2ra-701/20 — partajarea în natură a bunului imobil

Dosarul nr. 2ra-701/20

Prima instanță: (Judecătoria Hîncești, sediul Central) L. Roic-Botezatu

Instanța de apel: (Curtea de Apel Chișinău) Gr. Dașchevici, A. Panov, L. Bulgac

Î N C H E I E R E

13 mai 2020 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Tacu Andrei,

reprezentat de avocatul Garaba Mihai,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Timotin Valerii,

Timotin Irina, Timotin Ilinca și Timotin Igor împotriva lui Tacu Andrei și Tacu

Ioana cu privire la încetarea proprietății comune pe cote-părți prin partajarea

bunului în natură,

împotriva deciziei din 05 decembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care

s-a respins apelul declarat de Tacu Andrei și Tacu Ioana și s-a menținut hotărârea

din 27 iunie 2019 a Judecătoriei Hîncești, sediul Central,

c o n s t a t ă :

La 25 august 2017, Timotin Valerii, Timotin Irina, Timotin Ilinca și Timotin

Igor au depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Tacu Andrei și Tacu

Ioana cu privire la încetarea proprietății comune pe cote-părți prin partajarea

bunului în natură.

În motivarea acțiunii, Timotin Valerii, Timotin Irina, Timotin Ilinca și

Timotin Igor au menționat că sunt proprietarii pe cote-părți a terenului cu

nr. cadastral XXXXX, situat în satul Bozieni, raionul Hîncești.

Astfel au specificat că dețin cu drept de proprietate 2/3 din terenul menționat

în baza contractului de vânzare-cumpărare din 01 iulie 2008, iar pârâții dețin cu

titlu de proprietate 1/3 cotă-parte din terenul în cauză în baza Titlului de

autentificare a dreptului deținătorului de teren din 13 septembrie 2000.

Reclamanții au reiterat că din cauza acțiunilor pârâților, nu au posibilitate de

a-și exercita dreptul de proprietate.

Reclamanții au solicitat, incluziv prin cererea de completare a cerințelor (f.d.

92) partajarea în natură a bunului imobil – terenul pentru construcții cu

1

nr. cadastral XXXXX, situat în satul Bozieni, raionul Hîncești proporțional cotei

fiecărei părți conform Raportului de expertiză, Varianta II și încasarea sumei de 6

000 lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică.

Prin hotărârea din 27 iunie 2019 a Judecătoriei Hîncești, sediul Central, s-a

admis cererea de chemare în judecată depusă de Timotin Valerii, Timotin Irina,

Timotin Ilinca și Timotin Igor.

S-a partajat în natură terenul cu suprafața de 0,4086 ha cu nr. cadastral

XXXXX, situat în satul Bozieni, raionul Hîncești, prin divizare, conform variantei

II din Raportul de expertiză nr. 044 din 14 decembrie 2018, după cum urmează:

- S-a atribuit lui Timotin Valerii și Timotin Irina sectorul de teren marcat cu

pct. 1-2-3-4-5-6-7-8-9-10-11-12-13-14-15-1 (inclusiv sectorul de teren

amplasat sub partea din construcție deținută), cu suprafața de 1 361,67 de

m.p.;

- S-a atribuit lui Timotin Igor și Timotin Ilinca sectorul de teren marcat cu

pct. 10-11-12-13-14-15-16-17-18-19-20-201-101-10 (inclusiv sectorul de

teren amplasat sub partea din construcție deținută), cu suprafața de

1 361,67 de m.p.;

- S-a atribuit lui Tacu Andrei sectorul de teren marcat cu pct. 4-5-6-7-8-9-

10-101-202-20-21-22-23-4 (inclusiv sectorul de teren amplasat sub partea

din construcție deținută), cu suprafața de 1 361,67 de m.p..

S-a încasat de la Tacu Andrei și Tacu Ioana în mod solidar, în beneficiul lui

Timotin Valerii, Timotin Irina, Timotin Ilinca și Timotin Igor suma de 6 000 lei cu

titlu de cheltuieli de asistență juridică.

S-a încasat de la Tacu Andrei în beneficiul statului suma de 150 de lei cu titlu

de taxă de stat.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță cu referire la circumstanțele cauzei

a reținut că după Tacu Andrei este înregistrată 1/3 cotă-parte din terenul în litigiu,

după Timoti Valerii și Timotin Irina este întregostrată 1/3 cotă-parte, precum și

după Timotin Ilinca și Timotin Igor este înregistrată 1/3 cotă-parte dinterenul în

litigiu.

De asemenea, instanța de fond în vederea identificării unei soluții de

compromis, la cererea părților, a dispus efectuarea unei expertize tehnico-

științifice.

Astfel prin Raportul de Expertiză din 14 decembrie 2018, au fost stabilite

două variante de partajare a terenului cu nr. cadastral XXXXX, situat în satul

Bozieni, raionul Hîncești.

Prin urmare, instanța de fond analizând variantele posibile de partajare, a

conchis că echitabil și legal reprezintă varianta II de partajare descrisă în Raportul

de expertiză.

Prin decizia din 05 decembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins

apelul declarat de Tacu Andrei și Tacu Ioana și s-a menținut hotărârea din 27 iunie

2019 a Judecătoriei Hîncești, sediul Central.

Prin decizia suplimentară a Curții de Apel Chișinău din 12 decembrie 2019,

s-a încasat de la Tacu Andrei și Tacu Ioana în beneficiul lui Timotin Valerii,

2

Timotin Irina, Timotin Ilinca și Timotin Igor suma de 5 000 lei cu titlu de

cheltuieli de asistență juridică.

La 03 martie 2020, Tacu Andrei, reprezentat de avocatul Garaba Mihai a

declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, prin care a solicitat admiterea

recursului, casarea hotărârilor judecătorești cu emiterea unei noi hotărâri, prin care

să fie dispusă partajarea bunului imobil conform variantei I de partajare propusă în

Raportul de expertiză din 14 decembrie 2018.

Recurentul Tacu Andrei, în motivarea recursului a menționat că prin

partajarea bunului imobil propusă în varianta II din Raportul de expertiză din 14

decembrie 2018, se formează un bun imobil care nu va putea fi utilizat confirm

destinației și ale cărui condiții de utilizare vor fi înrăutățite, or, prin Varianta II de

partaj, reclamanții au solicitat să le fie repartizat, inclusiv din teren și din contul

terenului de care la moment se folosește Tacu Andrei și Tacu Ioana și pe care sunt

amplasate construcțiile acestora, iar în rezultat va fi blocată poarta de acces în

propria curte.

Astfel prin partajarea dispusă prin hotărârile contestate, instanțele de judecată

au adus atingere dreptului de proprietate al recurentului prin îngrădirea anumitor

posibilități în exercitarea dreptului său de proprietate.

Totodată, recurentul a reiterat că instanțele inferioare au dispus partajarea

terenului conform variantei II din Raportul de expertiză, deși în ședința de judecată

a instanței de fond a fost de acord cu partajarea terenului conform variantei I.

La 13 martie 2020, instanța de recurs a expediat în adresa intimaților copia

recursului, fiind recepționat de către Tacu Ioana, Timotin Valerii, Timotin Irina,

Timotin Ilinca și Timotin Igor la 17 martie 2020 (f.d. 207-208).

Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs

menționează că, Curtea de Apel Chișinău a emis dispozitivul deciziei la

05 decembrie 2019, însă date referitor la recepționarea de către părți a deciziei

motivate, la materialele cauzei lipsesc.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Recursul a fost declarat la 03 martie 2020, respectiv se consideră depus în

termenul prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a

temeiurilor invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de

judecată instituit în conformitate cu alin. (2).

Examinînd temeiurile recursului completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

3

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din

Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură

civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva

Bulgariei (MC), pct. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate

a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea

statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo

împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai

stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct.

45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept

național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten

v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

4

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Tacu Andrei,

reprezentat de avocatul Garaba Mihai, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și, drept urmare, este

inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Tacu Andrei, reprezentat de

avocatul Garaba Mihai.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

5