2rac-105/20 — cu privire la rezilierea contractului de prestari servicii, incasarea sumei, a dobinzii de intirziere si a cheltuielilor de judecata

2rac-105/20 — cu privire la rezilierea contractului de prestari servicii, incasarea sumei, a dobinzii de intirziere si a cheltuielilor de judecata (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 2rac-105/20

Prima instanță: Judecătoria Centru mun. Chișinău (jud. G. Manoli)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. M. Guzun, L. Pruteanu, V. Buhnaci)

ÎNCHEIERE

27 mai 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Maria Ghervas

Nicolae Craiu

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de

Societatea cu Răspundere Limitată „Bisello”, reprezentată de avocatul Vlad Butnaru

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Societății cu Răspundere

Limitată „Bisello”, reprezentată de avocatul Vlad Butnaru împotriva Societății cu

Răspundere Limitată „Elia” cu privire la rezilierea contractului de prestări servicii,

încasarea sumei, a dobânzii de întârziere și a cheltuielilor de judecată

împotriva deciziei din 10 decembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost admis apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Elia”, casată

hotărârea din 8 august 2016 a Judecătoriei Centru mun. Chișinău și emisă o nouă

hotărâre, prin care acțiunea a fost respinsă

constată:

La 11 martie 2016, SRL „Bisello”, reprezentată de avocatul Vlad Butnaru a

depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Elia” cu privire la rezilierea

contractului de prestări servicii, încasarea sumei, a dobânzii de întârziere și a

cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a invocat că între SRL „Bisello” și SRL „Elia” a fost

încheiat contractul de prestări servicii nr. 1 din 11 martie 2010, prin care SRL „Elia”

s-a obligat să efectueze pe riscul său lucrări de racordare la rețelele tehnice din

str. Colina Pușkin 23/3 mun. Chișinău.

Astfel, pentru efectuarea acestor lucrări SRL „Bisello” a achitat SRL „Elia”

suma integrală de 10 000 de euro.

A comunicat că, deoarece SRL „Elia” nu a dorit executarea contractului de

prestări de servicii, SRL „Bisello” a solicitat restituirea integrală în termen de 14 zile

a sumelor de bani achitate, prin notificarea din 17 decembrie 2013 (recepționată la

30 decembrie 2013), însă SRL „Elia” nu a întreprins careva acțiuni în vederea

restituirii sumei achitate.

1

Cu referire la prevederile art. 572 alin. (2) și 602 alin. (1) Cod civil, a

evidențiat că SRL „Elia” nu și-a executat obligațiile ce rezultă din contractul de

prestări servicii, astfel că SRL „Bisello” este îndreptățită să solicite rezolvirea actelor

juridice și restituirea mijloacelor bănești achitate pârâtului.

În acest sens, SRL „Bisello” a expediat la 24 februarie 2016, în adresa

pârâtului o reclamație privind rezilierea actelor juridice și încasarea sumei, în care a

invocat rezilierea contractului și a solicitat achitarea în termen de trei zile a sumei

de 10 000 de euro și dobânzii de întârziere în mărime de 4 231,52 de euro.

A precizat că din partea debitorului nu a parvenit vreun răspuns, creditorul

respectând astfel procedura prealabilă soluționării unui conflict în afara unui proces

de judecată.

Și-a întemeiat pretențiile în baza dispozițiilor art. 38, 85 alin. (4), 166, 167,

174, 175 CPC, art. 572, 602, 668, 733, 738, 747, 748 Cod civil.

A solicitat admiterea acțiunii, rezilierea contractului de prestări servicii nr. 1

din 11 martie 201o încheiat între SRL „Bisello” și SRL „Elia”, cu repunerea părților

în poziția inițială, încasarea din contul SRL „Elia” în beneficiul SRL „Bisello” a

sumei de 14 231,52 de euro și a cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 8 august 2016 a Judecătoriei Centru mun. Chișinău, a fost

admisă acțiunea.

A fost reziliat contractul de prestări servicii nr. 1 din 11 martie 2010 încheiat

între SRL „Bisello” și SRL „Elia”.

A fost încasată de la SRL „Elia” în beneficiul SRL „Bisello” suma de 10 000

de euro cu titlu de prestație contractuală și suma de 4 231,58 de euro cu titlu de

dobândă de întârziere, plata urmând a fi efectuată conform cursului oficial al leului

moldovenesc valabil la data executării obligației de plată și taxa de stat în mărime

de 9 336 de lei achitată la depunerea cererii de chemare în judecată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că SRL „Elia” nu și-a executat

obligațiunile ce rezultă din contractul de prestări servicii, iar reclamantul este

îndreptățit de a solicita rezilierea contractului și restituirea integrală a mijloacelor

bănești achitate în avans pârâtului.

Astfel, prima instanță a ajuns la concluzia de a admite cerința de reziliere a

contractului încheiat la 11 martie 2010, cu încasarea în beneficiul SRL „Bisello” a

sumei contractului achitată în avans SRL „Elia” în mărime de 10 000 de euro.

La fel, având în vedere prevederile art. 619 Cod civil și pct. 4.2 din contractul

de prestări servicii nr. 1 din 11 martie 2010, a considerat prima instanță ca întemeiată

și pretenția de achitare a dobânzii de întârziere în mărime de 4 231,58 de euro.

Prin decizia din 15 iunie 2017 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis apelul

declarat de SRL „Elia”, casată hotărârea din 8 august 2016 a Judecătoriei Centru

mun. Chișinău și emisă o nouă hotărâre, prin care acțiunea a fost respinsă ca tardivă.

Prin decizia din 14 februarie 2018 a Curții Supreme de Justiție, a fost admis

recursul declarat de SRL „Bisello”, reprezentată de avocatul Vlad Butnaru, casată

integral decizia din 15 iunie 2017 a Curții de Apel Chișinău, cu remiterea cauzei spre

rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, de un alt complet de judecată.

2

Prin decizia din 19 septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis

apelul declarat de SRL „Elia”, casată hotărârea din 8 august 2016 a Judecătoriei

Centru mun. Chișinău și emisă o nouă hotărâre, prin care acțiunea a fost respinsă ca

neîntemeiată.

Prin decizia din 27 martie 2019 a Curții Supreme de Justiție, a fost admis

recursul declarat de SRL „Bisello”, reprezentată de avocatul Vlad Butnaru, casată

integral decizia din 19 septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, cu trimiterea

cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

Prin decizia din 10 decembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis

apelul declarat de SRL „Elia”, casată hotărârea din 8 august 2016 a Judecătoriei

Centru mun. Chișinău și emisă o nouă hotărâre, prin care a fost respinsă acțiunea ca

neîntemeiată.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că potrivit pct. 1.1 din

contractul de prestări servicii nr. 1 din 11 martie 2010 de efectuare a lucrărilor de

racordare la rețelele tehnice din str. Colina Pușkin 23/3 mun. Chișinău, prestatorul

SRL „Elia” și-a asumat doar obligația de a acorda beneficiarului SRL „Bisello”

posibilitatea tehnică pentru racordarea ultimului la rețelele de apă și canalizare din

str. Colina Pușkin 23/3 mun. Chișinău, însă nu și obligația de a executa careva lucrări

de racordare la rețelele tehnice.

Instanța de apel a reținut că, prin acțiunile prestatorului SRL „Elia” se

confirmă legalitatea executării de către ultimul a obligației asumate în pct. 1.1 din

contractul de prestări servicii nr. 1 din 11 martie 2010, de acordare a posibilității

tehnice pentru racordarea la rețelele de apă și canalizare din str. Colina Pușkin

nr. 23/3 mun. Chișinău, printr-o terță persoană (Irina Cozlova) care a eliberat

beneficiarului SRL „Bisello” cererea permisivă nr. 7033 din 2 iulie 2010,

autentificată de notarul public O. Palii, în scopul executării obligației prestatorului

de a acorda posibilitatea tehnică pentru racordarea la rețelele de apă și canalizare din

str. Colina Pușkin nr. 23/3.

Așadar, a conchis instanța de apel că este neîntemeiată cerința SRL „Bisello”

privind rezilierea contractului nr. 1 din 11 martie 2010, pe motivul neexecutării de

către SRL „Elia” a obligației prevăzute în pct. 1.1 din contractul, deoarece partea

poate rezolvi contractul doar dacă există o neexecutare esențială din partea celeilalte

părți, însă acest fapt nu a fost demonstrat de către beneficiar.

La 3 martie 2020, SRL „Bisello”, reprezentată de avocatul Vlad Butnaru a

declarat recurs împotriva deciziei din 10 decembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău,

solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel, cu menținerea

hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului a invocat că instanța de apel a interpretat eronat

instituția executării contractului, menționând că a fost executat integral contractul

de către intimat.

A atenționat că instanța de apel, în decizia din 10 decembrie 2019, a preluat

integral motivele anterior invocate de un alt complet de judecată, soluția căruia a

fost casată de către instanța de recurs.

3

Prin urmare, a considerat că neadmiterea prezentei cereri de recurs ar permite

SRL „Bisello” de a se adresa la CtEDO pentru neaplicarea uniformă a practicii

judiciare.

Instanța de apel eronat a invocat faptul că intimatul și-a executat obligațiile

sale prin intermediul unui terț și anume, a proprietarului rețelelor tehnice din

str. Colina Pușkin nr. 23/3 mun. Chisinau, Irina Cozlova.

A precizat că a fost încheiat un contract de prestări de servicii, astfel contractul

urma să fie interpretat de instanța de apel în integru, care prevedea nu doar

racordarea la rețelele tehnice, ci și furnizarea apei și evacuarea deșeurilor lunar de

către SRL „Elia”.

La solicitarea de a prezenta un bon spre plată pentru furnizarea apei și

evacuarea deșeurilor, SRL „Elia” nu a putut prezenta un astfel de înscris, deoarece

de către ultima nu a fost livrată apa potabilă și nu au fost evacuate deșeurile, fapt ce

a fost efectuat de către Irina Cozlova (proprietarul rețelelor tehnice).

A remarcat că a avut loc și o interpretare eronată a principiilor procesual civile

și anume, contradictorialitatea procesului, or SRL „Bisello” a prezentat instanței

contractul de prestări servicii și faptul achitării integrale a prețului contractului

(dovada executării integrale a contractului), iar intimatul a prezentat în apărarea

poziției sale un singur înscris precum că s-ar fi adresat la organele de poliție în

legătură cu anumite litigii pe care le are cu Irina Cozlova, pe când faptul executării

unui contract urma să fie probat prin alte probe, acte de predare-primire, proces-

verbal, bonuri lunare, fotografii care ar demonstra conexiunea la rețele, faptul

deținerii în posesie sau proprietate a rețelelor tehnice.

La fel, a considerat recurenta că soluția instanței de apel este una absurdă care

se combate, or instanța de apel a constatat faptul că proprietar și posesor al rețelelor

tehnice este o altă persoană (Irina Cozlova), decât cea contractantă și a constatat că

în speță a avut loc o executare a contractului.

Astfel, cum putea SRL „Elia” să-și execute obligația de racordare la rețelele

tehnice și furnizare a apei lunar din moment ce rețelele tehnice menționate în

contract se aflau în proprietatea și posesia unei alte persoane (împotriva căreia nu au

fost înaintate pretenții și nici nu a fost atrasă în proces).

La 24 martie 2020, în adresa intimatei SRL „Elia” a fost expediată copia

cererii de recurs depusă de SRL „Bisello”, cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire anexată la

materialele dosarului (f. d. 47 vol. II), corespondența menționată fiind returnată de

către Oficiul Poștal cu mențiunea „nereclamat” (f. d. 49 vol. II).

Până la data stabilită pentru examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului, în adresa Curții Supreme de Justiție nu a parvenit referința prin care

intimata să-și expună poziția față de temeiurile recursului.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede

altfel.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în

adresa părților la 16 ianuarie 2020, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire

4

(f. d. 35 vol. II), însă careva date care ar confirma recepționarea acesteia de către

recurentă la materialele dosarului lipsesc.

Astfel, se constată că recurenta s-a conformat prevederilor legale și a declarat

recursul la 3 martie 2020 în termenul legal.

Examinând temeiurile recursului declarat de SRL „Bisello”, reprezentată de

avocatul Vlad Butnaru, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de SRL „Bisello”, reprezentată de

avocatul Vlad Butnaru, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2),

(3) și (4) CPC.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentei cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Distinct de aceste constatări, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII CPC, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

5

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) CPC, instanța de recurs poate interveni în materia

probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a

apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a

probelor stabilite în art. 130 CPC, însă, din recursul declarat nu rezultă argumentul

privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 din Convenția

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza

Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie

1995, nr. 26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide că recursul declarat

de SRL „Bisello”, reprezentată de avocatul Vlad Butnaru urmează a fi considerat ca

inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Societatea cu Răspundere

Limitată „Bisello”, reprezentată de avocatul Vlad Butnaru.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Maria Ghervas

Nicolae Craiu

6