2ra-510/20 — recunoasterea evenimentului ca accident de munca, incasarea indemnizatiei

2ra-510/20 — recunoasterea evenimentului ca accident de munca, incasarea indemnizatiei (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

dosarul nr. 2ra-510/2020

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani (O. Cernei)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (N. Budăi, I. Muruianu, E. Palanciuc)

ÎNCHEIERE

25 martie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componență:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului declarat de Instituția Medico-Sanitară

Publică „Dispensarul Republican de Narcologie”,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Brînzei Serghei

împotriva Instituției Medico-Sanitare Publice „Dispensarul Republican de

Narcologie” cu privire la recunoașterea evenimentului ca fiind accident de muncă,

încasarea indemnizației, repararea prejudiciului material și moral,

împotriva deciziei din 05 decembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost respins apelul declarat de Instituția Medico-Sanitară Publică „Dispensarul

Republican de Narcologie” și a fost menținută hotărârea din 07 decembrie 2017 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani,

c o n s t a t ă

La 11 septembrie 2017 Brînzei Serghei a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Instituției Medico-Sanitare Publice „Dispensarul Republican de

Narcologie” cu privire la recunoașterea evenimentului ca fiind accident de muncă,

încasarea indemnizației, repararea prejudiciului material și moral.

În motivarea acțiunii Brînzei Serghei a invocat că conform ordinului de

angajare și a contractului individual de muncă din 01 februarie 2003 este angajatul

IMSP „Dispensarul Republican de Narcologie”, în funcția medic psihiatru narcolog

de gardă.

A menționat că la data de 08 decembrie 2016, aproximativ la ora 03.00, când

se afla la serviciul de gardă, fapt confirmat prin certificatul nr. 06 din 28 februarie

2017, emis de IMSP „Dispensarul Republican de Narcologie”, de către pacienții

Tofan Vladimir și Tudor Potlog pe neprins de veste i-au fost aplicate multiple

lovituri cu o rangă metalică peste diferite părți ale corpului, cauzându-i astfel mai

multe vătămări corporale.

Prin certificatul emis de Consiliul Național pentru Determinarea

Dezabilităților și Capacității de Muncă i-a fost stabilită dezabilitatea în urma

accidentului de muncă cu procentul al capacității de muncă în mărime de 50%.

Conform procesului - verbal nr. 1 din 08 decembrie 2016, cu care a făcut

cunoștință la data de 28 august 2017, privind cercetarea accidentului de muncă cu

incapacitate temporară de muncă, întocmit de către comisia angajatorului, s-a

constatat că circumstanțele care au condus la producerea accidentului sunt un atac

criminal (pct. 6.1).

La 04 iulie 2017 s-a adresat angajatorului cu o cerere privind achitarea

indemnizației unice în legătură cu pierderea capacității profesionale de muncă, însă

prin răspunsul nr. 01-12/2058 din 19 iulie 2017, recepționat mult mai târziu,

solicitarea sa a fost respinsă, motivându-se în acest sens că circumstanțele care au

condus la producerea accidentului de muncă au fost calificate ca act criminal.

Consideră că prin aceste argumente vădit eronate, angajatorul încearcă să

mușamalizeze acest eveniment, eschivându-se de la răspunderea delictuală.

A comunicat că în această perioadă, din momentul producerii accidentului de

muncă menționat, angajatorul nu s-a interesat de loc de salariat, având la întreținere

doi copii minor, iar în această perioadă, ca consecință a traumelor produse în urma

accidentului la muncă, în permanență persistă necesitatea de a efectua tratamente

destul de costisitoare.

A explicat că obiectul litigiului în speța dată s-a născut în cadrul unui raport

de muncă, care constă în recunoașterea evenimentului produs ca fiind un accident

de muncă și încasarea din contul angajatorului a indemnizației unice, în legătură cu

pierderea capacității de muncă provocată în urma accidentului de muncă.

Consideră că din normele legale și din înscrisurile anexate la prezenta

acțiune, urmează să se stabilească cu certitudine că evenimentul produs urmează a fi

considerat ca accident în muncă. Caracterul ilicit al faptei angajatorului constă în

crearea unor condiții dăunătoare de muncă, în nerespectarea normelor de protecție a

muncii și a cerințelor securității, în neasigurarea securității și igienei muncii. Or,

angajatorul este obligat să asigure securitatea și sănătatea lucrătorilor sub toate

aspectele ce țin de activitatea desfășurată.

A susținut că din conținutul procesului-verbal contestat, în rubrica 3.7.2

rezultă că instructajul la locul de muncă periodic s-a efectuat la data de 15 ianuarie

2016, pe când accidentul s-a produs la data de 08 decembrie 2016. Astfel,

angajatorul IMSP „Dispensarul Republican de Narcologie” tratează cu

superficialitate regulile prioritare în vederea instruirii suficient de adecvată,

teoretică și practică în domeniul securității și sănătății în muncă.

A indicat, că în pct.9 al procesului-verbal, la rubrica măsuri de lichidare a

cauzelor de producere a accidentului, comisia indică necesar instalarea unui buton

de alarmă.

A subliniat că membrii comisiei, care sunt colegii săi, sunt conștienți de riscul

care sunt supuși în timpul exercitării muncii. Prin urmare angajatorul întru

prevenirea unor situații problematice, era obligat de mult să asigure integritatea

salariaților săi, aici ținând cont și de personalitatea și comportamentele pacienților

care se tratează în instituția dată.

Cu referire la ilegalitatea procesului-verbal nr. l din 08 decembrie 2016

privind cercetarea accidentului de muncă cu incapacitate temporară de muncă, a

afirmat că apar dubii inclusiv asupra datei întocmirii lui, dar și a membrilor comisiei

2

compuse din: Zaporojan Gh., Marandici A., Cuznețov S., Luca M,, care conform

Regulamentului privind modul de cercetare a accidentelor în muncă, urmau să

corespundă unor criterii și anume: persoanele desemnate în comisia de cercetare

trebuie să dispună de pregătire tehnică respectivă și să nu facă parte din persoanele

care aveau obligația de a organiza, controla sau conduce procesul de muncă la locul

unde s-a produs accidentul.

Consideră că în temeiul Regulamentului aprobat prin Hotărârea Guvernului

nr. 513 din 11 august 1993, al art. 18 din Legea securității nr. 186 din 10 iulie 2008,

este în drept să pretindă la plata unei indemnizații unice.

Astfel ținând cont de faptul că salariul mediu pe țară constituia la momentul

înaintării cererii prealabile 5218,90 de lei, prin urmare suma care urmează a fi

achitată în calitate de indemnizație unică, constituie 260 945 lei, formula de calcul

fiind: 50% x 5218,90 lei (suma ce constituie salariul mediu) = 260945 lei.

A menționat că IMSP „Dispensarul Republican de Narcologie” se face

responsabil de izvorul de pericol sporit, deoarece nu a asigurat respectarea regulilor

de pază a întreprinderii, iar conform art. 1418 Cod civil în caz de vătămare a

integrității corporale sau de altă vătămare a sănătății, autorul prejudiciului are

obligația să compenseze persoanei vătămate salariul sau venitul ratat din cauza

pierderii sau reducerii capacității de muncă, precum și cheltuielile suportate în

legătură cu vătămarea sănătății.

Consideră că suma de 30000 lei cu titlu de prejudiciu material și suma de

20000 cel cu titlu de prejudiciu moral este una rațională și raportată la situația

creată.

Solicită recunoașterea evenimentului produs la data de 08 decembrie 2016, ca

fiind accident de muncă, încasarea indemnizației unice pentru pierderea capacității

de muncă în mărime de 260 945 de lei; compensarea prejudiciului material cauzat în

legătură cu vătămarea integrității corporale în mărime de 30 000 de lei, a

prejudiciului moral cauzat în legătură cu vătămarea integrității corporale în mărime

de 20 000 de lei și a cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 07 decembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Buiucani, acțiunea a fost admisă parțial; s-a recunoscut evenimentul produs la data

de 08 decembrie 2016 ca fiind accident de muncă; s-a încasat de la IMSP

„Dispensarul Republican de Narcologie” în beneficiul lui Brînzei Serghei suma de

260 220 de lei cu titlu de indemnizație unică pentru pierderea capacității de muncă,

suma de 20 000 de lei cu titlu de prejudiciu moral. În rest, pretențiile din cererea de

chemare în judecată s-au respins.

La data de 08 decembrie 2017 și la 04 ianuarie 2018 IMSP „Dispensarul

Republican de Narcologie” a declarat apel împotriva hotărârii din 07 decembrie

2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, solicitând admiterea cererii de apel,

casarea hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a

acțiunii.

Prin decizia din 05 decembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău a fost respins

apelul declarat de IMSP „Dispensarul Republican de Narcologie” și a fost

menținută hotărârea din 07 decembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Buiucani.

3

Instanța de apel a reținut că în urma evenimentului din 08 decembrie 2016 s-a

produs vătămarea sănătății salariatului Brînzei Serghei ca urmare a acțiunii unui

factor de risc – comportamentul pacienților Vladimir Tofan și Tudor Potlog,

propriu mediului de muncă și care a condus la pierderea capacității de muncă în

proporție de 50 % a lui Brânzei Serghei, evenimentul dat survenit în timpul

îndeplinirii obligațiilor de serviciu al acestuia.

Curtea de Apel a menționat că faptul că evenimentul produs la data de 08

decembrie 2016 constituie un accident de muncă rezultă fără echivoc și din

certificatul de dizabilitate și capacitate de muncă seria CN nr. 259705, eliberat de

Consiliul Național pentru Determinarea Dezabilității și Capacității de Muncă în

baza raportului nr.546 din 05 iunie 2017. Or, cauza dizabilității constatată prin acest

certificat, a fost indicată ca fiind accidentul de muncă (f.d.17).

Potrivit formularului tipizat al procesului-verbal privind cercetarea

accidentului de muncă cu incapacitate temporară de muncă (formular completat de

comisia de cercetare a IMSP ”Dispensarul Republican de Narcologie” la 08

decembrie 2016 (f.d.16-19)), anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului 1361 din 22

decembrie 2005 pentru aprobarea Regulamentului privind modul de cercetare a

accidentelor de muncă, în redacția în vigoare la data procedurii accidentului de

muncă, în pct. 6.1 sunt clasificate circumstanțele care conduc la producerea

accidentului de muncă, după cum urmează: cădere, prindere, lovire, strivire,

explozii, incendii, atac criminal, contact cu curent electric etc. Iar, la întocmirea la

procesului-verbal nr.1 privind cercetarea accidentului de muncă cu incapacitate

temporară de muncă, în pct. 6.1, comisia de cercetare a IMSP ”Dispensarul

Republican de Narcologie” a indicat că circumstanțele care au condus la procedarea

accidentului de muncă din 08 decembrie 2016 reprezintă un atac criminal.

Prin urmare, faptul că evenimentul din 08 decembrie 2016 constituie un

accident de muncă, a fost recunoscut de comisia de cercetare la întocmirea

procesului-verbal enunțat, proces-verbal aprobat de conducătorul IMSP

„Dispensarul Republican de Narcologie”, Mihail Oprea – semnatarul cererii de apel.

Astfel, faptul calificării atacului criminal ca fiind circumstanță a producerii

accidentului de muncă, rezultă fără echivoc din anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului

1361 din 22 decembrie 2005 pentru aprobarea Regulamentului privind modul de

cercetare a accidentelor de muncă, în care expres este prevăzut că atacul criminal se

califică ca fiind accident de muncă.

Astfel, reieșind din noțiunea de accident de muncă, conform Hotărârii

Guvernului 1361 din 22 decembrie 2005, pentru aprobarea Regulamentului privind

modul de cercetare a accidentelor de muncă și având în vedere situația de fapt

constată în speță, instanța de apel a considerat legală și întemeiată concluzia primei

instanțe precum că evenimentul produs cu reclamantul la data de 08 decembrie

2016 constituie un accident de muncă.

Pe cale de consecință, instanța de apel a conchis că prima instanță corect a

admis pretenția din acțiune cu privire la recunoașterea evenimentului produs la data

de 08 decembrie 2016 ca fiind accident de muncă.

Prin urmare, în condițiile enunțate, instanța de apel consideră întemeiată

concluzia instanței de fond cu privire la necesitatea încasării de la IMSP

4

„Dispensarul Republican de Narcologie” în beneficiul lui Brînzei Serghei a sumei

de 260 220 de lei cu titlu de indemnizația unică pentru pierderea capacității de

muncă cu 50% (50% x 5204,40 lei).

Așadar, conform normelor de drept material enunțate, IMSP „Dispensarul

Republican de Narcologie” nefondat a refuzat să calculeze și să achite reclamantului

indemnizația unică pentru pierderea capacității de muncă în urma accidentului de

muncă, or, lucrătorului căruia i s-a stabilit gradul de reducere a capacității de muncă

ca urmare a unui accident de muncă i se plătește indemnizația unică din contul

unității care poartă vina pentru accidentul de muncă.

Instanța de apel a considerat că prima a instanță just a admis pretenția

reclamantului cu privire la compensarea prejudiciului moral în mărime de 20000 lei,

or, ținând cont de personalitatea reclamantului, profesia acestuia, în urma

accidentului de muncă produs, a pierderii capacității de muncă în mărime de 50%,

acțiunile și inacțiunile angajatorului, reclamantului i s-au cauzat suferințe psihice, s-

a cauzat prejudiciul moral.

La 23 decembrie 2019 IMSP „Dispensarul Republican de Narcologie” a

declarat recurs împotriva deciziei din 05 decembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău,

solicitând casarea acesteia și a hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi hotărâri

de respingere a acțiunii.

În motivarea recursului a invocat aplicare eronată a legii, instanța nu a aplicat

legea care trebuia să fie aplicată, nu au fost constatate și elucidate pe deplin

circumstanțele cauzei, iar concluziile expuse în hotărâri vin în contradicție cu

circumstanțele cauzei.

În acest sens a menționat că vinovăția instituției în privința faptei nu a fost

stabilită de către organul competent și abilitată a Inspecției Muncii. Or, mărimea

vinovăției sunt puse de către legiuitor pe seama Inspecției Muncii și nu pe seama

Consiliului Național pentru Determinarea Dezabilității și Capacității de Muncă.

În conformitate cu art. 434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Completul denotă că Curtea de Apel Chișinău a emis decizia la data de 05

decembrie 2019. Prin urmare, recursul depus la data de 23 decembrie 2019 este în

termen.

Intimatul Brînzei Serghei, reprezentat de avocatul Cojocari Dorin, prin

referință a solicitat de a considera recursul ca fiind inadmisibil.

Examinând temeiurile recursului declarat de Instituția Medico-Sanitară

Publică „Dispensarul Republican de Narcologie”, în raport cu materialele pricinii

civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

5

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Instituția Medico-Sanitară

Publică „Dispensarul Republican de Narcologie”, nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, Completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,

din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor

de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu

se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza

6

Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie

1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de Instituția Medico-Sanitară Publică

„Dispensarul Republican de Narcologie”.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Instituția Medico-Sanitară Publică „Dispensarul

Republican de Narcologie” se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

7