2ra-543/20 — cu privire la anularea actelor, recunoasterea dreptului de proprietatea

Dosarul nr. 2ra-543/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău sediul Centru (jud. L. Ciubotaru)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. L. Bulgac, G. Dașchevici, A. Panov)

ÎNCHEIERE

25 martie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Dumitru Mardari

Nicolae Craiu

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Eugenia

Costru, reprezentată de avocatul Rodica Crețu

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Eugeniei Costru,

reprezentată de avocatul Rodica Crețu împotriva Eugeniei Mogîldea, Întreprinderii

de Stat „Direcția pentru Exploatarea Imobilului”, Primăriei municipiului Chișinău și

Direcției Generale Economie, Reforme și Relații Patrimoniale cu privire la anularea

extrasului din tabelul nominal, a extrasului din fișa locuinței, a demersului, a

ordinului de repartiție, a hotărârii Comisiei de privatizare, a contractului de vânzare-

cumpărare, transmitere-primire a locuinței în proprietate privată, a înscrierii în

Registrul bunurilor imobile și recunoașterea dreptului de proprietate

împotriva deciziei din 5 decembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost respins apelul declarat de Eugenia Costru, reprezentată de avocatul Rodica

Crețu și menținută hotărârea din 17 iunie 2019 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru,

prin care acțiunea a fost respinsă

constată:

La 11 ianuarie 2018, Eugenia Costru, reprezentată de avocatul Rodica Crețu

a depus cerere de chemare în judecată împotriva Eugeniei Mogîldea, Consiliului

municipal Chișinău, Direcția Generală Economie, Reforme și Relații Patrimoniale,

intervenient accesoriu Direcția Generală Locativ Comunală și Amenajare cu privire

la anularea hotărârii Comisiei de privatizare, a contractului de vânzare-cumpărare,

transmitere-primire a locuinței în proprietate privată, a înscrierii în Registrul

bunurilor imobile și recunoașterea dreptului de proprietate.

În motivarea acțiunii a invocat că prin hotărârea din 28 ianuarie 2005 a

Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău, a fost recunoscut faptul că ea a pierdut dreptul

la spațiul locativ în odaia nr. X din căminul din str. XXXXX mun. XXXXX.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău, menținută prin decizia din 14 septembrie

2005 a Curții Supreme de Justiție, a fost casată hotărârea din 28 ianuarie 2005 a

1

Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău și respinsă ca neîntemeiată acțiunea

SA „Introscop” împotriva Eugeniei Costru privind recunoașterea dreptului pierdut

la spațiu locativ.

A considerat că în așa circumstanțe a fost recunoscut dreptul ei la spațiu

locativ în căminul din str. XXXXX mun. XXXXX.

La 28 noiembrie 2005, s-a adresat cu o cerere de a fi repusă în dreptul de

folosire a spațiului locativ în căminul din str. XXXXX mun. XXXXX, iar prin

răspunsul din 30 decembrie 2005 i s-a comunicat de a se prezenta pentru a primi

documentul pentru cazarea în cămin pe un pat loc.

Ulterior, la secția locativ administrativă i-a fost comunicat că primește odaia

nr. X, actualmente X, fiind deschis cont personal pe spațiul nominalizat.

A remarcat că pe toată perioada a achitat serviciile comunale pentru ap. X din

str. XXXXX mun. XXXXX, unde are înregistrată viza de evidență.

A menționat că, dorind să perfecteze pachetul de documente pentru

privatizarea camerei nr. X, s-a adresat Direcției pentru Exploatarea Imobilului unde

i-a fost eliberat extrasul din tabelul nominal și extrasul din fișa locuinței.

Așadar, în procesul de pregătire a documentelor, a fost informată că odaia

respectivă este privatizată de o altă persoană.

Ca urmare, la 25 august 2017, s-a adresat la Direcția Generală Economie,

Reforme și Relații Patrimoniale cu o interpelare, prin care a solicitat să i se comunice

cine a participat la privatizarea apartamentului nr. X al blocului locativ din

str. XXXXX mun. XXXXX, cu eliberarea hotărârii comisiei de privatizare a

imobilului menționat.

Prin răspunsul Direcției Generale Economie, Reforme și Relații Patrimoniale

din 29 august 2017, a fost informată că în rezultatul verificării bazei de date, dânsa

nu este participantă la privatizarea apartamentului nr. X, respectiv, informația

solicitată conține date cu caracter personal, în temeiul art. 3 din Legea privind

protecția datelor cu caracter personal.

La 27 septembrie 2017, a interpelat ÎS „Direcția pentru Exploatarea

Imobilului” gestionar al blocului locativ, care i-a comunicat că conform listei

prezentate de SA „Introscop”, dânsa locuia în odaia nr. X, actualmente nr. X.

La 24 noiembrie 2017, a depus o interpelare și la Direcția Generală Locativ

Comunală și Amenajare, la care însă nu a primit răspuns.

A mai notat reclamanta că potrivit informației din Registrul bunurilor imobile,

dreptul de proprietate asupra camerei nr. X din str. XXXXX mun. XXXXX este

deținut de Eugenia Mogîldea în baza contractului de vânzare-cumpărare,

transmitere-primire a locuinței în proprietate privată nr. 966 din 20 februarie 2017

și a extrasului nr. 473 din 16 decembrie 2016.

A obiectat că i-a fost încălcat dreptul ei la spațiu locativ asupra apartamentului

nr. X din str. XXXXX mun. XXXXX.

A remarcat că hotărârea comisiei de privatizare (extrasul) nr. 473 din

16 decembrie 2016 și contractul de vânzare-cumpărare, transmitere-primire a

locuinței în proprietate privată nr. 966 din 20 februarie 2017 sunt ilegale și urmează

a fi anulate, deoarece a fost lezat dreptul ei de a participa la privatizarea imobilului.

2

De asemenea, a considerat reclamanta oportună și anularea înscrisului

dreptului de proprietate la OCT Chișinău pe numele Eugeniei Mogîldea.

Și-a întemeiat pretențiile în baza dispozițiilor art. 5, 7, 166, 174-175 CPC,

art. 10, 56 Codul cu privire la locuințe (în redacția veche), Legii cu privire la

locuințe, art. 217 Cod civil.

A solicitat admiterea acțiunii, anularea hotărârii Comisiei de privatizare

(extrasul) nr. 473 din 16 decembrie 2016 privind privatizarea apartamentului nr. X

din str. XXXXX mun. XXXXX de către Eugenia Mogîldea, anularea contractului

de vânzare-cumpărare, transmitere-primire a locuinței în proprietate privată nr. 966

din 20 februarie 2017 încheiat între Direcția Generală Economie, Reforme și Relații

Patrimoniale a Consiliului municipal Chișinău și Eugenia Mogîldea, anularea

înscrierii în Registrul bunurilor imobile a dreptului de proprietate pe numele

Eugeniei Mogîldea și recunoașterea dreptului ei la spațiu locativ în apartamentul

nr. X din str. XXXXX mun. XXXXX.

Pe parcursului examinării cauzei, Eugenia Costru, reprezentată de avocatul

Rodica Crețu a depus cerere de concretizare a acțiunii împotriva Eugeniei Mogîldea,

ÎS „Direcția pentru Exploatarea Imobilului”, Primăriei municipiului Chișinău și

Direcției Generale Economie, Reforme și Relații Patrimoniale, prin care a solicitat

anularea extrasului din tabelul nominal nr. 8, a extrasului din fișa locuinței nr. 8 și a

demersul eliberate la 6 iunie 2016 Eugeniei Mogîldea de către ÎS „Direcția pentru

Exploatarea Imobilului”, anularea ordinului de repartiție nr. 015023 din

23 noiembrie 2016 eliberat de Primăria municipiului Chișinău și a deciziei 1284-d

din 8 noiembrie 2016 în baza căreia a fost eliberat ordinul de repartiție nr. 015023,

anularea hotărârii Comisiei de privatizare (extrasul) nr. 473 din 16 decembrie 2016

privind privatizarea apartamentului nr. X din str. XXXXX mun. XXXXX, anularea

contractului de vânzare-cumpărare, transmitere-primire a locuinței în proprietate

privată nr. 966 din 20 februarie 2017, anularea înscrierii în Registrul bunurilor

imobile a dreptului de proprietate pe numele pârâtei Eugenia Mogîldea și

recunoașterea dreptului ei la spațiu locativ în apartamentul nr. X din str. XXXXX

mun. XXXXX.

Suplimentar, a menționat reclamanta că a fost angajată la uzina

SA „Interscop”, fiindu-i eliberat ordinul de repartiție din 26 mai 1989 un pat loc în

odaia nr. X din căminul din str. XXXXX mun. XXXXX.

Prin hotărârea Guvernului nr. 194 din 24 martie 2001 a fost transmis din

gestiunea economică a SA „Interscop” în gestiunea ÎS „Direcția pentru Exploatarea

Imobilului” căminul amplasat în str. XXXXX mun. XXXXX.

A remarcat că avea dreptul la spațiu locativ în baza hotărârilor judecătorești,

astfel că ÎS „Direcția pentru Exploatarea Imobilului” ilegal și cu rea-credință a

eliberat Eugeniei Mogîldea extrasul din tabelul nominal nr. 8, extrasul din fișa

locuinței, demersul care ulterior au servit temei pentru eliberarea ordinului de

repartiție ce nu corespundeau circumstanțelor de fapt, cunoscând la acel moment

despre existența hotărârii din 28 ianuarie 2005 a Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău,

a deciziei din 31 martie 2005 a Curții de Apel Chișinău și a decizia din 14 septembrie

2005 a Curții Supreme de Justiție, precum și despre achitarea serviciilor comunale

pe camera menționată de către ea și perfectarea vizei de evidență.

3

Prin hotărârea din 17 iunie 2019 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru, a fost

respinsă acțiunea ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia din 5 decembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de Eugenia Costru, reprezentată de avocatul Rodica Crețu și

menținută hotărârea primei instanțe.

Prima instanță și instanța de apel au ajuns la concluzia netemeiniciei acțiunii,

deoarece Eugenia Costru, solicitând anularea extrasului din tabelul nominal nr. 8, a

extrasului din fișa locuinței nr. 8 și a demersului, eliberate la 6 iunie 2016 Eugeniei

Mogîldea de către ÎS „Direcția pentru Exploatarea Imobilului”, a ordinului de

repartiție nr. 015023 din 23 noiembrie 2016 eliberat de Primăria municipiului

Chișinău și a deciziei 1284-d din 8 noiembrie 2016 în baza căreia a fost eliberat

ordinul de repartiție nr. 015023, a hotărârii Comisiei de privatizare (extrasul) nr. 473

din 16 decembrie 2016 privind privatizarea apartamentului nr. X din str. XXXXX

mun. XXXXX, a contractului de vânzare-cumpărare, transmitere-primire a locuinței

în proprietate privată nr. 966 din 20 februarie 2017, a înscrierii în Registrul bunurilor

imobile a dreptului de proprietate pe numele pârâtei Eugenia Mogîldea și

recunoașterea dreptului ei la spațiu locativ în apartamentul nr. X din str. XXXXX

mun. XXXXX, nu a indicat care norme imperative au fost încălcate la emiterea

acestora.

Instanțele de judecată ierarhic inferioare au reținut că din suportul probatoriu

prezentat la materialele cauzei nu rezultă că SA „Interscop” a emis o hotărâre cu

privire la acordarea Eugeniei Costru a spațiului locativ în odaia nr. X (în prezent

odaia nr. X) din str. XXXXX mun. XXXXX, în temeiul căreia urma să elibereze

ordin de repartiție pentru ocuparea spațiului locativ în cămin, care este unicul temei

pentru instalarea în încăperea de locuit repartizată.

La fel, prima instanță și instanța de apel au conchis că din materialele cauzei

nu rezultă că Eugenia Costru a deținut de iure și de facto odaia nr. X din str. XXXXX

mun. XXXXX.

La 4 februarie 2020, Eugenia Costru, reprezentată de avocatul Rodica Crețu a

declarat recurs împotriva deciziei din 5 decembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău,

solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel, cu trimiterea cauzei

la rejudecare în instanța de apel.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu actele judecătorești recurate,

considerându-le ilegale și neîntemeiate, deoarece instanțele de judecată ierarhic

inferioare nu au constatat și elucidat pe deplin circumstanțele importante pentru

soluționarea justă a pricinii, au aplicat și interpretat eronat normele de drept material

și procedural.

A remarcat că nu pot fi reținute concluziile instanțelor de judecată ierarhic

inferioare, or în cererea de chemare în judecată, în cererea de concretizare și în

explicațiile oferite de reprezentantul ei a fost făcută trimitere la prevederile art. 220

alin. (1) Cod civil.

Astfel, deși la materialele dosarului există probe care confirmă privatizarea

bunului imobil în litigiu - hotărârea comisiei de privatizare și contracul de vănzare-

cumpărare, transmitere-primire a locuinței în proprietate privată, acestea nu pot

justifica legalitatea unei asemenea tranzacții, or aceasta a fost încheiată fără

4

respectarea prevederilor legale în vigoare la momentul apariției raporturilor

contractuale.

Prima instanță și instanța de apel au dat o apreciere arbitrară probelor anexate

la materialele cauzei, iar în final au soluționat greșit pricina.

A considerat eronată poziția instanțelor de judecată ierarhic inferioare în

raport cu ea, din motiv că au fost aplicate eronat regulile cu privire la repartizarea

sarcinii de probațiune între părți în condițiile art. 118 CPC, susținând integral poziția

Eugeniei Mogîldea, or la momentul perfectării actelor pentru privatizare intimata la

fel nu avea o hotărâre a SA „Introscop” cu privire la acordarea spațiului locativ,

ultima locuind inițial în odaia nr. X, ulterior în odaia nr. X, actualmente nr. X.

Totodată, instanța de apel urma să dea o apreciere înscrisului și anume, a

adresării SA „Introscop” din 30 decembrie 2005, prin care ea a fost invitată de a se

prezenta pentru a primi documentul pentru cazarea în cămin pe un pat loc.

Nici prima instanță, nici instanța de apel nu au reflectat în hotărâre temeiurile

concluziilor sale privind neexpunerea asupra circumstanțelor importante pentru

soluționarea pricinii ce țin de hotărârea din 28 ianuarie 2005 a Judecătoriei Rîșcani

mun. Chișinău, prin care a fost confirmat dreptul ei la spațiu locativ, ordinele de

plată pentru achitarea serviciilor comunale de către ea pentru odaia pretinsă în

perioada anilor 2006-2017, extrasul din tabelul nominal și fișa de locuință eliberate

ei pentru odaia pretinsă.

Instanța de apel a reținut că prin ordinele de plată se atestă că și ea, și Eugenia

Mogîldea au achitat serviciile locativ comunale, menționând totodată că ÎS „Direcția

pentru Exploatarea Imobilului” a anulat calcularea serviciilor și a plății chiriei pentru

dânsa începând cu 1 noiembrie 2017.

În acest context, a precizat că anularea bonurilor de plată a avut loc doar după

adresarea în instanța de judecată la 1 noiembrie 2017, însă ea a achitat serviciile

comunale pentru spațiul locativ pe perioada anilor 2006-2017.

Instanțele de judecată ierarhic inferioare urmau să dea o apreciere extrasului

din contul personal, fișei nominale și demersului de eliberare a ordinului de repartiție

eliberat de ÎS „Direcția pentru Exploatarea Imobilului”, care le dețin atât ea, cât și

intimata asupra acestui imobil.

A obiectat recurenta că nu pot fi reținute nici argumentele instanțelor de

judecată ierarhic inferioare în sensul că din materialele cauzei nu rezultă că ea a

deținut de iure și de facto odaia nr. X din str. XXXXX mun. XXXXX, deoarece

hotărârea din 28 ianuarie 2005 a Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău, prin care a fost

confirmat dreptul ei la spațiu locativ, achitarea serviciilor comunale, eliberarea

extrasului din tabelul nominal și fișa de locuință dovedesc contrariul și anume, că ea

a beneficiat de dreptul la spațiu locativ în acest imobil.

Instanțele de judecată ierarhic inferioare au constatat că din probele

administrate rezultă că extrasul din tabelul nominal, extrasul din fisa locuinței,

ordinul de repartiție, hotărârea comisiei de privatizare și contractul de vânzare-

cumpărare au fost emise și încheiate cu respectarea prevederilor legale, dar nu s-au

expus privitor la pretinsul drept încălcat al ei la spațiu locativ prin actele juridice

contestate.

5

A menționat că instanța de apel nu putea ajunge la concluzia precum că ea nu

a prezentat probe ce ar confirma că Eugenia Mogîldea nu a acționat cu bună-credință

și știa că i-a fost repartizat pat loc în odaia respectivă, or dânsa deținea extrasul din

tabelul nominal, extrasul din fișa locuinței, demersul și bonurile de plată pentru

serviciile comunale, ce dovedește că administrația ÎS „Direcția pentru Exploatarea

Imobilului” și intimata cunoșteau despre dreptul ei asupra odăii.

Contrar prevederilor legale, instanța de apel a menținut hotărârea primei

instanțe, fară a se expune asupra argumentelor privind poziția instanței cu referire la

neaprecierea declarațiilor date de către reprezentantul ÎS „Direcția pentru

Exploatarea Imobilului” și neînlăturarea divergenților.

În explicațiile oferite instanței și în referință, reprezentantul ÎS „Direcția

pentru Exploatarea Imobilului” a recunoscut despre informația deținută din lista

locatarilor transmisă de SA „Instroscop” precum că Eugenia Mogăldea și Eugenia

Costru locuiau în odaia nr. X (actualmente apartamentul nr. X), că în urma

inventarierii și verificării locatarilor blocului locativ în luna noiembrie 2013 în odaia

nr. X locuiește și a locuit permanent Eugenia Mogîldea, că ea și-a pierdut dreptul la

spațiu locativ, cu trimitere la art. 63 Codul cu privire la locuințe al RSSM, însă

neexistând o hotărâre în acest sens, condiție obligatorie pentru decăderea din dreptul

asupra spațiului locativ.

Fapte care necesitau a fi apreciate de instanțele de judecată.

La fel, a evidențiat recurenta că instanța de apel a făcut o tălmăcire eronată

susținând că ea nu deține dreptul de proprietate asupra imobilului, or ea nici nu a

indicat că are dreptul de proprietate, ci doar a avut o speranță legitimă de a-l obține.

La 20 februarie 2020, în adresa intimaților a fost expediată copia cererii de

recurs depusă de Eugenia Costru, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire anexată la materialele

dosarului (f. d. 9 vol. II), fiind recepționată de către Primăria mun. Chișinău la

24 februarie 2020, Direcția Generală Economie, Reforme și Relații Patrimoniale și

ÎS „Direcția pentru Exploatarea Imobilului” la 25 februarie 2020, ceea ce se atestă

prin avizele de recepție anexate la actele cauzei (f. d. 10-12 vol. II), iar

corespondența expediată în adresa Eugeniei Mogîldea și avocatului Aurelia Parpalac

a fost returnată de către Oficiul Poștal cu mențiunea „nereclamat” (f. d. 13, 14).

Până la data stabilită pentru examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului, în adresa Curții Supreme de Justiție nu a parvenit referința prin care

intimații să-și expună poziția față de temeiurile recursului.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede

altfel.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în

adresa părților la 11 ianuarie 2020, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire

(f. d. 245 vol. I), însă careva date care ar confirma recepționarea acesteia de către

recurentă la materialele dosarului lipsesc.

Astfel, se constată că recurenta s-a conformat prevederilor legale și a declarat

recursul la 4 februarie 2020 în termenul legal.

6

Examinând temeiurile recursului declarat de Eugenia Costru, reprezentată de

avocatul Rodica Crețu, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Eugenia Costru, reprezentată

de avocatul Rodica Crețu, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432

alin. (2), (3) și (4) CPC.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentei cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Distinct de aceste constatări, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII CPC, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) CPC, instanța de recurs poate interveni în materia

probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a

apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a

7

probelor stabilite în art. 130 CPC, însă, din recursul declarat nu rezultă argumentul

privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 din Convenția

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza

Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie

1995, nr. 26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide că recursul declarat

de Eugenia Costru, reprezentată de avocatul Rodica Crețu urmează a fi considerat

ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Eugenia Costru, reprezentată de

avocatul Rodica Crețu.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Dumitru Mardari

Nicolae Craiu

8