2rac-70/20 — incasarea datoriei

Dosarul nr. 2rac-70/2020 Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani (jud.V.Muntean) Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud.L.Pruteanu, V.Buhnaci, O.Cojocaru) Î N C H E I E R E 25 martie 2020 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, în componența: Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat Iurie Bejenaru examinând admisibilitatea recursului declarat de Societatea de Audit „Audit Business Consulting” Societate cu Răspundere Limitată și avocatul acesteia Iraida Dobrostomat, în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea de Audit „Audit Business Consulting” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Societății Comerciale „Lelica-Com” Societate cu Răspundere Limitată cu privire la încasarea datoriei, penalității și dobânzii de întârziere și cererea reconvențională depusă de Societatea Comercială „Lelica-Com” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Societății de Audit „Audit Business Consulting” Societate cu Răspundere Limitată cu privire la recunoașterea ca fiind neprestate a serviciilor de evidență contabilă și încasarea datoriei, împotriva deciziei din 01 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, c o n s t a t ă: La 6 mai 2016, Societatea de Audit „Audit Business Consulting” Societate cu Răspundere Limitată a depus cerere de chemare în judecată împotriva Societății Comerciale „Lelica-Com” Societate cu Răspundere Limitate cu privire la încasarea datoriei, penalității și dobânzii de întârziere.

În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că la 5 ianuarie 2015, a încheiat cu Societatea Comercială „Lelica-Com” Societate cu Răspundere Limitată contract de prestare a serviciilor de evidență contabilă. Conform pct. 1.2 din contractul menționat, plata pentru serviciile acordate (costul contractual) urmează a fi determinată, reieșind din consumul timpului necesar pentru înfăptuirea volumului de servicii a personalului executorului, în baza tarifelor indicate în contract. Pct. 1.3 a contractului de prestări a serviciilor de evidență contabilă prevede că, clientul se obligă să transfere plata pentru serviciile acordate la contul de decontare sau să le achite în numerar în casieria executorului pînă la data de 10 a lunii curente.

Astfel reclamantul a menționat că conform acordului de achitare a datoriei formate la 5 octombrie 2015 pentru prestarea serviciilor de evidență contabilă, clientul s-a obligat să achite datoria formată la data semnării acordului pentru serviciile de ținere a evidenței contabile, conform contractului din 5 ianuarie 2015, 1 și anume: pînă la 31 octombrie 2015 - suma de 10 000 de lei, pînă la 30 noiembrie 2015 - suma de 10 000 de lei, iar diferența până la 31 decembrie 2015. Reclamantul a invocat că, pentru contabilizarea operațiunilor economice, precum și pentru achitarea costului serviciilor prestate, Societatea de Audit „Audit Business Consulting” Societate cu Răspundere Limitată a emis factura nr.WH2485457 din 31 ianuarie 2015 în sumă de 2 288, 98 lei, factura nr.WH 2485498 din 27 februarie 2015 în sumă de 1 598, 84 lei, factura nr. WH3348852 din 31 martie 2015 în sumă de 5 972, 25 lei, factura nr. WH 3348832 din 30 aprilie 2015 în sumă de 5 964, 42 lei, factura nr. WH3348842 din 31 ianuarie 2015 în sumă de 5 922, 09 lei, factura nr. WH3348876 din 30 iunie 2015 în sumă de 6 240, 24 lei, factura nr. WH3348890 din 31 iulie 2015 în sumă de 6 168, 69 lei, factura nr. WH3348901 din 13 august 2015 în sumă de 3 322, 03 lei, factura nr. WH3348905 din 26 august 2015 în sumă de 6 589, 89 lei, factura nr. WH 3348923 din 7 septembrie 2015 în sumă de 1 040 lei,

factura nr.WH3348957 din 30 septembrie 2015 în sumă de 4 518, 52 lei, factura nr. WH3348985 din 30 octombrie 2015 în sumă de 3 294, 05 lei, factura nr. WH3348997 din 30 noiembrie 2015 în sumă de 3 191, 88 lei, factura nr. WH 4584312 din 31 decembrie 2015 în sumă de 3 221, 69 lei, factura nr. WH4584360 din 31 ianuarie 2016 în sumă de 1 686, 89 lei, factura nr. WH4584363 din 9 februarie 2016 în sumă de 1 658, 07 lei, factura nr. WH4584362 din 31 martie 2016 în sumă de 1 667, 82 lei și factura nr. WH 4584364 din 29 aprilie 2016 în sumă de 1 122, 09 lei. În acest context, reclamantul a accentuat că facturile emise au fost semnate de către ambele părți cu aplicarea ștampilei, fiind întocmit totodată și actul de predare- primire a serviciilor de evidență contabilă pentru fiecare factură.

Reclamantul a notat că factura reprezintă un document contabil primar, care, în conformitate cu art. 3 alin. (1) din Legea contabilității, reprezintă confirmarea documentară și care justifică efectuarea operațiunii economice, acordă dreptul de a o efectua sau certifica producerea unui eveniment. Prin urmare, reclamantul a specificat că suma neachitată de către Societatea Comercială „Lelica-Com” Societate cu Răspundere Limitată pentru serviciile prestate de către Societatea de Audit „Audit Business Consulting” Societate cu Răspundere Limitată constituie 32 802, 95 de lei. Reclamantul a susținut că, la 26 februarie 2016, a expediat în adresa pârâtului reclamația, prin care a solicitat achitarea datoriei, însă ultimul nu a întreprins careva măsuri în acest sens.

Suplimentar reclamantul a accentuat că pct. 4.4 din contractul de prestări a serviciilor de evidență contabilă, prevede că, în cazul neachitării în termen a plăților, clientul va suporta și plata penalităților în mărime de 0,3 % pentru fiecare zi de întârziere.

Astfel, reclamantul a menționat că Societatea Comercială „Lelica-Com” Societate cu Răspundere Limitată urmează să achite penalitatea în sumă de 16 850, 93 lei, pentru perioada 6 noiembrie 2016-3 mai 2016. Totodată, reclamantul a specificat că pârâtul urmează să achite și dobânda de întârziere în sumă de 7 252, 97 lei pentru perioada 31 ianuarie 2015-3 mai 2016. Reclamantul Societatea de Audit „Audit Business Consulting” Societate cu Răspundere Limitată a solicitat încasarea din contul Societății Comerciale „Lelica- Com” Societate cu Răspundere Limitată în beneficiul său a datoriei în sumă de 32 2 802, 95 lei, penalității în mărime de 16 850, 93 lei, pentru perioada 6 noiembrie 2016-3 mai 2016, dobânda de întârziere în sumă de 7 252, 97 lei pentru perioada 31 ianuarie 2015-3 mai 2016, taxa de stat achitată la depunerea acțiunii în sumă de 2538,11 lei și cheltuielile de asistență juridică, în total suma de 59 444,96 de lei.

La 12 decembrie 2016, Societatea de Audit „Audit Business Consulting” Societate cu Răspundere Limitată a depus cerere de majorare a pretențiilor (f.d. 90, vol. I). În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că potrivit condițiilor contractuale, plata pentru lunile martie 2015, mai 2015, iunie 2015 și iulie 2015 urma a fi calculată în baza următoarelor tarife: luna martie 2015 -individual standart în sumă de 400 euro, mai 2015-individual premium în sumă de 450 euro, iunie 2015 -individual premium în sumă de 450 euro și iulie 2015 -individual standart în sumă de 400 euro. Reclamantul a notat că din greșeală neîntemeiată, pentru aceste luni plata pentru servicii a fost calculată în baza tarifului business premium, în sumă de 300 euro.

Prin urmare reclamantul a accentuat că pentru serviciile prestate, Societatea Comercială „Lelica-Com” Societate cu Răspundere Limitată urmează să achite suma de 10 128, 14 lei, adică 1990,75 lei pentru luna martie, 2961,04 lei pentru luna mai, 3120,12 lei pentru luna iunie și 2056,23 lei pentru luna iulie. Suplimentar, reclamantul a specificat că din momentul înaintării acțiunii, Societatea Comercială „Lelica-Com” Societate cu Răspundere Limitată a achitat o parte din datorie.

Reclamantul Societatea de Audit „Audit Business Consulting” Societate cu Răspundere Limitată a solicitat încasarea din contul Societății Comerciale „Lelica- Com” Societate cu Răspundere Limitată în beneficiul său a datoriei în sumă de 18 569,06 lei, penalității în mărime de 16 850, 93 lei, pentru perioada 6 noiembrie 2016- 3 mai 2016, dobânda de întârziere în sumă de 7 768,87 lei pentru perioada 31 ianuarie 2015-13 decembrie 2016, taxa de stat achitată la depunerea acțiunii în sumă de 2538,11 lei și cheltuielile de asistență juridică în mărime de 3000 lei. La 23 ianuarie 2017, Societatea Comercială „Lelica-Com” Societate cu Răspundere Limitată a depus cerere reconvențională împotriva Societății de Audit „Audit Business Consulting” Societate cu Răspundere Limitată cu privire la recunoașterea ca fiind neprestate a serviciilor de evidență contabilă și încasarea datoriei (f.d.

132-134, vol. I). În motivarea cererii reconvenționale reclamantul-pârât a indicat că, la 5 ianuarie 2015, a încheiat cu Societatea de Audit „Audit Business Consulting” Societate cu Răspundere Limitată contract de prestări a serviciilor de evidență contabilă.

Astfel reclamantul-pârât a menționat că Societatea de Audit „Audit Business Consulting” Societate cu Răspundere Limitată a prestat servicii în sumă de 43 034,87 lei, fapt ce se confirmă prin facturile semnate și anume: factura nr. WH2485457 din 31 ianuarie 2015 în sumă de 2 288, 98 lei, factura nr. WH 2485498 din 27 februarie 2015 în sumă de 1 598, 84 lei, factura nr. WH3348842 din 31 ianuarie 2015 în sumă de 5 922, 09 lei, factura nr. WH3348876 din 30 iunie 2015 în sumă de 6 240, 24 lei, factura nr. WH3348890 din 31 iulie 2015 în sumă de 6 168, 69 lei, factura nr. WH3348901 din 13 august 2015 în sumă de 3 322, 03 lei, factura nr. WH3348905 din 26 august 2015 în sumă de 6 589, 89 lei, factura nr. WH 3348923 din 7 septembrie 2015 în sumă de 1 040 lei, factura nr. WH3348957 din 30 septembrie 2015 în sumă de 4 518, 52 lei, factura nr. WH3348985 din 30 octombrie 3 2015 în sumă de 3 294, 05 lei, factura nr. WH3348997 din 30 noiembrie 2015 în sumă de 3 191, 88 lei, factura nr. WH 4584312 din 31 decembrie 2015 în sumă de 3 221, 69 lei.

Cu privire la celelalte facturi prezentate de Societatea de Audit „Audit Business Consulting” Societate cu Răspundere Limitată și anume factura nr. WH3348852 din 31 martie 2015 în sumă de 5 972, 25 lei, factura nr. WH 3348832 din 30 aprilie 2015 în sumă de 5 964, 42 lei, factura nr. WH4584360 din 31 ianuarie 2016 în sumă de 1 686, 89 lei, factura nr. WH4584363 din 9 februarie 2016 în sumă de 1 658, 07 lei, factura nr. WH4584362 din 31 martie 2016 în sumă de 1 667, 82 lei și factura nr. WH 4584364 din 29 aprilie 2016 în sumă de 1 122, 09 lei, reclamantul-pârât a notat că acestea nu au fost semnate de către Societatea Comercială „Lelica-Com” Societate cu Răspundere Limitată, deoarece nu au fost prestate careva servicii.

Prin urmare, reclamantul-pârât a susținut că din suma de 43 034,87 lei pentru serviciile prestate până la 31 decembrie 2015, Societatea Comercială „Lelica-Com” Societate cu Răspundere Limitată a achitat suma de 27 763,80 de lei. Astfel reclamantul-pârât a relatat că datoria restantă la 31 decembrie 2015 a constituit suma de 15 271,07 lei. La fel reclamantul-pârât a accentuat că la 8 februarie 2016 a achitat Societății de Audit „Audit Business Consulting” Societate cu Răspundere Limitată suma de 3221,69 de lei, la 18 martie 2016 -suma de 1680 de lei, la 6 mai 2016 -suma de 10 000 de lei și la 24 mai 2016 -suma de 10 000 de lei, în total suma de 15 271,07 lei. În consecința, Societatea Comercială „Lelica-Com” Societate cu Răspundere Limitată a afirmat că a achitat suplimentar Societății de Audit „Audit Business Consulting” Societate cu Răspundere Limitată suma de 9630,62 lei.

Reclamantul-pârât a invocat că Societatea de Audit „Audit Business Consulting” Societate cu Răspundere Limitată urmează să-i achite datoria în sumă de 2064,17 lei, reieșind din calculul: 9630,62 avansul –4932,60 penalitatea –2633,85 lei dobânda de întârzieri =2064,17 lei. Societatea Comercială „Lelica-Com” Societate cu Răspundere Limitată a considerat că Societatea de Audit „Audit Business Consulting” Societate cu Răspundere Limitată a întocmit facturi și acte pentru servicii neprestate în sumă de 18 071,54 lei. Reclamantul-pârât a menționat că actul de predare-primire a recalculului costului serviciilor de tinere a evidenței contabile din 31 octombrie 2016 și factura seria DAA nr. 05842503 din 31 octombrie 2016 în valoare de 10128,14 lei sunt acte unilaterale întocmite de către Societatea de Audit „Audit Business Consulting” Societate cu Răspundere Limitată.

Reclamantul-pârât a solicitat recunoașterea ca fiind neprestate serviciile de ținerea evidenței contabile conform următoarelor facturi: seria WH nr. 3348852 din 31 martie 2015, seria WH nr. 3348832 din 30 aprilie 2015, seria WH nr. 4584360 din 31 ianuarie 2016, seria WH nr. 4584363 din 27 februarie 2016, seria WH nr. 4584362 din 31 martie 2016 și seria WH nr. 4584364 din 29 aprilie 2016 în sumă totală de 18 071, 54 lei, încasarea din contul Societății de Audit „Audit Business Consulting” Societate cu Răspundere Limitată în beneficul său a datoriei în mărime de 2 064,17 lei și a cheltuielilor de judecată în mărime de 370 lei. Prin încheierea din 23 ianuarie 2017a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, acțiunea reconvențională înaintată de Societatea Comercială „Lelica-Com” 4 Societate cu Răspundere Limitată a fost primită spre examinare (f.d.

148-149, vol. I). La 12 iunie 2017, Societatea de Audit „Audit Business Consulting” Societate cu Răspundere Limitată a depus cerere de majorarea a pretențiilor, solicitând încasarea din contul Societății Comerciale „Lelica-Com” Societate cu Răspundere Limitată în beneficiul său a datoriei în sumă de 18 569,06 lei, penalității în mărime de 16850,93 lei, dobânzii de întârziere în sumă de 9428,56 lei, taxa de stat achitată la depunerea acțiunii în mărime de 2538,11 lei și cheltuielile de asistență juridică în sumă de 5000 lei (f.d.

226-227, vol. I). La 25 septembrie 2017, Societatea de Audit „Audit Business Consulting” Societate cu Răspundere Limitată a depus cerere de majorarea a pretențiilor, solicitând încasarea din contul Societății Comerciale „Lelica-Com” Societate cu Răspundere Limitată în beneficiul său a datoriei în sumă de 18 569,06 lei, penalității în mărime de 9971,58 lei, dobânzii de întârziere în sumă de 10243,56 lei, taxa de stat achitată la depunerea acțiunii în mărime de 2538,11 lei și cheltuielile de asistență juridică în sumă de 5000 lei (f.d. 21, vol. II).

Conform pledoariilor anexate la materialele cauzei, Societatea de Audit „Audit Business Consulting” Societate cu Răspundere Limitată a solicitat încasarea din contul Societății Comerciale „Lelica-Com” Societate cu Răspundere Limitată în beneficiul său a datoriei în sumă de 18 569,06 lei, penalității în mărime de 10 027,29 lei, dobânzii de întârziere în sumă de 10 243,56 lei, taxa de stat achitată la depunerea acțiunii în mărime de 2538,11 lei și cheltuielile de asistență juridică în sumă de 5000 lei (f.d. 71-74, vol. II). Prin hotărârea din 14 februarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, acțiunea înaintată de Societatea de Audit „Audit Business Consulting” Societate cu Răspundere Limitată a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Acțiunea reconvențională înaintată de Societatea Comercială „Lelica-Com” Societate cu Răspundere Limitată a fost admisă parțial, fiind recunoscute ca fiind neprestate de către Societatea de Audit „Audit Business Consulting” Societate cu Răspundere Limitată a serviciilor de ținere a evidenței contabile conform facturilor fiscale seria WH nr. 3348852 din 31 martie 2015, seria WH nr. 4584360 din 31 ianuarie 2016, seria WH nr. 4584363 din 27 februarie 2016, seria WH nr. 4584362 din 31 martie 2016 și seria WH nr. 4584364 din 29 aprilie 2016 în sumă totală de 11 097, 12 lei. A fost dispusă încasarea din contul Societății de Audit „Audit Business Consulting” Societate cu Răspundere Limitată în beneficiul Societății Comerciale „Lelica-Com” Societate cu Răspundere Limitată datoria în mărime de 22, 35 lei.

În rest, acțiunea reconvențională a fost respinsă ca neîntemeiată. A fost indicat că măsura de asigurare a acțiunii aplicată prin încheierea din 3 februarie 2017 a fost anulată (f.d. 97-102, vol. II).

Prin decizia din 11 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost admisă cererea de apel depusă de Societatea de Audit „Audit Business Consulting” Societate cu Răspundere Limitată, fiind casată hotărârea din 14 februarie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani și emisă o nouă hotărâre prin care a fost admisă acțiunea depusă de Societatea de Audit „Audit Business Consulting” Societate cu Răspundere Limitată, fiind încasat din contul Societății Comerciale „Lelica-Com” Societate cu Răspundere Limitată în beneficiul Societății de Audit „Audit Business Consulting” Societate cu Răspundere Limitată a datoriei în sumă de 18 569,06 lei, penalității în 5 mărime de 10 027,29 lei, dobânzii de întârziere în sumă de 11 478,02 lei, taxa de stat achitată la depunerea acțiunii și cererii de apel în mărime de 3818,11 lei și cheltuielile de asistență juridică în sumă de 5000 lei.

A fost respinsă ca fiind neîntemeiată acțiunea reconvențională depusă de Societatea Comercială „Lelica- Com” Societate cu Răspundere Limitată (f.d. 91-99, vol. II). Prin decizia din 15 mai 2019 a Curții Supreme de Justiție s-a admis recursul declarat de către Societatea Comercială „Lelica-Com” Societate cu Răspundere Limitată, reprezentată de către avocatul Vitalie Ciofu. S-a casat decizia din 11 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, cu dispunerea trimiterii cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecători.

Prin decizia din 01 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău s-a respins cererea de apel declarată de către Societatea de Audit „Audit Business Consulting” Societate cu Răspundere Limitată și s-a menținut hotărîrea Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani) din 14 februarie 2018. Pentru a decide astfel instanța de apel a invocat că prima instanță corect a constatat că, pretențiile înaintate de Societatea de Audit „Audit Business Consulting” Societate cu Răspundere Limitată către Societatea Comercială „Lelica- Com” Societate cu Răspundere Limitată în sumă de 11097,12 lei nu pot fi acceptate ca întemeiate, deoarece nu sunt probate prin acte justificative primare, semnate de ambele părți, conform art. 19 a Legii contabilității.

Respectiv, nu poate fi reținută poziția Societății de Audit „Audit Business Consulting” Societate cu Răspundere Limitată în privința faptului că serviciile au fost prestate, iar lipsa semnării actelor de predare primire a serviciilor de evidență contabilă și a facturilor din partea Societății Comerciale „Lelica-Com” Societate cu Răspundere Limitată, se justifică prin faptul că ele au fost expediate prin poștă, or, careva dovezi în vederea susținerii poziției de prestare a serviciilor, instanței de judecată nu i-au fost prezentate, circumstanțe, care sunt contrare prevederilor art.118 alin.(1) Cod de procedură civilă, care stipulează că fiecare parte trebuie să dovedească circumstanțele pe care le invocă drept temei al pretențiilor și obiecțiilor sale dacă legea nu dispune altfel.

În consecință, instanța de apel a apreciat poziția instanței de fond de a admite parțial cererea reconvențională înaintată de Societatea Comercială „Lelica-Com” Societate cu Răspundere Limitată privind recunoașterea ca neprestate serviciile în baza facturilor seria WH nr. 3348852 din 31.03.2015, seria WH nr. 4584360 din 31.01.2016, seria WH nr. 4584363 din 27.02.2016, seria WH nr. 4584362 din 31.03.2016 și seria WH nr. 4584364 din 29.04.2016 în sumă de 11097,12 lei Din conținutul acestor acte rezultă că, pretinsa datorie este rezultatul recalculării serviciilor prestate anterior, fără a fi întemeiată pe careva prevedere contractuală sau legală. În acest sens, toate serviciile prestate și acceptate de ambele părți, precum și valoarea acestora, nu pot fi modificate unilateral.

Prin urmare, valoarea serviciilor constatate de prima instanță ca neprestate, din suma totală a serviciilor pretinse ca prestate de către Societatea de Audit „Audit Business Consulting” Societate cu Răspundere Limitată în mărime de 71 234,55 lei, corect au fost excluse sumele de 11 097,12 lei și 10128,14 lei. Întrucît, în rezultatul acestor calcule, instanța de apel a relatat că, Societatea Comercială „Lelica-Com” Societate cu Răspundere Limitată a efectuat o supraplată către Societatea de Audit „Audit Business Consulting” Societate cu Răspundere Limitată în mărime de 2656,20 lei.

6 Instanța de apel a menționat că prima instanță, cu suficientă claritate a constatat că, din întîrzierile efectuării plăților de către Societatea Comercială „Lelica-Com” Societate cu Răspundere Limitată pe perioada executării contractului, Societatea de Audit „Audit Business Consulting” Societate cu Răspundere Limitată este în drept să solicite încasarea dobînzii de întîrziere pe perioada întîrzierii. În acest sens, fiind dispusă încasarea dobînzii de întîrziere în mărime de 2633,85 lei, pentru perioada de întîrziere 31.10.2015 – 24.05.2016. Respectiv, Societatea de Audit „Audit Business Consulting” Societate cu Răspundere Limitată este obligată să restituie Societății Comerciale „Lelica-Com” Societate cu Răspundere Limitată datoria în mărime de 22,35 lei, formată din supraplata de 2656,20 lei minus suma dobînzilor de întîrziere în mărime de 2633,85 lei.

La 10 ianuarie 2020 Societatea de Audit „Audit Business Consulting” Societate cu Răspundere Limitată și avocatul acesteia Iraida Dobrostomat au declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii inițiale și de respingerea a acțiunii reconvenționale. În motivarea recursului s-a indicat că soluția instanței de apel în sensul adoptat rezultată din interpretarea greșită a prevederilor legale ce guvernează raportul juridic litigios și circumstanțele probatorii ale dosarului.

S-a indicat în recurs că instanța de apel urma să admită încasarea cu titlu de penalitate, în favoarea Societății de Audit „Audit Business Consulting” Societate cu Răspundere Limitată suma de 9971, 58 de lei, or, conform art.624 alin.(1) Cod civil, în redacția pînă la 01.03.2019, clauza penală (penalitatea) este o prevedere contractuală prin care părțile evaluează anticipat prejudiciul, stipulînd că debitorul, în cazul neexecutării obligației, urmează să remită creditorului o sumă de bani sau un alt bun. Anexa nr.1 și Anexa nr.2 nu sunt probe noi, sunt doar cu titlu de informație și daor pentru comparație a faptului că reclamanta ar fi putut solicita încasarea unei penalități mai mari, dar a solicitat o penalitate mai mică.

S-a notat în recurs că instanța de apel urma să admită încasarea cu titlu de dobândă de întîrziere în favoarea Societății de Audit „Audit Business Consulting” Societate cu Răspundere Limitată cel puțin a sumei de 9363,54 de lei, conform art.602, art.617, art.619, art.872 alin.(1) Cod civil, în redacția pînă la 01.03.2019. S-a comunicat în recurs că instanța de apel nu a dat o apreciere justă probele existente la materialele dosarului. Or, formulările din conținutul deciziei trebuie să corespundă exigențelor de corectitudine, certitudine, deplinătate, claritate, consecutivitate, logică, elocvență, lipsă de rezerve, oficialitate și pertinență. A relatat că art. 6 CEDO garantează dreptul justițiabilului la o hotărâre motivată sub aspectul instituirii obligației instanțelor de judecată de a- și argumenta hotărârile adoptate din perspectiva unei analize ample a circumstanțelor pricinii.

Îndatorirea de a motiva coerent și unitar hotărârea sub aspectul tuturor cererilor, fără a exista contradicții între motivare și dispozitiv, constituie o garanție pentru justițiabil, fiind singurul mijloc prin care se dă posibilitatea de a putea exercita un eficient control judiciar. Conform art.434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. 7 Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs menționează că Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul deciziei la 01 octombrie 2019 și a expediat decizia participanților la proces la 11 noiembrie 2019 (f.d.222, vol.III). Astfel, cererea de recurs declarată la 10 ianuarie 2020 de către Societatea de Audit „Audit Business Consulting” Societate cu Răspundere Limitată și avocatul acesteia Iraida Dobrostomat este depusă în termenul prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art.439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2). Astfel, prin prisma art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, la 19 februarie 2020 instanța de recurs a comunicat intimatei recursul, informând despre necesitatea depunerii referinței (f. d.79, vol.IV), iar potrivit avizului de recepție recursul a fost recepționat de către Societatea Comercială „Lelica-Com” Societate cu Răspundere Limitată la 26 februarie 2020 (f.d.81).

Până la data examinării recursului, referință asupra recursului intimata nu a depus. Examinând temeiurile recursului completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele. În conformitate cu art.432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă. În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al din Codul de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind din prevederile art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, în sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil. 8 În speță, însă criticile invocate de recurent nu pot duce la admisibilitatea recursului, or, acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de apel.

În acest context este de menționat faptul că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt. Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Abordarea recurentei, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul acestuia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestuia ca fiind admisibil. Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată în cererea de recurs declarată de Societatea de Audit „Audit Business Consulting” Societate cu Răspundere Limitată și avocatul acesteia Iraida Dobrostomat. Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție d i s p u n e : Se consideră inadmisibil recursul declarat de Societatea de Audit „Audit Business Consulting” Societate cu Răspundere Limitată și avocatul acesteia Iraida Dobrostomat. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Galina Stratulat Iurie Bejenaru 9