3ra-362/20 — cu privire la anularea scrisorii, încasarea diferenței la salariu și altor plăți salariale

3ra-362/20 — cu privire la anularea scrisorii, încasarea diferenței la salariu și altor plăți salariale (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 3ra-362/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud:. I. Barbacaru)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud:. A. Bostan, A. Pahopol, V. Negru)

Î N C H E I E R E

11 martie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Victor Burduh

Nina Vascan

examinând admisibilitatea recursurilor declarate de Andrian Spînu și Serviciul

Fiscal de Stat,

în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă

de Andrian Spînu împotriva Serviciului Fiscal de Stat cu privire la anularea scrisorii,

încasarea diferenței la salariu, alte plăți de stimulare și repararea prejudiciului moral,

împotriva încheierii din 29 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău și deciziei

din 10 decembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost respins recursul

declarat de Andrian Spînu împotriva încheierii din 06 noiembrie 2018 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Rîșcani, a fost admis apelul declarat de Andrian Spînu, casată

hotărârea din 07 noiembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani și emisă o

nouă decizie de admitere parțială a acțiunii,

c o n s t a t ă:

La 19 iulie 2018 Andrian Spînu a depus cerere de chemare în judecată împotriva

Serviciului Fiscal de Stat cu privire la încasarea diferenței la salariu, alte plăți de

stimulare și repararea prejudiciului moral (f.d. 1-19, vol. I).

În motivarea acțiunii, reclamantul Andrian Spînu a indicat că activează în funcția

de inspector principal al Secției asistență juridică din cadrul Direcției juridice a

Serviciului Fiscal de Stat.

Reclamantul a susținut că la 04 iulie 2018 a luat cunoștință cu foaia privind

calcularea și achitarea salariului pentru luna iunie 2018 și a constatat că i-a fost achitat

parțial salariul, nefiind achitate alte plăți de stimulare în sumă de 1000 de lei.

Reclamantul a notat că la 05 iulie 2018 s-a adresat cu cerere către pârâtă, prin

care a solicitat achitarea pentru luna iunie 2018 a altor plăți de stimulare, iar la 19 iulie

2018 a depus cerere prealabilă, prin care a solicitat achitarea pentru luna iunie 2018 a

altor plăți de stimulare, însă nu a primit răspuns în termenul de 10 zile prevăzut de

art. 332 alin. (1) din Codul muncii.

Reclamantul a punctat că conform art. 5 alin. (1) din Legea privind sistemul de

1

salarizare a funcționarilor publici nr. 48 din 22 martie 2012, salariul total al

funcționarului public pentru activitatea desfășurată lunar, pe durata normală a timpului

de lucru stabilită de lege, potrivit sarcinilor și atribuțiilor din fișa postului, este

constituit din salariul de funcție, sporul pentru grad de calificare, grad special și rang

diplomatic, plăți de stimulare.

Reclamantul a afirmat că conform art. 71 alin. (4) din Legea enunțată, alte plăți

de stimulare nu se acordă funcționarilor publici care, pe perioada de gestiune, au fost

sancționați disciplinar. Aceleași stipulări sunt prevăzute și în hotărârea Guvernului nr.

331 din 28 mai 2012 privind salarizarea funcționarilor publici și în ordinul Serviciului

Fiscal de Stat nr. 141 din 19 martie 2018 cu privire la aprobarea Regulamentului

privind procedura de stabilire și achitare a altor plăți de stimulare pentru funcționarii

publici din cadrul Serviciului Fiscal de Stat.

Reclamantul a precizat că nu a fost sancționat disciplinar, respectiv, temei

întemeiat și obiectiv de neachitare integrală a salariului nu a existat. Totodată, în

perioada 01 iunie - 30 iunie 2018 a îndeplinit cu responsabilitate, obiectivitate și

promptitudine toate atribuțiile de serviciu.

Reclamantul consideră că prin neachitarea integrală a salariului i-a fost cauzat

prejudiciu moral în sumă de 22000 de lei.

Reclamantul a solicitat încasarea de la pârât a diferenței la salariu, alte plăți de

stimulare în sumă de 1000 de lei și a sumei de 22000 de lei, cu titlu de prejudiciu moral.

La 07 august 2018 Andrian Spînu a depus cerere de concretizare a pretențiilor,

în care a invocat că, prin scrisoarea Serviciului Fiscal de Stat nr. 26-12/2-12-9381 din

26 iulie 2018 i-a fost comunicat faptul că, plățile de stimulare nu au fost acordate,

deoarece în luna iunie 2018 a desfășurat activități necorespunzătoare, însă nu au fost

indicate care anume activități.

La 11 octombrie 2018 Andrian Spînu a mai depus o cerere de concretizare a

pretențiilor, prin care a solicitat anularea scrisorii Serviciului Fiscal de Stat

nr. 26-12/2-12-9381 din 26 iulie 2018, obligarea pârâtului de a-i achita diferența la

salariu, alte plăți de stimulare în sumă de 1000 de lei și a sumei de 22000 de lei, cu titlu

de prejudiciu moral.

În aceeași zi, Andrian Spînu a depus o cerere, prin care a solicitat obligarea

pârâtului de a prezenta fișa de distribuire a mijloacelor bănești și a altor plăți de

stimulare la nivel de funcționar public pentru luna iunie 2018, activitățile de serviciu

necorespunzătoare, ordinele de sancționare disciplinară, sarcinile Direcției juridice din

cadrul Serviciului Fiscal de Stat și obiectivele acesteia.

Prin încheierea din 06 noiembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

cererea lui Andrian Spînu cu privire la reclamarea probelor, a fost respinsă (f.d. 75,

vol. I).

Prin hotărârea din 07 noiembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

acțiunea depusă de Andrian Spînu, a fost respinsă ca fiind nefondată (f.d. 80, 82-84,

vol. I).

Prin decizia din 20 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

declarat de Andrian Spînu și a fost menținută hotărârea din 07 noiembrie 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani (f.d. 155-162).

Prin decizia din 17 iulie 2019 a Curții Supreme de Justiție, a fost casată integral

decizia din 20 februarie 2019 a Curții de Apel Chișinău, în cauza de contencios

administrativ la cererea de chemare în judecată depusă de Andrian Spînu împotriva

Serviciului Fiscal de Stat cu privire la anularea scrisorii, încasarea diferenței la salariu,

alte plăți de stimulare și repararea prejudiciului moral și, restituită cauza Curții de Apel

2

Chișinău (f.d. 25-30, vol. II).

Prin decizia din 10 decembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

recursul declarat de Andrian Spînu împotriva încheierii din 06 noiembrie 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani. A fost admis apelul declarat de Andrian Spînu,

casată hotărîrea din 07 noiembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani și emisă

o nouă decizie prin care a fost admisă parțial acțiunea depusă de Andrian Spînu. Astfel,

a fost obligat Serviciul Fiscal de Stat să-i achite lui Andrian Spînu cu titlu de alte plăți

de stimulare pentru luna iunie 2018, în mărimea calculată conform legislației în

vigoare. În rest, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată (f.d. 103-118, vol. II).

În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a menționat că acordarea altor

plăți de stimulare se stabilesc lunar, pentru fiecare funcționar public, de către

conducătorul instituției, în dependență de activitatea desfășurată de către salariat în

perioada de gestiune.

De altfel, aceste plăți de stimulare constituie un adaos suplimentar la salariu care

se acordă de conductorul autorității publice, la discreția acestuia, în baza propunerii

conducătorului subdiviziunii din care face parte funcționarul public.

Conform prevederilor pct. 15 din Ordinul Serviciului Fiscal de Stat nr. 141 din

19 martie 2018 alte plăți de stimulare nu se acordă funcționarilor publici, care pe

parcursul perioadei de gestiune, au fost sancționați disciplinar, iar în cazul în care

instanța de judecată anulează actul administrativ de sancționare a funcționarului, plățile

se acordă în modul stabilit.

La caz, instanța de apel a evidențiat că apelantul Spînu Andrian nu a fost

sancționat disciplinar respectiv temei obiectiv de neachitare a plăților de stimulare nu

au existat și nu au fost la momentul neachitării integrale a salariului, or în cadrul

judecări cauzei, Serviciul Fiscal de Stat nu a prezentat instanței careva probe admisibile

și pertinente care ar demonstra sancționarea disciplinară a lui Andrian Spînu și prin

acest fapt, decăderea lui din dreptul de a beneficia de plăți de stimulare.

De asemenea, instanța de apel a evidențiat că în perioada 01 iunie 2018 –

30 iunie 2018 de către Spînu Andrian s-a asigurat reprezentarea intereselor Serviciului

Fiscal de Stat în instanțele de judecată nationale în care s-a realizat examinarea a

6 cauze care s-au soldat cu cîștig de cauză, din ce rezultă că acesta și-a îndeplinit cu

responsabilitate atribuțiile de serviciu.

La fel, actele și lucrările cauzei atestă și faptul că, apelantul Spînu Andrian î-și

îndeplinește adecvat, cu responsabilitate, obiectivitate și promptitudine, în spirit de

inițiativă și colegialitate atribuțiile de serviciu ce se confirmă și prin Diplomele

decernate de către Serviciul Fiscal de Stat: diploma Serviciului Fiscal de Stat

nr. 929-p din 18 noiembrie 2014; diploma Serviciului Fiscal de Stat nr. 711-p din

10 iunie 2015 și diploma Serviciului Fiscal de Stat n. 1114-p din 07 decembrie 2015.

În atare circumstanțe, instanța de apel a concluzionat că în cadrul judecării cauzei

nu au fost constatate temeiuri care ar confirma decăderea lui Andrian Spînu din dreptul

de a beneficia de plăți de stimulare, respectiv acesta neîntemeiat a fost lipsit de acest

drept. Or, legea nu acordă dreptul angajatorului, care reprezintă o autoritate de stat, să

acorde funcționarilor publici alte plăți de stimulare în mod arbitrar, ci în modul concret

stabilit de Guvern, care condiționează dreptul la plăți de stimulare doar de sancționarea

disciplinară. Cu atât mai mult că, legislația administrativă, interzice desfășurarea unei

activități administrative arbitrare.

Totodată, instanța de apel a relevat că Guvernul a pus în sarcina conducerii

autorității publice doar dreptul discreționar de a stabili mărimea și modalitatea de

stimulare financiară a salariaților, însă, nu a permis comportamentul discreționar între

3

salariați, iar defavorizarea unor salariați în raport cu alții, fără motive temeinic

jusitificate, constituie un comportament discriminatoriu, interzis în mod absolut de

lege.

Respectiv, acordînd plăți salariale unor salariați și excluzând pe alții, angajatorul

urma să motiveze legal decizia luată, or, legea condiționează stimularea financiară a

salariaților doar de existența sancțiunii disciplinare, fapt care nu se atestă în speță.

Cu referire, la cerința reclamantului/apelant Andrian Spînu cu privire la anularea

scrisorii nr. 26-12/2-12-9381 din 26 iulie 2018, instanța de apel a conchis că aceasta

este neîntemeiată, or scrisoarea menționată nu poate fi asimilată unui actul

administrativ, în condițiile art.3 al Legii contenciosului administrativ.

Scrisoarea dată constituie răspunsul Serviciului Fiscal de Stat pe marginea

cererii înaintate de către reclamantul/apelant, și constituie opinia cu privire la

interpretarea unei legi sau a unui act administrativ normativ, răspunsul respectiv

neproducând nici un efect juridic față de persoana care l-a solicitat. Iar, Spînu Andrian

nu poate să pretindă ca răspunsul la cerere să fie dat conform propriei sale formulări

sau într-un anumit sens, după dorința personală, stabilirea răspunsului fiind atributul

exclusiv al autorității publice competente.

În privința cerinței lui reclamantului/apelant Andrian Spînu cu privire la

compensarea prejudiciului moral, instanța de apel a invocat că în actele și lucrările

cauzei nu au fost anexate probe care ar justifica cauzarea unui prejudiciu și temeinicia

solicitării de reparare a acestuia.

Totodată, având în vedere că Serviciul Fiscal de Stat a fost obligat la restabilirea

dreptului lezat prin obligarea să acorde reclamantului plățile de care acesta ilegal a fost

lipsit, instanța de apel consideră că constatarea încălcării dreptului la plată unei părți

din salariu și obligarea la restabilirea dreptului lezat, constituie în sine o satisfacție

echitabilă suficientă pentru orice prejudiciu moral eventual suferit de reclamant.

Referitor, la cererea de recurs depusă de Andrian Spînu împotriva încheierii din

06 noiembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, instanța de apel a invocat

că, în litigiul dedus judecății, se dispută dreptul la încasarea diferenței de salariu și a

altor plăți de stimulare care, este un drept imprescriptibil, apărarea lui nefiind limitată

în timp.

Mai mult ca atît, instanța de apel a notat că intimatul a cunoscut despre lezarea

dreptului la recalcularea salariului și încasarea plăților de stimulare și ultimul a depus

cerere de recalculare a acestora.

Prin urmare, instanța de apel a concluzionat că în cererea de reclamare a probei

trebuie să fie specificate proba și circumstanțele care ar putea fi confirmate sau

infirmate prin această probă, cauzele ce împiedică dobîndirea probei, locul aflării ei.

Instanța judecătorească (judecătorul) poate elibera, după caz, la cererea părților sau a

altor participanți la proces, un demers pentru obținerea probei or, la caz apelantul nu a

făcut proba imposibilității de a dobîndi probele solicitate fără concursul instanței de

judecată, respectiv nu a probat că s-a adresat Serviciului Fiscal de Stat și a primit refuz

de prezentare a înscrisurilor solicitate, pentru a le solicita prin intermediul instanței de

judecată.

De fapt, partea intimată nu a explicat că există sancțiune disciplinară aplicată,

iar în caz că exista era în interesul lor să prezinte probele.

Astfel, instanța de apel a relevat că cererea de recurs este neîntemeiată și

urmează a fi respinsă.

La 17 decembrie 2019 Serviciul Fiscal de Stat a declarat recurs împotriva

deciziei din 10 decembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea

4

acestuia, casarea parțială a deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii primei

instanțe (f.d. 120, 168-176).

În motivarea recursului, recurentul Serviciul Fiscal de Stat a indicat că

constatările instanței de apel referitoare achitarea altor plăți de stimulare sunt eronate

și contravin legislației aplicabile la caz.

Recurentul a indicat că conform Legii privind sistemul de salarizare a

funcționarilor publici nr. 48 din 22 martie 2012, Hotărârii Guvernului nr. 331 din

28 mai 2012 privind salarizarea funcționarilor publici, Regulamentului privind modul

de stabilire și acordare a sporurilor și suplimentelor, premiere și acordare a ajutorului

material al angajaților Serviciului Fiscal de Stat, aprobat prin ordinul Serviciului Fiscal

de Stat nr. 546 din 29 decembrie 2017 și Regulamentului privind modul de stabilire și

acordare a sporurilor și suplimentelor, premiere și acordare a ajutorului material al

angajaților Serviciului Fiscal de Stat, aprobat prin ordinul Serviciului Fiscal de Stat nr.

141 din 19 martie 2018, alte plăți de stimulare se stabilește de conducătorul

subdiviziunii din care face parte funcționarul public, în dependență de activitatea

desfășurată de funcționarul public nemijlocit în perioada de gestiune.

Recurentul a precizat că adaosul respectiv la salariu este diferit de la o lună la

alta, precum și de la o persoană la alta, stabilit exclusiv în dependență de nivelul de

îndeplinire a criteriilor menționate de către persoana concretă în perioada concretă.

Recurenta a punctat că instanța de apel a făcut referire la prevederile art. 81 din

Legea privind sistemul de salarizare a funcționarilor publici nr. 48 din 22 martie 2012

și ordinul Ministerului Finanțelor nr. 19 din 13 ianuarie 2017, care de fapt

reglementează un alt tip de supliment la salariu și anume sport pentru eficiența în

activitate.

Recurentul a notat că instanța de apel discreționar și subiectiv a dat apreciere

activității funcționarului public, necunoscând de fapt care a fost activitatea acestuia în

luna iunie 2018.

Recurentul a invocat că la stabilirea altor plăți de stimulare pentru luna iunie

2018 pentru funcționarul public Andrian Spînu s-a luat în considerare activitatea

acestuia exclusiv în luna iunie 2018, perioada în care acesta nu și-a asumat

responsabilități din propria inițiativă sau să se fi implicat din propria intenție în

realizarea optimă a sarcinilor și obiectivelor subdiviziunii, totodată nu a venit cu

propuneri privind îmbunătățirea activității desfășurate. În procesul de lucru, Andrian

Spînu nu a căutat metode noi și originale de soluționare a problemelor stabilite în cadrul

activității curente. De altfel, în luna iunie 2018 s-a constatat lipsa ideilor și absența

manifestării spiritului de inițiativă în domeniu său de activitate.

Recurentul a relevat că este neîntemeiată concluzia instanței de apel de a stabili

că intimatului urmau a-i fi achitate alte plăți de stimulare, din motiv că acesta nu a fost

sancționat disciplinar, or instanței nu-i este cunoscut cum a desfășurat intimatul

activitatea în luna iunie 2018.

Recurentul a indicat că dispoziția instanței de apel de a obliga Serviciul Fiscal

de Stat să-i achite lui Andrian Spînu cu titlu de alte plăți de stimulare pentru luna iunie

2018, în mărimea calculată conform legislației în vigoare, este incertă și neclară.

Recurenta a menționat că s-a aflat în litigii similare care au avut obiect - achitarea

altor plăți de stimulare, iar în aceste litigii s-a decis de a respinge solicitările cu privire

la obligarea Serviciului Fiscal de Stat de a achita alte plăți de stimulare (cauzele nr.

3ra-506/19 și 2ra-139/20).

La 26 decembrie 2019 Andrian Spînu a depus, prin intermediul oficiului poștal,

recurs împotriva încheierii din 29 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău și deciziei

5

din 10 decembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea acestuia, casarea

parțială a deciziei instanței de apel și pronunțarea în această aparte a unei noi decizii

prin care să fie admise cerințele sale cu privire la anularea scrisorii nr. 26-12/2-9381

din 26 iulie 2018, obligarea achitării diferenței de plăți salariale, alte plăți de stimulare

în sumă de 100 d elei pentru luna iunie 2018 și compensarea prejudiciului moral în

mărime de 22000 de lei.

În motivarea recursului, recurentul Andrian Spînu a indicat că încheierea

instanței de apel din 29 octombrie 2019 este neîntemeiată și pasibilă a fi casată,

deoarece la soluționarea cauzei a fost admisă participarea reprezentantului Serviciului

Fiscal de Stat în temeiul procurii nr. 204 din 19 decembrie 2019, care a fost întocmită

contrar prevederilor art. 45, 46 din Codul administrativ. Totodată, la examinarea cererii

de recuzare a participat judecătorul Victoria Sîrbu, care anterior a examinat cauza nr.

3a-105/19, însă decizia adoptată pe acest caz (decizia din 20 februarie 2019 a Curții de

Apel Chișinău), a fost casată de Curtea Supremă de Justiție. Astfel, consideră că la

examinarea cererii de recuzare, instanța de apel a încălcat prevederile Codului de

procedură civilă și Codului administrativ.

Recurentul a subliniat că la examinarea legalității încheierii din 06 noiembrie

2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, instanța de apel nu ținut cont de

prevederile art. 278 Cod de procedură civilă și art. 24 alin. (3) din Legea contenciosului

administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000.

Recurentul a subliniat că scrisoarea Serviciului Fiscal de Stat nr. 26-12/2-9381

din 26 iulie 2018 este asimilată actului administrativ și a fost emisă contrar prevederilor

legii și cu încălcarea procedurii.

Recurentul a învederat că la examinarea cauzei instanța de apel nu a ținut cont și

nu a aplicat prevederile art. 332 din Codul muncii, care stabilește expres faptul că odată

depusă cererea, autoritatea publică urmează să emită ordinul, care poate fi contestat în

instanța de judecată și în care urmează a fi indicate motivele neachitării salariului. În

speță, condițiile menționate, nu au fost respectate de către Serviciul Fiscal de Stat.

Recurentul a notat că este o persoană exemplară, care își îndeplinește adecvat,

cu responsabilitate, obiectivitate și promptitudine, în spirit de inițiativă și colegialitate

toate atribuțiile de serviciu, însă a fost lezat în drepturile sale salariale prin neachitarea

salariului în mărime de 1000 de lei.

Recurentul a punctat că în cazul admiterii acțiunii consideră că repararea

prejudiciului moral în mărime de 22000 de lei, va fi echitabilă.

La 11 martie 2020 Serviciul Fiscal de Stat a depus referință la recursul lui

Andrian Spînu, solicitând declararea acestuia ca inadmisibil sau respingerea acestuia

și menținerea actelor judecătorești contestate.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție reține că prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018, a fost adoptat Codul administrativ

al Republicii Moldova. În conformitate cu art. 257 alin. (1) din Codul administrativ,

prezentul cod a intrat în vigoare la 01 aprilie 2019.

În conformitate cu art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de

contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor

examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform prevederilor

prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în contenciosul

administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până la intrarea în vigoare a

prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica corespunzător pentru

procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a încheierilor judecătorești.

6

Astfel, din sensul normei de drept enunțate urmează că legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale. Decizia instanței de apel

a fost pronunțată după intrarea în vigoare a Codului administrativ.

Prin urmare, legalitatea procedurilor care au urmat după punerea în aplicare a

Codului administrativ se va verifica prin prisma Codului administrativ.

Potrivit art. 245 alin. (1) din Codul administrativ, recursul se depune la instanța

de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea

nu stabilește un termen mai mic.

Luând în considerare că recurenții Andrian Spînu și Serviciul Fiscal de Stat au

declarat recurs împotriva deciziei din 10 decembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, la

17 decembrie 2019 și respectiv 26 decembrie 2019, adică în termen de 30 de zile de la

pronunțării dispozitivului deciziei recurate, completul ajunge la concluzia că recurenții

Andrian Spînu și Serviciul Fiscal de Stat s-au conformat prevederilor legale,

încadrându-se în termenul de depunere a recursului prevăzut de art. 245 alin. (1) din

Codul administrativ.

Fiindcă fondul cauzei a fost examinat prin prisma Legii contenciosului

administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000 și a prevederilor din Codul de procedură

civilă, instanța la soluționarea recursului se va conduce tot de aceste prevederi.

Astfel, examinând temeiurile recursurilor declarate de Andrian Spînu și

Serviciul Fiscal de Stat în raport cu materialele cauzei de contencios administrativ,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că recursurile sunt inadmisibile.

Verificând motivele de casare, invocate în recursuri, completul Colegiului atestă

că Andrian Spînu și Serviciul Fiscal de Stat au indicat argumente ce țin de dezacordul

cu felul în care instanța de apel a apreciat înscrisurile probatorii și a constatat

circumstanțele cauzei. Nu pot fi reținute ca temei de admisibilitate aceste argumente,

deoarece țin de reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs.

Conform regulilor din Secțiunea a 2-a din Capitolul XXXVIII din Codul de

procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

Recursul exercitat conform secțiunii a 2-a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procesual, verificându-se doar legalitatea deciziei, nu

și temeinicia ei în fapt.

Astfel, completul Colegiului constată că argumentele invocate în recursurile

declarate de Andrian Spînu și Serviciul Fiscal de Stat nu pot constitui temei de casare

a deciziei recurate, or acesta nu se încadrează în cele expres stabilite la art. 432, alin.

(2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă

părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declarare recurs în cazul în care se

invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procesual.

Aliniatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

7

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433, lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) și (4).

Totodată, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, recursul

trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în

cerere. La fel, recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de

lucruri, pe când în recursurile declarate de Andrian Spînu și Serviciul Fiscal de Stat

asemenea aspecte nu se regăsesc.

În speță, completul Colegiului menționează că recursurile în cauză conțin

obiecții de fapt și de drept care deja au fost studiate și verificate de către instanța de

apel, primind o apreciere corespunzătoare.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a drepturilor recurentelor la

soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul în

care acest drept este garantat de art. 6 alin. (1) din Convenția pentru apărarea drepturilor

omului și a libertăților fundamentale.

Drept urmare, se reține că argumentele invocate de către recurente nu pot

constitui temei de admisibilitate a recursurilor, deoarece nu denotă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procesual,

așa cum formal invocă Andrian Spînu și Serviciul Fiscal de Stat, și, respectiv, nu

constituie temei de casare a deciziei recurate.

În astfel de circumstanțe, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursurile declarate

de Andrian Spînu și Serviciul Fiscal de Stat, inadmisibile.

În conformitate cu art. 193, 195, 230 și 258 alin. (3) din Codul administrativ,

precum și art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursurile declarate de Andrian Spînu și Serviciul Fiscal de Stat, se consideră

inadmisibile.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Victor Burduh

Nina Vascan

8