2rac-86/20 — încasarea sumei

2rac-86/20 — încasarea sumei (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr.2rac-86/20

Prima instanță - Judecătoria Chișinău, sediul Centru ( jud. : V. Puica )

Instanța de Apel - Curtea de Apel Chișinău (jud. : M. Anton, V. Cotorobai, I. Țurcan)

Î N C H E I E R E

8 mai 2020 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului declarat de avocatul Saftiuc Tudor în

interesele Societății cu Răspundere Limitată „Ecosistem Energie”,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Cooperativa

Agroindustrială de Producție „Bacii” împotriva Societății cu Răspundere Limitată

„Ecosistem Energie” cu privire la încasarea datoriei, rezilierea contractului și

evacuarea,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 5 decembrie 2019, prin care s-a

respins apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Ecosistem Energie” și s-a

menținut hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 14 martie 2019,

c o n s t a t ă :

La 22 mai 2017, Cooperativa Agroindustrială de Producție „Bacii” s-a adresat în

instanța de judecată cu o cererea de chemare în judecată concretizată ulterior împotriva

S.R.L „Ecosistem Energie” solicitând încasarea sumei de 214399 lei cu titlu de datorie

contractuală, 37202,25 lei cu titlu de dobânzii de întârziere, 33847,82 lei cu titlul de

penalitate și suma de 2473,80 lei cu titlu de cheltuieli de executare a actelor judiciare,

rezilierea contractului de locațiune nr.1/15 din 15 mai 2015, evacuarea forțată S.R.L

„Ecosistem Energie” din încăperile ocupate din com. Băcioi, mun. Chișinău.

În motivarea acțiunii a indicat că, potrivit contractului de locațiune nr.1/15 din 15

mai 2013, S.R.L „Ecosistem Energie” a primit în posesiune și folosință temporară cu

plată încăperi nelocuibile – Depozitul (Angar), cu numărul de inventariere nr.1507,

amplasat în mun. Chișinău, com. Băcioi, extravilan, cu suprafața de 1320 și suprafața de

beton aferent construcției, cu suprafața de 3100 m.p.

S.R.L „Ecosistem Energie” s-a obligat să achite chiria convenită, în mărime de

8000 lei, lunar, în avans, până la data de 5, în numerar la casieria întreprinderii sau prin

transfer pe contul bancar a întreprinderii, prevăzută de părți potrivit pct.4.1 din contract.

Însă, locatarul pe parcursul ultimilor 3 ani nu achită chiria, încălcând prevederile

pct.2.3 din contract, art. 9, 572 din Cod civil, potrivit căruia obligația trebuie executată

în modul corespunzător, cu bună-credință, la locul și în momentul stabilit.

1

La 1 aprilie 2015, în baza somației din 20 martie 2015, a fost majorată chiria de la

8 000 lei, lunar, la 21 000,00 lei, lunar.

Reclamantul a indicat că, datoria pentru chirie, pentru perioada 1 aprilie 2015 – 5

mai 2017, constituie 407 266,00 lei.

De asemenea, datoria piratului, potrivit facturilor fiscale semnate constituie,

69 266,00 lei, cealaltă parte constituie suma calculată conform somației de majorare a

plăților, pentru perioada 1 aprilie 2015 – 5 mai 2017, cu achitarea diferenței de 338

000,00 lei (13 000 * 26 luni = 338 000,00 lei).

Potrivit pct.4.2. din contractul nr.1/15 din 15 mai 2013, în cazul neachitării la timp

a chiriei, se aplică penalitatea în mărime de 0,1 % din suma restantă pentru fiecare zi

întârziată și rezilierea contractului.

Astfel, în temeiul pct.4.2 din contract, a fost calculată penalitatea de în mărime de

85 171,66 lei și 4 618,33 lei, cu titlu de dobândă de întârziere.

Reclamantul a invocat că, în adresa S.R.L „Ecosistem Energie” a fost expediat un

șir de reclamații prin care a solicitat achitarea benevolă a chiriei restante și a penalității,

însă până în prezent cerințele nu au fost îndeplinite.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 14 martie 2019 s-a admis

parțial cererea de chemare în judecată.

S-a considerat rezoluționat contractul de locațiune nr.1/15 din 15 mai 2013,

încheiat între Cooperativa Agroindustrială de Producție „Bacii” și S.R.L. „Ecosistem

Energie” din 18 august 2017.

S-a evacuat S.R.L. „Ecosistem Energie” cu bunurile sale, din încăperea amplasată

în mun. Chișinău, com. Băcioi, extravilan, și anume depozitul (angarul), numărul de

inventariere 1507, cu suprafața de 1 320 m.p., și de pe suprafața de beton (fățare),

eferent construcției, cu suprafața de 3 100 m.p., situată pe teritoriul subdiviziunii Arie a

Cooperativei Agroindustriale de Producție „Bacii”.

S-a încasat din contul S.R.L. „Ecosistem Energie” în beneficiul Cooperativei

Agroindustriale de Producție „Bacii” 214 399 lei cu titlu de datorie, 37202,25 3 lei,

dobândă de întârziere și 2 473,80 lei, cheltuieli de executare a încheierii de asigurare a

acțiunii, în total, 254 075,05 lei.

S-au respins pretențiile privind încasarea penalității și cheltuielile de judecată ca

neîntemeiate.

S-a încasat din contul S.R.L. „Ecosistem Energie” în beneficiul statului 7 548 lei

cu titlu de taxă de stat.

S-a încasat de la Cooperativa Agroindustrială de Producție „Bacii” în beneficiul

statului 7 363,64 lei cu titlu de taxă de stat.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, contractul a fost rezoluționat la 18

august 2017, însă până la momentul actual pârâtul nu a eliberat imobilul și ca urmare

este necesară evacuarea acestuia din imobil, împreună cu bunurile sale.

Cu referire la pretenția privind încasarea datoriei instanța a constatat că, pârâtul

urmează să achite plata locațiunii până la 10 decembrie 2018 în mărime de 214 399 lei,

reieșind din facturile fiscale și actul de verificare a decontărilor din 4 mai 2017.

La fel și pretenția privind încasarea dobânzii de întârziere în mărime de 37 202,25

lei este în concordanță cu prevederile art. 619 din Codul civil (în redacția de până la 01

martie 2019).

Cu referire la pretenția privind încasarea penalității instanța respins-o ținând cont

de prevederile art. 942 alin.(4) din Codul civil.

2

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 18 martie 2019 S.R.L. „Ecosistem

Energie” a declarat apel împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 14

martie 2019, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii instanței de fond și

emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 5 decembrie 2019 a fost respins apelul

declarat de S.R.L. „Ecosistem Energie” și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru din 14 martie 2019.

La 21 februarie 2020, avocatul Saftiuc Tudor în interesele S.R.L. „Ecosistem

Energie” a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 5 decembrie

2019, solicitând casarea acesteia și a hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din

14 martie 2019 cu pronunțarea unei decizii prin care să fie respinsă cererea de chemare

în judecată ca neîntemeiată.

Recurentul și-a întemeiat cererea de recurs în baza art. 432 alin. (2) lit. c) și alin.

(3) lit. d) din Codul procedură civilă.

În motivarea recursului a indicat că, nu este de acord cu decizia instanței de apel,

în instanță nu au fost dovedite circumstanțele ca fiind stabilite, au fost încălcate și

aplicate greșit normele de drept material și procedural.

Prin referința asupra cererii de chemare în judecată, pârâtul și-a exprimat

dezacordul cu cererea de chemare în judecată. A confirmat primirea unei somații din

conținutul căreia rezultă că din 01 aprilie 2015 CAP „Bacii” a majorat chiria lunară de

la 8000 lei la 21000,00 lei, însă această somație a fost recepționată de pârât la 18 mai

2017 și nu în luna martie 2015.

Recurentul a indicat că, majorarea contravine prevederilor art. 887 alin. (1) Cod

civil, din care rezultă că cuantumul chiriei poate fi modificat prin acordul părților în

cazul în care condițiile economice fac ca neajustarea să fie inechitabilă.

Astfel, majorarea unilaterală a cuantumului chiriei este lipsită de careva temeiuri

juridice, nefiind prezentate careva argumente sau probe ce ar demonstra necesitatea

majorării cuantumului chiriei.

În contractul de locațiune din data de 15 mai 2013, nu se regăsesc prevederile

modificării cuantumului chiriei, astfel modificarea acesteia fiind posibilă doar cu

respectarea prevederilor legale prevăzute în Codul civil, care nu au fost respectate de

către reclamant.

Mărimea datoriei solicitată la fel este una neîntemeiată deoarece, pe tot parcursul

perioadei cuprinse între 01 aprilie 2015 – 5 mai 2017, reclamantul a eliberat facturi

fiscale privind servicii de chiriei pentru suma de 8000 lei lunar, sumă prevăzută în

contractul de locațiune din 15 mai 2013.

Recurentul a indicat că, în cadrul examinării cauzei în fond a prezentat un șir de

acte, care confirmă dreptul de proprietate asupra depozitului transmis în locațiune către

S.R.L. „Ecosistem Energie”, și s-a stabilit cu certitudine faptul că CAP „Bacii” nu

deține dreptul de proprietate asupra depozitului, care de fapt nici nu este înregistrat în

registrul bunurilor imobile.

În opinia recurentului decizia instanței de apel este una superficială, bazată doar pe

argumentele invocate de către intimat, fară a se face referire la toate circumstanțele și

temeiurile de drept invocate de apelant.

La 2 martie 2020, S.R.L. „Ecosistem Energie” a depus o cerere de concretizare a

cererii de recurs.

3

Suplimentar recurentul a invocat că, Contractul de locațiune nr. 1/15 din 15 mai

2013, a fost încheiat pe un termen de 2 ani și 11 luni. Astfel, în vedere faptul că după

expirarea termenului menționat raporturile contractuale au continuat în mod tacit, acesta

se consideră prelungit pe un termen nedeterminat, iar rezilierea fiind posibilă la cererea

oricărei părți cu un preaviz de 3 luni.

La materialele cauzei lipsesc careva preavize privind rezilierea contractului, cu

excepția somației din 12 mai 2017, fară acordarea termenului de 3 luni menționat în

normele de drept citate.

Recurentul a menționat că, dacă intimatul deținea dreptul de folosință asupra

bunurilor imobile pentru transmiterea în sub locațiune urma de a prezenta permisiunea

proprietarului, ceea ce la materialele cauzei nu se regăsește.

Lipsa dreptului de proprietate a CAP „Bacii” asupra bunului imobil transmis în

locațiune S.R.L. „Ecosistem Energie” este dovedită însuși de intimat, prin anexarea la

materialele cauzei a copiei cererii de chemare în judecată împotriva Serviciului Fiscal

de Stat, privind recunoașterea dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile din 9

septembrie 2018, acțiune care a fost înaintată în instanța de judecată ulterior depunerii

de către CAP „Bacii” a acțiunii împotriva SRL „Ecosistem Energie” privind încasarea

datoriei.

Motivarea hotărârilor instanțelor ierarhic inferioare se referă în mare parte doar la

circumstanțele de fapt invocate de părți pentru perioada de până la înaintarea de către

CAP „Bacii” a cererii privind modificarea obiectului acțiunii, astfel fiind îndreptățite

doar acțiunile intimatului de până la recunoașterea de către acesta a netemeiniciei

acțiunii inițiale, nefiind regăsite în hotărârile emise normele de drept pe care instanța își

întemeiază decizia de încasare a unei datoriei pentru o altă perioadă decât cea

menționată în cererea de chemare în judecată inițială.

Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs menționează că

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul deciziei la 5 decembrie 2019.

Conform art.434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni

de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Recurentul a indicat că cu decizia motivată a instanței de apel a făcut cunoștință la

20 februarie 2020, accesând portalul instanțelor de judecată.

Cererea de recurs a fost declarată la 21 februarie 2020, respectiv în termenul

prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art.439 alin. (2) și (3) Cod de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune

expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate

în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate

cu alin. (2).

Astfel, prin prisma art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, la 7 martie

2020 instanța de recurs a comunicat intimatului copia recursului, informând despre

necesitatea depunerii referinței, fiind recepționat la 14 martie 2020, potrivit avizului de

recepție (f. d. 107-108 Vol. II).

La 26 martie 2020, Cooperativa Agroindustrială de Producție „Bacii” a depus

referință menționând că, decizia instanței de apel este legală și întemeiată. Instanța a

4

elucidat circumstanțele de fapt și de drept și a aplicat corect normele de drept material.

A solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.

Examinând temeiurile recursului completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

Cod de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs

cu temeiurile prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul

judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secțiunii

a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Colegiul reține că potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de

apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau

alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că

instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de

apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de acces la

instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului

Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acest este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și

de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea Botten v. Norway,

hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea căii

de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt pot fi

conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie

1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

5

Potrivit art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, în cazul în care se constată

existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în

mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu

privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de avocatul Saftiuc Tudor

în interesele Societății cu Răspundere Limitată „Ecosistem Energie”, nu se încadrează

în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și

drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ

al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se declară inadmisibil recursul înaintat de avocatul Saftiuc Tudor în interesele

Societății cu Răspundere Limitată „Ecosistem Energie”.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii

Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

6