2rac-82/19 — rezilierea contractului de prestări servicii si încasarea sumei si a dobânzii de întârziere

2rac-82/19 — rezilierea contractului de prestări servicii si încasarea sumei si a dobânzii de întârziere (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 2rac-82/19

Prima instanță: Judecătoria Centru, mun. Chișinău (jud: G. Manoli)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: I. Cotruță, I. Țurcan, N. Simciuc)

DECIZIE

27 martie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

Dumitru Mardari

Mariana Pitic

examinând recursul declarat de către Întreprinderea cu capital străin „Bisello”

societate cu răspundere limitată, reprezentată de avocatul Vlad Butnaru,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Întreprinderea cu

capital străin ,,Bisello” societate cu răspundere limitată împotriva Societății cu

răspundere limitată ,,Elia” cu privire la rezilierea contractului de prestări servicii și

încasarea sumei, a dobânzii de întârziere și a cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 19 septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost admis apelul declarat de Societatea cu răspundere limitată ,,Elia”, a fost casată

hotărârea din 08 august 2016 a Judecătoriei Centru, municipiul Chișinău și a fost

emisă o nouă hotărâre cu privire la respingerea acțiunii,

constată:

La data de 11 martie 2016 ÎCS „Bisello” SRL a depus cerere de chemare în

judecată împotriva SRL ,,Elia” cu privire la rezilierea contractului de prestări servicii

și încasarea sumei, a dobânzii de întârziere și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, la dada de 11 martie 2010 a

încheiat cu SRL ,,Elia” contractul de prestări servicii nr. 1, în baza căruia pârâtul, în

calitate de prestator, s-a obligat să efectueze pe riscul său lucrări de racordare la

rețelele tehnice de pe str. Colina Pușkin,23/3.

A menționat că, pentru efectuarea lucrărilor indicate în contract, a achitat

pârâtului la data de 12 martie 2010 în avans suma de 10000 de euro, echivalentul

conform cursului oficial valabil la data executării obligației de plată, cu suma de

172700 de lei.

1

A specificat că, deoarece pârâtul nu a executat o perioadă îndelungată

prevederile contractului de prestări servicii, prin notificarea din 17 decembrie 2013

a solicitat acestuia rezilierea contractului de prestări servicii cu restituirea integrală

a sumelor achitate, acordându-i un termen de 14 zile din momentul recepționării

notificării expediate, însă pârâtul nu a întreprins nici o acțiune în vederea achitării

sumei solicitate.

A afirmat că, la data de 24 februarie 2016 a expediat în mod repetat în adresa

pârâtului o reclamație privind rezilierea contractului de prestări servicii, prin care a

solicitat încasarea sumei de 10000 de Euro și a dobânzii de întârziere în termen de 3

zile.

A solicitat rezilierea contractul de prestări servicii nr. 1 din 11 martie 2010,

încheiat între ÎCS „Bisello” SRL și SRL ,,Elia”, cu repunerea părților în poziția

inițială, încasarea din contul SRL ,,Elia” în beneficiul său a sumei de 10000 de Euro,

cu titlu de prestație contractuală și a sumei de 4231,52 de Euro, cu titlu de dobândă

de întârziere și a cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 08 august 2016 a Judecătoriei Centru, mun. Chișinău a fost

admisă acțiunea depusă de ÎCS „Bisello” SRL, reprezentată de avocatul Vlad

Butnaru, a fost reziliat contractul de prestări servicii nr. 1 din 11 martie 2010,

încheiat între ÎCS „Bisello” SRL și SRL ,,Elia” și au fost încasate de la SRL ,,Elia”

în beneficiul ÎCS „Bisello” SRL suma de 10000 de Euro, cu titlu de prestație

contractuală și suma de 4231,58 de Euro, cu titlu de dobândă de întârziere, plata

urmând a fi efectuată conform cursului oficial al leului moldovenesc valabil la data

executării obligației de plată. Totodată, a fost încasată de la SRL ,,Elia” în beneficiul

ÎCS „Bisello” SRL taxa de stat în mărime de 9336 de lei, achitată la depunerea cererii

de chemare în judecată.

Prin decizia din 15 iunie 2017 a Curții de Apel Chișinău a fost admis apelul

declarat de SRL ,,Elia”, a fost casată hotărârea primei instanțe și a fost emisă o nouă

hotărâre, prin care acțiunea depusă de ÎCS „Bisello” SRL, reprezentată de avocatul

Vlad Butnaru, a fost respinsă ca tardivă.

Prin decizia din 14 februarie 2018 a Curții Supreme de Justiție a fost admis

recursul declarat ÎCS ,,Bisello” SRL, reprezentată de avocatul Butnaru Vlad, a fost

casată integral decizia instanței de apel și a fost remisă cauza spre rejudecare în

instanța de apel, de un alt complet de judecată.

Prin decizia din 19 septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău a fost admis

apelul declarat de SRL „Elia”, a fost casată integral hotărârea primei instanțe și a

fost emisă o nouă hotărârea, prin care acțiunea depusă de ÎCS „Bisello” SRL,

reprezentată de avocatul Vlad Butnaru, a fost respinsă ca neîntemeiată.

La data de 11 decembrie 2018 ÎCS „Bisello” SRL, reprezentată de avocatul

Vlad Butnaru, a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând

admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii primei

instanțe.

În motivarea recursului a indicat că, nu este de acord cu hotărârea primei

instanțe, deoarece instanța de apel nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată și a

interpretat în mod eronat legea.

2

A menționat că, decizia contestată este nemotivată, fapt care încalcă grav

drepturile părților la o hotărâre motivată, care, de fapt, este un element indispensabil

al unui proces echitabil.

A specificat că, prin decizia instanței de apel s-a dat interpretare eronată

instituției executării contractului, or, în speță, instanța de apel a concluzionat că a

fost executat integral contractul de către intimat.

A subliniat că, instanța de apel a invocat drept motiv de respingere a acțiunii

faptul că, intimatul și-a executat obligațiile sale prin intermediul unui terț și, anume,

a proprietarului rețelelor tehnice din str. Colina Pușkin,23/3, mun. Chișinău, Irina

Cozlova.

A susținut că, la caz a fost încheiat un contract de prestări de servicii, iar acesta

urma să fie interpretat de instanța de apel in integru. Or, contractul menționat

prevedea nu doar racordarea la rețelele tehnice, ci și furnizarea apei și evacuarea

deșeurilor de către SRL „Elia” lunar. De altfel, la solicitarea de a prezenta un bon

spre plată pentru furnizarea apei și evacuarea deșeurilor, SRL „Elia” nu i-a putut

prezenta un astfel de înscris, deoarece de către aceasta nu a fost livrată apă potabilă

și nu au fost evacuate deșeurile, acest fapt fiind efectuat de către Irina Cozlova

(proprietarul rețelelor tehnice).

A relatat că, soluția instanței de apel este una absurdă, deoarece deși a

constatat faptul că proprietar și posesor al rețelelor tehnice este o altă persoana (Irina

Cozlova) decât cea contractantă, precum și faptul că, a avut loc executarea

contractului, cum putea SRL „Elia” să-și execute obligația de racordare la rețelele

tehnice și furnizare a apei lunar, din moment ce rețelele tehnice menționate în

contract se aflau în proprietatea și posesia altei persoane (față de care nu s-a înaintat

pretenții și nici nu a fost atrasă în proces).

În conformitate cu art. 440 alin. (2) Codul de procedură civilă, completul din

3 judecători prin încheierea din 06 martie 2019 a considerat recursul admisibil și a

dispus examinarea fondului de un complet din 5 judecători.

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înștiințarea

participanților la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul întemeiat și care

urmează a fi admis cu casarea integrală a deciziei instanței de apel și trimiterea

cauzei spre rejudecare în instanța de apel din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanța, după ce judecă

recursul, este în drept să admită recursul și să caseze integral decizia instanței de

apel și să trimită cauza spre rejudecare în instanța de apel o singură dată dacă eroarea

judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

În conformitate cu art. 432 alin. (4) CPC, săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau

în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

3

Conform art. 512 alin. (1) din Codul civil, în virtutea raportului obligațional,

creditorul este în drept să pretindă de la debitor executarea unei prestații, iar

debitorul este ținut să o execute. Prestația poate consta în a da, a face sau a nu face.

Conform art. 514 din Codul civil, obligațiile se nasc din contract, fapt ilicit

(delict) și din orice alt act sau fapt susceptibil de a le produce în condițiile legii.

Conform art. 572 alin. (2) din Codul civil, obligația trebuie executată în modul

corespunzător, cu bună-credință, la locul și în momentul stabilit.

Art. 970 din Codul civil prevede că, prin contractul de prestări servicii, o parte

(prestator) se obligă să presteze celeilalte părți (beneficiar) anumite servicii, iar

aceasta se obligă să plătească retribuția convenită. Obiectul contractului de prestării

servicii îl constituie serviciile de orice natură.

Conform art. 978 alin. (1), (2) din Codul civil, în cazul în care, după începerea

relațiilor contractuale, contractul de prestări servicii se reziliază din motive

întemeiate conform art. 748 Cod civil, prestatorul este îndreptățit să solicite o parte

din retribuție pentru serviciile prestate până în momentul rezilierii. Dacă s-a efectuat

plata serviciilor în avans, prestatorul este obligat să restituie sumele conform art. 738

sau, în cazul în care rezilierea are loc din motive neimputabile prestatorului, conform

regulilor privind îmbogățirea fără justă cauză.

Pe parcursul judecării cauzei s-a constatat că, la data de 11 martie 2010, între

ÎCS „Bisello” SRL, în calitate de beneficiar și SRL ,,Elia”, în calitate de prestator,

a fost încheiat contractul de prestări servicii nr. 1, obiectul căruia fiind acordarea

posibilității tehnice pentru racordarea beneficiarului la rețelele de apă și canalizare,

care se află în gestiunea prestatorului, de pe str. Colina Pușkin,23/3, mun. Chișinău.

La data de 12 martie 2010 ÎCS „Bisello” SRL a achitat SRL ,,Elia” suma de

172700 de lei, echivalentul a 10000 de Euro, ce constituia valoarea contractului

enunțat, fapt confirmat prin ordinul de plată nr. 1 din 12 martie 2010 (f. d. 9).

Prin notificarea din 17 decembrie 2013 ÎCS „Bisello” SRL a informat SRL

,,Elia” despre rezilierea contractului nr. 1 din 11 martie 2010 și a solicitat restituirea

integrală a sumelor achitate în termen de 14 zile, drept motiv fiind invocat faptul că,

intimatul și-a onorat obligațiunile contractuale.

La data de 24 februarie 2016 ÎCS „Bisello” SRL a remis în adresa SRL „Elia”

o reclamație, prin care a solicitat restituirea în termen de 3 zile a sumei de 10000 de

Euro și a dobânzii de întârziere aferente.

Înaintând prezenta cerere de chemare în judecată, ÎCS „Bisello” SRL a

solicitat rezilierea contractului de prestări servicii nr. 1 din 11 martie 2010, încheiat

între ÎCS „Bisello” SRL și SRL ,,Elia” și încasarea din contul SRL ,,Elia” în

beneficiul său a sumei de 10000 de Euro, cu titlu de prestație contractuală, a sumei

de 4231,52 de Euro, cu titlu de dobândă de întârziere și a cheltuielilor de judecată.

Prima instanță, fiind învestită cu judecarea prezentei cauze, a ajuns la

concluzia temeiniciei acțiunii, reziliind contractul de prestări servicii nr. 1 din 11

martie 2010, încheiat între ÎCS „Bisello” SRL și SRL ,,Elia” și încasând de la SRL

,,Elia” în beneficiul ÎCS „Bisello” SRL suma de 10000 de Euro, cu titlu de prestație

contractuală și suma de 4231,58 de Euro, cu titlu de dobândă de întârziere, plata

urmând a fi efectuată conform cursului oficial al leului moldovenesc valabil la data

executării obligației de plată, precum și taxa de stat în mărime de 9336 de lei, achitată

4

la depunerea cererii de chemare în judecată.

Ulterior, instanța de apel, fiind învestită cu judecarea apelului declarat de SRL

„Elia”, a ajuns la concluzia temeiniciei acestuia, casând hotărârea primei instanțe și

pronunțând o nouă hotărâre, prin care a respins acțiunea ca fiind neîntemeiată.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție, analizând materialele anexate la dosar, în coraport cu legislația

în vigoare ce guvernează raportul juridic litigios, consideră că, soluția dată de către

instanța de apel este pripită.

Astfel, în conformitate cu art. 130 alin. (1) și (2) CPC, instanța judecătorească

apreciază probele după intima ei convingere, bazată pe cercetarea multiaspectuală,

completă și nemijlocită a tuturor probelor din dosar în ansamblu și interconexiunea

lor, călăuzindu-se de lege. Nici un fel de probe nu au pentru instanță judecătorească

o forță probantă prestabilită fără aprecierea lor.

În conformitate cu art. 239 CPC, hotărârea judecătorească trebuie să fie legală

și întemeiată. Instanța își întemeiază hotărârea numai pe circumstanțele constatate

nemijlocit de instanță și pe probele cercetate în ședință de judecată.

În conformitate cu art. 373 alin. (1) și (2) CPC, instanța de apel verifică, în

limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor înaintate, legalitatea și

temeinicia hotărârii atacate în ceea ce privește constatarea circumstanțelor de fapt și

aplicarea legii în primă instanță. În limitele apelului, instanța de apel verifică

circumstanțele și raporturile juridice stabilite în hotărârea primei instanțe, precum și

cele care nu au fost stabilite, dar care au importanță pentru soluționarea cauzei,

apreciază probele din dosar și cele prezentate suplimentar în instanță de apel de către

participanții la proces.

Reieșind din limitele judecării apelului consfințite în norma enunțată, instanța

de recurs constată că, contrar acestor prevederi, instanța de apel, judecând apelul, a

trecut în mod superficial asupra circumstanțelor cauzei, fără a examina sub toate

aspectele legalitatea și temeinicia hotărârii supuse apelului, în raport cu regulile și

legislația în vigoare.

La caz, se reține că, instanța de apel, respingând acțiunea, a menționat că,

condițiile tehnice nr. 926 din 22 iunie 2010, eliberate de către SA „Apă-Canal

Chișinău” pe numele ÎCS „Bisello” SRL pentru proiectarea, construirea instalațiilor

și rețelelor de alimentare cu apă și evacuarea apelor uzate și cererea permisivă

nr.7033 din 02 iulie 2010, eliberată de către Irina Cozlova și autentificată de către

notarul public O. Palii, la care ÎCS „Bisello” SRL a făcut referire în cererea din 17

decembrie 2013, confirmă nu doar faptul racordării beneficiarului la rețelele de apă

și canalizare din str. Colina Pușkin,23/3, dar denotă și realizarea de către SRL „Elia”

a prestației asumate în baza pct. 1.1 din contractul de prestări servicii nr. 1 din 11

martie 2010, însă la materialele dosarului lipsesc înscrisurile enunțate.

În contextul dat, instanța de recurs relevă că, cele descrise incontestabil indică

la o examinare superficială a cauzei, fără a intra în esența litigiului apărut în speță.

Ca urmare, în sensul art. 6 §1 din Convenția Europeană pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, instanța de recurs ține să

menționeze că, instanțele de judecată trebuie să indice cu suficientă claritate

motivele pe care-și întemeiază hotărârile, iar având în vedere caracterul determinant

5

al concluziilor sale, să precizeze noțiunile, ce implică o apreciere a faptelor supuse

examinării.

De asemenea, noțiunea de proces echitabil impune ca instanța de judecată să

nu-și motiveze doar sumar hotărârea sa, ci să examineze efectiv problemele esențiale

care-i sunt supuse aprecierii și să nu se mulțumească de a proba pur și simplu

concluziile uneia dintre părți.

În speță, prezintă relevanță și faptul că, folosirea criteriilor pentru

determinarea corectă a naturii juridice a litigiului dat, reieșind din specificul

acestuia, presupune prin sine lămurirea completă și pe bază de dovezi certe a situației

de fapt, care, este diferită de la caz la caz.

Astfel, din considerentele menționate și având în vedere faptul că, eroarea

judiciară în cauză nu poate fi corectată de către instanța de recurs, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge

la concluzia de a admite recursul, de a casa integral decizia instanței de apel și de a

trimite cauza spre rejudecare în instanța de apel.

La rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să țină cont de cele menționate

și, reexaminând cauza, să emită o decizie legală și întemeiată, respectând dreptul

garantat al părților la un proces echitabil.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

decide:

Se admite recursul declarat de către Întreprinderea cu capital străin „Bisello”

societate cu răspundere limitată, reprezentată de avocatul Vlad Butnaru.

Se casează integral decizia din 19 septembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Întreprinderea cu capital

străin ,,Bisello” societate cu răspundere limitată împotriva Societății cu răspundere

limitată ,,Elia” cu privire la rezilierea contractului de prestări servicii și încasarea

sumei, a dobânzii de întârziere și a cheltuielilor de judecată, cu trimiterea cauzei spre

rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

Dumitru Mardari

Mariana Pitic

6