3ra-407/20 — contestarea actului administrativ

3ra-407/20 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 3ra-407/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani – V. Sîrbu

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – A. Pahopol, V. Negru, A. Bostan

ÎNCHEIERE

11 martie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului depus de Adrian Dima,

în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în

judecată depusă de Adrian Dima împotriva Serviciului Fiscal de Stat, persoană

terță Instituția Publică „Agenția Servicii Publice” cu privire la contestarea actului

administrativ,

împotriva deciziei din 03 decembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care

s-a admis apelul depus de Serviciul Fiscal de Stat, s-a casat hotărârea din 19

septembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani și s-a emis o decizie nouă,

prin care s-a respins acțiunea depusă de Adrian Dima, ca neîntemeiată,

constată:

La 18 februarie 2019, Adrian Dima a depus cerere de chemare în judecată în

procedura contenciosului administrativ împotriva Serviciului Fiscal de Stat,

persoană terță Instituția Publică „Agenția Servicii Publice” cu privire la contestarea

actului administrativ.

În motivarea cererii de chemare în judecată a indicat că în baza contractului

de donație nr. 1-846 din 05 martie 1996 a devenit proprietar al imobilelor cu

numerele cadastrale xxx.01, xxx.05, xxx.06 și xxx.08, amplasate pe str. Xxx, 15,

mun. Chișinău.

Prin Autorizația de Desființare nr. 190 id din 12 septembrie 2011 a fost

permisă executarea lucrărilor de desființare a ¼ cotă-parte din casa de locuit

lit. „A”, cu numărul cadastral xxx.01, cu suprafața la sol de xxx m.p. și a

construcției accesorii nr. 1, cu numărul cadastral xxx.06, cu suprafața de xxx m.p.

În baza Autorizației de construire nr. 871 din 03 noiembrie 2011 și

Certificatului de Urbanism nr. 481i/l1 din 13 iunie 2011, pe terenul eliberat în

urma demolării cotei-părți deținute în casa de locuit (xxx.01) și a construcțiilor

accesorii (nr. xxx.06 șixxx.08) a fost construită casa de locuit cu numărul cadastral

xxx.09.

1

În baza procesului-verbal de recepție finală din 16 noiembrie 2017 a fost

înregistrat dreptul său de proprietate asupra bunului imobil cu numărul cadastral

xxx.09.

Pe parcursul deținerii dreptului de proprietate reclamantul a achitat impozitul

pe bunurile imobile în baza avizelor parvenite de la organul fiscal și nu au apărut

careva probleme. Însă, prin avizul de plată a impozitului pe avere pentru anul 2018

nr. 0000170243 din 29 noiembrie 2018, întocmit de Direcția Generală

Administrare Fiscală mun. Chișinău a Serviciului Fiscal de Stat, a fost informat

despre necesitatea achitării impozitului pe avere pentru anul 2018 în sumă de

12 513,01 lei.

Nefiind de acord cu suma calculată, la 18 decembrie 2018, a contestat avizul

de plată a impozitului pe avere pentru anul 2018 nr. 0000170243 din 29 noiembrie

2018.

Prin răspunsul Șefului Direcției Generale Administrare Fiscală mun. Chișinău

a Serviciului Fiscal de Stat nr. 26/2-02/2-20-124-119 din 18 ianuarie 2019

contestația a fost respinsă, ca neîntemeiată.

Reclamantul a considerat că avizul de plată a impozitului pe avere pentru anul

2018 nr. 0000170243 din 29 noiembrie 2018 pe numele său urmează a fi anulat.

A indicat că, potrivit procesului-verbal de recepție finală din 16 noiembrie

2017, bunul imobil cu numărul cadastral xxx.09 a fost evaluat la suma de 800 000

de lei, valoare reală a bunului.

Avizul de plată, însă, este bazat pe informația privind evaluarea imobilului de

la Departamentul Cadastru al Instituției Publice „Agenția Servicii Publice”, care nu

corespunde realității și a fost dobândită cu încălcarea procedurii legale.

Potrivit art. 279 alin. (5) din Codul fiscal, reevaluarea bunurilor imobiliare se

efectuează de către organele cadastrale teritoriale o dată la 3 ani în modul stabilit

de Guvern.

Prin prisma pct. 39, 42, 43 din Regulamentul sus menționat, art. 26 și 28 din

Legea cu privire la activitatea de evaluare nr. 989 din 18 aprilie 2002, datele din

dosarul de inventariere trebuie să reflecte situația reală și urmează a fi actualizate

periodic în baza rezultatelor examinării pe teren a bunului imobil cu aducerea la

cunoștința proprietarului imobilului a datelor evaluării și a dreptului de contestare.

Astfel, reclamantul a opinat că, subdiviziunile competente ale Instituției

Publice „Agenția Servicii Publice” au încălcat modul de evaluare a bunurilor

imobile prevăzut de Regulamentul cu privire la evaluarea bunurilor imobile în

scopul impozitării, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1303 din 24 noiembrie

2004, deoarece ca contribuabil nu a fost informat, despre reevaluarea efectuată.

Mai mult ca atât, organul cadastral a inclus în informația despre evaluare

obiecte care nu există, și anume imobilele cu numerele cadastrale xxx.01, xxx.05,

xxx.06 și xxx.08, care au fost demolate în anul 2011.

Reclamantul Adrian Dima a solicitat instanței de judecată anularea avizului de

plată a impozitului pe avere pentru anul 2018 nr. 0000170243 din 29 noiembrie

2018 pe numele său emis de Direcția Generală Administrare Fiscală mun. Chișinău

a Serviciului Fiscal de Stat, ca ilegal în fond și emis contrar prevederilor legii.

La 23 aprilie 2019, Adrian Dima, reprezentat de avocatul Mihail Buruian, a

depus o cerere de chemare în judecată suplimentară (f.d. 62-63), prin care a invocat

suplimentar că, prin prisma art. 141 alin. (l) din Codul administrativ, actului

2

administrativ contestat este nul, deoarece conține un viciu deosebit de grav, și

anume încălcarea de către organul fiscal a prevederilor art. 6 alin. (5) lit. g),

alin. (8) și (9) din Codul fiscal, pct. 11 lit. n), pct. 90) și 91) din Ordinul

Ministerului Finanțelor cu privire la reglementarea înscrierilor în conturile

personale ale contribuabililor nr. 103 din 09 decembrie 2005.

Organul cadastral și organul fiscal au inclus în informația despre evaluare

imobile care nu există: cu numerele cadastrale xxx.01, xxx.05, xxx.06 și xxx.08,

care au fost demolate în anul 2011.

Dreptul de proprietate al reclamantului asupra imobilelor nominalizate supra a

fost înscris în Registrul bunurilor imobile în baza contractului de donație nr. 1-846

din 05 martie 1996 și s-a stins la 11 mai 2011, când a fost aplicată ștampila „stins”

pe originalul acestui contract, din motiv că au fost demolate în baza Autorizației de

desființare și începută construcția casei de locuit.

Prin Actul de Inspectare nr. 0100/14/66769 din 23 mai 2014 a fost verificat

volumul de construcție al imobilului nr. xxx.09 în scopul pregătirii actelor pentru

înregistrare, care la 16 noiembrie 2017 a fost înregistrat.

Prin hotărârea din 19 septembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani

s-a admis cererea de chemare în judecată, s-a anulat avizul de plată a impozitului

pe avere pentru anul 2018 nr. 0000170243 din 29 noiembrie 2018 pe numele

contribuabilului Adrian Dima emis de către Direcția Generală Administrare Fiscală

mun. Chișinău a Serviciului Fiscal de Stat (f.d. 113, 120-127).

Prima instanță a reținut că, avizul de plată contestat conține date eronate, și

anume: bunul imobil din or. Chișinău, str. Xxx, 15, cu numărul cadastral xxx.09

figurează ca având valoarea bunului imobil de 1 445 265 de lei, iar prin procesul-

verbal de recepție finală din 16 noiembrie 2017, acest bun imobil a fost evaluat la

suma de 800 000 de lei; prin autorizația de desființare nr. 190id/11 din 12

septembrie 2011 a fost autorizată executarea lucrărilor de desființare a ¼ cotă-parte

din casa de locuit lit. „A”, cu numărul cadastral xxx.01, cu suprafața la sol de xxx

m.p., și a construcției accesorii nr. 1, cu numărul cadastral xxx.06, cu suprafața de

xxx m.p.

În acest context, prima instanță a conchis că, informația eliberată Serviciului

Fiscal de Stat de către Instituția Publică „Agenția Servicii Publice” conține o

eroare în privința bunurilor imobile ce aparțin lui Adrian Dima, a suprafeței și

valorii acestora.

Prin decizia din 03 decembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău s-a admis

apelul depus de Serviciul Fiscal de Stat.

S-a casat hotărârea din 19 septembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Rîșcani și s-a emis o decizie nouă, prin care:

S-a respins cererea de chemare în judecată depusă de Adrian Dima

împotriva Serviciului Fiscal de Stat, persoană terță Instituția Publică „Agenția

Servicii Publice” cu privire la contestarea actului administrativ, ca fiind

neîntemeiată (f.d. 180, 181-195).

Instanța de apel a concluzionat ca fiind greșită soluția primei instanțe,

deoarece din suportul probator administrat la caz rezultă că, bunurile imobile cu

numerele cadastrale xxx.01; xxx.05; xxx.06 și xxx.08 au fost înscrise în Registrul

bunurilor imobile în baza contractului de donație nr. 7-846 din 05 martie 1996 și la

20 martie 2019 figurau ca bunuri active.

3

Astfel, până la 01 noiembrie 2018 nu au fost efectuate careva modificări în

Registrul bunurilor imobile (f.d. 75).

Construcțiile cu numerele 06 și 08 au fost demolate conform certificatului din

21 ianuarie 2018 și sunt reflectate deja în extrasului din Registrul bunurilor imobile

eliberat la 26 noiembrie 2019 (f.d. 171).

Adrian Dima nu s-a conformat prevederilor art. 4 alin. (1)-(3), art. 5 alin (1),

art. 22 alin. (1) și (2) din Legea cadastrului bunurilor imobile nr. 1543-XIII din 25

februarie 1998; art. 6, 7, 8 și 37 din Regulamentul cu privire la evaluarea bunurilor

imobile în scopul impozitării, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1303 din 24

noiembrie 2004 și nu a înregistrat cererea pentru a opera modificări în Registrul

bunurilor imobile, fapt confirmat și prin răspunsul IP „Agenției Servicii Publice”

nr. 11/D/99/2019/07/5835 din 19 martie 2019 (f.d. 87).

Mai mult ca atât, prima instanță urma să țină cont de răspunsul Instituției

Publice „Agenția Servicii Publice” nr. 11/D/99/2019/07/5835 din 19 martie 2019 și

răspunsul nr. 11-35/8523/2019 din 17 aprilie 2019, potrivit cărora bunurile imobile

deținute de Adrian Dima au fost evaluate prin procedura evaluării masive, care

presupune aplicarea metodelor standardizate și analiza statistică automatizată a

informației privind parametrii ce contribuie la formarea valorii bunului imobil

evaluat în scopul impozitării, fără a fi necesară redactarea raportului de evaluare

individualizat (f.d. 87, 88).

În atare circumstanțe, instanța de apel a apreciat ca neîntemeiată acțiunea

înaintată de Adrian Dima, or, avizul de plată a impozitului pe avere pentru anul

2018 nr. 0000170243 din 29 noiembrie 2018 pe numele contribuabilului Adrian

Dima emis de către Direcția Generală Administrare Fiscală mun. Chișinău a

Serviciului Fiscal de Stat este unul întemeiat și a fost întocmit de autoritatea

publică în conformitate cu prevederile legale și datele cu privire la dreptul de

proprietate și valoarea bunurilor imobile înregistrate în Registrul bunurilor imobile

la situația din 01 noiembrie 2018.

La 02 ianuarie 2020, Adrian Dima a depus la Curtea de Apel Chișinău recurs

împotriva deciziei din 03 decembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, solicitând

casarea integrală a deciziei recurate și menținerea hotărârii din 19 septembrie 2019

a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani (f.d. 198).

La 13 ianuarie 2020, Adrian Dima a depus la Curtea de Apel Chișinău

motivarea recursului împotriva deciziei din 03 decembrie 2019 a Curții de Apel

Chișinău, solicitând casarea integrală a deciziei recurate și menținerea hotărârii din

19 septembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani (f.d. 198).

În motivarea recursului a invocat că, instanța de apel nu a aplicat legea care

trebuia să fie aplicată și nu s-a expus asupra temeiurilor de drept ale acțiunii

înaintate, și anume asupra prevederilor art. 34 alin. (l) și (2) din Constituția

Republicii Moldova, art. 6 alin. (5) lit. g), alin. (8) și (9), art. 279 alin. (5) din

Codul fiscal, art. 5 și 26 din Legea cu privire la activitatea de evaluare nr. 989 din

18 aprilie 2002, pct. 39, 42 și 43 din Regulamentul cu privire la evaluarea

bunurilor imobile în scopul impozitării, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.

1303 din 24 noiembrie 2004 și art. 40/7 din Legea cadastrului bunurilor imobile

nr. 1543 din 25 februarie 1998.

Instanța de apel nu a ținut cont de faptul că, termenul de 3 ani prevăzut la

art. 279 alin. (5) din Codul fiscal este un termen imperativ, iar încălcarea acestuia

4

constituie un abuz din partea organelor de evaluare. Or, imobilul existent în natură

cu numărul cadastral xxx.09 a fost evaluat în luna noiembrie 2017, respectiv nu

existau temeiuri legale de a-1 reevalua din nou în anul 2018.

La caz, nu a existat niciun temei din cele prevăzute la art. 5 din Legea cu

privire la activitatea de evaluare nr. 989 din 18 aprilie 2002 de a organiza evaluarea

obligatorie. Această circumstanță atestă că, reevaluarea imobilului în anul 2018 a

fost efectuată ilegal, abuziv și fără a ține cont de situația reală.

Prin prisma art. 24 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr.793-

XIV din 10 februarie 2000, Instituția Publică „Agenția Servicii Publice” avea

obligația să probeze respectarea modalității de reevaluare a imobilului și în baza

art. 6 alin. (5) lit. g), alin. (8) și (9) din Codul fiscal trebuia să-și întemeieze avizul

a impozitului pe avere pe date obținute cu certitudine, cu claritate și precizie a

obiectului impozabil.

Succesiv, recurentul a considerat că, instanța de apel eronat a aplicat

prevederile art. 40 alin. (3) din Legea cadastrului bunurilor imobile nr. 1543 din 25

februarie 1998, în redacția Legii nr. 180 din 21 iulie 2016. Or, art. 40/7 din aceiași

lege prevede că, în cazul în care bunul imobil își încetează existenta prin pieire

fortuită sau distrugere (demolare), concomitent cu înregistrarea privind încetarea

existenței bunului imobil în registrul bunurilor imobile se radiază toate drepturile

reale.

Curtea de Apel Chișinău trebuia să țină cont că, proprietarul a prezentat

organului cadastral actele despre demolare, fapt care a fost oficializat prin

aplicarea ștampilei „stins” pe originalul contractului de donație. Circumstanța dată

atrage după sine și radierea a tuturor drepturilor reale asupra imobilului demolat.

Prin urmare, omisiunea organului cadastral de a înregistra în Registrul

bunurilor imobile radierea imobilelor demolate rămâne pe propria sa

responsabilitate.

În opinia recurentului instanța de apel a încălcat prevederile art. 130, 239 și

240 din Codul de procedură civilă și art. 21 din Codul administrativ, deoarece nu s-

a expus asupra încălcărilor care au fost invocate în cererea de chemare în judecată,

a apreciat arbitrar și unilateral probele cercetate, a motivat concluziile de admitere

a apelului preferențial numai pe normele de drept favorabile admiterii apelului fără

a ține cont și fără a se expune asupra normelor de drept, care au fost încălcate de

către autoritatea publică emitentă la emiterea avizului contestat și de asemenea fără

a se expune asupra ilegalității actului de evaluare a Instituției Publice „Agenția

Servicii Publice”, care a stat la baza adoptării avizului.

La 27 februarie 2020, Serviciul Fiscal de Stat, reprezentat de Victoria Morari,

a depus referință asupra recursului înaintat de Adrian Dima, prin carte a solicitat

declararea acestuia ca inadmisibil, conform art. 258 alin. (3) din Codul

administrativ și art. 433 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă, din motiv că

nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2)-(4) din Codul de

procedură civilă (f.d. 214-216).

Efectuând controlul judiciar al hotărârii contestate prin prisma argumentelor

expuse în recurs și referință, completul de admisibilitate al completului specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că,

prin Legea nr. 116 din data de 19 iulie 2018 a fost adoptat Codul administrativ al

5

Republicii Moldova. Conform art. 257 alin. (1) din Codul administrativ, prezentul

cod a intrat în vigoare la 01 aprilie 2019.

Potrivit art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de contencios

administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor examina

în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform prevederilor

prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în contenciosul

administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până la intrarea în vigoare

a prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica corespunzător

pentru procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a încheierilor

judecătorești.

Astfel, din sensul normei de drept enunțate urmează că legiuitorul a optat

pentru principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale.

Decizia instanței de apel a fost pronunțată după intrarea în vigoare a Codului

administrativ.

Prin urmare, legalitatea procedurilor, care au urmat după punerea în aplicare a

Codului administrativ se vor verifica prin prisma Codului administrativ și aici

instanța de recurs, cu referire la termenul de depunere a recursului, reține că, în

sensul art. 245 alin. (1) din Codul administrativ recursul se depune la instanța de

apel în termen de 30 zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu

stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat Curții Supreme

de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar.

Conform art. 245 alin. (2) din Codul administrativ, motivarea recursului se

prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei

instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea

recursului se depune la instanța de apel.

Decizia instanței de apel a fost pronunțată la 03 decembrie 2019 și notificată

lui Adrian Dima la 22 ianuarie 2020, fapt confirmat prin avizul de recepție a

corespondenței DS2035966563AS (f.d. 201).

Adrian Dima, în conformitate cu prevederile art. 245 din Codul administrativ,

a depus la 02 ianuarie 2020 la Curtea de Apel Chișinău recurs nemotivat, iar la 13

ianuarie 2020 a depus motivarea recursului. Instanța de recurs consideră că,

recurentul s-a conformat prevederilor legale și a depus recursul motivat în termenul

acordat.

Fiindcă fondul cauzei a fost examinat prin prisma Legii contenciosului

administrativ nr. 793-XIV din 10 februarie 2000 și prevederilor din Codul de

procedură civilă, instanța la soluționarea recursului se va conduce tot de aceste

prevederi.

Astfel, examinând temeiurile recursului depus de Adrian Dima, în raport cu

materialele cauzei de contencios administrativ, completul de admisibilitate al

completului specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră că recursul este inadmisibil.

Verificând motivele de casare invocate în recurs, completul atestă că Adrian

Dima a indicat argumente ce țin de dezacordul cu felul în care instanța de apel a

apreciat înscrisurile probatorii și a constatat circumstanțele cauzei. Nu pot fi

reținute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece țin de reaprecierea

probelor, fapt inadmisibil în recurs.

6

Conform regulilor din Secțiunea a 2-a din Capitolul XXXVIII din Codul de

procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de

către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul

dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în

afara controlului instanței de recurs.

Recursul exercitat conform secțiunii a 2-a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procesual, verificându-se doar legalitatea deciziei,

dar nu și temeinicia în fapt.

Astfel, completul de admisibilitate constată că, argumentele invocate în recurs

nu pot constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acesta nu se încadrează în

cele expres stabilite la art. 432, alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu prevederilor art. 432, alin. (1) din Codul de procedură

civilă părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declarare recurs în cazul

în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept

material sau a normelor de drept procesual.

Aliniatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcare

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Totodată, potrivit jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică

să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul

trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, pe când în

recursul depus de Adrian Dima nu se regăsesc asemenea aspecte.

Completul de admisibilitate menționează că, recursul în cauză conține obiecții

de fapt și de drept, care deja au fost studiate și verificate de către instanța de apel,

primind o apreciere corespunzătoare.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la

soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul

în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Drept urmare, se reține că argumentele invocate de recurent nu pot constitui

temei de admisibilitate a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normei de drept material sau a normei de drept procesual, așa

cum formal invocă Adrian Dima, și, respectiv, nu constituie temei de casare a

deciziei recurate.

În astfel de circumstanțe, completul de admisibilitate al completului

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge

la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus de Adrian Dima.

Conform art. 193, 195, 230 și 258 alin. (3) din Codul administrativ și în

conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, completul specializat

7

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul depus de Adrian Dima se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

8