2ra-410/20 — constatarea incalcarii dreptului la judecarea cauzei in termen rezonabil si repararea prejudiciului moral

2ra-410/20 — constatarea incalcarii dreptului la judecarea cauzei in termen rezonabil si repararea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 2ra-410/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud.: R. Pascari)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud.: A. Danilov, I. Secrieru și A. Panov)

Î N C H E I E R E

27 mai 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecători Gaina Stratulat

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Liviu Andoni,

reprezentat de avocatul Serghei Mocanu,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de către

Liviu Andoni împotriva Ministerului Justiției cu privire la constatarea încălcării

dreptului la judecarea cauzei în termen rezonabil și repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 22 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care

s-a respins apelul declarat de către Liviu Andoni și s-a menținut hotărârea din 25

martie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

c o n s t a t ă :

La 14 decembrie 2018, Liviu Andoni a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Justiției cu privire la constatarea încălcării dreptului la

judecarea cauzei în termen rezonabil și repararea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii, reclamantul a relatat că, la 02 august 2013, de către SUP

al IP Botanica al DP mun. Chișinău, conform art. 287 alin. (2), lit. b) și 187 alin. (2)

Cod Penal a fost pornită cauza penală nr. 2013421428, pe faptul jafului și acțiunilor

huliganice a mai multor persoane, acțiuni comise în privința lui Liviu Andoni și altor

persoane la 27 iulie 2013, aproximativ ora 02:00, în preajma clubului Activ. Prin

ordonanța din 09 august 2013, emisă de procurorul în Procuratura sectorului

Botanica Vitalie Lungu, Dumitru Ursu și Victor Salajan au fost scoși de sub urmărire

penală în cauza penală nr. 2013421428, pe un capăt de acuzare, din motivul că în

acțiunile lor lipsesc elementele infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. e) și f)

Cod Penal.

Liviu Andoni a indicat că, ulterior, prin ordonanța din 07 octombrie 2013,

emisă de procurorul în Procuratura sectorului Botanica Oleg Vereteno, Dumitru

Ursu și Victor Salajan au fost scoși de sub urmărire penală în cauza penală nr.

2013421428, pe alt capăt de acuzare, din motivul că în acțiunile lor lipsesc

elementele infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (2), lit. b) Cod Penal și sa clasat

procesul penal din motivul că fapta nu întrunește elementele infracțiunii. Despre

ordonanțele de scoatere de sub urmărire și clasare nu a fost informat, fapt care se

confirmă prin lipsa scrisorii de înștiințare în materialele cauzei.

1

Reclamantul a invocat că despre ordonanțele din 09 august 2013 și 07

octombrie 2013, a aflat numai la 13 martie 2013 din materiale cauzei penale. Iar, la

25 martie 2014 a depus în adresa Procurorului General contestație privind legalitatea

ordonanțelor din 09 august 2013 și 07 octombrie 2013. Prin ordonanța Procurorului

sectorului Botanica Marcel Cimbir din 10 aprilie 2014, adusă la cunoștință la 24

aprilie 2014 s-a respins plângerea privind anularea ordonanțelor din 09 august 2013

și 07 octombrie 2013.

Liviu Andoni a invocat că ordonanțele procurorilor au fost contestate la

Judecătorul de instrucție, în temeiul art. 313 Cod de procedură penală. Prin

încheierea din 28 mai 2014 a Judecătorului de instrucție al Judecătoriei sectorului

Botanica, mun. Chișinău, ordonanțele din 09 august 2013, 07 octombrie 2013 și

ordonanța Procurorului sectorului Botanica Marcel Cimbir din 10 aprilie 2014 au

fost declarate nule și a fost obligat procurorul de a relua urmărirea penală în cauza

penală nr. 2013421428.

Mai mult, reclamantul a relatat că prin ordonanța din 31 iulie 2014, emisă de

procurorul în Procuratura sectorului Botanica Denis Cebotari, Dumitru Ursu și

Victor Salajan au fost scoși de sub urmărire penală în cauza penală nr. 2013421428

pe un capăt de acuzare, din motivul că în acțiunile lor lipsesc elementele infracțiunii

prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. e) și f) Cod Penal, iar prin altă ordonanța din 31

iulie 2014, emisă de procurorul în Procuratura sectorului Botanica Denis Cebotari

s-a dispus încetarea urmăririi penale în cauza penală nr. 2013421428.

Liviu Andoni a specificat că a depus în adresa Procurorului General

contestație privind legalitatea ordonanțelor din 31 iulie 2014. Iar prin ordonanța

Procurorului sectorului Botanica Marcel Cimbir, s-a respins plângerea sa cu privire

la anularea ordonanțelor.

Reclamantul a mai menționat că, din nou ordonanțele procurorilor au fost

contestate la Judecătorul de instrucție, în temeiul art. 313 Cod de procedură penală.

Prin încheierea din 11 august 2015 a Judecătorului de instrucție al Judecătoriei

sectorului Botanica, mun. Chișinău, ordonanțele din 31 iulie 2014 au fost declarate

nule și s-a obligat procurorul de a relua urmărirea penală pe cauza penală nr.

în Procuratura sectorului Botanica Silvian Mahu, Dumitru Ursu și Victor Salajan au

fost scoși de sub urmărire penală în cauza penală nr. 2013421428 pe un capăt de

acuzare, din motivul că în acțiunile lor lipsesc elementele infracțiunii prevăzute de

art. 187 alin. (2) lit. e) și f) Cod Penal și s-a dispus încetarea urmărire penală în cauza

penală nr. 2013421428.

Liviu Andoni a relatat că, din nou a depus în adresa Procurorului General

contestație privind legalitatea ordonanțelor din 28 octombrie 2015. Iar prin

ordonanța Procurorului Adjunct al mun. Chișinău Vladimir Lupu din 27 noiembrie

2015, s-a dispus anularea ordonanțelor din 28 octombrie 2015.

Reclamantul a mai menționat că în cadru cauzei penale nr. 2013421428,

pornită la 02 august 2013 de către SUP al IP Botanica al DP mun. Chișinău a înaintat

acțiune civilă. Însă pînă la moment procesul penal nu este finalizat, fiindu-i încălcat

dreptul la examinarea cauzei penale într-un termen rezonabil, prin examinarea în

termen de peste 5 ani și urmează a fi încasat cu titlu de prejudiciu moral suma de

10000 euro.

2

Mai mult, Liviu Andoni a relatat că cuantumului prejudiciului moral acordat

trebuie să fie corelat cu practica CtEDO care în cazuri similare a acordat cu titlu de

daune morale sume analogice.

Reclamantul a solicitat constatarea încălcării dreptului la judecarea cauzei în

termen rezonabil și încasarea din contul bugetului de stat în beneficiul său a

prejudiciului moral în sumă de 10000 euro.

Prin hotărârea din 25 martie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru s-a

respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de Liviu Andoni

(f.d. 63, 67-79).

La 27 martie 2019, Liviu Andoni, reprezentat de avocatul Serghei Mocanu a

depus cerere de apel împotriva hotărârii din 25 martie 2019 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii primei instanțe, cu

pronunțarea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii depuse de Liviu Andoni.

Prin decizia din 22 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău s-a respins

cererea de apel depusă de Liviu Andoni și s-a menținut hotărârea din 25 martie 2019

a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru (f.d. 104-117).

În motivarea soluției, instanța de apel a constatat că prima instanță corect a

determinat raportul juridic dedus judecății, circumstanțele importante pentru

soluționarea pricinii au fost stabilite și elucidate pe deplin, a fost dată o apreciere

completă, obiectivă și sub toate aspectele a probelor prezentate, iar hotărârea este

legală și întemeiată, adoptată cu respectarea drepturilor și intereselor legale a

participanților la proces.

Colegiul civil a reținut că prima instanță just a dispus respingerea cererii de

chemare în judecată înaintată de Liviu Andoni, or, analizând circumstanțele speței

prin prisma criteriilor stabilite de CtEDO și pretențiile revendicate de către

reclamantul-apelant în cererea de apel, se constată cu certitudine că acestuia nu i-a

fost lezat dreptul la examinarea cauzei în termen rezonabil. Andoni Liviu fiind

persoana, care a înaintat o plângere, în baza căreia a fost pornită cauza penală în

privința altor persoane.

Mai mult, instanța de apel a remarcat și faptul că în privința reclamantului-

apelant nu a fost emisă ordonanța de recunoaștere ca parte civilă, or, nicio probă din

dosar nu indică contrariul. Colegiul a notat că reclamantul-apelant deși a inițiat

acțiunea civilă la 26 noiembrie 2018, cererea de chemare în judecată împotriva

Ministerului Justiției privind constatarea încălcării dreptului la judecare în termen

rezonabil a fost depusă la 14 decembrie 2018.

Instanța de apel a menționat că nu poate fi reținut nici argumentul apelantului

precum că, din motivul duratei excesive a urmăririi penale, apelantul a fost în situația

de imposibilitate de a soluționa aspectul civil, care de fapt nici nu a fost soluționat

în cadrul procedurii penale. Or, pe cazul încălcării termenului rezonabil a urmării

penale, reclamantul-apelant a adresat mai multe cereri de accelerare, care prin

încheierile judecătorilor de instrucție, au fost admise. Mai mult, reclamantul-apelant

a fost subiectul care a depus o plângere în baza căreia a fost pornită cauza penală în

privința altor persoane.

Totodată, s-a considerat ca neîntemeiat și argumentul apelantului precum că,

instanta de fond a interpretat eronat legea și a inversat nejustificat sarcina

probațiunii, or, conform art. 4 alin. (1) din Legea nr. 87 din 21 aprilie 2011 privind

repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în

3

termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii

judecătorești, sarcina probațiunii lipsei de încălcare a dreptului la judecarea în

termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii

judecătorești și a lipsei suportării unui prejudiciu moral îi revine Ministerului

Justiției, iar sarcina de a dovedi suportarea prejudiciului material cauzat prin această

încălcare și suportarea costurilor și cheltuielilor de judecată îi revine reclamantului.

Astfel, cerința cu privire la repararea prejudiciului moral în cuantum de 10000 euro,

poartă un caracter subsidiar, ce rezultă doar din pretenția de bază și a fost respinsă

ca neîntemeiată.

La 10 ianuarie 2020, Liviu Andoni, reprezentat de avocatul Serghei Mocanu

a declarat recurs împotriva deciziei din 22 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău,

prin care a solicitat admiterea cererii de recurs, casarea deciziei recurate și a hotărârii

din 25 martie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, cu pronunțarea unei noi

hotărâri prin care cererea de chemare în judecată să fie admisă.

În motivarea recursului, Liviu Andoni a invocat că instanța de apel a examinat

superficial apelul, deoarece nu conține o argumentare clară, din care să rezulte

procesul deliberării și adoptării soluției. Or, în conformitate cu art. 373 alin. (2) Cod

de procedură penală, instanța de apel urma să răspundă cert la pertinența unui înscris

sau altul, în condițiile în care este obligată să reflecte în hotărâre motivele,

pertinența, admisibilitatea și veridicitatea probelor.

Totodată, recurentul a relatat că nu este de acord cu hotărârile instanțelor

inferioare, le consideră ilegale, deoarece încalcă drepturile și libertățile

fundamentale ale persoanelor fizice sau juridice, garantate de Constituție Republicii

Moldova și de Tratatele Internaționale cu privire la drepturile fundamentale ale

omului, la care Republica Moldova este parte.

Liviu Andoni a mai menționat că instanțele ierarhic inferioare nu au pătruns

în esența litigiului dedus judecății, nu au elucidat și nu au constatat pe deplin

circumstanțele importante pentru justa soluționare a cauzei, au plasat selectiv

constatările din raportul întocmit de pârât, s-a lăsat dusă în eroare, a determinat

incorect sarcina probațiunii și a soluționat chestiunile de fapt în mod unilateral.

La 03 februarie 2020, în adresa intimatului Ministerul Justiției a fost expediată

copia cererii de recurs depusă de Liviu Andoni, cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire anexată la

materialele dosarului (f.d. 127).

Până la data stabilită pentru examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului, în adresa Curții Supreme de Justiție nu a parvenit referința prin care

intimatul să-și expună poziția față de temeiurile recursului.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată

participanților la proces, la 25 noiembrie 2019, fapt confirmat prin scrisoarea de

însoțire anexată la materialele cauzei(f.d. 118), însă date despre recepționarea

deciziei de către Liviu Andoni, la materialele dosarului lipsesc.

Astfel, instanța de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor

legale și a declarat recursul în termenul prevăzut de lege.

Examinând temeiurile recursului declarat de Liviu Andoni, reprezentat de

4

avocatul Serghei Mocanu, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Liviu Andoni, nu se încadrează

în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Distinct de aceste constatări, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,

din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor

de apreciere a probelor.

Considerațiile de mai sus sunt suficiente pentru a permite instanței de judecată

5

de a reține existența temeiului prevăzut la articolul 433 lit. a) Cod de procedură

civilă. În atare condiții, conjunctura respectivă confirmă că marja de apreciere a

instanței de recurs nu a fost disproporționată cu obiectivele securității raporturilor

juridice și bunei administrări a justiției, după caz, s-a accentuat rolul instanței

supreme de a interpreta uniform legea și de a soluționa litigiile apărute în cadrul

aplicării legilor, în raport cu obiecțiile formulate în recurs. Deci, în opinia instanței,

normele de drept nu au format un obstacol care să afecteze esența dreptului

recurentului de acces la instanță.

Cât privește dreptul justițiabilului „de a fi auzit de o instanță”, garantat de

articolul 6 parag. 1 din C.E.D.O., instanța notează că obligația de a motiva o hotărâre

judecătorească poate varia în funcție de natura deciziei în cauză și de trăsăturile

speciale ale procedurii în ordine de recurs (a se vedea, inter alia, Latourniere vs

Franța, 10 decembrie 2002, parag. 2; Hansen vs Norvegia, 2 octombrie 2014, parag.

71 – 74). În concepția instanței europene, articolul 6 parag. (1) nu impune motivarea

detaliată a deciziei unei instanțe de recurs care, întemeindu-se pe dispoziții legale

specifice, respinge un recurs ca fiind lipsit de șanse de succes (a se vedea, mutatis

mutandis, Kukkonen vs Finlanda (nr. 2), 13 ianuarie 2009, parag. 24; Papaioannou

vs Grecia, 2 iunie 2016, parag. 45; Baydar vs Olanda, 24 aprilie 2018, parag. 46;

Guelfucci vs Franța, 3 iulie 2018, parag. 42 - 44). Aceste raționamente se transpun

direct în cazul de față, de vreme ce esența și temeiurile din recursul dedus judecății,

inclusiv și argumentele din el, nu sunt în stare să afecteze legalitatea deciziei atacate

sau a procedurii în ansamblu.

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide că recursul declarat

de către Liviu Andoni, reprezentat de avocatul Serghei Mocanu urmează a fi

considerat inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Liviu Andoni, reprezentat

de avocatul Serghei Mocanu.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Galina Stratulat

Nicolae Craiu

6

7