2ra-1804/17 — cu privire la încasarea datoriei, a dobânzii contractuale și a dobânzii de întârziere
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- cu privire la încasarea datoriei, a dobânzii contractuale şi a dobânzii de întârziere
- Temei legal
- temeiurile declarării recursului
2ra-1804/17 — cu privire la încasarea datoriei, a dobânzii contractuale și a dobânzii de întârziere (Curtea Supremă de Justiție, 2017)
prima instanță: N. Corcea dosarul nr. 2ra-1804/17
instanța de apel: S. Procopciuc, E. Grumeza, A. Garbuz
ÎNCHEIERE
11 octombrie 2017 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componența:
Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu
Judecătorii Iuliana Oprea
Ion Druță
examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de
Gheorghe Cojocaru
în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Gheorghe Cojocaru
împotriva lui Igor Oaieneagră cu privire la încasarea datoriei, a dobânzii
contractuale și a dobânzii de întârziere
împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 21 martie 2017, prin care a fost
admis apelul declarat de Igor Oaieneagră, reprezentat de avocatul Diana
Sanduleac, casată integral hotărârea Judecătoriei Sîngerei din 22 august 2016 și
emisă o nouă hotărâre de respingere a acțiunii
constată:
La 31 martie 2016, Gheorghe Cojocaru a depus cerere de chemare în
judecată împotriva lui Igor Oaieneagră cu privire la încasarea datoriei, a dobânzii
contractuale și a dobânzii de întârziere.
În motivarea acțiunii a invocat că la 25 ianuarie 2014, în calitate de
împrumutător i-a împrumutat lui Igor Oaieneagră suma de 2500 euro, cu o dobânda
lunară de 7%, pe un termen de 3 luni, acordarea sumei nominalizate fiind
confirmată prin recipisa semnată de Igor Oaieneagră.
Indică că la moment, conform recipisei semnate, Igor Oaieneagră urmează
să-i restituie datoria în sumă de 2500 euro și dobânda contractuală pentru 3 luni în
sumă de 525 euro.
Având în vedere prevederile art. 619 Cod civil, consideră că Igor Oaieneagră
urmează să-i achite și dobânda de întârziere pentru perioada 26 aprilie 2014-
21 martie 2016, în sumă de 942 euro.
Își întemeiază pretențiile în baza dispozițiilor art. 619, 867 Cod civil, art. 85
alin. (4) CPC.
1
Solicită admiterea acțiunii, încasarea de la Igor Oaieneagră a datoriei în
sumă de 2500 euro, dobânda contractuală în sumă de 525 euro și dobânda de
întârziere în sumă de 942 euro.
Prin hotărârea Judecătoriei Sîngerei din 22 august 2016, acțiunea a fost
admisă integral.
A fost încasat de la Igor Oaieneagră în beneficiul lui Gheorghe Cojocaru
datoria în sumă de 2500 euro, dobânda contractuală în sumă de 525 euro și
dobânda legală de întârziere în sumă de 942 euro, exprimați în lei moldovenești
conform cursului oficial al BNM la data executării hotărârii.
A fost încasat de la Igor Oaieneagră în beneficiul statului restul taxei de stat
în sumă de 2495 lei.
Prin decizia Curții de Apel Bălți din 21 martie 2017, a fost admis apelul
declarat de Igor Oaieneagră, reprezentat de avocatul Diana Sanduleac, casată
integral hotărârea Judecătoriei Sîngerei din 22 august 2016 și emisă o nouă
hotărâre prin care acțiunea a fost respinsă.
A fost încasat de la Gheorghe Cojocaru în beneficiul lui Igor Oaieneagră
suma de 4470 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
La 20 iulie 2017, prin intermediul Oficiului Poștal, Gheorghe Cojocaru a
declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 21 martie 2017, prin care
a solicitat admiterea recursului, casarea integrală a deciziei instanței de apel, cu
menținerea hotărârii primei instanțe.
În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel
considerând-o ca ilegală și neîntemeiată.
Indică că instanța de apel nefondat nu a luat în considerație faptul că suma
pe care o indică în decizia contestată este dobânda/procentele lunare pe care
trebuia să le achite Igor Oaieneagră, dar nu întreaga datorie cu dobânda.
Remarcă că Igor Oaieneagră nu i-a restituit banii împrumutați și că banii
primiți de la Igor Oaieneagră și alte persoane sunt dobânzile și nu datoria de bază.
Relevă că s-a ignorat faptul că procentul dobânzii a fost fixat și stabilit cu
acordul însuși a lui Igor Oaieneagră și că în acest caz nu urmează a fi acordat la
rata dobânzii stabilite de Banca Națională a Moldovei.
Consideră că instanța de apel contrar prevederilor legale a considerat că Igor
Oaieneagră i-a restituit împrumutul doar în baza unor transferuri bănești, sume
expediate lui de către alte persoane, neavând la bază careva recipise semnate
corespunzător prevederilor legale în acest sens.
Obiectează că instanța de apel s-a referit în mod declarativ la normele
dreptului material, pe care a considerat că sunt aplicabile în speță fără a se expune
asupra circumstanțelor concrete ale cauzei și probelor administrate în cadrul
judecării pricinii pe care se întemeiază concluziile ei privitoare la aceste
circumstanțe, prin ce consideră că instanța de apel nu a examinat obiectiv și
multiaspectual pricina, iar prin adoptarea unei decizii nemotivate i-a fost încălcat
dreptul la un proces echitabil.
La 15 septembrie 2017, prin intermediul Oficiului Poștal, Igor Oaieneagră,
reprezentat de avocatul Diana Sanduleac a depus referință, prin care a solicitat
respingerea recursului declarat de Gheorghe Cojocaru.
2
În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de
2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.
Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată
în adresa părților la 19 mai 2017, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire
(f. d. 125) și care a fost recepționată de către recurent la data de 25 mai 2017, ceea
ce se atestă prin avizul de recepție anexat la dosar (f. d. 127).
Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a
declarat recursul împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 21 martie 2017, în
termen.
Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este
inadmisibil din considerentele ce urmează.
În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces
sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau
aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.
Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se
consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate
sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele
indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în
măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii
sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către
instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la
încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră
inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la
art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Gheorghe Cojocaru nu
se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau
aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural
de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.
Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai
asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea
deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.
În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura
admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se
încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.
Aici, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție relevă că conform jurisprudenței CEDO, recursurile
trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate
în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea
3
de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul
declarat de Gheorghe Cojocaru, asemenea aspecte nu se regăsesc.
Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a
considera recursul declarat de Gheorghe Cojocaru ca inadmisibil.
În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul
Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de
Justiție
dispune:
Recursul declarat de Gheorghe Cojocaru se consideră inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu
Judecătorii Iuliana Oprea
Ion Druță
4