2ra-426/20 — restituirea verilor confiscate in rezultatul represiunilor politice

2ra-426/20 — restituirea verilor confiscate in rezultatul represiunilor politice (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 2ra-426/20

Prima instanță: Judecătoria Hîncești, sediul Ialoveni (jud.: C. Crețu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud.: L. Pruteanu, V. Buhnaci, O. Cojocaru)

Î N C H E I E R E

13 mai 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecători Galina Stratulat

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Nina Sîli, reprezentată de

avocatul Tudor Zumbreanu,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Nina Sîli

împotriva Consiliului raional Ialoveni și Consiliului local Costești, intervenient

accesoriu Ministerul Finanțelor cu privire la restituirea averilor confiscate în rezultatul

represiunilor politice,

împotriva deciziei din 01 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-

a respins apelul declarat de Nina Sîli și s-a menținut hotărârea din 31 ianuarie 2019 a

Judecătoriei Hîncești, sediul Ialoveni,

c o n s t a t ă :

La 03 aprilie 2017, Nina Sîli a depus cerere de chemare în judecată împotriva

Consiliului raional Ialoveni și Consiliului local Costești cu privire la restituirea averilor

confiscate în rezultatul represiunilor politice.

În motivarea acțiunii, reclamanta a indicat că, prin hotărârea din 18 decembrie

2014 a Judecătoriei Ialoveni, a fost constatat faptul represiunii politice cetățeanului

Sula Alexandru născut în anul 1897, care este bunelul reclamantei.

Sîli Nina a invocat că, la 09 iunie 2015, în baza art. 12 din Legea privind

reabilitarea victimelor represiunilor politice nr. 1225 din 08 decembrie 1992 cu

modificările ulterioare, a Regulamentului privind restituirea bunurilor persoanelor

supuse represiunilor politice, aprobat prin hotărârea de Guvern nr. 627 din 05 iunie

2007 s-a adresat Consiliului raional Ialoveni cu cerere, prin care a solicitat restituirea

averii confiscate în rezultatul represiunii politice și anume a 14,5 ha teren arabil, 4,5

ha vii, 1 ha pădure și a terenului în centrul satului Costești cu suprafața de 1,75 ha pe

care erau amplasate casa de locuit cu subsol, cramă, beci, fânețe naturale, grădini

pomicole și pășuni.

Reclamanta a menționat că în perioada anilor 1970, casa bunelului a fost

demolată, iar subsolul a fost acoperit cu pământ, astfel, bunul imobil păstrându-se

parțial, fapt, ce îi permite să solicite recuperarea lui în natură. La moment, terenul cu

suprafața de 1,75 ha aparține administrației publice locale.

Nina Sîli a relatat că prin scrisoarea nr. s-02/01 din 04 februarie 2016, la

expirarea a circa 9 luni de la depunerea cererii, președintele raionului Ialoveni i-a

1

comunicat faptul că cererea nu poate fi satisfăcută din motiv că, la materialele

prezentate nu a fost anexat certificatul de reabilitare pe numele lui Sula Alexandru.

Ulterior, la 04 martie 2016, a prezentat Consiliului raional Ialoveni, scrisoarea

Procuraturii Generale a Republicii Moldova din 25 februarie 2016, potrivit căreia

hotărârea instanței de judecată privind constatarea faptului represiunilor politice este

un document ce confirmă reabilitarea deplină a lui Sula Alexandru și urmează a fi

executată de toate instituțiile publice ale Republicii Moldova.

Mai mult, reclamanta a menționat că prin scrisoarea nr. 35/01 din 30 mai 2016 a

președintelui raionului Ialoveni, a fost repetat informată că din motivul că la actele

prezentate nu a fost anexat certificatul de reabilitare pe numele lui Sula Alexandru,

Consiliul raional Ialoveni nu îi poate satisface cererea.

Nina Sîli a solicitat obligarea Consiliului raional Ialoveni de a-i restitui valoarea

terenului arabil cu suprafața de 14,5 ha, a terenului plantat cu viță de vie cu suprafața

de 4,5 ha, a terenului cu pădure cu suprafața de 1ha, precum și restituirea în natură a

terenului amplasat în centrul satului Costești, raionul Ialoveni cu suprafața de 1,75 ha

cu nr. cadastral 5515203122, care au aparținut represatului Sula Alexandru, iar la

moment aparțin administrației publice locale.

Prin încheierea protocolară din 05 decembrie 2018 a Judecătoriei Hîncești, sediul

Ialoveni, instanța din oficiu a atras în proces în calitate de intervenient accesoriu

Ministerul Finanțelor (vol. II, f.d. 121).

Prin hotărârea din 31 ianuarie 2019 a Judecătoriei Hîncești, sediul Ialoveni s-a

respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de Nina Sîli (vol. II, f.d.

126, 131-137).

La 11 februarie 2019, Nina Sîli a declarat apel împotriva hotărârii din 31 ianuarie

2019 a Judecătoriei Hîncești, sediul Ialoveni, solicitând admiterea cererii de apel,

casarea hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea unei noi hotărâri de admitere a cererii

de chemare în judecată.

Prin decizia din 01 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău s-a respins cererea

de apel depusă de Nina Sîli și s-a menținut hotărârea din 31 ianuarie 2019 a Judecătoriei

Hîncești, sediul Ialoveni (vol. II, f.d. 170-179).

În motivarea soluției, instanța de apel a constatat că prima instanța corect a

determinat raportul juridic dedus judecății, circumstanțele importante pentru

soluționarea pricinii au fost stabilite și elucidate pe deplin, a dat o apreciere completă,

obiectivă și sub toate aspectele a probelor prezentate, hotărârea fiind legală și

întemeiată, adoptată cu respectarea drepturilor și intereselor legale a participanților la

proces.

Instanța de apel a reținut temeinicia poziției primei instanțe cu privire la

respingerea acțiunii înaintată de reclamanta Nina Sîli, or, aceasta desi pretinde la

restituirea averii confiscate în rezultatul represiunilor politice, nu a anexat la cerere

certificatul de moștenitor, care să ateste faptul, că ea este succesoarea directă a lui Sula

Alexandru și a fost lipsită de dreptul de a moșteni bunurile din masa succesorală,

rămasă în urma defunctului Sula Alexandru, întrucât acestea au fost confiscate în

rezultatul represiunilor politice, or legislația în vigoare prevede expres că acest act în

mod obligatoriu urma a fi prezentat, precum și alte acte menționate în normele legale,

expuse supra.

Totodată, Colegiul civil a relatat că certificatul de arhivă nr. 2112 din 12 mai

2015, doar atestă faptul că în fondul arhivistic al Direcției Statistică din Basarabia, în

2

lista gospodăriilor agricole din comuna Costești, județul Lăpușna, la nr. 102 este

înregistrat Sula Alexandru ca proprietar al 14 ½ ha teren arabil, 0,75 ha - fânețe

naturală, ½ ha - pășuni, 4 ½ ha-vii, ½ ha livezi de pomi, 1 ha – păduri, unelte și mașini

agricole, 1- plug de fier, suprafețe însămânțate în an. 1941, 1 ha - grâu, 1 ha - orz, dar

faptul că aceste bunuri au fost confiscate, naționalizate sau scoase în alt mod din

posesie nu a fost constatat cât și probat.

Mai mult, instanța de apel a menționat că prin decizia din 30 aprilie 2014 a Curții

Supreme de Justiție, anexată la materialele cauzei (vol. II, f.d.118-119), se atestă

incontestabil și faptul că anterior reclamanta Nina Sîli a înaintat o altă acțiune, prin

care a solicitat despăgubiri în urma represiunilor politice, pretinse a fi aplicate în

privința tatălui său Sava Sula, invocând că acesta a fost supus represiunilor politice în

perioada anilor 1975 - 1980 de către autoritățile statului din comuna Costești, r-nul

Ialoveni, prin exproprierea casei și a pământului aferent. Potrivit deciziei respective, s-

a constatat că lui Sula Sava i-a fost atribuit un teren pentru construcția casei de locuit

la marginea satului cu suprafața de 0,07 ha, pe care acesta a construit o casă și în care

a locuit până la momentul decesului. Astfel, prin hotărâre irevocabilă este constatat, că

în rezultatul constatării faptului aplicării represiunilor politice față de Alexandru Sula,

născut în anul 1897 în satul Gîrlea (Costești) raionul Ialoveni, condamnat la 23 ianuarie

1941 de către Judecătoria Cotovsc, în temeiul art. 58 Cod Penal al URSS la 10 ani

privațiune de libertate, pentru neachitarea impozitelor sau neîndeplinirea planului de

predare a pâinii la stat, a fost despăgubit tatăl reclamantei, Sula Sava.

La 17 ianuarie 2020, Nina Sîli, reprezentată de avocatul Tudor Zumbreanu a

declarat recurs împotriva deciziei din 01 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău,

solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii din 31

ianuarie 2019 a Judecătoriei Hîncești, sediul Ialoveni, cu pronunțarea unei noi hotărâri

de admitere a acțiunii depuse de Nina Sîli.

În motivarea recursului, recurenta a invocat că atât instanța de fond, cât și

instanța de apel au interpretat eronat prevederile Legii nr. 1225 din 08 decembrie 1992

privind reabilitarea victimelor represiunilor politice și Regulamentului privind

restituirea bunurilor prin achitarea de compensații persoanelor supuse represiunilor

politice, aprobat prin hotărârea de Guvern nr. 624 din 05 iunie 2007.

Totodată, Nina Sîli a menționat că este greșită concluzia instanței de apel că

prima instanță a determinat corect raportul juridic dedus judecății, a stabilit și elucidat

pe deplin circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei.

La 05 februarie 2020, în adresa intimaților Consiliului raional Ialoveni și

Consiliului local Costești și intervenientului accesoriu Ministerul Finanțelor a fost

expediată copia cererii de recurs depusă de Nina Sîli, cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire anexată la

materialele dosarului (vol. II, f.d. 188).

La 06 martie 2020, Consiliul raional Ialoveni a depus referință la cererea de

recurs, solicitând respingerea cererii de recurs și menținerea deciziei instanței de apel

(vol. II, f.d. 193-196).

Până la data stabilită pentru examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului, în adresa Curții Supreme de Justiție nu a parvenit referința prin care

Consiliului local Costești și intervenientul accesoriu să-și expună poziția față de

temeiurile recursului.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară

3

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată

participanților la proces, la 11 noiembrie 2019, fapt confirmat prin scrisoarea de

însoțire (vol. II, f.d. 180), însă date privind recepționarea deciziei instanței de apel la

materialele cauzei lipsesc.

Astfel, instanța de recurs consideră că recurenta s-a conformat prevederilor

legale și a declarat recursul în termenul prevăzut de lege.

Examinând temeiurile recursului declarat de Nina Sîli, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră

recursul drept inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Nina Sîli, nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursurile declarate se referă la dezacordul

recurenților cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Distinct de aceste constatări, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

4

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că

instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile

de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă, din recursul

declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a

probelor.

Considerațiile de mai sus sunt suficiente pentru a permite instanței de judecată

de a reține existența temeiului prevăzut la articolul 433 lit. a) Cod de procedură civilă.

În atare condiții, conjunctura respectivă confirmă că marja de apreciere a instanței de

recurs nu a fost disproporționată cu obiectivele securității raporturilor juridice și bunei

administrări a justiției, după caz, s-a accentuat rolul instanței supreme de a interpreta

uniform legea și de a soluționa litigiile apărute în cadrul aplicării legilor, în raport cu

obiecțiile formulate în recurs. Deci, în opinia instanței, normele de drept nu au format

un obstacol care să afecteze esența dreptului recurentei de acces la instanță.

Cât privește dreptul justițiabilului „de a fi auzit de o instanță”, garantat de

articolul 6 parag. 1 din C.E.D.O., instanța notează că obligația de a motiva o hotărâre

judecătorească poate varia în funcție de natura deciziei în cauză și de trăsăturile

speciale ale procedurii în ordine de recurs (a se vedea, inter alia, Latourniere vs Franța,

10 decembrie 2002, parag. 2; Hansen vs Norvegia, 2 octombrie 2014, parag. 71 – 74).

În concepția instanței europene, articolul 6 parag. (1) nu impune motivarea detaliată a

deciziei unei instanțe de recurs care, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice,

respinge un recurs ca fiind lipsit de șanse de succes (a se vedea, mutatis mutandis,

Kukkonen vs Finlanda (nr. 2), 13 ianuarie 2009, parag. 24; Papaioannou vs Grecia, 2

iunie 2016, parag. 45; Baydar vs Olanda, 24 aprilie 2018, parag. 46; Guelfucci vs

Franța, 3 iulie 2018, parag. 42 - 44). Aceste raționamente se transpun direct în cazul de

față, de vreme ce esența și temeiurile din recursul dedus judecății, inclusiv și

argumentele din el, nu sunt în stare să afecteze legalitatea deciziei atacate sau a

procedurii în ansamblu.

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide că recursul declarat de

către Nina Sîli, reprezentată de avocatul Tudor Zumbreanu urmează a fi considerat

inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Nina Sîli, reprezentată de

avocatul Tudor Zumbreanu.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Galina Stratulat

Nicolae Craiu

5