2ra-645/20 — cu privire la constatarea nesolutionarii in termen legal a cererilor de incetare a actiunilor ilegale, anularea ordinelor de plata, obligarea operarii in evidenta contabila a lipsei datoriilor si repararea prejudiciului moral

2ra-645/20 — cu privire la constatarea nesolutionarii in termen legal a cererilor de incetare a actiunilor ilegale, anularea ordinelor de plata, obligarea operarii in evidenta contabila a lipsei datoriilor si repararea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 2ra-645/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău sediul Rîșcani (jud. C. Vârlan)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. M. Guzun, L. Pruteanu, V. Buhnaci)

ÎNCHEIERE

13 mai 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Galina Stratulat

Nicolae Craiu

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Elena

Labliuc, reprezentată în bază de procură de către Serghei Labliuc

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Elenei Labliuc

împotriva CCL nr. 145 și Societății pe Acțiuni „Termoelectrica” cu privire la

constatarea nesoluționării în termen legal a cererilor de încetare a acțiunilor

ilegale, anularea ordinelor de plată, obligarea operării în evidența contabilă a

lipsei datoriilor și repararea prejudiciului moral

împotriva deciziei din 8 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin

care a fost respins apelul declarat de Elena Labliuc și Milea Labliuc și menținută

hotărârea din 30 noiembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani, prin

care acțiunea a fost respinsă

constată:

La 25 aprilie 2016, Elena Labliuc a depus cerere de chemare în judecată

împotriva CCL nr. 145 și SA „Termoelectrica” cu privire la constatarea

nesoluționării în termen legal a cererilor de încetare a acțiunilor ilegale, anularea

ordinelor de plată, obligarea operării în evidența contabilă a lipsei datoriilor și

repararea prejudiciului moral

În motivarea acțiunii a invocat că prin hotărârea din 23 aprilie 2009 a

Judecătoria Rîșcani mun. Chișinău, a fost încasată din contul ei datoria în

mărime de 2 566,73 de lei.

A remarcat că, deși nu a fost de acord cu hotărârea pronunțată, nu a

atacat-o cu apel, fiind indusă în eroare de administrația CCL nr. 145, care îi

promitea recalcularea datoriei, însă, care nu și-a îndeplinit promisiunile.

1

A comunicat că, începând cu luna octombrie 2010 și până în prezent, a

achitat pentru energia termică furnizată, în baza fiecărui ordin de plată concret

pentru perioada calculată.

Totodată, CCL nr. 145 până în prezent nu s-a folosit de dreptul său de

creditor, ce rezultă din hotărârea din 23 aprilie 2009 a Judecătoria Rîșcani

mun. Chișinău cu privire la încasarea datoriei în mărime de 2 566,73 de lei, nu a

cerut instanței de judecată eliberarea titlului executoriu și nu l-a prezentat spre

executare.

Astfel, creditorul CCL nr. 145 și-a pierdut dreptul de a recurge la

executare silită a pretinsei datorii în mărime de 2 566,73 de lei.

Pasivitatea în cauză a pârâtului a adus la imposibilitatea executării

hotărârii judecătorești menționate, dat fiind faptul prescrierii executării.

A evidențiat că până în prezent CCL nr. 145 îi expediază ordinele de

plată, în care figurează suma datoriei în mărime 11 835,17 de lei, în care este

inclusă suma de 8 431,63 de lei, recunoscută ca inexistentă în baza hotărârii din

23 aprilie 2009 a Judecătoria Rîșcani mun. Chișinău, precum și suma de

3 403,54 de lei care nu este pasibilă de încasare din cauza expirării termenului

de prescripție extinctivă conform art. 267 Cod civil și a termenului de executare

silită a unei hotărâri judecătorești conform art. 16 alin. (1) Cod de executare.

Așadar, prin ignorarea prevederilor legislației în vigoare referitoare la

obligativitatea hotărârilor judecătorești și termenele legale de prescripție, a

considerat că CCL nr. 145 îi încalcă drepturile și interesele legitime.

A mai notat că administrația publică locală a mun. Chișinău nu acordă

compensațiile pentru energie termică persoanelor, ce au datorii la achitarea

acesteia.

Prin urmare, reflectând în documentația de evidentă contabilă a CCL

nr. 145 a datelor eronate, pârâtul îi creează împiedimente nejustificate pentru

beneficiere de compensare.

A precizat că, deoarece pe parcursul discuțiilor purtate cu administrația

CCL nr. 145 în vederea soluționării divergențelor descrise, cooperativă se

justifica prin cerințele creditorului său SA „Termocom”, dânsa s-a adresat de

câteva ori către SA „Termocom” pentru soluționarea problemei.

Prin scrisoare nr. 79/2670 din 30 aprilie 2013, SA „Termocom” i-a

răspuns că soluționarea problemei privind corectarea sumei datoriei cerute

nejustificat este de competența CCL nr. 145.

Ulterior, între SA „Termoelectrica”, în calitate de succesor în drepturi a

SA „Termocom” și CCL nr. 145, în scopul prelucrării și distribuirii calculelor

pentru serviciile de termoficare prestate, a fost încheiat acordul nr. 145 din

21 octombrie 2008 de prestare a serviciilor la distribuirea plăților pentru energie

termică pe apartamente și perfectarea bonurilor de plată.

A comunicat că, nefiind de acord cu calcularea pretinsă nejustificată a

datoriei sale pentru energie termică, care parțial este inexistentă, fiind achitată,

fapt confirmat prin hotărârărea definitivă și irevocabilă din 23 aprilie 2009 a

2

Judecătoria Rîșcani mun. Chișinău, iar parțial este prescrisă, s-a adresat pârâților

cu o cerere prealabilă, prin care a solicitat refletarea în contabilitatea CCL

nr. 145 a faptului lipsei datoriilor față de cooperativă în mărime de 11 835,17 de

lei, reflectarea în contabilitatea SA „Termoelectrica” a faptului diminuării

datoriilor CCL nr. 145 pentru agent termic în mărime de 11 835,17 de lei,

anularea ordinelor de plată, întocmite nejustificat (85 la număr), conform

tabelului 1, încetarea acțiunilor ulterioare de calculare a pretinsei datorii față de

CCL nr. 145 în mărime de 11 835,17 de lei, însă, cererea prealabilă înaintată a

rămas fără răspuns din partea CCL nr. 145, iar SA „Termoelectrica” prin

scrisoarea nr. 79/2105 din 11 aprilie 2016 a refuzat satisfacerea cerințelor cererii

prealabile, comunicând că eliberarea facturilor lunare se efectuează în baza

informației prezentate de către gestionarul fondului locativ, adică CCL nr. 145.

Suplimentar, SA „Termoelectrica” a mai menționat că achitarea datoriei

este posibilă și în cazul prescrierii extinctive a acesteia și imposibilității

executării hotărârii judecătorești de încasare din cauza expirării termenului de

executare silită, fără a explica, cu trimitere la lege, de ce este obligată să achite

datoriile prescrise și nesusceptibile de executare, dacă ea nu dorește să

procedeze în acest mod, iar legea îi acordă dreptul să nu achite datoriile în

cauză.

Și-a întemeiat pretențiile în baza dispozițiilor art. 14 din Legea

contenciosului adininistrtaiv, art. 16 alin. (1) Cod de executare, art. 5 pct. 32

lit. f) Cod fiscal, art. 267 Cod civil.

A solicitat admiterea acțiunii, obligarea CCL nr. 145 de a reflecta în

contabilitatea sa faptul lipsei datoriilor ei față de cooperativă în mărime de

11 835,17 de lei, obligarea SA „Termoelectrica” să diminueze datoriile CCL

nr. 145 pentru agent termic în mărime de 11 835,17 de lei, anularea ordinelor de

plată, întocinite nejustificat de 87 la număr, conform tabeluiui 1, obligarea

pârâtului CCL nr. 145 de a înceta acțiunile ulterioare de calculare a pretinsei

datorii față de CCL nr. 145 în mărime de 11 835,17 de lei, obligarea CCL nr.

145 de a înceta acțiunile ulterioare de calculare a pretinsei datorii față de CCL

nr. 145 în mărime de 11 835,17 de lei, încasarea din contul CCL nr. 145 și SA

„Termoelectrica”, în mod solidar, a prejudiciului moral în mărime de 20 000 de

lei și a cheltuielilor de judecată.

La 24 aprilie 2017, Elena Labliuc a depus cerere de completare a

temeiului acțiunii, extinderea pretențiilor și corectarea tehnică a cerințelor

acțiunii, prin care a solicitat obligarea CCL nr. 145 de a reflecta în contabilitatea

sa faptul lipsei datoriilor ei față de cooperativă în mărime de 11 835,17 de lei,

obligarea SA „Termoelectrica” de a reflecta în contabilitatea sa faptul diminuării

datoriilor CCL nr. 145 pentru agent termic în mărime de 11 835,17 de lei,

anularea ordinelor de plată, întocmite nejustificat de 100 la număr, conform

tabelului nr. 1, obligarea CCL nr. 145 de a înceta acțiunile ulterioare de

calculare a pretinsei datorii a ei față de CCL nr. 145 în mărime de 11 835,17 de

lei, obligarea SA „Termoelectrica” de a înceta acțiunile ulterioare de calculare a

3

pretinsei datorii a ei față de CCL nr. 145 în mărime de 11 835,17 de lei,

încasarea din contul CCL nr. 145 și SA „Termoelectrica”, în mod solidar, a

prejudiciului moral în mărime de 20 000 de lei și a cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 30 noiembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău sediul

Rîșcani, a fost respinsă acțiunea ca nefondată.

Prin decizia din 8 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de Elena Labliuc și Milea Labliuc și menținută hotărârea primei

instanțe.

Prima instanță și instanța de apel au reținut că Elena Labliuc nu a

prezentat probe pertinente și concludente în susținerea cerinței privind obligarea

CCL nr. 145 de a efectua recalculul la plata pentru energia termică, or până la

1 octombrie 2007, facturile emise de către CCL nr. 145 în privința consumului

de energie termică nu au fost contestate, astfel rezultă că consumatorul a

beneficiat integral și complet de acest serviciu.

Astfel, la situația de 1 octombrie 2007, datoria la serviciile comunale a

apartamentului ce aparține reclamantei a constituit suma de 8 431,63 de lei, iar

ulterior la situația din luna aprilie 2014, datoria pentru consumul de energie

termică s-a majorat atingât suma de 11 835,17 de lei.

Cu referire la cerința privind repararea prejudiciului moral, prima instanță

și instanța de apel au evidențiat că Elena Labliuc nu a prezentat nicio probă care

ar adeveri că acesta a suferit un prejudiciu moral în rezultatul indicării în

facturile de plată a datoriei existente pentru agentul termic livrat.

La 10 decembrie 2019, prin intermediul Oficiului Poștal, Elena Labliuc,

reprezentată în bază de procură de către Serghei Labliuc a declarat recurs

împotriva deciziei din 8 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, solicitând

admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel, cu soluționarea problemei

în fond și emiterea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii.

În motivarea recursului a invocat că prin hotărârea din 23 aprilie 2009 a

Judecătoria Rîșcani mun. Chișinău, a fost încasată din contul ei datoria în

mărime de 2 566,73 de lei, însă CCL nr. 145 până în prezent nu s-a folosit de

dreptul său de creditor, ce rezultă din această hotărâre, nu a cerut instanței de

judecată eliberarea titlului executoriu și nu l-a prezentat spre executare, deci și-a

pierdut dreptul de a recurge la executare silită a pretinsei datorii în mărime de

2 566,73 de lei, ceea ce a adus la imposibilitatea executării hotărârii

judecătorești, dat fiind faptul prescrierii executării.

A precizat că până în prezent CCL nr. 145 îi expediază ordinele de plată,

în care figurează suma datoriei în mărime 11 835,17 de lei, în care este este

inclusă suma de 8 431,63 de lei, recunoscută ca inexistentă în baza hotărârii din

23 aprilie 2009 a Judecătoria Rîșcani mun. Chișinău, precum și suma de

3 403,54 de lei care nu este pasibilă de încasare din cauza expirării termenului

de prescripție extinctivă conform art. 267 Cod civil și a termenului de executare

silită a unei hotărâri judecătorești conform art. 16 alin. (1) Cod de executare.

4

A subliniat că din luna ianuarie 2009 și până în prezent, nejustificat i-au

fost expediate un șir de ordine de încasare, iar faptul achitării datoriei termice a

fost confirmat printr-un șir de ordine de plată, care au fost anexate la materialele

dosarului.

Totodată, a evidențiat că, reflectând în documentația de evidență contabilă

a CCL nr. 145 a datelor eronate, ultima îi creează împiedimente nejustificate

pentru beneficiere de compensare.

A considerat că prin ignorarea prevederilor legislației în vigoare

referitoare la obligativitatea hotărârilor judecătorești și termenele legale de

prescripție, CCL nr. 145 îi încalcă drepturile și interesele ei legitime.

La 4 martie 2020, în adresa intimaților CCL nr. 145 și

SA „Termoelectrica” a fost expediată copia cererii de recurs depusă de Elena

Labliuc, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței, fapt ce se

confirmă prin scrisoarea de însoțire anexată la materialele dosarului (f. d. 69

vol. II), fiind recepționată de către SA „Termoelectrica” la 6 martie 2020, ceea

ce se atestă prin avizul de recepție anexat la actele cauzei (f. d. 70 vol. II), iar

corespondența trimisă în adresa CCL nr. 145 a fost returnată de către Oficiul

Poștal cu mențiunea „nereclamat” (f. d. 71).

Până la data stabilită pentru examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului, în adresa Curții Supreme de Justiție nu a parvenit referința prin care

intimații să-și expună poziția față de temeiurile recursului.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost

expediată în adresa părților la 7 noiembrie 2019, fapt ce se confirmă prin

scrisoarea de însoțire (f. d. 47 vol. II), însă careva date care ar confirma

recepționarea acesteia de către recurentă la materialele dosarului lipsesc.

Astfel, se constată că recurenta s-a conformat prevederilor legale și a

declarat recursul la 10 decembrie 2019 în termenul legal.

Examinând temeiurile recursului declarat de Elena Labliuc, reprezentată

în bază de procură de către Serghei Labliuc, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră

recursul drept inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la

proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de

drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care

se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost

încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări

decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în

cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea

5

greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea

probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Elena Labliuc,

reprezentată în bază de procură de către Serghei Labliuc, nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentei cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv

nu constituie temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept

material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și

temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Distinct de aceste constatări, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII CPC, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) CPC, instanța de recurs poate interveni în

materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că

instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 CPC, însă, din recursul

declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de

apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 din Convenția

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale,

că nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes

6

(cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului,

25 februarie 1995, nr. 26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide că recursul

declarat de Elena Labliuc, reprezentată în bază de procură de către Serghei

Labliuc urmează a fi considerat ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Elena Labliuc, reprezentată

în bază de procură de către Serghei Labliuc.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Galina Stratulat

Nicolae Craiu

7