2ra-698/20 — cu privire la incasarea datoriei

Dosarul nr. 2ra-698/20

Prima instanță: Judecătoria Bălți sediul Sîngerei (jud. H. Craveț)

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud. S. Procopciuc, E. Grumeza, N. Chircu)

ÎNCHEIERE

20 mai 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Galina Stratulat

Nicolae Craiu

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de

Întreprinderea Mixtă „Incaso” Societate cu Răspundere Limitată, reprezentată de

avocatul Eugeniu Bujoreanu

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Întreprinderii Mixte

„Incaso” Societate cu Răspundere Limitată, reprezentată de avocatul Eugeniu

Bujoreanu împotriva lui Igor Perepcic cu privire la încasarea datoriei

împotriva deciziei din 22 octombrie 2019 a Curții de Apel Bălți, prin care a

fost respins apelul declarat de Întreprinderea Mixtă „Incaso” Societate cu

Răspundere Limitată și menținută hotărârea din 11 iulie 2019 a Judecătoriei Bălți

sediul Sîngerei, prin care acțiunea a fost admisă parțial

constată:

La 23 mai 2019, ÎM „Incaso” SRL, reprezentată de avocatul Eugeniu

Bujoreanu a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Igor Perepcic cu

privire la încasarea datoriei.

În motivarea acțiunii a invocat că la 26 decembrie 2017, între ÎCS „Iute

Credit” SRL, în calitate de creditor și Igor Perepcic, în calitate de debitor, a fost

încheiat contractul de împrumut nr. 861727 și executat la sediul creditorului, potrivit

căruia, pentru nerespectarea graficului de rambursare a împrumutului, debitorul s-a

angajat să plătească, pe lângă valoarea împrumutului principal, taxa aferentă

contractului de împrumut, dobânda și o penalitate contractuală, care se raportează

duratei de întârziere.

Astfel, la 26 decembrie 2017, ÎCS „Iute Credit” SRL și-a onorat obligațiunea,

transferând debitorului împrumutul acordat, însă Igor Perepcic, până în prezent, nu

și-a onorat obligațiunile pe care urma să le onoreze conform contractului.

A remarcat că debitorul a fost înștiințat despre faptul nerespectării clauzelor

contractuale, prin intermediul notificărilor recomandate expediate în adresa acestuia.

1

Ulterior, în adresa debitorului a fost expediată reclamația, prin care ultimul a

fost informat repetat despre nerespectarea clauzelor contractuale și despre rezilierea

anticipată a contractului de către creditor și obligațiunea returnării împrumutului, a

dobânzii calculate, a taxei aferente la contract și a penalităților calculate conform

contractului.

Așadar, datoria pârâtului față de ÎM „Incaso” SRL constituie suma de

24 205,88 de lei, fiind calculată conform contractului menționat, dintre care suma

principală a contractului – 10 000 de lei, taxa aferentă contractului – 4 050 de lei,

dobânda conform contractului – 1 317,80 de lei și penalitatea contractuală în mărime

de 8 838,08 de lei.

Având în vedere prevederile art. 823 alin. (1) Cod civil, a precizat reclamanta

că prezenta cerere de chemare în judecată este înaintată de ÎM „Incaso” SRL, având

calitatea de creditor în baza baza contractului de cesiune încheiat cu ÎCS „Iute

Credit” SRL, prin care ultima a transmis dreptul de creanță către ÎM „Incaso” SRL,

în temeiul actului de predare-primire ulterior semnării actului de predare-primire.

Și-a întemeiat pretențiile în baza dispozițiilor art. 5, 6, 7, 85 alin. (4), 166, 167

CPC, art. 391, 823, 858, 864, 901, 947, 956, 1108, 1112, 1242-1429 Cod civil.

A solicitat admiterea acțiunii, încasarea din contul pârâtului în beneficiul

ÎM „Incaso” SRL a datoriei în mărime de 24 205,88 de lei, a cheltuielilor de asistență

juridică în mărime de 1 000 de lei și a taxei de stat în mărime de 726,18 de lei.

Prin hotărârea din 11 iulie 2019 a Judecătoriei Bălți sediul Sîngerei, a fost

admisă acțiunea parțial.

A fost încasată de la Igor Perepcic în beneficiul ÎM „Incaso” SRL datoria la

contractul de împrumut nr. 861727 din 26 decembrie 2017 compusă din suma

principală a contractului în mărime de 10 000 de lei, taxa aferentă contractului în

mărime de 4 050 de lei și dobânda conform contractului în mărime de 1 317,80 de

lei, precum și cheltuielile de judecată compuse din taxa de stat în mărime de 461,03

de lei și cheltuielile de asistență juridică în mărime de 1 000 de lei, în total suma de

16 828,83 de lei.

A fost respinsă ca fiind neîntemeiată pretenția privind încasarea penalității

contractuale și a penalității pentru rezilierea anticipată a constructului în mărime

totală de 8 838,08 de lei.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că conform borderoului de

evidență a eliberării împrumutului din 26 decembrie 2017, pârâtului i-a fost eliberată

suma de 10 000 de lei, astfel, faptul că împrumutatul nu a restituit până în prezent

împrumutătorului integral suma împrumutului, îl îndreptățește pe împrumutător să

solicite încasarea forțată a datoriei restante.

Cu referire la pretenția privind încasarea sumei de 8 838,08 de lei cu titlu de

penalitate de întârziere și penalitate pentru rezilierea anticipată a contractului, având

în vedere prevederile art. 626 Cod civil (în vigoare până la 1 martie 2019), prima

instanță a constatat că reclamantul în cererea de chemare în judecată a indicat doar

suma penalității solicitate a fi încasată de la pârât și norma juridică reglementată de

Codul civil, fără a face trimitere concret la clauza contractuală în baza căreia a fost

stabilit cuantumul penalității.

2

Prin decizia din 22 octombrie 2019 a Curții de Apel Bălți, a fost respins apelul

declarat de ÎM „Incaso” SRL și menținută hotărârea primei instanțe.

La 26 februarie 2020, ÎM „Incaso” SRL, reprezentată de avocatul Eugeniu

Bujoreanu a declarat recurs împotriva deciziei din 22 octombrie 2019 a Curții de

Apel Bălți, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel,

modificarea parțială a hotărârii primei instanțe, încasarea de la Igor Perepcic în

beneficiul ÎM „Incaso” SRL a penalității contractuale pentru întârziere în mărime de

5 838,08 de lei și a penalității pentru rezilierea contractului în mărime de 3 000 de

lei, precum și a diferenței taxei de stat în mărime de 265,15 de lei, iar în rest,

menținerea hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului a invocat că, deoarece intimatul nu a achitat nicio rată,

acestuia i-a fost calculată o penalitate zilnică pentru întârziere în mărime de 0,5 %

pe zi din suma restantă.

Astfel, la momentul depunerii cererii de chemare în judecată, penalitatea

contractuală a constituit suma de 8 838,08 de lei, fiind calculată conform

prevederilor contractului de împrumut din 26 decembrie 2017, în felul următor –

penalitatea de 0,5 % pentru întârziere în mărime de 5 838,08 de lei, calculată din

suma datoriei restante pentru perioada de 180 de zile în interiorul termenului special

de prescripție extinctivă de 6 luni (pct. 6.1) și penalitatea pentru rezilierea anticipată

a contractului în mărime de 25 % din suma împrumutului acordat în mărime de 3 000

de lei (pct. 6.6).

Cu referire la prevederile art. 947 alin. (1), 953 alin. (1) și (3) Cod civil, a

evidențiat că, respingând cerința privind încasarea penalității, instanțele de judecată

ierarhic inferioare nu au ținut cont de natura clauzei contractuale referitoare la

încasarea prejudiciului în mărime de 0,5 % din suma neachitată pentru fiecare zi de

întârziere, că aceasta constituie o clauză penală și nu au aplicat prevederile art. 947

alin. (1) Cod civil.

Totodată, reieșind din prevederile art. 942 alin. (3), (4), 1770 și 1772 Cod

civil, a menționat că prin penalitatea de 25 % pentru reziliere anticipată, creditorul a

calculat prejudiciul pe care îl va suporta în cazul rezilierii anticipate a contractului

și venitul pe care acesta ar putea să-l obțină prin acordarea împrumutului altor

persoane/solicitanți.

La 13 martie 2020, în adresa intimatului Igor Perepcic a fost expediată copia

cererii de recurs depusă de ÎM „Incaso” SRL, cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire anexată la

materialele dosarului (f. d. 104), corespondența menționată a fost returnată de către

Oficiul Poștal cu mențiunea „plecat” (f. d. 105).

Până la data stabilită pentru examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului, în adresa Curții Supreme de Justiție nu a parvenit referința prin care

intimatul să-și expună poziția față de temeiurile recursului.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede

altfel.

3

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în

adresa părților la 19 decembrie 2019, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire

(f. d. 93), fiind recepționată de către recurentă la 26 decembrie 2019, ceea ce se

atestă prin avizul de recepție anexat la actele cauzei (f. d. 94).

Astfel, se constată că recurenta s-a conformat prevederilor legale și a declarat

recursul la 26 februarie 2020 în termenul legal.

Examinând temeiurile recursului declarat de ÎM „Incaso” SRL, reprezentată

de avocatul Eugeniu Bujoreanu, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept

inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de ÎM „Incaso” SRL, reprezentată

de avocatul Eugeniu Bujoreanu, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432

alin. (2), (3) și (4) CPC.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentei cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Distinct de aceste constatări, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII CPC, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

4

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) CPC, instanța de recurs poate interveni în materia

probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a

apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a

probelor stabilite în art. 130 CPC, însă, din recursul declarat nu rezultă argumentul

privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 din Convenția

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza

Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie

1995, nr. 26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide că recursul declarat

de ÎM „Incaso” SRL, reprezentată de avocatul Eugeniu Bujoreanu urmează a fi

considerat ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Întreprinderea Mixtă „Incaso”

Societate cu Răspundere Limitată, reprezentată de avocatul Eugeniu Bujoreanu.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Galina Stratulat

Nicolae Craiu

5