2rh-34/20 — încasarea datoriei

Dosar nr.2rh-34/20

Î N C H E I E R E

mun. Chișinău

18 martie 2020

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție,

în următoarea componență :

Președintele ședinței, judecătorul – Svetlana Filincova,

judecătorii – Galina Stratulat, Iurie Bejenaru, Nicolae Craiu, Dumitru Mardari

examinând cererea de revizuire declarată de Cobzaru Vera împotriva deciziei

Curții Supreme de Justiție din 26 iunie 2013 adoptată în cauza civilă, la cererea de

chemare în judecată înaintată de Sava Tatiana împotriva lui Cobzaru Ivan cu privire

la încasarea datoriei și a dobânzii de întârziere,

a c o n s t a t a t :

La 02 septembrie 2010, Sava Tatiana s-a adresat cu cerere de chemare în

judecată împotriva lui Cobzaru Ivan solicitând încasare sumei de 12 000 de euro cu

titlu de datorie, suma de 26817 lei cu titlu de dobânda de întârziere și suma de 6495

lei cu titlu de cheltuieli de achitarea taxei de stat.

În motivarea cererii de chemare în judecată menționat că, la 14 martie 2009,

între Sava Tatiana și Cobzaru Ivan a fost încheiat un contract de împrumut, prin care

ultimul a luat cu împrumut suma de 12 000 euro, fără dobândă, cu termenul restituirii

împrumutului până în iulie 2009.

Contrar prevederilor contractului de împrumut, Cobzaru Ivan nu a restituit

împrumutul.

Ca urmare, reclamantul consideră că, Cobzaru Ivan este obligat să plătească o

dobândă de întârziere în mărime de 5% + 8% rata de refinanțare a BNM la 16 iulie

2009, iar în total o dobândă în mărime de 13% din suma datorată pentru perioada de

întârziere 01 august 2009 și până la data adresării cu cererea în cauză la instanța de

judecată – 02 septembrie 2010, adică pentru perioada de 397 zile, ceea ce constituie

26 817 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 14 martie 2011,

acțiunea înaintată de Sava Tatiana, a fost admisă integral.

S-a încasat de la Cobzaru Ivan în beneficiul Tatianei Sava suma de 12 000

euro, în monedă națională conform cursului valutar la momentul executării hotărârii,

dobândă de întârziere în sumă de 24655,96 lei și taxa de stat în valoare de 6495 lei.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 20 decembrie 2012, apelul declarat de

Cobzaru Ivan, a fost respins, fiind menținută hotărârea Judecătoriei Botanica, mun.

Chișinău din 14 martie 2011.

Invocând ilegalitatea acestei decizii, la 11 martie 2013, Cobzaru Ion, a declarat

recurs, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii

primei instanțe, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care acțiunea înaintată de Sava

Tatiana, să fie respinsă ca neîntemeiată.

1

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 26 iunie 2013, s-a respins recursul

declarat de Cobzaru Ivan și s-a menținut decizia Curții de Apel Chișinău din 20

decembrie 2012 și hotărârea Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 14 martie

2011.

La 20 ianuarie 2020, Cobzaru Vera a depus cerere de revizuire împotriva

deciziei Curții Supreme de Justiție din 26 iunie 2013, solicitând, admiterea cererii de

revizuire, casarea deciziei și transmiterea cauei spre rejudecare în prima instanță.

În motivarea ei a reiterat că, revizuirea hotărârii este necesară din motiv că la

examinarea litigiul s-a lezat drepturile unei persoane care nu a fost implicate în

proces. Prin examinarea litigiului în lipsa sa, instanța a încălcat dispozițiilor art.185

Codul procedură civilă.

Revizuentul relatează că, Cobzaru Vera și Cobzaru Ivan au încheiat căsătoria la

12 noiembrie 1988, iar în timpul căsătoriei au dobândit cu drept de proprietate bunul

imobil situat în mun. Chișinău, str. Căușeni, 12, a câte ½ cotă parte fiecare.

Astfel, Cobzaru Vera consideră că, urma a fi atrasă în proces în calitate de

intervenient accesoriu, deoarece, suma de 12 000 de euro a fost luată cu împrumut în

timpul căsătoriei, și era necesară de a-și expune opinia asupra obiectului litigiului.

Despre existența recipisei a cunoscut abia peste 5 ani, după desfacerea

căsătoriei și partajarea averii comune în devălmășie.

În cadrul procesului de executarea, s-a dispus transmiterea către creditorul

Babin Tatiana a ½ cotă parte din imobilul comun, ceea ce îi lezează drepturile sale.

În opinia revizuientului, hotărârea instanței de judecată privind încasarea

datoriei, îi lezează drepturile sale, deoarece î se încalcă dreptul la proprietate, însă la

examinarea cauzei nu a fost parte a procesului de judecată.

Toate acțiunile întreprinse de către Cristian Ion au fost efectuate în baza

împuternicirilor acordate prin procura din 27 martie 2014.

Susține că prin soluția instanței s-a încălcat nu doar prevederile legii procesual

civile, dar și prevederile Convenției. Instanțele investite cu judecarea fondului cât și

instanța de recurs nu s-au determinat referitor la părțile care urmau a fi implicate în

proces.

Revizuentul Cobzaru Vera își motivează cererea de revizuire prin prisma

prevederilor stabilite de art.449 lit. c) Codul de procedură civilă.

Cu referire la termenul depunerii cererii de revizuire:

Potrivit art. 450 lit. c) din Codul de procedură civilă cererea de revizuire se

depune în termen de 3 luni din ziua în care persoana interesată a luat cunoștință de

circumstanțele respective – în cazul prevăzut la art.449 lit. c).

Revizuienta susține că, despre decizia Curții Supreme de Justiție din 26 iunie

2013 a aflat la 26 decembrie 2019, în cadrul procedurii de executare a hotărârii când

s-a dispus evacuarea din bunul imobil deținut pe cote părți împreună cu Cobzaru

Ivan.

Cererea de revizuire a fost depusă la 20 ianuarie 2020, respectiv în termenul

legal.

Art.451 alin.1) din Codul de procedură civilă reglementează că, cererea de

revizuire se depune în scris de persoanele menționate la art.447, indicându-se în mod

obligatoriu temeiurile consemnate la art.449 și anexându-se probele ce le confirmă.

2

În conformitate cu art. 453 alin.1) lit. a) din Codul de procedură civilă după ce

examinează cererea de revizuire, instanța poate emite încheierea de respingere a

cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă.

Examinând cererea de revizuire prin prisma motivelor de drept invocate

Colegiul ajunge la concluzia că cererea de revizuire depusă urmează a fi respinsă ca

fiind inadmisibilă.

Potrivit art. 450 lit. c) din Codul de procedură civilă cererea de revizuire se

depune în termen de 3 luni din ziua în care persoana interesată a luat cunoștință de

circumstanțele respective – în cazul prevăzut la art.449 lit. c).

Revizuienta susține că, despre decizia Curții Supreme de Justiție din 26 iunie

2013 a aflat la 26 decembrie 2019, în cadrul procedurii de executare a hotărârii când

s-a dispus evacuarea din bunul imobil deținut pe cote părți împreună cu Cobzaru

Ivan.

Conform art. 449 lit. c) din Codul de procedură civilă, revizuirea se declară în

cazul în care instanța a emis o hotărâre cu privire la drepturile persoanelor care nu au

fost implicate în proces.

Acest temei de declarare a revizuirii are drept scop desființarea unei hotărâri

judecătorești în cazul în care după ce hotărârea judecătorească devine irevocabilă se

constată faptul că instanța a emis o hotărâre cu privire la drepturile persoanelor care

nu au fost implicate în proces. Astfel, hotărârea judecătorească va putea realiza toate

funcțiile sale investite prin lege doar în raport cu persoanele care au participat la

examinarea cauzei.

Atunci când se invocă temeiul prevăzut de art. 449 lit. c) din Codul de

procedură civilă, instanța a emis o hotărâre cu privire la drepturile persoanelor care

nu au fost implicate în proces, instanța de judecată urmează să constate dacă persoana

care nu a fost implicată în proces este subiect al raportului material litigios.

Art. 59 alin. (1) din Codul de procedură civilă prevede că, parte în proces

(reclamant sau pârât) poate fi orice persoană fizică sau juridică prezumată, la

momentul intentării procesului, ca subiect al raportului material litigios.

În cererea de revizuire Cobzaru Vera a indicat că, nu a fost atrasă în proces, în

calitate de intervenient accesoriu.

Potrivit art. 67 alin. (1), (2) și (3) din Codul de procedură civilă, persoana

interesată într-un proces pornit între alte persoane poate interveni în el alături de

reclamant sau de pârât până la închiderea dezbaterilor judiciare în prima instanță dacă

hotărârea pronunțată ar putea să influențeze drepturile sau obligațiile lui față de una

din părți. Pentru a interveni în proces, intervenientul depune o cerere în care

demonstrează interesul intervenției, menționând cărei părți se va alătura. Copia de pe

cerere se înmânează ambelor părți. Intervenientul accesoriu poate fi introdus în

proces și la cererea uneia dintre părți sau din oficiul instanței.

Colegiul conchide că, în speță, obiectul litigiului este încasarea împrumutului

acordat în baza unei recipise încheiate între Cobzaru Ion și Sava Tatiana.

Argumentul reiterat de revizuent precum că instanța a emis o hotărâre cu prin

care se lezează drepturile Verei Cobzaru, care nu a fost implicată în proces, instanța îl

consideră neîntemeiat.

3

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 26 iunie 2013 a cărei revizuire se

cere, nu se încalcă drepturile și interesele legitime ale Verei Cobzaru, or, subiecți ai

raportului material litigios în speță sunt Cobzaru Ion și Sava Tatiana.

Deci, în situația invocată de revizuientă, nu sunt îndeplinite condițiile 449 lit.

c) din Codul de procedură civilă.

Pornind de la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, unul din

aspectele fundamentale ale preeminenței dreptului este principiul securității

raporturilor juridice, care cere printre altele, că atunci cînd instanțele judecătorești

dau o apreciere finală unei chestiuni, constatarea lor să nu mai poată fi pusă în

discuție (cazul Brumărescu contra României).

În urma celor reținute supra, Colegiul evidențiază că procedura de revizuire

prevăzută de art. 449-453 Codul de procedură civilă servește scopului înlăturării

lacunelor și omisiunilor justiției care urmează a fi aplicate într-o manieră compatibilă

cu prevederile art.6 paragraf 1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor

Omului și a Libertăților Fundamentale.

Mai mult ca atît, instanța de revizuire conchide că în cauza Maria Atanasiu și

alții contra României, 2010, para. 115, CtEDO a reținut că dreptul de acces la

instanțe, recunoscut de art. 6 § 1 din Convenție, nu este absolut, el se pretează la

limitări admise implicit deoarece, prin însăși natura sa, impune o reglementare de

către stat. Statele contractante se bucura, în materie, de o anumită marjă de apreciere.

Cu toate acestea, Curtea trebuie să se convingă ca limitările implementate nu restrâng

accesul oferit individului într-un asemenea mod sau într-o asemenea măsura încît

dreptul să fie încălcat în însăși substanța lui. În plus, o astfel de limitare nu este

conformă cu art. 6 § 1 decât dacă urmărește un scop legitim și dacă există un raport

rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit. În această

privință, trebuie reamintit faptul ca scopul Convenției este să protejeze nu drepturi

teoretice sau iluzorii, ci concrete și efective.

Suplimentar, instanța de revizuire relevă că Curtea a reafirmat că, un

reclamant nu poate pretinde o încălcare a art. 1 din Protocolul nr. 1 decât în măsura în

care hotărârile pe care le critica se refera la "bunurile" sale în sensul acestei

prevederi. Noțiunea "bunuri" poate cuprinde atât "bunuri actuale", cît și valori

patrimoniale, inclusiv creanțe, în baza cărora un reclamant poate pretinde că are cel

puțin o "speranța legitimă" de a obține beneficiul efectiv al unui drept de proprietate

(Gratzinger și Gratzingerova împotriva Republicii Cehe (dec.) [MC], nr. 39.794/98, §

69, CEDO 2002-VII). Articolul 1 din Protocolul nr. 1 nu poate fi interpretat în sensul

că ar impune statelor contractante o obligație generală de a restitui bunurile ce le-au

fost transferate înainte să ratifice Convenția (Jantner împotriva Slovaciei, nr.

39.050/97, § 34, 4 martie 2003).

În speță, este evident că instanțele de judecată au examinat un drept al

reclamantului ce ține de revendicarea dreptului de proprietate, drept protejat de art. 1

Protocolul 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, respectiv, fiindu-i

aplicabile litigiului toate garanțiile stabilite de Convenție implicit securitatea

raporturilor juridice și apărarea drepturilor efective și concrete.

Analizând argumentele invocate de către revizuent în raport cu prevederile

art. 449 din Codul de procedură civilă, instanța reține că, argumentele invocate de

4

revizuent nu pot servi drept temei de revizuire și nu se încadrează în prevederile

normei legale.

Din considerentele menționate mai sus, cererea de revizuire depusă de Cobzaru

Vera urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

În conformitate cu prevederile art.270, 453 din Codul de procedură civilă,

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții Supreme de

Justiție

d i s p u n e :

Se respinge, ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire declarată de Cobzaru

Vera împotriva deciziei Curții Supreme de Justiție din 26 iunie 2013.

Încheierea nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova

judecători Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

Dumitru Mardari

5