2ra-226/20 — recunoasterea dreptului de proprietate

Dosarul nr.2ra-226/2020

Prima instanță: Judecătoria Soroca, sediul Florești (M. Nicorici)

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (A. Garbuz, A. Ciobanu, I. Grosu)

Î N C H E I E R E

13 mai 2020 mun.Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Veaceslav Tocan,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Veaceslav Tocan

împotriva Agenției Servicii Publice privind recunoașterea dreptului de proprietate,

împotriva deciziei din 22 august 2019 a Curții de Apel Bălți,

c o n s t a t ă :

La 22 august 2018 Veaceslav Tocan a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Agenției Servicii Publice privind recunoașterea dreptului de proprietate.

În motivarea cererii reclamantul a indicat că în temeiul hotărârii Judecătoriei

Economice din 17 martie 2003, a fost intentată procedura de insolvabilitate a SRL

„Ghindești-AF” din s. Ghindești, r-nul Florești, fiind desemnat în calitate de

administrator ÎI „Romeo Strîmbanu”, care în scopul stingerii datoriilor a dispus

vânzarea la licitație a bunurilor acestei întreprinderi, unul dintre bunuri constituind

lotul (setul) AN-002, ce cuprindea bunurile imobile, având un preț stabilit spre

vânzare la licitație de 20 000 de lei conform raportului de evaluare, comisia stabilind

prețul de vânzare la licitație de 17 000 de lei.

A indicat că, la 30 aprilie 2004 a procurat bunurile în cauză cu prețul de 17 850

de lei, achitând inițial acontul în mărime de 1700 de lei, iar ulterior restul sumei de 16

150 de lei. Ca rezultat al procurării acestor bunuri a achitat în decurs de 10 zile suma

de 16 150 de lei, ceea ce se confirmă prin chitanța nr. 7 din 06 mai 2004, urmând a se

încheia contractul de vânzare-cumpărare, care însă nu s-a încheiat deoarece când se

adresa la comisia de licitație i se spunea că urma să-l încheie cu directorul

întreprinderii sau cu administratorul procedurii de insolvabilitate, și invers, fiind

astfel trecut de pe zi pe zi până la momentul când a fost lăsat uitării acest fapt, deși a

trecut în gestiunea sa bunurile adjudecate la licitație și le folosește până la etapa

actuală.

A susținut că la moment a apărut necesitatea contractării unui credit cu

posibilitatea gajării bunurilor adjudecate și s-a ciocnit cu faptul că deși bunurile sunt

procurate de el, le gestionează după bunul său plac, nici un terț nu are pretenții, însă

nu sunt înregistrate după el. A apelat la Serviciul Cadastral Teritorial Florești a IP

Agenția Servicii Publice, Departamentul Cadastru cu cerere în vederea înregistrării

1

dreptului de proprietate, la care a primit refuzul sub nr.4 din 31 iulie 2018, motivat

prin faptul că nu a prezentat un contract de vânzare-cumpărare ce urma să fie încheiat

în decurs de 10 zile de la data aprobării procesului verbal de licitație, din care motiv

i-au respins solicitarea.

Ținând cont că a depus cerere, a participat la licitație, a achitat pe deplin prețul și

în adresa sa au fost remise bunurile, a îndeplinit obligațiunile, fiindu-i astfel garantat

dreptul de proprietate.

A solicitat reclamantul recunoașterea dreptului de proprietate asupra bunurilor

imobile cu numerele cadastrale xxx construcție de bază, cu suprafața de 121,9 m.p;

xxx garaj cu suprafața de 49,8 m.p; xxx construcție de bază cu suprafața de 121,3 m.p.,

amplasate în s.Ghindești, r-nul Florești, procurate de către el în temeiul procesul

verbal nr. 01 cu privire la rezultatele vânzării la licitație cu strigare din 30 aprilie

2004 prin care a fost vândut de către Comisia de licitație setul AN-002 și procurat de

către Veaceslav Tocan cu prețul de 17 850 de lei, cu înregistrarea dreptului de

proprietate după el, în registrul bunurilor imobile.

Prin hotărârea din 08 decembrie 2018 a Judecătoriei Soroca, sediul Florești s-a

admis cererea de chemare în judecată înaintată de Veaceslav Tocan către Agenția

Servicii Publice privind recunoașterea dreptului de proprietate.

S-a recunoscut dreptul de proprietate asupra bunurilor imobile:

- construcție de bază cu număr cadastral xxx, cu suprafața de 121,9 m2;

- garaj cu număr cadastral xxx, cu suprafața de 49,8 m2;

- construcție de bază cu număr cadastral xxx, cu suprafața de 121,3 m2,

amplasate în s. Ghindești, r-nul Florești, procurate de către Veaceslav Tocan,

la licitația cu strigare din 30 aprilie 2004, bunuri vândute de către Comisia de

licitație setul AN-002 în procesul de insolvabilitate a SRL „Ghindești-AF”.

Prin decizia din 22 august 2019 a Curții de Apel Bălți s-a admis apelul declarat

de IP „Agenția Servicii Publice”.

S-a casat hotărîrea din 08 decembrie 2018 a Judecătoriei Soroca, sediul Florești și

s-a emis o hotărâre nouă prin care s-a respins cererea de chemare în judecată depusă

de Veaceslav Tocan împotriva Agenției Servicii Publice cu privire la recunoașterea

dreptului de proprietate.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că la emiterea hotărîrii instanța

nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele importante pentru soluționarea

pricinii, iar normele de drept material și procedural au fost aplicate eronat, ceea ce

potrivit prevederilor art. 386 alin. (1) lit. a), d) Cod de procedură civilă, este temei de

casare a hotărârii.

A stabilit că potrivit materialelor cauzei, reclamantul Veaceslav Tocan solicită

recunoașterea dreptului de proprietate asupra bunurilor ce au fost procurate la licitația

cu strigare din 30 aprilie 2004, bunuri vândute de către Comisia de licitație setul AN-

002 în procesul de insolvabilitate a SRL „Ghindești-AF”.

Astfel, vânzător al bunurilor se prezumă SRL „Ghindești-AF” care la acel

moment se afla în insolvabilitate, respectiv la momentul intentării procesului, Agenția

Servicii Publice nu poate fi prezumată ca subiect al raportului material litigios or, nu

s-au contestat acțiunile sau inacțiunile ei. Reieșind din normele legale, raportate la

materialele cauzei, Colegiul civil a constatat că acțiunea urmează a fi respinsă ca

înaintată față de un pârât necorespunzător.

2

La 27 noiembrie 2019 Veaceslav Tocan a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii

primei instanțe.

În motivarea recursului a indicat că, instanța de apel nu a elucidat toate

circumstanțele cauzei și nu a aplicat normele de drept ce guvernează cauza dată.

A specificat că instanța de apel nu a dat nici o apreciere faptului că la data de 30

aprilie 2004, dânsul a procurat bunurile în cauză cu prețul de 17 850 de lei, achitând

inițial acontul în mărime de 1700 de lei, iar ulterior restul sumei de 16 150 de lei. Astfel a

realizat pe deplin condițiile unei tranzacții de vânzare-cumpărare a bunurilor și a achitat

în decurs de 10 zile suma de 16 150 de lei, fapt confirmat prin chitanța nr. 7 din 06 mai

2004, urmând a se încheia contractul de vânzare-cumpărare, care însă nu s-a perfectat

doar în formă scrisă deoarece i se spunea că urma să-l încheie cu directorul întreprinderii,

ba cu administratorul procedurii de insolvabilitate.

A susținut că instanța de apel nu a ținut cont că cererea de chemare în judecată a fost

depusă prin prisma prevederilor art. 208, 210 Cod civil.

A indicat că calitatea Agenției Servicii Publice de pârât nu-i creează niște premise

nefaste ultimii, acesteia revenindu-i doar rolul de înregistrare a unui sau altui bun în

temeiul actelor justificative, inclusiv hotărârea judecătorească de recunoaștere a dreptului

de proprietate.

A menționat că vânzarea la licitație are specificul său, care face excepție de la regula

neconfirmării tranzacției prin proba cu martori, care de altfel este admisă, or art. 813 Cod

civil atestă că în cazul vânzării la licitație se admite proba cu martori, la caz fiind un

înscris și anume procesul-verbal cu privire la rezultate vânzării la licitație cu nr. 01, care

face proba vânzării, iar chitanțele de plată a acontului și a sumei suplimentare atestă și

executarea de către o parte și anume de către el a tuturor clauzelor contractului de

vânzare-cumpărare, mai ales că și din partea comisiei de licitație au fost executate

majoritatea obligațiilor cu excepția întocmirii în comun a însuși formei scrise a

contractului de vânzare-cumpărare, cerință care la moment este imposibil de executat,

întrucât întreprinderea SRL „Ghindești-AF” din 20 februarie 2006 a fost radiată din

Registrul de stat al persoanelor juridice și orice activitate, acțiuni pe seama sau în

interesul ei este imposibil de executat, decât pe cale judecătorească în vederea confirmării

tranzacției de vânzare-cumpărare.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel.

Materialele dosarului atestă faptul că decizia din 22 august 2019 a Curții de Apel

Bălți a fost expediată pentru cunoștință participanților la proces la 24 septembrie 2019

(f.d. 112) și recepționată de către părți la 27 septembrie 2019 (f.d. 113, 114).

Prin urmare, recursul declarat de către Veaceslav Tocan la 27 noiembrie 2019 se

consideră a fi depus în termenul prevăzut de lege.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Cod de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului,

dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul

neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în

lipsa acesteia.

În conformitate cu art. 439 alin. (3) Cod de procedură civilă, judecătorul

raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și face

3

un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2).

La 14 ianuarie 2020 de către IP „Agenția Servicii Publice” a fost depusă

referință prin care a solicitat declararea recursului ca fiind inadmisibil.

Examinând admisibilitatea recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Veaceslav Tocan, este

inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 Cod de procedură civilă, părțile și alți participanți la

proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvîrșirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în

care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Veaceslav Tocan, nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură

civilă.

Or, argumentele invocate în recurs se referă la dezacordul recurentului cu soluția

pronunțată de către instanțele ierarhic inferioare și nu redă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu

constituie temei de casare a deciziei recurate și urmează a fi respinse.

4

Aderent, recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege,

condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implicând determinarea greșelilor

imputate instanțelor inferioare, o minimă argumentare a criticii în drept, precum și

indicarea probelor pe care se bazează.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității constă în verificarea

faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432

alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei se precizează că, în contextul normelor procedurale din

Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța de recurs nu

verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța

atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și

concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă din

recursul declarat nu rezultă încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

Distinct de cele relatate, se reiterează că conform jurisprudenței Curții Europene

a Drepturilor Omului, recursurile trebuie să fie efective, adică să dispună de puterea

de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell c. Irlandei, decizia cu

privire la admisibilitate din 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în

prezenta cauză sunt similare celor indicate în procesul judecării asupra cărora instanța

de apel s-a pronunțat deja în modul corespunzător.

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de Veaceslav Tocan.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Veaceslav Tocan.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

5