2ra-739/20 — cu privire la incasarea datoriei

Dosarul nr. 2ra-739/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău sediul Centru (jud. R. Pulbere)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. L. Bulgac, A. Panov, G. Dașchevici)

ÎNCHEIERE

20 mai 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Galina Stratulat

Nicolae Craiu

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de

Societatea cu Răspundere Limitată „Zadiol Auto”, reprezentată de avocatul Radu

Cezar Crețu

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Societății cu Răspundere

Limitată „Zadiol Auto”, reprezentată de avocatul Radu Cezar Crețu împotriva lui

Dmitri Mazur cu privire la încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată

împotriva deciziei din 14 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost admis apelul declarat de Dmitri Mazur, reprezentat de avocatul Olesea Chiriac,

casată hotărârea din 24 iunie 2019 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru și adoptată

o nouă hotărâre, prin care acțiunea a fost respinsă

constată:

La 23 mai 2018, SRL „Zadiol Auto”, reprezentată de avocatul Radu Cezar

Crețu a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Dmitri Mazur cu privire

la încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a invocat că la 21 februarie 2017, a fost întocmit

contractul-recipisă între SRL „Zadiol Auto” și Dmitri Mazur, prin care ultimul s-a

obligat să achite datoria în mărime de 3 370 de euro pentru reparația automobilului

de model Lexus RX 350 cu n/î XXXXX, nefiind însă specificat termenul de achitare

a datoriei.

Având în vedere prevederile art. 575 alin. (1) Cod civil, a comunicat că pe

parcursul anului 2017, administrația SRL „Zadiol Auto” de nenumărate ori a somat

pârâtul în mod verbal să-și onoreze obligațiile asumate, însă fără niciun rezultat.

1

Totodată, prin scrisorile din 22 decembrie 2017 și 23 ianuarie 2018 expediate

la domiciliul pârâtului, fiind somat despre obligația de achitare, ultimul însă nu și-a

onorat obligațiunile asumate.

Și-a întemeiat pretențiile în baza dispozițiilor art. 572 alin. (1), (2), 575

alin. (1) Cod civil, art. 166-167 CPC.

A solicitat admiterea acțiunii, încasarea de la Dmitri Mazur în beneficiul

SRL „Zadiol Auto” a datoriei în mărime de 3 370 de euro, echivalentul în lei

conform cursului oficial stabilit de BNM la momentul executării, cât și a

cheltuielilor de judecată compuse din taxa de stat achitată la depunerea acțiunii și

cheltuielile pentru asistență de judecată.

Prin încheierea din 9 aprilie 2019 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru, au

fost atrași în proces Neonelia Guțu și Octavian Guțu în calitate de intervenienți

accesorii de partea pârâtului.

Prin hotărârea din 24 iunie 2019 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru, a fost

admisă acțiunea parțial.

A fost încasată de la Dmitri Mazur în beneficiul SRL „Zadiol Auto” datoria

în mărime de 3 370 de euro în monedă națională cu aplicarea cursului oficial al leului

moldovenesc valabil la data executării obligației și cheltuielile de judecată în mărime

de 1 973,36 de lei.

În rest, a fost respinsă acțiunea ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că la 21 februarie 2017, Dmitri

Mazur a întocmit o recipisă, prin care a confirmat faptul că a primit de la

SRL „Zadiol Auto” automobilul de model Lexus RX 350 cu n/î XXXXX, indicând

că a luat automobilul fără a achita reparația acestuia și că datoria pentru reparația

automobilului constituie suma în mărime de 3 370 de euro.

Prima instanța a reținut că pârâtul nu a prezentat probe pertinente care ar

confirma faptul lipsei datoriei față de reclamant, astfel, cerința privind încasarea

datoriei este întemeiată.

Totodată, prima instanță a menționat că la momentul semnării recipisei din

21 februarie 2017 cu indicarea datoriei în mărime de 3 370 de euro, pârâtul cunoștea

că nu este proprietarul automobilului, circumstanță ce nu l-a împiedicat să indice în

recipisă că nu are pretenții de ordin material și moral în legătură cu lucrările

efectuate.

La fel, prima instanță a stabilit că pentru justificarea cheltuielilor de judecată

în legătură cu acordarea asistenței juridice de către reprezentantul SRL „Zadiol

Auto” nu au fost prezentate careva probe în vederea confirmării achitării de către

reclamant a cuantumului onorariilor.

Prin decizia din 14 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis

apelul declarat de Dmitri Mazur, reprezentat de avocatul Olesea Chiriac, casată

hotărârea din 24 iunie 2019 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru și adoptată o nouă

hotărâre, prin care acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

2

Au fost încasate din contul SRL „Zadiol Auto” în beneficiul lui Dmitri Mazur

cheltuielile de judecată cu titlu de taxă de stat în mărime de 1 498 de lei și cheltuielile

de asistență juridică în mărime de 5 000 de lei.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că, formulând pretenții

împotriva lui Dmitri Mazur, SRL „Zadiol Auto” nu a ținut cont de faptul că în textul

recipisei din 21 februarie 2017 nu există nicio inscripție, prin care pârâtul ar fi

obligat să restituie datoria formată cu privire la reparația automobilului.

La fel, instanța de apel a evidențiat că materialele cauzei denotă că Dmitri

Mazur nici nu este proprietarul automobilului și prin urmare, nu poate fi obligat să

achite costul lucrărilor de reparație a automobilului respectiv, dacă astfel de

obligațiuni nu au fost stipulate expres într-un act juridic încheiat cu proprietarul

automobilului, fapt care nu a fost constatat la caz.

A conchis instanța de apel că recipisa întocmită de Dmitri Mazur nu poate fi

apreciată ca contract sau un alt act juridic asemănător, prin care autorul își asumă

careva obligații, or din textul recipisei rezultă că pentru reparația automobilului nu

a fost achitată suma integrală, nefiind menționat că suma neachitată urmează a fi

restituită de către Dmitri Mazur.

La 27 februarie 2020, SRL „Zadiol Auto”, reprezentată de avocatul Radu

Cezar Crețu a declarat recurs împotriva deciziei din 14 noiembrie 2019 a Curții de

Apel Chișinău, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel, cu

menținerea hotărârii primei instanțe, precum și încasarea din contul intimatului a

cheltuielilor de judecată suportate la examinarea prezentei cauze.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată, considerând-

o ilegală, emisă contrar prevederilor art. 239 CPC, fiind pasibilă de casare, deoarece

instanța de apel a încălcat esențial și aplicat eronat normele de drept material, a

apreciat arbitrar probele, precum și a săvârșit alte încălcări care au dus la

soluționarea greșită a cauzei, iar erorile comise au dus la încălcarea dreoturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Instanța de apel urma să se conducă de prevederile art. 575 și 700 Cod civil

(redacția în vigoare la acel moment) și art. 123 CPC și să constate că recipisa

întocmită de către Dmitri Mazur reprezintă o declarație scrisă de recunoaștere a

datoriei, prin care a fost constituită obligația acestuia față de SRL „Zadiol Auto” la

plata datoriei în mărime de 3 370 de euro, unde termenul de executare nu este

determinat.

A obiectat că instanța de apel nu a luat în calcul prevederile art. 123 alin. (6)

CPC și faptele invocate în cadrul ședinței instanței de apel.

Instanța de apel a interpretat eronat prevederile art. 195, 210, 211, 514, 572,

666 și 667 Cod civil, deoarece întru aplicarea acestor dispoziții legale a extins

normele juridice dincolo de ipotezele la care se aplică.

Potrivit acestor norme juridice obligațiile se nasc din contract, care este

acordul de voință realizat între două persoane și acesta poate fi unilateral, iar părțile

contractante pot încheia în mod liber contracte și conținutul lor.

3

Respectiv, instanța de apel a apreciat arbitrar probele, iar în rezultat a constatat

incorect circumstanțele cauzei, pe când prima instanță, conducându-se de

prevederile art. 130 CPC, corect a apreciat probele și a constatat circumstanțele

pricinii.

A mai notat recurenta că, în urma pronunțării dispozitivului deciziei din

14 noiembrie 2019, reprezentantul SRL „Zadiol Auto” a aflat despre existența unui

proces penal înregistrat cu nr. 797 din 13 ianuarie 2017 la Inspectoratul de Poliție

Botanica mun. Chișinău, iar la 30 ianuarie 2020, în incinta Procuraturii

mun. Chișinău Oficiul Botanica a făcut cunoștință cu materialele acestui proces

penal.

Reieșind din faptul că despre acest proces penal a aflat după pronunțarea

deciziei contestate și a fost în imposibilitate reală să fac cunoștință mai devreme,

precum și să prezinte copia acestui material în instanța de judecată, a considerat că

este obligat să prezinte copia acestui material instanței de recurs în calitate de anexă

la cererea de recurs.

La 25 martie 2020, în adresa intimatului Dmitri Mazur și avocatului Olesea

Chiriac a fost expediată copia cererii de recurs depusă de SRL „Zadiol Auto”, cu

înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței, fapt ce se confirmă prin

scrisoarea de însoțire anexată la materialele dosarului (f. d. 125).

La 17 aprilie 2020, prin intermediul Oficiului Poștal, Dmitri Mazur,

reprezentat de avocatul Iulian Timotin a depus referință la recursul declarat de

SRL „Zadiol Auto”, solicitând respingerea recursului.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede

altfel.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în

adresa părților la 24 decembrie 2019, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire

(f. d. 98), încă careva date care ar confirma recepționarea acesteia de către recurentă

la materialele dosarului lipsesc.

Astfel, se constată că recurenta s-a conformat prevederilor legale și a declarat

recursul la 27 februarie 2020 în termenul legal.

Examinând temeiurile recursului declarat de SRL „Zadiol Auto”, reprezentată

de avocatul Radu Cezar Crețu, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul

4

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de SRL „Zadiol Auto”,

reprezentată de avocatul Radu Cezar Crețu, nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentei cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Distinct de aceste constatări, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII CPC, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) CPC, instanța de recurs poate interveni în materia

probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a

apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a

probelor stabilite în art. 130 CPC, însă, din recursul declarat nu rezultă argumentul

privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 din Convenția

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza

Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie

1995, nr. 26561/1995).

5

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide că recursul declarat

de SRL „Zadiol Auto”, reprezentată de avocatul Radu Cezar Crețu urmează a fi

considerat ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Societatea cu Răspundere

Limitată „Zadiol Auto”, reprezentată de avocatul Radu Cezar Crețu.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Galina Stratulat

Nicolae Craiu

6