2ra-568/20 — cu privire la repunerea in termenul legal de atac, anularea ordinului de incetare a constractului individual de munca, restabilirea in functia detinuta, incasarea salariului pentru absenta fortata de la munca, repararea prejudiciului moral

2ra-568/20 — cu privire la repunerea in termenul legal de atac, anularea ordinului de incetare a constractului individual de munca, restabilirea in functia detinuta, incasarea salariului pentru absenta fortata de la munca, repararea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 2ra-568/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău sediul Centru (jud. L. Mitrofan)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. N. Budăi, I. Muruianu, V. Mihaila)

ÎNCHEIERE

8 mai 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Dumitru Mardari

Nicolae Craiu

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Tatiana

Lupei, reprezentată de avocatul Igor Culava

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Tatianei Lupei, reprezentată

de avocatul Igor Culava împotriva Instituției Publice „Agenția Servicii Publice” cu

privire la repunerea în termenul legal de atac, anularea ordinului de încetare a

contractului individual de muncă, restabilirea în funcția deținută, încasarea salariului

pentru absența forțată de la muncă, repararea prejudiciului moral și încasarea

cheltuielilor de judecată

împotriva deciziei din 21 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost respins apelul declarat de Tatiana Lupei, reprezentată de avocatul Igor Culava

și menținută hotărârea din 19 iulie 2019 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru

constată:

La 23 august 2018, Tatiana Lupei, reprezentată de avocatul Igor Culava a

depus cerere de chemare în judecată împotriva IP „Agenția Servicii Publice” cu

privire la repunerea în termenul legal de atac, anularea ordinului de încetare a

contractului individual de muncă, restabilirea în funcția deținută, încasarea salariului

pentru absența forțată de la muncă, repararea prejudiciului moral și încasarea

cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a invocat că la 1 august 2005, a fost încheiat contractul

individual de muncă nr. 667 între ea și ÎS „Registru”, potrivit căruia a fost angajată

în calitate de inspector la Secția evidență și documentare a populației Nisporeni în

cadrul acestei instituții.

Prin acordul suplimentar privind efectuarea unor modificări a contractului

individual de muncă nr. 667/3 din 8 iunie 2016, a menționat că din funcția deținută

în calitate de inspector la Secția evidență și documentare a populației Nisporeni a

1

fost transferată în funcția de inspector superior al Serviciului eliberare a actelor de

identitate Nisporeni al Departamentului acte de identitate.

A comunicat că prin Hotărârea Guvernului cu privire la constituirea Agenției

Servicii Publice nr. 314 din 22 mai 2017, ÎS „Centrul Resurselor Informaționale de

Stat „Registru” a fost reorganizată, prin transformare, în Instituția Publică „Agenția

Servicii Publice” în subordinea Guvernului.

Astfel, prin acordul suplimentar privind efectuarea unor modificări a

contractului individual de muncă nr. 860/17, la 19 iulie 2017 a fost substituită

sintagma ÎS „Registru” cu IP „Agenția Servicii Publice”.

A remarcat că stagiul de muncă luat în cumul cu cel de la întreprinderea

fuzionată prin absorbție constituie 20 ani, 3 luni și 6 zile.

La 19 mai 2018, a fost informată despre emiterea ordinului nr. 855p din

15 mai 2018, fiindu-i adus la cunoștință faptul că este concediată, începând cu

19 mai 2018, pe motivul reducerii statelor de personal.

Ca urmare, la 19 iunie 2018, a depus o cerere prealabilă în adresa IP „Agenția

Servicii Publice” prin care a solicitat anularea ordinului nr. 855p din 15 mai 2018 cu

privire la încetarea contractului individual de muncă și restabilirea la un alt loc de

muncă disponibil în instituția respectivă.

La 11 august 2018, a luat cunoștință cu răspunsul pârâtului nr. 01/L - 534/18

din 3 august 2018, conform căruia, în temeiul art. 183 alin. (1) Codul muncii, în

cadrul evaluării performanțelor salariaților Serviciului eliberare a actelor de

identitate Nisporeni al Departamentului acte de identitate, la aplicarea criteriului

calificării și productivității muncii, s-a constatat că dânsa a dat dovadă de un nivel

mai jos al productivității muncii față de alți angajați.

Având în vedere prevederile art. 355 alin. (1) și (2) Codul muncii, a precizat

că a luat cunoștință cu ordinul cu privire la încetarea contractului individual de

muncă, la 19 mai 2018.

Așadar, un prim motiv de omitere a termenului de prescripție, a fost dorința

ei de a soluționa litigiul pe cale amiabilă, astfel că pe parcursul examinării cererii

prealabile depusă de ea la 19 iunie 2018, a avut speranța că pârâtul îi va oferi o altă

funcție în cadrul IP „Agenția Servicii Publice” Nisporeni și pentru a nu afecta

negativ procesul de negociere și examinare a cererii sale prealabile nu a considerat

necesar de a se adresa în instanța de judecată cu o cerere de chemare în judecată.

Totodată, în cadrul IP „Agenția Servicii Publice” Nisporeni erau locuri de

muncă disponibile la care ea putea fi angajată și deci, avea motive de a fi încrezută

că cererea ei va fi acceptată, având în vedere și faptul că avea un stagiu de muncă

impecabil de 20 ani și reputație ireproșabilă.

Un alt motiv de omitere a termenului de prescripție este factorul financiar,

fiind XXXXX și căsătorită, iar soțul său este șomer și nu are un venit stabil, unica

sursă financiară de existență pentru familia ei a fost salariul retribuit conform

funcției deținute anterior, însă după concediere ea nu mai dispune de surse financiare

suficiente pentru întreținere, cu atât mai mult pentru încheierea unui contract de

asistență juridică cu un avocat.

2

A mai notat că în lunile iunie, iulie și august este perioada estivală în care

majoritatea avocaților erau plecați în concedii, ceea ce la fel a împiedicat-o să

găsească un avocat care să o reprezinte în instanță și să pregătească acțiunea

contencioasă.

Cu referire la prevederile art. 81 alin. (3) Codul muncii, a remarcat că ordinul

nr. 855p din 15 mai 2018 cu privire la încetarea contractului individual de muncă nu

corespunde exigențelor prevăzute de norma legală menționată și anume, actul nu

conține referire la articolul, alineatul, punctul și litera corespunzătoare din lege în

temeiul căreia a fost emis, iar ea a fost concediată.

La fel, ordinul menționat a fost semnat de directorul IP „Agenția Servicii

Publice” la 15 mai 2018, însă a fost adus la cunoștința ei la 19 mai 2018, adică

contrar prevederii art. 81 alin. (3) Codul muncii.

Reieșind din prevederile art. 86 alin. (1) lit. c) și 88 alin. (1) Codul muncii, a

relevat că, deși ordinul de preavizare i-a fost adus la cunoștință la 9 februarie 2018,

pârâtul nu i-a propus în scris un alt loc de muncă în cadrul IP „Agenția Servicii

Publice” Nisporeni.

Astfel, i-a fost încălcat dreptul de a munci la un alt loc de muncă în cadrul

aceleiași instituții.

Contrar prevederilor art. 88 alin. (1) lit. h) Codul muncii, IP „Agenția Servicii

Publice” nu a consultat organul sindical privitor la concedierea ei, ceea ce constituie

o încălcare de procedură de concediere.

Având în vedere prevederile art. 183 alin. (1) și (2) Codul muncii, a subliniat

că dânsa este XXXXX, soțul său este șomer și nu are un venit stabil, până la

atingerea vârstei de pensionare i-au rămas mai puțin de 5 ani, are un stagiu de muncă

de 20 ani, 3 luni și 6 zile - unul din cele mai mari stagii de muncă din cadrul

IP „Agenția Servicii Publice”, ceea ce îi confirmă calificarea înaltă, iar în această

perioadă de timp nu a înregistrat careva abateri disciplinare și a avut reputație

ireproșabilă și calitatea unui specealist bun.

A obiectat că alți angajați cu funcții similare și care activau în cadrul aceleiași

instituții și-au păstrat locul de muncă, deși aveau un stagiu de muncă mult mai mic.

Totodată, a evidențiat că prin emiterea ordinului contestat i-au fost cauzate

suferințe morale, pe care le evaluează la suma de 10 000 de lei și cheltuielile de

asistență juridică în sumă de 6 000 de lei, care vor fi achitate avocatului în caz de

admitere a cererii de chemare în judecată.

Și-a întemeiat pretențiile în baza dispozițiilor art. 81, 86, 88, 90, 183, 354-356

Codul muncii, art. 5, 80, 166, 167 CPC.

A solicitat admiterea acțiunii, repunerea în termenul legal de atac, anularea

ordinului nr. 855p din 15 mai 2018 cu privire la încetarea contractului individual de

muncă, restabilirea ei la locul de muncă și funcția deținută până la concediere sau la

o altă funcție în cadrul aceleiași instituții, încasarea din contul IP „Agenția Servicii

Publice” în beneficiul ei a salariului pentru absența forțată de la muncă, a

cheltuielilor de asistență juridică și a prejudiciului moral cauzat în mărime de 10 000

de lei.

3

Prin încheierea din 20 noiembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru,

a fost respinsă cererea depusă de Tatiana Lupei privind repunerea în termenul de

anulare a ordinului și restabilirea la locul de muncă.

A fost respinsă acțiunea ca tardivă.

Prin decizia din 31 ianuarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost admisă

cererea de recurs depusă de Tatiana Lupei, casată integral încheierea din

20 noiembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru, restituind pricina spre

rejudecare în fond în aceeași instanță, în alt complet.

Pentru a decide astfel, având în vedere prevederile art. 355 Codul muncii,

Curtea de Apel Chișinău a reținut că litigiul individual de muncă se soluționează

numai prin hotărârea instanței judecătorești, supusă contestării prin depunerea

cererii de apel și ulterior, prin recurs, în cazurile prevăzute de Codul de procedură

civilă.

Prin hotărârea din 19 iulie 2019 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru, a fost

respinsă ca neîntemeiată cererea de repunere în dreptul de a contesta ordinul cu

privire la concediere.

A fost respinsă acțiunea ca tardivă.

Prin decizia din 21 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de Tatiana Lupei, reprezentată de avocatul Igor Culava și menținută

hotărârea primei instanțe.

Prima instanță și instanța de apel, reieșind din prevederile art. 355 alin. (1)

lit. a) Codul muncii și având în vedere că Tatiana Lupei a făcut cunoștință cu ordinul

nr. 855p din 15 mai 2018 la data de 19 mai 2018, au reținut că termenul de atac de

3 luni a început să curgă la data de 20 mai 2018 și a expirat la data de 20 august

2018, pe când acțiunea a fost înaintată de Tatiana Lupei în instanța de judecată la

data de 23 august 2018, adică peste termenul de 3 luni stabilit expres de Codul

muncii pentru înaintarea unor asemenea acțiuni, termenul fiind depășit cu 3 zile.

Astfel, instanțele de judecată ierarhic inferioare au concluzionat necesitatea

respingerii cererii depusă de Tatiana Lupei cu privire la repunerea în termenul de

contestare a ordinului de concediere și respectiv, de respingere a acțiunii ca fiind

tardivă, întrucât ultima nejustificat a omis termenul stabilit de Codul muncii în

vederea adresării în instanța de judecată.

Totodată, instanța de apel a evidențiat că legislația în vigoare nu stabilește

procedura prealabilă de soluționare a acestei categorii de litigii, fiind stabilit expres

că divergențele între angajator și salariat referitoare la încetarea contractului

individual de muncă se soluționează de către instanța de judecată.

La 31 ianuarie 2020, Tatiana Lupei, reprezentată de avocatul Igor Culava a

declarat recurs împotriva deciziei din 21 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău,

solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a hotărârii primei instanțe și a

deciziei instanței de apel, repunerea în termenul legal de atac și admiterea integrală

a acțiunii.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată,

considerând-o pasibilă de a fi casată.

4

A remarcat că un motiv de omitere a termenului de prescripție, a fost dorința

ei de a soluționa litigiul pe cale amiabilă, astfel că pe parcursul examinării cererii

prealabile depusă de ea la 19 iunie 2018, a avut speranța că intimatul îi va oferi o

altă funcție în cadrul IP „Agenția Servicii Publice” Nisporeni și pentru a nu afecta

negativ procesul de negociere și examinare a cererii sale nu a considerat necesar de

a se adresa în instanța de judecată cu o cerere de chemare în judecată.

A reiterat recurenta că în cadrul IP „Agenția Servicii Publice” Nisporeni erau

locuri de muncă disponibile la care ea putea fi angajată și deci, avea motive de a fi

încrezută că cererea ei va fi acceptată, având în vedere și faptul că avea un stagiu de

muncă impecabil de 20 ani și reputație ireproșabilă.

Un alt motiv de omitere a termenului de prescripție a fost factorul financiar,

dânsa fiind XXXXX, iar soțul șomer fără un venit stabil, unica sursă financiară de

existență pentru familia ei fiind salariul retribuit conform funcției deținute anterior.

Din lipsa surselor financiare și din faptul că majoritatea avocaților pentru

încheierea unui contract de asistență juridică solicitau achitarea onorariului în avans,

nu a reușit în termen de a încheia un contract de asistență juridică cu un avocat pentru

a depune cererea de chemare în judecată în termenul de prescripție, iar pentru a

pregăti acțiunea personal ea nu are cunoștințele necesare.

A apreciat critic constatările instanței de apel precum că ea avea suficiente

surse financiare pentru a-și angaja un avocat, or nu s-a ținut cont de cheltuielile ei

de trai.

La fel, a menționat că un alt motiv de omitere a termenului de prescripție

constă în faptul că în lunile iunie, iulie și august este perioada estivală în care

majoritatea avocaților erau plecați în concedii, ceea ce la fel a împiedicat-o să

găsească un avocat care să o reprezinte în instanță și să pregătească acțiunea

contencioasă.

A mai evidențiat că intimatul a încălcat grav criteriile de selectare a angajaților

pasibili de concediere menționate de art. 183 alin. (1) și (2) Codul muncii.

La 25 februarie 2020, în adresa intimatei IP „Agenția Servicii Publice” a fost

expediată copia cererii de recurs depusă de Tatiana Lupei, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire

anexată la materialele dosarului (f. d. 235 vol. I), fiind recepționată de către intimată

la 28 februarie 2020, ceea ce se atestă prin avizul de recepție anexat la actele cauzei

(f. d. 249 vol. I).

La 5 martie 2020, IP „Agenția Servicii Publice” a depus referință la recursul

declarat de Tatiana Lupei, solicitând declararea recursului ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede

altfel.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în

adresa părților la 13 decembrie 2019, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire

(f. d. 233 vol. I), însă careva date care ar confirma recepționarea acesteia de către

recurentă la materialele dosarului lipsesc.

5

Astfel, se constată că recurenta s-a conformat prevederilor legale și a declarat

recursul la 31 ianuarie 2020 în termenul legal.

Examinând temeiurile recursului declarat de Tatiana Lupei, reprezentată de

avocatul Igor Culava, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Tatiana Lupei, reprezentată de

avocatul Igor Culava, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2),

(3) și (4) CPC.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentei cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Distinct de aceste constatări, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII CPC, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

6

Prin prisma art. 432 alin. (4) CPC, instanța de recurs poate interveni în materia

probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a

apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a

probelor stabilite în art. 130 CPC, însă, din recursul declarat nu rezultă argumentul

privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 din Convenția

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza

Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie

1995, nr. 26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide că recursul declarat

de Tatiana Lupei, reprezentată de avocatul Igor Culava urmează a fi considerat ca

inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Tatiana Lupei, reprezentată de

avocatul Igor Culava.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Dumitru Mardari

Nicolae Craiu

7