forțați să-și părăsească locurile de trai aflate în teritoriile Republicii Moldova din

stânga Nistrului, a Hotărârii Guvernului nr.720 din 05 noiembrie 1992 privind

măsurile de ajutorare a cetățenilor și familiilor care au părăsit zona conflictului armat

și a Hotărârii Guvernului nr.658 din 21 octombrie 1993 privind asigurarea cu spațiu

locativ a cetățenilor forțați să părăsească locul de trai din raioanele de est ale

Republicii Moldova.

7

În opinia recurenților, faptul că aceștia nu se regăsesc în listele persoanelor

intern deplasate din raioanele de est ale Republicii Moldova, aprobate prin deciziile

Consiliului mun. Chișinău, nu constituie temei de respingere a cererii de chemare în

judecată.

Petru Larionov și Galina Larionova au susținut că nu au fost cazați provizoriu

în cămin în mun. Chișinău, din motiv că nu s-a ajuns la toți refugiații spații locative

provizorii, considerent din care au locuit la rude, iar la moment aceștia locuiesc în

incinta grădiniței de copii nr. 901 din str. Gării,1 A, care în baza deciziei nr. 6/29-89

din 18 februarie 2004 a Consiliului mun. Chișinău a fost dată în folosință prin

contract de comodat, fără drept de privatizare, pe un termen de 10 ani Uniunii

Naționale a Veteranilor Războiului pentru Independență.

Efectuând controlul judiciar al hotărârilor contestate prin prisma argumentelor

expuse în recurs, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține că prin Legea nr.116 din data de 19 iulie 2018 a fost

adoptat Codul administrativ al Republicii Moldova. În conformitate cu art. 257 alin.

(1) al Codului administrativ, prezentul cod a intrat în vigoare la 01 aprilie 2019.

În conformitate cu art. 258, alin. (3) al Codului administrativ, procedurile de

contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor

examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform

prevederilor prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în

contenciosul administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până la

intrarea în vigoare a prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica

corespunzător pentru procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a

încheierilor judecătorești.

Astfel, din sensul normei de drept enunțate urmează că legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale.

Decizia instanței de apel a fost pronunțată după intrarea în vigoare a Codului

administrativ.

Prin urmare, legalitatea procedurilor, care au urmat după punerea în aplicare a

Codului administrativ se vor verifica prin prisma Codului administrativ și aici

instanța de recurs cu referire la termenul de depunere a recursului reține că conform

art. 245, alin. (1) din Codul administrativ recursul se depune la instanța de apel în

termen de 30 zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește

un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat Curții Supreme de Justiție

recursul împreună cu dosarul judiciar.

Potrivit art. 245, alin. (2) din Codul administrativ motivarea recursului se

prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei

instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea

recursului se depune la instanța de apel.

Decizia instanței de apel a fost pronunțată la 24 decembrie 2019. La materialele

dosarului lispește notificarea deciziei motivare recurenților.

În aceste circumstanțe, recursul motivat depus de către Petru Larionov și Galina

Larionova, la 30 ianuarie 2020, se consideră a fi depus în termen.

Examinând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele cauzei,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție îl consideră drept inadmisibil, din următoarele motive.

8

Prin prisma art.246, alin. (l) din Codul administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, în acord cu alin. (2) din

art.246 Codul administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile

enumerate la literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că

admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la

temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului administrativ

exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri

concludente și serioase.

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă

caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un

drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o

motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual

succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că Codul administrativ

dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a

cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept

procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate,

într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Instanța de recurs reține că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de

recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile

nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale

reglementării recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea

recursului” de la art. 245, alin.(2) din Codul administrativ. În consecutivitate,

motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care

trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de

admisibilitate.

De asemenea, Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină

cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de

ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de

aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de

caracteristicile speciale ale procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea

procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare

9

în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1,

p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la

admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu

chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers

c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție conchide că cererea de recurs depusă de către recurenți este inadmisibilă.

Conform art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul, declarat de către Petru Larionov și Galina Larionova, se consideră

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca- Doneva

judecătorii Nina Vascan

Maria Ghervas

10