2ra-697/20 — repararea prejudiciului material

Dosarul nr. 2ra-697/20

Prima instanță - (Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani) O. Victor

Instanța de apel - (Curtea de Apel Chișinău) A. Danilov, I. Cotruță, I. Secrieru

ÎNCHEIERE

13 mai 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Nicolae Craiu

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului declarat de Dumitru Guriță,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de avocatul

Nicolae Marandici în interesele lui Andrei Vîrlan împotriva lui Dumitru Guriță cu

privire la repararea prejudiciului material și compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 3 decembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 19 iunie 2018, Andrei Vîrlan fiind reprezentat de avocatul Nicolae

Marandici, s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva lui Dumitru Guriță

solicitând încasarea sumei de 10 010 lei cu titlu de prejudiciu material, 311,80 lei cu

titlu de taxă de stat și suma de 5 000 lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică.

În motivarea acțiunii s-a invocat că la 13 aprilie 2017 câinii lui Dumitru Guriță,

aflându-se dezlegați pe teritoriul fabricii de vin din s. Ulmu, r-nul. Ialoveni, au

sfâșiat două capre, 2 iezi de gen masculin, 2 iezi de gen feminin și un berbec care

aparține familiei lui Andrei Vîrlan.

La 19 iulie 2017, prin procesul-verbal cu privire la contravenție nr. 000802,

pârâtul a fost recunoscut vinovat de comiterea contravenției prevăzute de art. 158

alin. (1) din Codul Contravențional - încălcarea regulilor de întreținere a câinilor, nu

a luat măsurile cuvenite în rezultat câinele său lăsat liber pe teritoriul fostei fabrici de

vin situată în s. Ulmu, r-nul. Ialoveni, a sfâșiat un berbec, 2 caprine și 4 iezi.

Prin Decizia nr. 2 din 19 iulie 2017 a Agenției Naționale pentru Siguranța

Alimentelor lui Dumitru Guriță i-a fost aplicată o sancțiune sub formă de amendă în

mărime de 300 lei, pe care a achitat-o în aceiași zi.

Conform informației de la SRL „Social Eco farm Caprinella” o capră matură

mulgătoare costă 1 370 lei, tineret caprin feminin în aprilie 2017 - 1 150 lei, tineret

caprin masculin în aprilie 2017 - 960 lei, berbec matur pentru montă - 3 050 lei.

Prin urmare, familiei Vîrlan i-a fost cauzată o pagubă în sumă de 10 010 lei.

Prin hotărârea din 11 iunie 2019 a Judecătoriei Hîncești, sediul Ialoveni, cererea

de chemare în judecată depusă de avocatul Nicolae Marandici în interesele lui Andrei

Vîrlan împotriva lui Dumitru Guriță cu privire la repararea prejudiciului material și

compensarea cheltuielilor de judecată, s-a respins ca fiind neîntemeiată.

1

La 14 iunie 2019, avocatul Nicolae Marandici în interesele lui Andrei Vîrlan a

declarat apel împotriva hotărârii din 11 iunie 2019 a Judecătoriei Hîncești, sediul

Ialoveni.

Prin decizia din 3 decembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, s-a admis apelul

declarat de avocatul Nicolae Marandici în interesele lui Andrei Vîrlan.

S-a casat integral hotărârea din 11 iunie 2019 a Judecătoriei Hîncești, sediul

Ialoveni și s-a emis o hotărâre nouă prin care:

S-a admis cererea de chemare în judecată înaintată de avocatul Nicolae

Marandici în interesele lui Andrei Vîrlan împotriva lui Dumitru Guriță cu privire la

repararea prejudiciului material și compensarea cheltuielilor de judecată.

S-a încasat de la Dumitru Guriță în beneficiul lui Andrei Vîrlan suma de 10 010

lei cu titlu de prejudiciu material, suma de 537,02 lei cheltuieli de judecată pentru

achitarea taxei de stat în prima instanță și în instanța de apel și suma de 5 000 lei

cheltuieli de judecată pentru asistență juridică.

În motivarea soluției, instanța de apel a concluzionat că cererea de chemare în

judecată este întemeiată și prejudiciul material cauzat de câinele care aparține

pârâtului urmează a fi reparat, or, potrivit procesului-verbal cu privire la contravenție

nr. 000802 din 19 iulie 2017, s-a stabilit că la 13 aprilie 2017, Dumitru Guriță nu și-a

onorat obligațiunile și nu a luat măsurile cuvenite, în rezultat câinele său lăsat liber a

sfâșiat 1 berbec, 2 caprine și 4 iezi care pășunau pe teritoriul fostei fabrici de vin,

situată în s. Ulmu, r-nul. Ialoveni.

La 4 martie 2020, Dumitru Guriță a declarat recurs împotriva deciziei din 3

decembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea

deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului, recurentul a exprimat dezacordul cu decizia contestată,

invocând că este ilegală și emisă cu încălcarea normelor de drept material și

procedural.

Totodată, a menționat că concluziile deciziei contravin circumstanțelor cauzei.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Materialele cauzei atestă că copia deciziei integrale a instanței de apel a fost

expediată participanților la proces la 13 ianuarie 2020 (f.d. 127), iar cererea de recurs

a fost depusă la 4 martie 2020, în termen.

În conformitate cu art. din 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă,

după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

La 13 martie 2020 în adresa intimatului și reprezentantului acestuia a fost

expediată copia cererii de recurs depusă de Dumitru Guriță cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței. Însă, până la data examinării

admisibilității recursului, intimații nu au depus referință, prin care să-și expună

poziția cu privire la recursul declarat.

2

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de

recurs cu temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării cauzei, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei,

dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanța de fond și de apel. Forța atribuită unei probe

sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă se

invocă că instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă, sau în

cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de acces

la instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise [cauza Golder

împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230].

Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin

însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această

privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85).

Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel

(Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor în

fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea

Botten împotriva Norvegiei, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141,

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

3

fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu

privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse, Colegiul consideră că recursul declarat de

Dumitru Guriță nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

din Codul de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Dumitru Guriță.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele ședinței, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Nicolae Craiu

Iurie Bejenaru

4