2ra-706/20 — cu privire la incasarea datoriei

2ra-706/20 — cu privire la incasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 2ra-706/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău sediul Buiucani (jud. V. Chisilița)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. M. Anton, I. Țurcan, V. Cotorobai)

ÎNCHEIERE

20 mai 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Galina Stratulat

Nicolae Craiu

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Andrii

Gostenin și Nadejda Gostenina

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Anatolie Straistar,

reprezentat de avocatul Dorin Botnarenco împotriva lui Andrii Gostenin și Nadejdei

Gostenina cu privire la încasarea datoriei, a dobânzii de întârziere și a cheltuielilor

de judecată și la

cererea de chemare în judecată reconvențională a lui Andrii Gostenin

împotriva lui Anatolie Straistar cu privire la declararea nulității actului juridic

împotriva deciziei din 10 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost respins apelul declarat de Andrii Gostenin și Nadejda Gostenina și menținută

hotărârea din 25 octombrie 2018 a Judecătoriei Chișinău sediul Buiucani, prin care

acțiunea a fost admisă

constată:

La 5 mai 2017, Anatolie Straistar, reprezentat de avocatul Dorin Botnarenco

a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Andrii Gostenin cu privire la

încasarea datoriei, a dobânzii de întârziere și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a invocat că la 10 martie 2015, între el, în calitate de

împrumutător și Andrii Gostenin, în calitate de împrumutat a fost încheiat contractul

de împrumut, prin care i-a transmis pârâtului suma de 6 692 de euro, care urma a fi

restituită până la 31 octombrie 2015.

A precizat că pentru executarea obligației a fost stabilită o dată fixă, iar

conform prevederilor art. 617 alin. (2) Cod civil, nu este necesar în cazul de față de

înaintat o somație despre necesitatea executării obligației de restituire a

împrumutului.

Totuși, în temeiul contractului de împrumut încheiat, părțile urmează să

soluționeze toate conflictele pe cale amiabilă, iar în cazul în care nu este posibilă

1

soluționarea litigiului amiabil, atunci litigiul urmează a fi soluționat de instanța de

judecată.

A comunicat că la 10 aprilie 2017, a expediat o reclamație în adresa lui Andrii

Gostenin, solicitând restituirea sumei de bani împrumutată în termen de 3 zile din

momentul recepționării reclamației, iar conform avizului de recepție Andrii

Gostenin a recepționat reclamația la 22 aprilie 2017, însă suma de bani datorată nu

a fost restituită.

Cu referire la prevederile art. 619 Cod civil, a menționat că pentru perioada

1 noiembrie 2015 – 3 mai 2017, Andrii Gostenin urmează să achite o dobândă de

întârziere în mărime de 2 221,20 de euro.

Și-a întemeiat pretențiile în baza dispozițiilor art. 572, 602, 617, 618, 619,

867, 871, 872 Cod civil, art. 166, 167, 174-176 CPC.

A solicitat admiterea acțiunii, încasarea din contul lui Andrii Gostenin în

beneficiul lui a datoriei în mărime de 6 692 de euro, a dobânzii de întârziere în

mărime de 2 221,20 de euro și a cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea din 12 octombrie 2017 a Judecătoriei Chișinău sediul

Buiucani, a fost admisă cererea cu privire la atragerea în proces în calitate de copârât

și atrasă în proces Nadejda Gostenina în calitate de copârât.

La 23 martie 2018, Andrii Gostenin a depus cerere de chemare în judecată

reconvențională împotriva lui Anatolie Straistar cu privire la declararea nulității

actului juridic.

În motivarea acțiunii reconvenționale a invocat că la materialele cauzei civile

Anatolie Straistar a prezentat o recipisă datată cu 10 mai 2015, potrivit căreia dânsul

ar fi împrumutat de la Anatolie Straistar suma de 6 692 de euro cu termen de până

la 31 octombrie 2015.

A evidențiat că recipisa menționată este un înscris lovit de nulitate absolută,

deoarece nu întrunește condițiile valabilității unui act juridic civil, fiind încheiată cu

derogări esențiale de la normele imperative, ceea ce o face pasibilă de nulitate

absolută potrivit art. 216, 217, 220 și 221 alin. (1) Cod civil.

Astfel, efectuând o abordare teoretico-legislativă a condițiilor valabilității

actului juridic civil se poate evidenția că, condițiile valabilității acestuia sunt

corespunderea actului juridic prevederilor legii, ordinii publice și bunelor moravuri,

capacitatea persoanei de a încheia actul juridic, consimțământul valabil al persoanei

sau al persoanelor de a încheia actul juridic, obiectul actului juridic de a fi

determinat, determinabil și licit, o cauză corespunzătoare legii, ordinii publice și

bunelor moravuri, forma actului juridic civil.

A subliniat că recipisa din 10 martie 2015, prezentată de Anatolie Straistar nu

atestă executurea obligației împrumutătorului de a-i transmite în proprietate suma de

bani ce constituie obiectul contractului de împrumut.

Conținutul recipisei nu indică faptul intrării în posesie a mijloacelor bănești,

având în vedere că lipsește data primirii acestora, iar data întocmirii recepisei nu

atestă materializarea transmiterii mijloacelor bănești, doar data semnării înscrisului

contestat sau data încheierii actului juridic.

2

A accentuat că careva mijloace bănești în temeiul recipisei menționate nu a

primit de la Anatolie Straistar.

Prin urmare, se atestă lipsa obiectului împrumutului, deoarece nu a fost

executată obligația împrumutătorului de a transmite împrumutatului suma de bani.

Așadar, pentru ca actul juridic să ia ființă și să fie valabil este necesar ca

obiectul contractului de împrumut, care este unul real, să existe, adică să fie realizată

obligația de a da, de a transmite așa cum indică prevederile art. 867 alin. (1) Cod

civil.

A considerat că în speță sunt prezente și temeiurile de nulitate prevăzute la

art. 221 alin. (1) Cod civil, care statuează că actul juridic încheiat fără intenția de

aproduce efecte juridice (actul juridic fictiv) este nul.

Și-a întemeiat pretențiile în baza dispozițiilor art. 5, 60, 67, 85 alin. (4), 166,

167, 172, 173 lit. c) CPC.

A solicitat admiterea acțiunii reconvenționale, declararea nulă a recipisei din

10 martie 2015 semnată de către el și Anatolie Straistar.

Prin hotărârea din 25 octombrie 2018 a Judecătoriei Chișinău sediul Buiucani,

a fost admisă acțiunea.

A fost încasată în mod solidar de la Andrii Gostenin și Nadejda Gostenina în

beneficiul lui Anatolie Straistar datoria în sumă de 6 692 de euro, echivalentă în lei

moldovenești la data executării hotărârii, dobânda de întârziere în sumă de 2 221,20

de euro, echivalenți în lei moldovenești la data executării hotărârii și cheltuielile de

judecată pentru achitarea taxei de stat în sumă de 5 586,62 de lei.

A fost respinsă acțiunea reconvențională a lui Andrii Gostenin.

Prin decizia din 10 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de Andrii Gostenin și Nadejda Gostenina și menținută hotărârea

primei instanțe.

Prima instanță și instanța de apel au reținut lipsa la materialele cauzei a unor

probe pertinente și admisibile în temeiul art. 121 și 122 CPC, care ar confirma că

Andrii Gostenin ar fi restituit lui Anatolie Straistar suma împrumutului acordat în

mărime de 6 692 de euro, din care considerente au conchis asupra necesității

adjudecării forțate a datoriei formate în baza contractului de împrumut.

Totodată, instanțele de judecată ierarhic inferioare au menționat că, deoarece

din 1 noiembrie 2015, Andrii Gostenin s-a aflat în întârziere în executarea obligației

pecuniare indicate, acest fapt justifică încasarea dobânzii de întârziere aferente în

temeiul art. 619 și 872 Cod civil, în cuantum de 2 221,20 de euro.

La fel, instanțele de judecată ierarhic inferioare au apreciat raportul juridic

între Anatolie Straistar și Andrii Gostenin, născut din contractul de împrumut, drept

un act juridic valabil, care este confirmat printr-un simplu înscris anexat la

materialele pricinii, reieșind din cerința instituită la art. 210 Cod civil.

Prima instanță și instanța de apel, având în vedere prevederile art. 210 Cod

civil, precum și regulile instituite în acest sens privind forma contractului în varianta

simplului înscris, au conchis că anume recipisa reprezintă drept dovada respectării

formei scrise a actului juridic din speță, precum și dovada nașterii raportului juridic

între părți, astfel, în condițiile contractului de împrumut vizat, la 10 martie 2015,

3

pârâtul a primit de la Anatolie Straistar împrumutul în mărime de 6 692 de euro și,

deși s-a obligat să-l restituie până la 31 octombrie 2017, a ignorat onorarea obligației

respective.

La 22 ianuarie 2020, Andrii Gostenin și Nadejda Gostenina au declarat recurs

împotriva deciziei din 10 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, solicitând

admiterea acestuia, casarea hotărârii primei instanțe și a deciziei instanței de apel,

cu pronunțarea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii inițiale înaintată de Anatolie

Straistar și admitere integrală a acțiunii reconvenționale.

În motivarea recursului au invocat dezacordul cu actele judecătorești recurate,

considerându-le neîntemeiate de fapt și de drept, fiind emise cu încălcarea esențială

și aplicarea eronată a normelor de drept material și procedural, iar instanța de apel

s-a expus în mod formal și stereotipic și nu a dat răspuns la argumentele invocate de

ei în cererea de apel.

Au remarcat că pentru ca să existe obligația împrumutatului în a rambursa,

este necesar să fie îndeplinită obligația împrumutătorului în a da. Astfel, pentru ca

actul juridic să ia ființă și să fie valabil, este necesar ca obiectul să existe.

Cu referire la prevederile art. 867 alin. (1) Cod civil, au menționat că se

constată și inexistența cauzei actului juridic, deoarece remiterea mijloacelor bănești

nu a avut loc, or cauza trebuie să existe și să fie reală, să fie licită și morală.

Au mai notat că în speță sunt prezente și temeiurile de nulitate prevăzute la

art. 221 alin. (1) Cod civil, or în condițiile în care suma de bani nu a fost transmisă

de intimat, recipisa din 10 martie 2015 nu a produs efectele juridice unui contract de

împrumut, nu a fost realizată cauza actului juridic, fapt pentru care se atestă că este

unul fictiv, pasibil de nulitate absolută, deoarece în cazul acestui act lipsește unul

din elementele definitorii ale actului juridic consfințit în art. 195 - intenția de a da

naștere, modifica sau stinge drepturi și obligații civile.

Instanțele de judecată ierarhic inferioare au interpretat eronat prevederile

legale, or caracterul fictiv intervine inclusiv atunci când actul juridic nu a produs

efectele juridice prevăzute de lege, nu neaparat inducerea în eroare a terților.

La fel, instanțele de judecată ierarhic inferioare au aplicat în mod eronat

prevederile legale cu referire la răspunderea solidară a soților, deoarece faptul că

Nadejda Gostenina este soția lui Andrii Gostenin, nu-i poate fi atribuit în mod

implicit obligația de a achita suma pretinsă de Anatolie Straistar.

Având în vedere prevederile art. 20 Codul familiei, au reținut că este greșită

interpretarea instanțelor de judecată ierarhic inferioare precum că se instituie

prezumția că mijloacele bănești au fost utilizate în interesul familiei, deoarece în

situația datoriilor, prezumția care funcționează nu este acea a comunității, ci a

caracterului personal, la caz, recipisa a fost semnată doar de Andrii Gostenin, în

nume personal, care constituie o obligație proprie pentru care poartă răspundere cu

bunurile proprietate personală sau cu cota-parte a sa din proprietatea în devălmășie,

în modul stabilit de norma legală.

Pentru ca să intervină răspunderea Nadejdei Gostenina pentru obligațiile

asumate de soț urma a fi făcută dovada de către persoana interesată că acestea au

fost asumate în comun și folosite în interesul familie.

4

Reieșind din prevederile art. 118 CPC, intimatul nu a făcut dovada

caracterului de datorie comună a pretinsei datorii, respectiv, nu au fost administrate

probe că pretinsa sumă ar fi fost folosită în interesul comun sau în interesul familiei

pentru a interveni răspunderea Nadejdei Gostenina.

Prin urmare, prima instanță și instanța de apel au aplicat eronat prevederile

legale, nu au făcut distincție între obligații comune și obligații personale a soțului în

vederea clarificării dacă sunt sau nu întrunite condițiile pentru care Nadejda

Gostenina ar răspunde în mod solidar pentru pretinsele obligații asumate de Andrii

Gostenin și în mod ilegal și nejustificat au încasat din contul Nadejdei Gostenina în

beneficiul lui Anatolie Straistar suma de 6 692 de euro, or în speță nu sunt întrunite

condițiile de răspundere solidară a soților stabilite în art. 24 Codul familiei.

La 13 martie 2020, în adresa intimatului Anatolie Straistar a fost expediată

copia cererii de recurs depusă de Andrii Gostenin și Nadejda Gostenina, cu

înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței, fapt ce se confirmă prin

scrisoarea de însoțire anexată la materialele dosarului (f. d. 19 vol. II), fiind

recepționată de către intimat la 17 martie 2020, ceea ce se atestă prin avizul de

recepție anexat la actele cauzei (f. d. 20 vol. II).

La 14 aprilie 2020, prin intermediul poștei electronice, Anatolie Straistar,

reprezentat de avocatul Dorin Botnarenco a depus referință la recursului declarat de

Andrii Gostenin și Nadejdei Gostenina, solicitând declararea recursului ca fiind

inadmisibil.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede

altfel.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în

adresa părților la 19 noiembrie 2019, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire

(f. d. 234 vol. I), însă careva date care ar confirma recepționarea acesteia de către

recurenți la materialele dosarului lipsesc.

Astfel, se constată că recurenții s-au conformat prevederilor legale și au

declarat recursul la 22 ianuarie 2020 în termenul legal.

Examinând temeiurile recursului declarat de Andrii Gostenin și Nadejda

Gostenina, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

5

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Andrii Gostenin și Nadejda

Gostenina, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

CPC.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurenților cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Distinct de aceste constatări, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII CPC, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) CPC, instanța de recurs poate interveni în materia

probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a

apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a

probelor stabilite în art. 130 CPC, însă, din recursul declarat nu rezultă argumentul

privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 din Convenția

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza

Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie

1995, nr. 26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide că recursul declarat

de Andrii Gostenin și Nadejda Gostenina urmează a fi considerat ca inadmisibil.

6

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Andrii Gostenin și Nadejda

Gostenina.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Galina Stratulat

Nicolae Craiu

7