2ra-579/20 — incasarea datoriei

Dosarul nr. 2ra-579/2020

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. A.Braga)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud.L.Bulgac, A.Panov, Gr.Dașchevici)

Î N C H E I E R E

20 mai 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului declarat de Străisteanu Gheorghe,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Întreprinderea

Mixtă ,,Piața Angro KM7” Societate cu răspundere limitată împotriva lui

Străisteanu Gheorghe cu privire la încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 05 decembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 07 februarie 2018 ÎM „Piața Angro KM 7” SRL a depus cerere de

chemare în judecată împotriva lui Străisteanu Gheorghe prin care a solicitat,

inclusiv prin cererea de completare, încasarea din contul pârâtului a sumei de

66 828 de lei cu titlu de datorie; suma de 9049,24 de lei cu titlu de dobândă de

întîrziere; suma de 2287 de lei cu titlu de taxa de stat, precum și 5 000 de lei cu

titlu de cheltuieli de asistență juridică.

În motivarea acțiunii ÎM „Piața Angro KM 7” SRL a indicat că la 12 ianuarie

2017 i-a acordat lui Străisteanu Gheorghe cu împrumut suma de 55000 lei pe un

termen de pînă la 12 februarie 2017, fapt ce se confirmă prin contractul de

împrumut nr. 7km-12/01-2017 din 12 ianuarie 2017 precum și prin dispoziția de

plată nr. 9 din aceiași dată.

Conform contractului menționat, în special conform punctului 2.3-2.4,

pîrîtul și-a asumat obligația de a restitui suma împrumutului pînă la 12 februarie

2017, iar în cazul nerestituirii sumei menționate în termenul asumat, urma să

achite în termen de 3 luni, adică pînă la 12 mai 2017, suma de 66 828 lei.

A relatat că, pîrîtul nu a executat obligația, deși la 22 ianuarie 2018

reclamantul a expediat în adresa pîrîtului o notificare prin care a solicitat

restituirea integrală în termen de pînă la 01 februarie 2018 suma împrumutului

acordat precum și dobînda de întîrziere la împrumutul acordat. Însă, în pofida

faptului recepționării acestei notificări, precum și expirării termenului acordat

prin notificare, pîrîtul și de această dată a lăsat-o fără examinare și pînă la moment

nu a restituit suma datorată.

1

Ulterior, reclamantul a înaintat o cerere privind completarea pretențiilor din

acțiune, solicitînd încasarea din contul pîrîtului a sumei de 66 828 lei cu titlu de

datorie, 9049,24 lei cu titlu de dobîndă de întîrziere, 2287 lei cu titlu de taxa de

stat și 5 000 lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică (f.d. 49-50, vol. I).

Prin hotărârea din 13 decembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul central,

acțiunea a fost admisă parțial. S-a încasat din contul lui Străisteanu Gheorghe în

beneficiul ÎM „Piața Angro KM 7” SRL suma de 55 000 de lei cu titlu de datorie

în baza contractului de împrumut. S-a încasat din contul lui Străisteanu Gheorghe

în beneficiul ÎM „Piața Angro KM 7” SRL suma de 7426,51 de lei cu titlu de

dobîndă de întîrziere pentru perioada 13 mai 2017 – 21 iunie 2018. S-a încasat

din contul lui Străisteanu Gheorghe în beneficiul ÎM „Piața Angro KM 7” SRL

suma de 5872,80 de lei cu titlu de cheltuieli de judecare a cauzei. În rest pretențiile

reclamantului s-au respins ca neîntemeiate.

Prin decizia din 05 decembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins

cererea de apel declarată de Străisteanu Gheorghe și s-a menținut hotărârea din 13

decembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul central.

Pentru a decide astfel instanța de apel a invocat că instanța de fond corect a

constatat că acțiunea intimatului este întemeiată. Or, pîrîtul nu a prezentat

instanței careva probe din care ar rezulta că suma împrumutată a fost restituită de

către acesta, motiv pentru care omisiunea apelantului de a executa benevol

obligația pecuniară asumată, instituie dreptul intimatului de a pretinde încasarea

silită a sumei datorate, precum și a dobînzilor aferente, calculate în temeiul art.

619 Cod civil pentru perioada de întîrziere a debitorului.

Instanța de apel a reținut ca fiind justificate, legale și pasibil de a fi admise

pretențiile intimatului privind încasarea din contul apelantului a sumei

împrumutului primit în mărime de 55 000 lei, și concomitent, nefondată pretenția

privind încasarea sumei datoriei ce excede această sumă pînă la 66 828 lei,

indicată în pct. 2.4 al contractului. Or, obligația apelantului de rambursare a

împrumutului la scadență reiese atît din clauzele contractului, cît și din dispozițiile

legale citate mai sus, opoziția apelantului în acest context fiind nefondată.

În acest context, instanța de apel a invocat prevederile art. 667 alin. (1) Cod

civil, părțile contractante pot încheia în mod liber, în limitele normelor imperative

de drept, contracte și pot stabili conținutul lor. Dacă, în scopul protecției

intereselor prioritare ale societății sau ale unui individ, efectele unui contract

depind de încuviințarea autorităților statului, limitările și condiționările trebuie

reglementate prin lege. Astfel, odată ce Străisteanu Gheorghe a aplicat semnătura

olografă pe contractul de împrumut, acesta și-a exprimat acordul cu clauzele

contractuale, inclusiv și cu obligația de a restitui suma împrumutată și data

scadenței acestei obligații pecuniare, iar valabilitatea contractului de împrumut nu

este determinată de neînregistrarea acestuia în registrul întreprinderii și de

modalitatea de numerotare a acestuia, astfel încît circumstanțele invocate de

apelant nu-l eliberează de obligația executării obligațiunilor asumate.

Instanța de apel a menționat că în baza art. 602 alin. (1) Cod civil, în cazul

în care nu execută obligația, debitorul este ținut să-l despăgubească pe creditor

pentru prejudiciul cauzat astfel, dacă nu dovedește că neexecutarea obligației nu-

2

i este imputabilă iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, neexecutarea include

orice încălcare a obligațiilor, inclusiv executarea necorespunzătoare sau tardivă.

În conformitate cu prevederile art. 619 alin. (1) Cod civil, obligațiilor

pecuniare li se aplică dobînzi pe perioada întîrzierii. Dobînda de întîrziere

reprezintă 5% peste rata dobînzii prevăzută la art. 585 dacă legea sau contractul

nu prevede altfel. Este admisă proba unui prejudiciu mai redus.

Conform art. 585 Cod civil, în cazul în care, conform legii sau contractului,

obligația este purtătoare de dobîndă, se plătește o dobîndă egală cu rata de bază a

Băncii Naționale a Moldovei dacă legea sau contractul nu prevede o altă rată.

Instanța de apel a relatat că, în circumstanțele în care s-a constatat temeinicia

pretenției reclamantului privind încasarea din contul pîrîtului a împrumutului,

subsecvent, prin prisma art. 619 Cod civil, prima instanță corect a admis și

pretenția reclamantului privind încasarea dobînzii de întîrziere, or, pîrîtul nu a

respectat obligațiile pecuniare asumate prin contractul de împrumut și nu a

restituit în termen suma împrumutată.

În același timp, instanța de apel a indicat că prima instanță corect a reținut

că este imperativă recalcularea dobînzii de întîrziere indicate de reclamant,

ținîndu-se cont de creanța scadentă în sumă de 55 000 lei, dar nu cea pretinsă de

reclamant, respectiv pentru aceeași perioadă de întîrziere, adică 12.05.2017 -

21.06.2018, apelantul urmează să achite cu titlu de dobîndă de întîrziere suma de

7 426, 51 lei, în calcul luîndu-se ratele de bază a Băncii Naționale a Moldovei

pentru perioada respectivă.

La 10 ianuarie 2020 Străisteanu Gheorghe a depus cerere de recurs,

solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii din 13 decembrie 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Central și a deciziei din 05 decembrie 2019 a Curții

de Apel Chișinău, cu remiterea cauzei spre rejudecare în alt complet de judecată.

În motivarea recursului ca temei de drept a invocat prevederile art. 432 din

Codul de procedură civilă, art.15, art.20, art.26 din Constituția R.Moldova și art.6

CtEDO.

Mai mult ca atât a relatat recurentul că cauza, atît în instanța de fond cât și

în instanța de apel a fost examinată în lipsa sa, astfel a fost lipsit de dreptul la un

proces echitabil.

Conform art.434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen

de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs

menționează că Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul deciziei la 05

decembrie 2019 și a expediat decizia participanților la proces la 09 ianuarie 2020

(f.d.30, vol.II). La materialele dosarului lipsesc date de recepționare a deciziei

recurate, prin urmare recursul depus la 10 ianuarie 2020 este depus în termenul

prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art.439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

3

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

Astfel, prin prisma art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, la 26

februarie 2020 instanța de recurs a comunicat intimatei recursul, informând despre

necesitatea depunerii referinței (f. d.65, vol.II).

Conform avizului de recepție ÎM „Piața Angro KM 7” SRL nu a recepționat

recursul, plicurile fiind restituite cu mențiunea ,,plecat” (f.d.70-71, vol.II).

Până la data examinării recursului, referință asupra recursului intimata nu a

depus.

Examinând temeiurile recursului completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

În conformitate cu art.432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul

de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire

cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei

curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al

din Codul de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține

că reieșind din prevederile art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă,

în sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și

argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică

la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta

necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de recurent nu pot duce la admisibilitatea

recursului, or, acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de

procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii

circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de

apel.

În acest context este de menționat faptul că recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material

și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța

de apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în

vedere faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui

4

control de legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a

recursului strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură

civilă.

Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acestuia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestuia ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este

evidențiată în cererea de recurs declarată de Străisteanu Gheorghe.

În ce privește argumentul recurentului precum că, cauza a fost judecată în

absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data și ora

ședinței de judecată, Colegiul menționează că conform proceselor-verbale ale

ședințelor de judecată Străisteanu Gheorghe a fost prezent, mai mult ca atît, a

înaintat cereri, demersuri, cereri de amânare a ședineți de judecată în instanța de

apel. Prin urmare, argumentul recurentului este nefondat, pur declarativ.

Or, conform art.102 alin.(41) Cod de procedură civilă, participanții la proces

înștiințați în mod legal o dată nu pot invoca necitarea lor pentru efectuarea actelor

de procedură la o dată ulterioară.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1)

din Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Străisteanu Gheorghe.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

5