2r-217/20 — rezilierea contractului de arendă

Dosarul nr. 2r-217/20

Prima instanță: Judecătoria Edineț, sediul Central (jud. : E. Pșenița)

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți ( jud. S. Procopciuc, N. Chircu, E. Grumeza)

D E C I Z I E

8 mai 2020 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componență :

Președintele ședinței, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Valgor-

Com”,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Magaleas Raisa

împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Valgor-Com” privind rezilierea

contractului de arendă în agricultură, restituirea terenului agricol și încasarea

cheltuielilor de judecată,

împotriva încheierii Curții de Apel Bălți din 17 februarie 2020, prin care s-a

restituit cererea de apel declarată de Societatea cu Răspundere Limitată „Valgor-

Com”, din motiv că apelantul nu a îndeplinit în termen indicațiile instanței de apel,

c o n s t a t ă :

La 8 octombrie 2019, Magaleas Raisa s-a adresat în instanța de judecată, cu

cerere de chemare în judecată împotriva Societății cu Răspundere Limitată ”Valgor-

Com” solicitând rezilierea contractului de arendă a terenurilor agricole nr.2 din 01

septembrie 2011, restituirea terenului agricol proprietarului și încasarea cheltuielilor

de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Edineț, sediul Central din 20 noiembrie 2019

cererea de chemare în judecată depusă de Magaleas Raisa a fost admisă.

S-a reziliat contractul de arendă în agricultură nr.2 din 01 septembrie 2011,

amplasat în extravilanul localității Cotiujeni, r-nul Briceni încheiat între Magaleas

Raisa și Societatea cu Răspundere Limitată „Valgor-Com”.

S-a obligat Societatea cu Răspundere Limitată „Valgor-Com” să restituie

Raisei Magaleas terenul agricol amplasat în extravilanul localității Cotiujeni, r-nul

Briceni.

S-a încasat de la Societatea cu Răspundere Limitată „Valgor-Com” în

beneficiul Raisei Magaleas suma de 3000 de lei cu titlu de cheltuieli de asistență

juridică și suma de 150 de lei cu titlu de plata taxei de stat.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 23 decembrie 2019, Societatea

cu Răspundere Limitată „Valgor-Com” a declarat apel împotriva hotărârii

1

Judecătoriei Edineț, sediul Central solicitând admiterea apelului și casarea hotărârii,

cu emiterea unei hotărâri noi prin care acțiunea să fie respinsă.

Prin încheierea Curții de Apel Bălți din 24 ianuarie 2020 nu s-a dat curs cererii

de apel declarate de Societatea cu Răspundere Limitată „Valgor-Com”.

S-a comunicat apelantului despre necesitatea prezentării taxei de stat în mărime

de 112 lei, fiindu-i acordat termen până la 14 februarie 2020, inclusiv.

S-a explicat apelantului că în cazul în care nu vor fi lichidate neajunsurile în

termen, cererea de apel va fi restituită.

Prin încheierea Curții de Apel Bălți din 17 februarie 2020 s-a restituit apelul

declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Valgor-Com” din motiv că apelantul

nu a îndeplinit în termen indicațiile instanței de apel.

La 11 martie 2020, Societatea cu Răspundere Limitată „Valgor-Com” a

declarat recurs împotriva încheierii Curții de Apel Bălți din 17 februarie 2020

solicitând admiterea recursului, casarea încheierii recurate și restituirea pricinii spre

rejudecare în instanța de apel.

În motivare, a reiterat că nu este de acord cu încheierea instanței de apel,

deoarece instanța nu a ținut cont de esența circumstanțelor, iar faptele indicate în

încheiere sunt eronate.

Recurentul a indicat că, nu a recepționat încheierea instanței de apel din 24

ianuarie 2020.

Nerecepționarea încheierii nu îi poate fi imputată, dat fiind faptul că, nu și-a

schimbat adresa și recepționează corespondența la adresa întreprinderii.

Achitarea taxei de stat este interesul apelantului, suma de 112,50 lei nu este

una considerabilă și respectiv nu era în interesul acestuia de a nu o executa.

Este demonstrat cert, că recepționarea încheierii instanței de apel din 24

ianuarie 2020, n-a fost primită de nimeni, respectiv careva material probant în acest

sens nu există la materialele dosarului.

Astfel, prin soluția instanței de apel, a fost lipsit de dreptul la un proces

echitabil.

În opinia recurentului instanța de apel, greșit a apreciat circumstanțele de fapt

și de drept, inclusiv au fost interpretate și aplicate eronat normele de drept procesual

civil.

Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs constată că

Curtea de Apel Bălți a emis încheierea la 17 februarie 2020.

Potrivit prevederilor art. 425 din Codul de procedură civilă, termenul de

declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea

încheierii.

Potrivit avizului de recepție, recurentul a recepționat încheierea de restituire a

cererii de apel la 25 februarie 2020 (f.d.97).

Cererea de recurs a fost declarată la 11 martie 2020, respectiv în termenul

prevăzut de art.425 din Codul de procedură civilă.

La 27 martie 2020 instanța de recurs a comunicat intimatului copia recursului,

(f. d. 99 ).

În conformitate cu art.426 alin. (2) și (3) din Codul de procedura civilă,

recursul se depune la instanța a cărei încheiere se atacă.

Recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet

din 3 judecători, pe baza copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza

2

recursului și a referinței la recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea

părților.

În conformitate cu art. 427 lit.a) din Codul de procedură civilă, instanța de

recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă

recursul și să mențină încheierea.

Examinând recursul declarat, Colegiul Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție îl consideră neîntemeiat și care urmează a

fi respins cu menținerea încheierii din următoarele considerente.

Prin încheierea Curții de Apel Bălți din 24 ianuarie 2020 s-a acordat

apelantului termen până la 14 februarie 2020, pentru prezentarea dovezii taxei de stat

în mărime de 112,50 lei și a expediat apelantului încheierea, prin intermediul

oficiului poștal.

Potrivit adeverinței aplicată pe plicul poștal expediat în adresa apelantului,

corespondenta a fost returnată instanței cu mențiunea „nereclamat” ( f.d.85).

Art. 110 din Codul de procedură civilă stabilește că, termenul de procedură este

intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanța

(judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de activitatea instanței

trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de

acte.

Prin urmare, Societatea cu Răspundere Limitată „Valgor-Com”, având calitatea

procesuală de apelant, trebuie să îndeplinească anumite obligațiuni printre care și

existența unui interes în examinarea acțiunii sale, iar în cazul neîndeplinirii prin

prisma art.10 Codul de procedură civilă, este ținută să suporte consecințele

nefavorabile, rezultate din necunoaștere ori interpretarea viciată a prevederilor legii.

Art. 369 alin.(1) lit. a) din Codul de procedură civilă, reglementează că instanța

de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă apelantul nu a îndeplinit în termen

indicațiile instanței de apel din încheierea emisă în conformitate cu art.368 alin.(1).

Respectiv, reieșind din dispoziția art. 369 alin.(1) lit. a) din Codul de procedură

civilă neîndeplinirea indicațiilor instanței de apel în termenul stabilit de instanță, are

ca efect pierderea unui drept procedural ce nu a fost exercitat în termenul legal

imperativ, fără a aduce atingere dreptului subiectiv civil.

Colegiul reține că, la depunerea apelului, apelantul Societatea cu Răspundere

Limitată „Valgor-Com”, în cererea de apel a indicat adresa, or. Briceni, str. XXX,

YYY.

Argumentul recurentului precum că nu a recepționat încheierea de a nu da curs

cererii de apel deoarece, instanța nu a expediat-o pe adresa societății și astfel, nu a

avut posibilitatea de înlăturare a neajunsurilor indicate de instanță, Colegiul îl

consideră neîntemeiat.

În conformitate cu art. 102 alin. (6) din Codul de procedură civilă citația sau

înștiințarea se trimite la adresa menționată de parte sau de un alt participant la proces.

Instanța de recurs conchide că, instanța de apel a expediat corespondența

apelantei la adresa indicată de către aceasta, adresă la care instanța a expediat atât

încheierea din 24 ianuarie 2020 cât și cea din 17 februarie 2020.

Potrivit art. 183 alin. (1) din Codul civil persoana juridică are un sediu, indicat

în actele de constituire.

(3) Adresa poștală a persoanei juridice este cea de la sediu. Persoana juridică

poate avea și alte adrese pentru corespondență.

3

(4) Toate documentele și scrisorile intrate la sediu se consideră recepționate de

către persoana juridică.

Prin urmare, instanța a comunicat apelantei actul de procedură la adresa indicată

către acestea în cerere de apel și astfel, susținerea recurentei în sensul că

neîndeplinirea indicațiilor în termenul stabilit este vina instanței de apel, nu este

întemeiată, având în vedere că instanța a respectat legislația procesual civilă, fără ai

leza apelantei vre un drept procesual.

Din materialele dosarului rezultă că la sediul apelantului-recurent (persoană

juridică) instanța a expediat cu aviz de recepție încheierea din 24 ianuarie 2020.

În temeiul art. 102 alin. (7) din Codul de procedură civilă citațiile și înștiințările

judiciare trimise la sediul persoanelor juridice și nerecepționate la expirarea

termenelor de reclamare se consideră înmânate la data expirării termenului de

reclamare chiar dacă destinatarul nu a reclamat corespondența de la oficiul poștal.

Citațiile și înștiințările expediate la adresa electronică înregistrată în Programul

integrat de gestionare a dosarelor se consideră recepționate.

Deci, instanța de apel corect a constatat legalitatea îndeplinirii procedurii de

citare a apelantului, ținând cont de faptul că corespondența a fost expediată în

conformitate cu respectarea dispoziției art. 104 alin.(1) lit. b), art. 105 alin.(1) din

Codul de procedură civilă.

Art. 10 alin.(1) lit. a) din Codul de procedură civilă, statuează că sancțiunile

procedurale sunt urmările nefavorabile, stabilite de normele de drept procedural civil,

care survin pentru subiectul obligat în raport procedural în caz de neîndeplinire sau de

îndeplinire defectuoasă a unui act de procedură, precum și în caz de exercitare

abuzivă a unui drept procedural.

Potrivit jurisprudenței CtEDO comportamentul părților în procesul de judecată

este foarte important, întrucât comportamentul acestora constituie un element

obiectiv și de care trebuie să se țină cont pentru a se determina dacă a fost sau nu

depășit termenul rezonabil prevăzut de art. 6 par. 1 din Convenție.

Așadar, termenul legal până la care apelantul putea înlătura neajunsurile a fost

depășit.

De asemenea, jurisprudența Curții spune că, ceea ce li se pretinde părților este o

„diligență normală” în cadrul procesului de judecată, având drept scop finalizarea

acestuia.

Atunci când constată că părțile nu au dat dovadă de o asemenea diligență, acest

lucru reprezintă un element obiectiv, în favoarea statului-parte la Convenție.

În concluzie, Colegiul constată că instanța de apel a pronunțat o încheiere legală

și temeinică, făcând o aplicare corectă a dispozițiilor art.369 alin.1) din Codul de

procedură civilă și a art.6 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului și

Libertăților Fundamentale.

Instanța de apel a îndeplinit procedura de comunicare a actelor de procedură, și

ca urmare, nu se poate reține că soluționarea cauzei s-a făcut cu încălcarea dreptului

acesteia la apărare sau la un proces echitabil.

Prin urmare, Colegiul consideră că, prin restituirea cererii de apel recurentului

nu i s-au îngrădit accesul liber la justiție protejat de art. 6 din Convenția Europeană

pentru Drepturile Omului și Libertăților Fundamentale.

Astfel, din considerentele menționate, Colegiul Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

4

respinge recursul și de a menține încheierea din Curții de Apel Bălți din 17 februarie

2020.

În conformitate cu art. 427 lit. a) art. 428 din Codul de procedură civilă,

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții Supreme de

Justiție

d e c i d e :

Se respinge recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Valgor-

Com”.

Se menține încheierea Curții de Apel Bălți din 17 februarie 2020, adoptată în

cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Magaleas Raisa împotriva

Societății cu Răspundere Limitată „Valgor-Com” privind rezilierea contractului de

arendă în agricultură, restituirea terenului agricol și încasarea cheltuielilor de

judecată.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

5