2ra-2002/21 — anularea ordinului, încasarea sumei, repararea prejudiciului moral

2ra-2002/21 — anularea ordinului, încasarea sumei, repararea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2ra-2002/21

2-20069133-01-2ra-22122021

Prima instanță - (Judecătoria Chișinău, sediul Centru) jud: O. Parfeni

Instanța de apel - (Curtea de Apel Chișinău) jud: A. Panov, L. Pruteanu, I. Țurcan

ÎNCHEIERE

19 ianuarie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Mariana Pitic

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de Ion Ciochină,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Ion

Ciochină împotriva Instituției Medico-Sanitară Publică Dispensarul Republican de

Narcologie cu privire la anularea ordinului, încasarea sumei, penalității de

întârziere, repararea prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de asistență

juridică,

împotriva deciziei din 11 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 17 iunie 2020, Ion Ciochină a depus cerere de chemare în judecată

împotriva IMSP Dispensarul Republican de Narcologie, prin care a solicitat:

- anularea ordinului nr.224/I-p din 29 aprilie 2020, ca fiind ilegal și

nemotivat juridic;

- încasarea din contul IMSP Dispensarului Republican de Narcologie a

sumei de 9 330 de lei, dispusă spre încasare prin ordinul nr.197-p din 22 aprilie

2020;

- încasarea din contul IMSP Dispensarului Republican de Narcologie a

sumelor cu titlu de ajutor material pentru perioada efectiv lucrată (10 iulie-31

decembrie 2018) în sumă de 4 500 lei, pentru anul 2019 în sumă de 9 000 lei,

pentru perioada efectiv lucrată (1 ianuarie-30 aprilie 2020) în sumă de 3 000 lei;

- încasarea din contul IMSP Dispensarului Republican de Narcologie a

penalității de întârziere în sumă de 8 707 lei pentru anul 2018 și 4 860 de lei pentru

anul 2019;

- încasarea din contul IMSP Dispensarului Republican de Narcologie a

sumei de 10 000 lei cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul moral cauzat;

- încasarea din contul IMSP Dispensarului Republican de Narcologie a

cheltuielilor de asistență juridică în sumă de 10 000 lei.

În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că la 10 iulie 2018, în temeiul

contractului individual de muncă nr.34/18 din 10 iulie 2018 a fost angajat în

1

funcția de șef serviciu resurse umane la IMSP Dispensarul Republican de

Narcologie.

La 22 aprilie 2020 pentru succesele în muncă a reclamantului Ion Ciochină,

șef serviciu resurse umane, a fost semnat ordinul cu nr.197-p cu privire la

acordarea unui premiu în mărimea salariului mediu lunar.

La 7 mai 2020 pe cardul acestuia suma premiului acordat nu s-a regăsit, iar

din unele surse a aflat că ordinul cu privire la acordarea premiului a fost anulat de

d-nul Alexandru Marandici, șef secție nr.3, împuternicit cu funcții de director.

Reclamantul consideră că ordinul nr.197-p cu privire la premiere a fost

anulat abuziv prin ordinul nr.224/1-p din data de 29 aprilie 2020, elaborat de către

actualul șef al Serviciului resurse umane d-na Lupașciuc Gabriela, angajată în

funcția respectivă începând cu 4 mai 2020, fiind lovit de nulitate absolută,

deoarece în ziua de 29 aprilie 2020 și până la data de 4 mai 2020 doamna Gabriela

Lupașciuc nu s-a aflat în relații de muncă cu IMSP Dispensarul Republican de

Narcologie, astfel că contractul individual de muncă a doamnei urma să producă

efecte juridice din data de 4 mai 2020.

Totodată, consideră că ordinul nr.224/1-p din 29 aprilie 2020 de anulare a

ordinului nr.197-p, este și unul nemotivat în fapt și în drept și necesită a fi declarat

nul de către instanța de judecată.

Reieșind din conținutul ordinului nr.224/1-p din 29 aprilie 2020 și expertizei

Serviciului juridic asupra cererii prealabile de chemare în judecată că la baza

emiterii ordinului de anulare a ordinului nr.197-p din 22 aprilie 2020 cu privire la

acordarea premiului respectiv au stat notele șefei Serviciului economic Marandici

Liubovi care este și mama semnatarului ordinului, nota președintelui organizației

sindicale și a vice-directorului, note solicitate și comandate de către Alexandru

Marandici la inițiativa mamei sale Liubovi Marandici.

A susținut că la 29 aprilie 2020 s-a aflat la locul de lucru și a exercitat

funcția de șef Serviciu resurse umane, a elaborat ordine și alte documente, iar o

astfel de inițiativă de anulare a ordinului 197-p nu a existat.

Consideră că ordinul nr.224/1-p a fost elaborat de doamna Gabriela

Lupașciuc după data de 4 mai 2020, cu data de 29 aprilie 2020, deoarece nu puteau

fi emise ordine în privința acestuia după data de 30 aprilie 2020, când nu avea

relații de muncă cu pârâtul, iar faptul că ordinul respectiv este înregistrat cu nr.224

cu indicele I-p dovedește repetat că ordinul nr.224/I-p din 29 aprilie 2020 este

falsificat, deoarece înregistrarea ordinelor în registrul de evidență se face în ordine

crescătoare și așa fel de numerotare a ordinelor nu se practică.

Totodată, a indicat că potrivit cererii sale de demisie a solicitat achitarea

tuturor plăților ce i se cuvin.

Conform prevederilor contractului colectiv de muncă pentru anii 2018-2021

punctul 97, salariații beneficiază de ajutor material anual în mărimea unui salariu

mediu lunar, conform contractului, administrația fiind obligată să planifice sursele

financiare respective anual.

Prevederile pct.97 din contractul colectiv de muncă privind acordarea

ajutorului material se regăsesc și în contractul individual de muncă din 10 iulie

2018.

2

În temeiul cererii prealabile, administrația IMSP Dispensarul Republican de

Narcologie a refuzat să-i elibereze extras din contractul colectiv de muncă pentru

anii 2018-2021 legalizat în modul stabilit.

În temeiul contractului colectiv de muncă la angajare în contractul individual

de muncă nr.34/18 din 10 iulie 2018 a fost negociată și introdusă în contract clauza

privind acordarea ajutorului material în mărimea unui salariu de funcție.

Din iulie 2018 și până la data de 30 aprilie 2020, ajutor material nu a fost

acordat fapt prin care au fost încălcate prevederile contractului colectiv și

contractului individual de muncă.

În vederea soluționării litigiului pe cale amiabilă, la data de 25 mai 2020

prin cerere prealabilă reclamantul a solicitat pârâtului achitarea tuturor plăților

neefectuate precum și expedierea unor acte pe care le deține doar pârâtul.

Prin răspunsul primit nr.01-12/600 din 3 iunie 2020 administrația IMSP

Dispensarul Republican de Narcologie a dat un răspuns exhaustiv, încercând a

manipula prin interpretarea eronată a art.1651 din Codul muncii și Legea nr.270 din

23 noiembrie 2018 privind sistemul unitar de salarizare.

De asemenea în răspunsul la cererea prealabilă pârâtul nu a motivat din ce

cauză nu s-a îndeplinit ordinul nr.197-p din 22 aprilie 2020 cu privire la acordarea

premiului salariatului Ion Ciochină, nu a fost remis ordinul de anulare a ordinului

nr.197-p din 22 aprilie 2020, inclusiv materialele pregătitoare care au stat la baza

anulării ordinului.

În drept, acțiunea s-a întemeiat în baza prevederilor art. art.20, 26 și 43 din

Constituție, art. 4, 5, 9-12, 45, 49, 1651, 329, 330, 353, 355, 356 din Codul muncii.

Prin hotărârea din 11 februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

s-a respins cererea de chemare în judecată depusă de Ion Ciochină împotriva IMSP

Dispensarul Republican de Narcologie cu privire la anularea ordinului, încasarea

sumei, penalității de întârziere, repararea prejudiciului moral și compensarea

cheltuielilor de asistență juridică, ca neîntemeiată.

La 11 februarie 2021, Ion Ciochină a declarat apel împotriva hotărârii din 11

februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, solicitând casarea acesteia,

cu emiterea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii.

Prin decizia din 11 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul

declarat de Ion Ciochină și s-a menținut hotărârea din 11 februarie 2021 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

În motivarea deciziei emise, Colegiul instanței de apel a conchis că ordinul

IMSP Dispensarul Republican de Narcologie nr.224/I din 29 aprilie 2020 prin care

a fost abrogat ordinul 197-p din 22 aprilie 2020 este legal și întemeiat.

În sensul dat, cu referire la prevederile art. 204 din Codul muncii și pct.18

din Regulamentul privind salarizarea angajaților din instituțiile medico-sanitare

publice încadrate în sistemul asigurării obligatorii de asistență medicală aprobat

prin Hotărârea Guvernului nr.837/2016, instanța de apel a reținut că premiu se

acordă pentru zile de sărbătoare și zile profesionale, la caz, în temeiul ordinului

nr.197-p din 22 aprilie 2020, s-a acordat premiu pentru gradul de pregătire

profesională, intensitatea muncii, aportul la perfectarea documentelor la nivel de

unitate referitor la achiziții publice, securitatea și sănătatea în muncă, raporturilor

de muncă, deși la locul de muncă apelantul Ion Ciochină a beneficiat pentru

aceasta de indicatori de performanță pentru întreaga perioadă de activitate.

3

Reieșind din conținutul contului personal pentru anul 2018-2020, Colegiul

instanței de apel a constatat că Ion Ciochină a primit cu titlu de indicatori de

performanță: pentru anul 2018 - suma de 7605, 11 lei, pentru anul 2019 – suma de

16370, 87 lei și pentru anul 2020 – suma de 5417, 18 lei (f.d.91-93), caz în care

este nejustificată cerința de anulare a ordinului nr.224/I-p din data de 29 aprilie

2020 și subsecvent de încasare a sumei de 9330 lei dispusă spre încasare prin

ordinul nr.197-p din 22 aprilie 2020.

Totodată, cu referire la prevederile art. 1651 din Codul muncii, instanța de

apel a menționat că hotărârea primei instanțe este întemeiată și în partea respingerii

cerinței de acordare a ajutoarelor materiale, în condițiile în care la materialele

cauzei nu se regăsește nici o cerere semnată de apelantul Ion Ciochină privind

acordarea acestora.

În concluzie, Colegiul instanței de apel a respins și cerințele subsecvente

privind încasarea penalității de întârziere în sumă de 8 707 lei pentru anul 2018 și

4860 lei pentru anul 2019, a despăgubirii pentru prejudiciul moral și a cheltuielilor

de asistență juridică, dat fiind că sunt neîntemeiate cerințele privind anularea

ordinului nr.224/I-p din 29 aprilie 2020, încasarea sumei de 9 330 de lei dispusă

spre încasare prin ordinul nr.197-p din 22 aprilie 2020 și a sumelor cu titlu de

ajutor material pentru perioada efectiv lucrată (10 iulie-31 decembrie 2018) în

sumă de 4 500 lei, pentru anul 2019 în sumă de 9 000 lei, pentru perioada efectiv

lucrată (01 ianuarie- 30 aprilie 2020) în sumă de 3 000 lei.

La 26 noiembrie 2021, prin intermediul poștei, Ion Ciochină a declarat

recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea

integrală a deciziei din 11 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău și a hotărârii din 11

februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, cu emiterea unei hotărâri noi

de admitere a acțiunii.

În motivarea recursului a invocat că decizia este neîntemeiată, pasibilă de a

fi casată integral, în temeiul prevederilor art. 432 alin. (2) lit. c) și (3) lit. b) din

Codul de procedură civilă.

Recurentul a susținut că prima instanță nu a avut intenția de aflare a

adevărului și a acceptat falsurile în acte publice comise de pârât la abrogarea

ordinului 197-p din 22 aprilie 2020.

De asemenea, consideră că pe parcursul examinării cauzei instanța nu a fost

imparțială și prin toate pârghiile a fost de partea pârâtului.

Consideră că instanța a interpretat eronat legea motivând neacordarea

ajutorului material pe motiv că Hotărârea Guvernului nr. 837/2016 a fost

modificată și ajutorul material a fost exclus.

Astfel judecătorul a ignorat clauzele din contractul individual și cel

contractul colectiv de muncă și a admis retroactivitatea Hotărârii Guvernului nr.

837/2016.

La fel, a invocat că și instanța de apel a menținut ilegalitățile comise de

prima instanță și nu s-a expus asupra solicitărilor referitoare la audierea martorilor

și încălcării de către prima instanță a prevederilor art. 1821 din Codul de procedură

civilă, care nu a emis o încheiere privind stabilirea medierii judiciare, procedură

obligatorie în soluționarea conflictelor de muncă.

4

Nu a elucidat argumentele referitoare la încălcările admise de pârât la

abrogarea ordinului nr.197-p din 22 aprilie 2020 prin falsificări și încălcarea

normelor materiale și de procedură.

De asemenea, a inclus în decizie numele altei persoane, care nu este parte la

proces.

Recurentul a mai invocat că examinarea cauzei în instanța de apel a avut loc

în lipsa, deoarece nu a fost citat în mod legal despre data desfășurării ședinței de

judecată, aceasta constatând în mod fals că apelantul a fost citat legal.

În context, a conchis că prima instanță a adoptat o hotărâre ilegală, contrar

normelor materiale și procedurale, iar instanța de apel a menținut tacit, cu aceiași

manieră de interpretare a normelor materiale și procedurale folosite de prima

instanță.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Materialele cauzei atestă că copia deciziei integrale a instanței de apel a fost

expediată recurentului Ion Ciochină la 21 iunie 2021, însă dovada legală de

recepționare a acesteia de către acesta lipsește.

Din acest considerent, Colegiul consideră că recursul a fost depus în termen.

În conformitate cu art. din 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă,

după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

La 22 decembrie 2021, Curtea Supremă de Justiție a comunicat intimatului

cererea de recurs, informând despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței la

recurs. Însă, până la data examinării admisibilității cererii de recurs, IMSP

Dispensarul Republican de Narcologie nu a depus referință, prin care să-și expună

poziția.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea chestiunii privind

admisibilitatea recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate

în cererea de recurs cu temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură

civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

5

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării cauzei, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

La fel, argumentul cererii de recurs invocat în temeiul art. 432 alin. (3) lit. b)

din Codul de procedură civilă precum că, examinarea cauzei în instanța de apel a

avut loc în lipsa apelantului deoarece acesta nu a fost citat legal și că instanța a

constatat în mod fals că obligația de citare a fost executată, este neîntemeiat, or,

potrivit actelor dosarului (f.d.165), la 22 aprilie 2021 apelantului Ion Ciochină i s-a

comunicat despre stabilirea ședinței de examinarea a cererii de apel pentru data de

11 mai 2021, ora 12:30 și faptul examinării acesteia în procedură scrisă, în lipsa

părților, potrivit dispoziției nr.16 din 16 aprilie 2021 a președintelui Curții de Apel

Chișinău privind organizarea activității Curții de Apel Chișinău în legătură cu

declararea stării de urgență, emisă în contextul Dispoziției nr. 3 din 15 aprilie 2021

a Comisiei pentru Situații Excepționale a RM.

Recepționarea citației de către apelantul Ion Ciochină a fost confirmată de

către acesta la 23 aprilie 2021, prin scrisoarea de confirmare a recepționării

expediată instanței de apel (f.d.166).

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanța de fond și de apel. Forța atribuită unei

probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în

urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de

recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume,

dacă se invocă că instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele,

încălcând regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură

civilă, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de

acces la instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise [cauza

Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.

230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,

întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se

bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva

Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât

pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 CEDO

procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile

speciale ale procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în

sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem.

(a se vedea Botten împotriva Norvegiei, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports

1996-I, p. 141, § 39).

6

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la

admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu

chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva

Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul

în care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul

din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă,

asupra inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire

cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse, Colegiul consideră că recursul declarat de Ion

Ciochină nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din

Codul de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Ion Ciochină.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Mariana Pitic

Victor Burduh

7