2rac-100/20 — incasarea economiilor fara justă cauza

2rac-100/20 — incasarea economiilor fara justă cauza (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 2rac-100/2020

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul central (jud. V. Guțan)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. M. Anton, V. Cotorobai, I. Țurcan)

ÎNCHEIERE

08 mai 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Societatea

cu răspundere limitată „Sharp Cliff Invest”,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu

răspundere limitată „Sharp Cliff Invest” împotriva Consiliului municipal Chișinău,

intervenient accesoriu Direcția Educație, Tineret și Sport sectorul Rîșcani cu privire

la încasarea economiilor fără justă cauză și a cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 21 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care

au fost admise apelurile declarate de Consiliul municipal Chișinău și Direcția

Educație, Tineret și Sport sectorul Rîșcani, a fost casată hotărârea din 01 aprilie

2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul central cu emiterea unei noi hotărâri de

respingere a acțiunii,

c o n s t a t ă:

La 03 aprilie 2017 SRL „Sharp Cliff Invest” a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Consiliului municipal Chișinău, intervenient accesoriu Direcția

Educație, Tineret și Sport sectorul Rîșcani cu privire la încasarea economiilor fără

justă cauză și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că este proprietarul bunului imobil:

construcțiile cu 2 blocuri separate și cu 2 etaje cu suprafață totală de 2649,3 m2 și a

terenului aferent cu suprafață totală de 1,037 ha, situat în mun. Chișinău, sect.

Rîșcani, xxxxx.

Conform contractului de locațiune nr. 1 din 01 aprilie 2016, încheiat între SRL

„Sharp Cliff Invest”, Consiliul mun. Chișinău și Direcția Educație, Tineret și Sport

sectorul Rîșcani, construcțiile cu 2 blocuri separate și cu 2 etaje cu suprafață totală

de 2649,3 m2 și terenul aferent cu suprafața totală de l,037ha au fost date în

locațiune, pentru a fi folosite de către instituția municipală „Grădinița pentru copii

nr. 5”.

A invocat reclamanta că potrivit pct. 2.1. din contractul de locațiune nr. 1 din

01 aprilie 2016 spațiul indicat supra, a fost închiriat pe perioada din 01 aprilie 2016

pînă la 31 decembrie 2016.

A menționat că contractul de locațiune a fost încheiat pe termen scurt cu

stabilirea unei chirii sub limită medie de piață, cu condiția executării precise a

obligațiilor contractuale de către Consiliul mun. Chișinău, dar și cu condiția unui

schimb de bunuri imobile care urma să fie propus de ultimul, prin care

reclamantului urma să-i fie transmise în proprietate, bunuri imobile cu valoare

echivalentă bunului imobil din xxxxx, mun. Chișinău, folosit de pârât.

A susținut că pîrîtul nu a respectat condițiile inițiale stipulate conform

contractului de locațiune nr. 1 din 01 aprilie 2016, fiind admise întîrzieri la plata

chiriei, dar și nici nu a propus careva modalități de schimb a imobilelor, motiv din

care, înainte de expirarea termenului locațiunii.

SRL „Sharp Cliff Invest” s-a adresat cu un șir de scrisori către Consiliul mun.

Chișinău, solicitînd stabilirea condițiilor pentru încheierea unui nou contract de

locațiune a imobilului vizat, începînd cu 01 ianuarie 2017 sau efectuarea unui

schimb de bunuri imobile între SRL „Sharp Cliff Invest” și Consiliul mun.

Chișinău.

A invocat reclamanta că, urmare a ignorării de către Consiliul mun. Chișinău a

cererilor pentru stabilirea condițiilor de încheiere a unui nou contract de locațiune a

imobilului vizat, și/sau efectuarea unui schimb de bunuri imobile, primul, prin

scrisoarea nr. 6 din 30 noiembrie 2016, a formulat ofertă pentru locațiunea

imobilului din xxxxx, mun. Chișinău, pe perioada 01 ianuarie 2017 – 31 decembrie

2017, înaintînd spre semnare proiectul contractului de locațiune, stabilind chiria

contractuală reieșind din prețul mediu de piață, stabilit în baza raportului de

evaluare din 21 martie 2016, întocmit de către evaluatorul specializat SC „Lvovschi

& CO” SRL, care a constituit suma de 2653039 de lei anual sau 221087 de lei lunar.

Prin răspunsul nr. 07-11/380 din 07 decembrie 2016, Consiliul mun. Chișinău

a refuzat să semneze un nou contract de locațiune pentru anul 2017. Prin urmare,

părțile nu au ajuns la un acord cu privire la locațiunea bunului pe anul 2017.

A menționat că, în situația în care termenul contractului de locațiune nr. 1 din

01 aprilie 2016, a expirat la 31 decembrie 2016, iar reclamantul a notificat pîrîtul că

nu este de acord să prelungească locațiunea în condițiile contractului existent,

părțile neajungînd la noile condiții de locațiune, începînd cu 01 ianuarie 2017,

Consiliul mun. Chișinău a rămas în posesia nelegitimă a bunului imobil din str.

xxxxx, mun. Chișinău, neachitînd absolut nimic pentru locațiunea imobilului, dar și

nerestituind imobilul în posesia proprietarului.

A invocat reclamanta că, datoria Consiliului municipal Chișinău față de SRL

„Sharp Cliff Invest” este constituită din suma economisită fără justă cauză pentru

folosința imobilului din xxxxx, mun. Chișinău pentru perioada din ianuarie 2017 și

până în octombrie 2018, echivalîndu-se astfel la suma totală de 4863914 lei.

Totodată, a conchis reclamanta că, prin reclamația nr. 14 din 27 februarie 2017,

înaintată în adresa Consiliului mun. Chișinău, pe lângă achitarea datoriei pentru

chirie, pentru luna decembrie 2016 în mărime de 76676,14 lei, s-a solicitat

semnarea unui nou contract de locațiune pentru anul 2017, cu stabilirea plății pentru

chirie în sumă de 221087 de lei lunar (conform raportului de evaluare din 21 martie

2016 întocmit de către evaluatorul specializat SC „Lvovschi & CO” SRL sau în

cazul imposibilității - eliberarea imobilului din str. Bogdan Voievod 4/2, mun.

Chișinău, ori oferirea bunurilor imobile pentru efectuarea schimbului. Cu titlu de

răspuns la reclamația înaintată, reclamanta a fost informat că s-a achitat doar datoria

din anul 2016 în sumă de 76676,14 lei, pârâtul propunând semnarea unui nou

contract pentru anul 2017 în condițiile contractului de locațiune din anul 2016.

2

A considerat reclamanta că, stabilirea unei chirii în condițiile contractului de

locațiune din anul 2016, este vădit dezavantajoasă pentru reclamant, ceea ce denotă

imposibilitatea pârâtului de a soluționa litigiu apărut pe cale amiabilă.

A solicitat SRL „Sharp Cliff Invest” încasarea din contul bugetului municipal

suma economisită fără justă cauză pentru folosința imobilului din str. xxxx, mun.

Chișinău pentru perioada ianuarie 2017 - octombrie 2018 în mărime de 4863914 lei,

precum și încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 01 aprilie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul central, a fost

admisă acțiunea depusă de SRL „Sharp Cliff Invest”, a fost încasată de la Consiliul

mun. Chișinău în beneficiul SRL „Sharp Cliff Invest”, suma economisită fără justă

cauză în mărime de 4863914 lei și cheltuielile de judecată suportate cu titlu de plată

a taxei de stat în mărime de 50000 de lei.

La 10 aprilie 2019 și la 09 august 2019, Direcția Educație, Tineret și Sport

sect. Rîșcani, și respectiv la 16 aprilie 2019 și la 26 iunie 2019 Consiliul mun.

Chișinău au declarat apel împotriva hotărârii primei instanțe, prin care au solicitat

casarea hotărârii contestate și emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.

Prin decizia din 21 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău au fost admise

apelurile declarate de Consiliul municipal Chișinău și Direcția Educație, Tineret și

Sport sectorul Rîșcani, a fost casată hotărârea din 01 aprilie 2019 a Judecătoriei

Chișinău, sediul central și a fost emisă o nouă hotărâre de respingere a acțiunii.

Pentru a decide astfel, instanța de apel s-a bazat pe prevederile art. 1389, 512

alin. (1), 514, 666 alin. (1), 199, 210 alin.(1) Codul civil și a stabilit că din actele

cauzei nu se confirmă faptul îmbogățirii fără justă cauză de către Consiliul mun.

Chișinău. Or, obligația unei persoane de a-i restitui acesteia o prestație bănească de

care a beneficiat, reiese dintr-un act juridic încheiat conform legislației în vigoare.

Instanța de apel a conchis că apariția unui raport juridic între părți în urma

obligării reciproce de a da și a lua cu împrumut rezultă din definiția contractului,

conform art. 666 alin. (1) Codul civil, conform căruia acesta constituie actul de

voință realizat între două sau mai multe persoane prin care se stabilesc, se modifică

sau se sting raporturi juridice.

În acest sens, Colegiul civil al instanței de apel a menționat că la baza înaintării

pretențiilor în prima instanță, SRL „Sharp Cliff Invest” a pus contractul de locațiune

nr. 1 din 01 aprilie 2016, încheiat între SRL „Sharp Cliff Invest”, Consiliul mun.

Chișinău și Direcția Educație, Tineret și Sport sectorul Rîșcani.

Cu toate acestea, instanța de apel a reținut că înscrisurile menționate supra, nu

îmbracă forma unui act care ar obliga Consiliul mun. Chișinău să-i restituie lui SRL

„Sharp Cliff Invest”, careva sume bănești, transferate neîntemeiat și de care aceasta

din urmă ar fi beneficiat ilegal.

Respectiv, dat fiind faptul că o înțelegere dintre SRL „Sharp Cliff Invest” și

Consiliul mun. Chișinău privind restituirea cărorva sume transferate fără temei,

poate fi confirmată doar prin înscrisuri întocmite în ordinea stabilită de lege, însă

din conținutul probelor administrate la caz, nu se regăsesc asemenea acte.

Astfel, instanța de apel a apreciat critic argumentele SRL „Sharp Cliff Invest”,

privind îmbogățirea fără justă cauză a Consiliului mun. Chișinău în urma

neîndeplinirii condițiilor contractului de locațiune, or, pentru ca îmbogățirea fără

justă cauză să dea naștere raportului juridic de obligații și acțiunea în restituire să fie

admisă, este necesară îndeplinirea anumitor condiții.

3

În consecință, luând în considerație circumstanțele de fapt constatate și

normele de drept reținute supra, Colegiul civil al instanței de apel a ajuns la

concluzia casării hotărârii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri de

respingere a acțiunii depuse de SRL „Sharp Cliff Invest”.

La 18 februarie 2020 SRL „Sharp Cliff Invest” a declarat recurs împotriva

deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței

de apel cu menținerea hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului a indicat că, nu este de acord cu decizia instanței de

apel deoarece a fost emisă cu aplicarea și interpretarea eronată a normelor de drept

material, cu aprecierea arbitrară a probelor dosarului.

A susținut că raporturile juridice litigioase între părți au natură extra

contractuală, iar obligațiile ce au apărut în urma folosirii și posesiei unui bun privat

străin de către unitățile municipale se încadrează perfect în ipoteza art. 1389 Codul

civil, în redacția la data depunerii acțiunii. Norma menționată prevedea expres că nu

este relevant faptul că dacă îmbogățirea fără justă cauză a avut loc ca rezultat al

comportamentului uneia dintre părți, a unui terț, sau ca urmare a unei cauze

independente de voința lor. Acceptând folosirea unui bun străin fără nici un titlu

juridic de posesie sau folosință, pârâții și-au asumat în mod conștient obligația

legală față de recurent pentru a-i compensa în mod echitabil folosirea bunului dat,

indiferent de faptul ce fel de activitate au desfășurat și dacă au obținut careva

beneficii materiale în urma posesiei realizate. Respectiv, concluzia instanței de apel

cu privire la inaplicabilitatea instituției îmbogățirii fără justă cauză față de cauza

dată este rezultatul interpretărilor arbitrare care denaturează conținutul cert al

normei juridice respective.

A mai susținut că instanța de apel a ignorat și faptul că apelanții în principiu au

recunoscut obligația de a plăti recurentului pentru folosirea imobilului privat, doar

că au susținut că sumele datorate urmează a fi calculate reieșind din ratele Legilor

bugetului pe anul 2017 și 2018, ceea ce constituie dovadă recunoașterii parțiale a

acțiunii.

Prin notificarea din 13 martie 2020, Curtea Supremă de Justiție în conformitate

cu art. 439 alin. (2) CPC a expediat intimaților copia recursului și i-a înștiințat

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia.

La 18 martie 2020, Consiliul mun. Chișinău și Direcția educație, Tineret și

Sport, sect. Rîșcani au recepționat copia recursului, fapt confirmat prin avizele de

recepție a scrisorii, însă nu au depus referință.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Materialele dosarului atestă că decizia Curții de Apel Chișinău a fost expediată

părților la data de 13 ianuarie 2020, dar date care ar confirma recepționarea acesteia

de către recurent la dosar lipsesc.

Astfel, recursul declarat la 18 februarie 2020 de către SRL „Sharp Cliff

Invest”, este în termen.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este

inadmisibil din considerentele ce urmează.

4

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de SRL „Sharp Cliff Invest”, nu

se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Astfel, în sensul dat, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultînd din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu

se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza

Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie

1995, nr.26561/1995).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție ține să menționeze că potrivit jurisprudenței CEDO, recursul

trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în

cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de

lucruri (cauza Asito vs Republica Moldova, 10 iulie 2010, Meyer vs Germania, 22

martie 2016), însă motivele recursului, invocare în speță sunt similare celor invocate

în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

Astfel, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de

SRL „Sharp Cliff Invest”, ca inadmisibil.

5

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a) și 440 alin. (1) Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Societatea cu răspundere limitată „Sharp Cliff Invest” se

consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

6