3ra-401/20 — contestarea actelor administrative

3ra-401/20 — contestarea actelor administrative (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 3ra-401/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani (jud: S. Clima)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Bostan, A. Pahopol, V. Negru)

ÎNCHEIERE

08 mai 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Victor Burduh

Nina Vascan

examinând admisibilitatea recursului declarat de executorul judecătoresc Iacob

Miron, reprezentant de avocatul Vitalie Tihon,

în cauza de contencios administrativ la acțiunea depusă de executorul judecătoresc

Iacob Miron împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova privind contestarea

actului administrativ,

împotriva deciziei din 17 decembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care

s-a respins apelul declarat de executorul judecătoresc Iacob Miron împotriva hotărârii

din 21 februarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani,

c o n s t a t ă:

La 14 decembrie 2017 executorul judecătoresc Iacob Miron, a depus cerere de

chemare în judecată în ordinea contenciosului administrativ împotriva Ministerului

Justiției al Republicii Moldova privind contestarea actului administrativ.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că la 08 decembrie 2017 în Monitorul

Oficial al Republicii Moldova a fost publicat ordinul Ministerului Justiției nr. 1042 din

04 decembrie 2017, prin care s-a dispus suspendarea activității sale de executor

judecătoresc pe durata măsurii preventive.

Reclamantul executorul judecătoresc Iacob Miron a susținut că la 13 decembrie

2017, prin intermediul reprezentantului său – avocatul Vitalie Tihon, atât prin poșta

electronică, cât și prin oficiul poștal, a expediat în adresa Ministerului Justiției al

Republicii Moldova o cerere prealabilă, prin care a solicitat anularea ordinului nr. 1042

din 04 decembrie 2017.

Totodată, reclamantul a menționat că în conformitate cu art. 18 alin. (9) din Legea

privind executorii judecătorești nr. 113 din 17 iunie 2010, ordinul privind suspendarea

activității poate fi contestat în modul prevăzut de lege, fără a fi necesară o procedură

1

prealabilă. Respectiv, este în drept să înainteze prezenta acțiune, fără a aștepta

soluționarea cererii sale prealabile.

Reclamantul executorul judecătoresc Iacob Miron a invocat că potrivit pct. 1 din

ordinul contestat, suspendarea activității sale de executor judecătoresc operează pe

durata măsurii preventive. Astfel, conform art. 18 alin. (1) lit. g) din Legea privind

executorii judecătorești, activitatea executorului judecătoresc se suspendă în cazul

aplicării de către instanța de judecată a unei măsuri preventive sub formă de arest

preventiv sau de arest la domiciliu, sau, în cazul în care s-a pronunțat o hotărâre

judecătorească de condamnare la o pedeapsă privativă de libertate în prima instanță

până la terminarea procesului penal, în conformitate cu legislația procesuală penală.

Reclamantul executorul judecătoresc Iacob Miron a notat că în ordinul nr. 1042

din 04 decembrie 2017, pârâtul nu a specificat pe care durată a măsurii preventive se

suspendă activitatea sa în calitate de executor judecătoresc, pe cea sub formă de arest

preventiv sau de arest la domiciliu, depășind în așa mod efectul legal. Or, ordinul

contestat, fiind un act executoriu, trebuia să cuprindă un conținut cert, explicit și

neechivoc, în limitele formulărilor legii. Mai mult ca atât, Ministerul Justiției al

Republicii Moldova nu este organul competent, care este în drept să-i aplice sancțiuni,

această atribuție revenindu-i exclusiv Colegiului disciplinar al executorilor

judecătorești, care acționează pe lângă Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești.

Pe lângă acestea, din dispozițiile pct. 4 din ordinul contestat, rezultă că Ministerul

Justiției al Republicii Moldova în comun cu Uniunea Națională a Executorilor

Judecătorești va efectua controlul asupra activității sale în termen de 10 zile, cu

prezentarea notei informative. A reținut că activitatea sa a fost supusă controlului în

data de 23 februarie 2017.

Reclamantul executorul judecătoresc Iacob Miron a menționat că conform art. 33

alin. (2) din Legea nr. 113 din 17 iunie 2010, supravegherea constă în efectuarea

controalelor asupra activității executorului judecătoresc prin verificarea dosarelor de

executare, ținerii registrelor procedurii de executare, modului de calculare a

cheltuielilor de executare, păstrării documentelor și arhivei, utilizării legăturii

electronice cu registrele prin intermediul rețelei computerizate, respectării orelor de

program. Controlul activității executorului judecătoresc se efectuează o dată la 2 ani.

Activitatea executorului judecătoresc nou-numit este supusă primului control la

expirarea primului an de activitate. Pot fi efectuate controale suplimentare numai dacă

au devenit cunoscute date a căror verificare este necesară. Prin urmare, dispunerea

efectuării de către pârât a controlului asupra activității sale de executor judecătoresc,

contravine normelor imperative ale legii, or, aceasta nu admite derogări, excepții sau

restricționări a regulii privind intervalul între controale.

Reclamantul a solicitat admiterea acțiunii, anularea ordinului Ministerului

Justiției nr. 1042 din 04 decembrie 2017 „Cu privire la suspendarea activității

executorului judecătoresc Miron Iacob”, ca fiind emis ilegal.

Prin hotărârea din 21 februarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani a

fost respinsă ca fiind neîntemeiată cererea de chemare în judecată în ordinea

contenciosului administrativ depusă de executorul judecătoresc Iacob Miron împotriva

Ministerului Justiției al Republicii Moldova privind contestarea actului administrativ

și anularea ordinului Ministerului Justiției nr. 1042 din 04 decembrie 2017.

2

Prin decizia din 27 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul

declarat de executorul judecătoresc Iacob Miron împotriva hotărârii din 21 februarie

2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, în cauza de contencios administrativ la

acțiunea depusă de executorul judecătoresc Iacob Miron împotriva Ministerului

Justiției al Republicii Moldova privind contestarea actului administrativ.

Prin decizia din 12 iunie 2019 a Curții Supreme de Justiție s-a casat integral

decizia din 27 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, în cauza de contencios

administrativ intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Iacob Miron

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la anularea ordinului

de suspendare a activității executorului judecătoresc, cu restituirea cauzei la Curtea de

Apel Chișinău.

Prin decizia din 17 decembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul

declarat de executorul judecătoresc Iacob Miron împotriva hotărârii din 21 februarie

2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, în cauza de contencios administrativ la

acțiunea depusă de executorul judecătoresc Iacob Miron împotriva Ministerului

Justiției al Republicii Moldova privind contestarea actului administrativ.

Pentru a decide astfel, instanțele de judecată ierarhic inferioare și-au motivat

soluțiile de respingere a acțiunii cu referire la prevederile art. 18 alin. (1) lit. g) din

Legea privind executorii judecătorești, care stipulează că activitatea executorului

judecătoresc se suspendă în cazul aplicării de către instanța de judecată a unei măsuri

preventive sub formă de arest preventiv sau de arest la domiciliu sau, în cazul în care

s-a pronunțat o hotărâre judecătorească de condamnare la o pedeapsă privativă de

libertate în prima instanță – până la terminarea procesului penal, în conformitate cu

legislația procesuală penală. Totodată, din dispozițiile alin. (52 ) al art. 18 din Legea

enunțată, rezultă că, în cazul prevăzut la alin. (1) lit. g), suspendarea se dispune prin

ordin al ministrului justiției din oficiu, la demersul motivat al procurorului sau la

cererea Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești.

Instanța de apel a reținut că în speță nu au fost stabilite niciunul din motivele de

nulitate a ordinului Ministerului Justiției nr. 1042 din 04 decembrie 2017 „Cu privire

la suspendarea activității executorului judecătoresc Miron Iacob” prevăzute la art. 26

din Legea contenciosului administrativ. Deși reclamantul a invocat necorespunderea

textului pct. 1 al ordinului contestat cu prevederile art. 18 alin. (1) lit. g) din Legea nr.

113 din 17 iunie 2010, totuși din sensul dispozițiilor alin. (7) al aceluiași articol rezultă

că, reluarea activității suspendate a executorului judecătoresc se face în termen de cel

mult 45 de zile de la decăderea motivelor care au cauzat suspendarea, în baza unei

cereri adresate ministrului justiției. În decursul a 7 zile de la depunerea cererii, ministrul

justiției va emite un ordin privind reînvestirea executorului judecătoresc cu

împuterniciri.

Respectiv, în vederea reluării activității la decăderea motivelor care au determinat

suspendarea activității executorului judecătoresc, se implică procedura de reînvestire

cu împuterniciri, dispusă prin ordinul ministrului justiției, emis la cererea executorului

judecătoresc. În cazul în care temeiurile care au cauzat suspendarea nu mai subzistă,

reluarea activității executorului judecătoresc nu operează de drept, fiind necesară o

procedură preliminară de reînvestire, declanșată la cererea executorului judecătoresc.

Referitor la argumentul reclamantului precum că suspendarea operează pe durata

3

măsurii preventive sub formă de arest preventiv sau arest la domiciliu și ordinul

contestat ar extinde efectele suspendării sau ar leza într-un anume fel drepturile și

interesele sale, instanțele de judecată l-au considerat neîntemeiat, or, forma măsurii

preventive aplicate prin însăși natura sa, nu influențează durata sau efectele suspendării

dispuse în temeiul art. 18 alin. (1) lit. g) din Legea privind executorii judecătorești nr.

113 din 17 iunie 2010.

Instanța de apel a reținut că din scrisoaera nr. 67 din 23 ianuarie 2018 a Uniunii

Naționale a Executorilor Judecătorești rezultă că nu au fost realizate dispozițiile pct. 2,

3 și 4 ale ordinului nr. 1042 din 04 decembrie 2017 al Ministerului Justiției cu privire

la suspendarea activității executorului judecătoresc, cât și prevederile art. 20 din Legea

privind executorii judecătorești nr. 113 din 17 iunie 2010.

Instanța de apel a menționat că la 14 decembrie 2017 a fost emisă dispoziția nr.

84 privind desemnarea executorului judecătoresc care va prelua din gestiunea

executorului judecătoresc Iacob Miron dosarele de lucru, arhiva și registrele deținute,

pentru a asigura continuarea lucrărilor și va gestiona contul curent special al

executorului suspendat. De asemenea, s-a dispus delegarea persoanelor pentru a

participa în data de 26 decembrie 2017 la procedurile aferente transmiterii dosarelor,

iar prin dispoziția nr. 83 s-a dispus efectuarea în data de 21 decembrie 2017 a

controlului la biroul executorului judecătoresc Iacob Miron. După cum au constatat

instanțele de judecată nici una din acțiunile indicate în normele de drept citate și în

ordinul contestat nu au fost realizate de către reclamant din motivul lipsei cooperări, și

nici controlul comun al Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești și al Ministrului

Justiției, fixat pentru data 21 decembrie 2017 nu a putut fi realizat, deoarece biroul

executorului judecătoresc Iacob Miron era încuiat, în pofida faptului că acestuia i-a fost

comunicată dispoziția de numire a controlului. Pe lângă acestea, dosarele de executare,

arhiva biroului și dreptul de a gestiona mijloacele bănești aflate în contul curent special

al executorului judecătoresc Iacob Miron nu au fost transmise către executorul

desemnat pentru preluarea acestora.

La 16 ianuarie 2020, executorul judecătoresc Iacob Miron, reprezentant de

avocatul Vitalie Tihon, a depus prin intermediul oficiului poștal, recurs nemotivat

împotriva decizii instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei

instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei hotărâri noi de admitere

a acțiunii depuse de executorul judecătoresc Iacob Miron.

La 17 ianuarie 2020, executorul judecătoresc Iacob Miron, reprezentant de

avocatul Vitalie Tihon, a depus prin intermediul poștei electronice cerere de recurs

împotriva decizii instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei

instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei hotărâri noi de admitere

a acțiunii depuse de executorul judecătoresc Iacob Miron.

În motivarea recursului recurentul a invocat ilegalitatea și netemeinicia deciziei

instanței de apel, declarând că Curtea de Apel Chișinău a examinat superficial prezenta

speță, cu interpretarea eronată a normelor de drept material.

Recurentul a menționat că instanța de apel nu a ținut cont de faptul că procedura

de suspendare a activității executorului judecătoresc a fost efectuată cu încălcarea

competenței, or, sancțiunile disciplinare sub formă de suspendare a activității

executorului judecătoresc pe un termen de la o lună până la 6 luni, sunt aplicate prin

4

decizia Colegiului disciplinar a Uniunii Naționale a Executorilor Judecătoreștii, fapt

prevăzut la art. 24 Legea privind executorii judecătorești nr. 113 din 17 iunie 2010.

Intimatul Ministerul Justiției al Republicii Moldova nu și-a valorificat dreptul de

a depune referință la recursul depus de executorul judecătoresc Iacob Miron, deși după

cum rezultă din avizul de primire, anexat la materialele cauzei, la data de 14 februarie

2020 a recepționat copia cererii de recurs depuse de executorul judecătoresc Iacob

Miron (f.d. 34, vol. II).

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție reține că prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018, a fost adoptat Codul administrativ

al Republicii Moldova. În conformitate cu art. 257 alin. (1) din Codul administrativ,

prezentul cod a intrat în vigoare la 01 aprilie 2019.

În conformitate cu art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de

contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor

examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform prevederilor

prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în contenciosul

administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până la intrarea în vigoare a

prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica corespunzător pentru

procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a încheierilor judecătorești.

Astfel, din sensul normei de drept enunțate urmează că legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale. Decizia instanței de apel

a fost pronunțată după intrarea în vigoare a Codului administrativ.

Prin urmare, legalitatea procedurilor care au urmat după punerea în aplicare a

Codului administrativ se va verifica prin prisma Codului administrativ.

Conform art. 245 alin. (1) din Codul administrativ, recursul se depune la instanța

de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea

nu stabilește un termen mai mic.

Luând în considerare că recurentul executorul judecătoresc Iacob Miron la data

de 04 februarie 2020 a recepționat decizia din 17 decembrie 2019 a Curții de Apel

Chișinău (f.d. 30, vol. II), completul ajunge la concluzia că recurentul executorul

judecătoresc Iacob Miron, reprezentat de avocatul Vitalie Tihon, depunând recursurile

la 16 ianuarie 2020, 17 ianuarie 2020 s-a conformat prevederilor legale, încadrându-se

în termenul de depunere a recursului prevăzut de art. 245 alin. (1) din Codul

administrativ.

Astfel, examinând temeiurile recursului declarat de executorul judecătoresc

Iacob Miron, reprezentat de avocatul Vitalie Tihon, în raport cu materialele cauzei de

contencios administrativ, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil.

Verificând motivele de casare, invocate în recurs, completul Colegiului atestă că

executorul judecătoresc Iacob Miron, reprezentat de avocatul Vitalie Tihon a indicat

argumente ce țin de dezacordul său cu felul în care instanța de apel a apreciat

înscrisurile probatorii și a constatat circumstanțele cauzei. Nu pot fi reținute ca temei

de admisibilitate aceste argumente, deoarece țin de reaprecierea probelor, fapt

inadmisibil în recurs.

5

Conform regulilor din Secțiunea a 2-a din Capitolul XXXVIII din Codul de

procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

Recursul exercitat conform secțiunii a 2-a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procesual, verificându-se doar legalitatea deciziei, nu

și temeinicia ei în fapt.

Astfel, completul Colegiului constată că argumentele invocate în recursul

executorului judecătoresc Iacob Miron, reprezentat de avocatul Vitalie Tihon nu pot

constitui temei de casare a deciziei recurate, or acesta nu se încadrează în cele expres

stabilite la art. 432, alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Totodată, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, recursul

trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în

cerere. La fel, recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de

lucruri, pe când în recursul declarat de executorul judecătoresc Iacob Miron,

reprezentat de avocatul Vitalie Tihon asemenea aspecte nu se regăsesc.

În speță, completul Colegiului menționează că recursul în cauză conține obiecții

de fapt și de drept care deja au fost studiate și verificate de către instanța de apel,

primind o apreciere corespunzătoare.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la

soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul în

care acest drept este garantat de art. 6 alin. (1) din Convenția pentru apărarea drepturilor

omului și a libertăților fundamentale.

Drept urmare, se reține că argumentele invocate de către recurentă nu pot

constitui temei de admisibilitate a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procesual,

așa cum formal invocă executorul judecătoresc Iacob Miron, reprezentat de avocatul

Vitalie Tihon și, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

6

În astfel de circumstanțe, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de

executorul judecătoresc Iacob Miron, reprezentat de avocatul Vitalie Tihon,

inadmisibil.

În conformitate cu art.193, 195, 230 și 258 alin.(3) din Codul administrativ,

precum și art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Recursul declarat de executorul judecătoresc Iacob Miron, reprezentat de

avocatul Vitalie Tihon se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Victor Burduh

Nina Vascan

7