2ra-1804/17 — cu privire la încasarea datoriei, a dobânzii contractuale și a dobânzii de întârziere
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- cu privire la încasarea datoriei, a dobânzii contractuale şi a dobânzii de întârziere
- Temei legal
- temeiurile declarării recursului
2ra-1804/17 — cu privire la încasarea datoriei, a dobânzii contractuale și a dobânzii de întârziere (Curtea Supremă de Justiție, 2017)
prima instanță: N. Corcea dosarul nr. 2ra-1804/17 instanța de apel: S. Procopciuc, E. Grumeza, A. Garbuz ÎNCHEIERE 11 octombrie 2017 mun.
Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Iuliana Oprea Ion Druță examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Gheorghe Cojocaru în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Gheorghe Cojocaru împotriva lui Igor Oaieneagră cu privire la încasarea datoriei, a dobânzii contractuale și a dobânzii de întârziere împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 21 martie 2017, prin care a fost admis apelul declarat de Igor Oaieneagră, reprezentat de avocatul Diana Sanduleac, casată integral hotărârea Judecătoriei Sîngerei din 22 august 2016 și emisă o nouă hotărâre de respingere a acțiunii constată: La 31 martie 2016, Gheorghe Cojocaru a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Igor Oaieneagră cu privire la încasarea datoriei, a dobânzii contractuale și a dobânzii de întârziere.
În motivarea acțiunii a invocat că la 25 ianuarie 2014, în calitate de împrumutător i-a împrumutat lui Igor Oaieneagră suma de 2500 euro, cu o dobânda lunară de 7%, pe un termen de 3 luni, acordarea sumei nominalizate fiind confirmată prin recipisa semnată de Igor Oaieneagră. Indică că la moment, conform recipisei semnate, Igor Oaieneagră urmează să-i restituie datoria în sumă de 2500 euro și dobânda contractuală pentru 3 luni în sumă de 525 euro. Având în vedere prevederile art. 619 Cod civil, consideră că Igor Oaieneagră urmează să-i achite și dobânda de întârziere pentru perioada 26 aprilie 2014- 21 martie 2016, în sumă de 942 euro. Își întemeiază pretențiile în baza dispozițiilor art. 619, 867 Cod civil, art. 85 alin. (4) CPC.
1 Solicită admiterea acțiunii, încasarea de la Igor Oaieneagră a datoriei în sumă de 2500 euro, dobânda contractuală în sumă de 525 euro și dobânda de întârziere în sumă de 942 euro. Prin hotărârea Judecătoriei Sîngerei din 22 august 2016, acțiunea a fost admisă integral. A fost încasat de la Igor Oaieneagră în beneficiul lui Gheorghe Cojocaru datoria în sumă de 2500 euro, dobânda contractuală în sumă de 525 euro și dobânda legală de întârziere în sumă de 942 euro, exprimați în lei moldovenești conform cursului oficial al BNM la data executării hotărârii. A fost încasat de la Igor Oaieneagră în beneficiul statului restul taxei de stat în sumă de 2495 lei. Prin decizia Curții de Apel Bălți din 21 martie 2017, a fost admis apelul declarat de Igor Oaieneagră, reprezentat de avocatul Diana Sanduleac, casată integral hotărârea Judecătoriei Sîngerei din 22 august 2016 și emisă o nouă hotărâre prin care acțiunea a fost respinsă.
A fost încasat de la Gheorghe Cojocaru în beneficiul lui Igor Oaieneagră suma de 4470 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. La 20 iulie 2017, prin intermediul Oficiului Poștal, Gheorghe Cojocaru a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 21 martie 2017, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea integrală a deciziei instanței de apel, cu menținerea hotărârii primei instanțe. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel considerând-o ca ilegală și neîntemeiată. Indică că instanța de apel nefondat nu a luat în considerație faptul că suma pe care o indică în decizia contestată este dobânda/procentele lunare pe care trebuia să le achite Igor Oaieneagră, dar nu întreaga datorie cu dobânda.
Remarcă că Igor Oaieneagră nu i-a restituit banii împrumutați și că banii primiți de la Igor Oaieneagră și alte persoane sunt dobânzile și nu datoria de bază. Relevă că s-a ignorat faptul că procentul dobânzii a fost fixat și stabilit cu acordul însuși a lui Igor Oaieneagră și că în acest caz nu urmează a fi acordat la rata dobânzii stabilite de Banca Națională a Moldovei. Consideră că instanța de apel contrar prevederilor legale a considerat că Igor Oaieneagră i-a restituit împrumutul doar în baza unor transferuri bănești, sume expediate lui de către alte persoane, neavând la bază careva recipise semnate corespunzător prevederilor legale în acest sens.
Obiectează că instanța de apel s-a referit în mod declarativ la normele dreptului material, pe care a considerat că sunt aplicabile în speță fără a se expune asupra circumstanțelor concrete ale cauzei și probelor administrate în cadrul judecării pricinii pe care se întemeiază concluziile ei privitoare la aceste circumstanțe, prin ce consideră că instanța de apel nu a examinat obiectiv și multiaspectual pricina, iar prin adoptarea unei decizii nemotivate i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil. La 15 septembrie 2017, prin intermediul Oficiului Poștal, Igor Oaieneagră, reprezentat de avocatul Diana Sanduleac a depus referință, prin care a solicitat respingerea recursului declarat de Gheorghe Cojocaru.
2 În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în adresa părților la 19 mai 2017, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire (f. d. 125) și care a fost recepționată de către recurent la data de 25 mai 2017, ceea ce se atestă prin avizul de recepție anexat la dosar (f. d. 127). Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat recursul împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 21 martie 2017, în termen. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.
În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC. Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Gheorghe Cojocaru nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.
În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție relevă că conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea 3 de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Gheorghe Cojocaru, asemenea aspecte nu se regăsesc.
Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Gheorghe Cojocaru ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție dispune: Recursul declarat de Gheorghe Cojocaru se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Iuliana Oprea Ion Druță 4
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.