3ra-1/20 — anularea actului administartiv si obligarea executarii deciziei
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- anularea actului administartiv si obligarea executarii deciziei
- Temei legal
- temeiurile declararii recursurilor
3ra-1/20 — anularea actului administartiv si obligarea executarii deciziei (Curtea Supremă de Justiție, 2020)
Dosarul nr. 3ra-1/2020
Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani (P. Harmaniuc)
Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (A. Bostan, V. Negru, A. Pahopol)
D E C I Z I E
04 martie 2020 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrative lărgit
al Curții Supreme de Justiție
în componența:
Președintele ședinței, judecătorul Tamara Chișca-Doneva
judecătorii Maria Ghervas
Nina Vascan
Iurie Bejenaru
Victor Burduh
examinând în ședința publică recursurile declarate de către Serviciul Fiscal de
Stat, Direcția Generală Administrare Fiscală Sud și Ministerul Finanțelor al
Republicii Moldova,
în cauza de contencios administrativ la acțiunea Întreprinderii cu Capital Străin
„Milos Romano” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Serviciului Fiscal de
Stat or. Comrat, Serviciului Fiscal de Stat, Direcția Generală Trezoreria de Stat și
Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova cu privire la contestarea actelor
administrative și obligarea executării deciziei,
împotriva deciziei din 02 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care
au fost respinse apelurile declarate de Serviciul Fiscal de Stat, Direcția Generală
Administrare Fiscală Sud și Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova și a fost
menținută hotărârea din 01 martie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani,
prin care acțiunea a fost admisă,
c o n s t a t ă :
La 15 noiembrie 2017 ÎCS „Milos Romano” SRL a depus cerere de chemare în
judecată în ordinea contenciosului administrativ împotriva Serviciului Fiscal de Stat
or. Comrat, Serviciului Fiscal de Stat, Direcția Generală Trezoreria de Stat și
Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova cu privire la contestarea actelor
administrative și obligarea executării deciziei.
În motivarea acțiunii a invocat că la 11 iunie 2014 a depus la Serviciul Fiscal o
cerere cu privire la restituirea taxei pe valoarea adăugată în mărime de 18 350 000
de lei.
1
La 14 octombrie 2014, Inspectoratul Fiscal de Stat pe UTA Găgăuzia a emis
decizia prin care a admis cererea din 11 iunie 2014, fiind acceptată restituirea TVA
din bugetul de stat pentru perioada noiembrie 2011 – aprilie 2014 în sumă de
18115885 de lei, care până în prezent nu a fost executată.
La 22 mai 2017 Direcția Generală Administrare Fiscală Sud a Serviciului Fiscal
de Stat a emis decizia cu privire la inițierea controlului fiscal pe perioada
01 noiembrie 2011 – 30 aprilie 2014, iar la data de 04 august 2017 a fost emis actul
nr. 5-674287, în care au fost indicate rezultatele controlului fiscal repetat.
Prin decizia Serviciului Fiscal de Stat din or. Comrat nr. 416/155 din 21 august
2017 a fost dispusă încasarea la bugetul public a sumei în mărime de 5,70 lei din
contul ÎCS „Milos Romano” SRL, nerambursarea TVA solicitată de ÎCS „Milos
Romano” SRL în mărime de 18 115 885 de lei și confirmarea TVA rambursată
pentru perioada de până la 01 iunie 2014 în sumă de 18 371 047 de lei.
A indicat că nefiind de acord cu decizia nr. 416/155 din 21 august 2017, la data
de 19 septembrie 2017 ÎCS „Milos Romano” SRL a depus contestație în temeiul art.
269 alin. (1) Cod fiscal, iar prin decizia Serviciului Fiscal de Stat nr. 198 din
12 octombrie 2017 contestația a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.
Este de părere că s-a conformat cerințelor legale ce reglementează restituirea
taxei pe valoarea adăugată și odată cu depunerea cererii cu privire la restituirea TVA
în adresa organului fiscal a anexat toate actele necesare pentru a demonstra
temeinicia solicitării cu privire la restituirea taxei pe valoare adăugată, fapt ce rezultă
și din decizia din 10 octombrie 2014.
A mai menționat că nici în decizia cu privire la inițierea controlului fiscal
repetat, nici în deciziile contestate nu au fost indicate careva încălcări, iar actul inițial
nu a fost considerat ca fiind incomplet, neconcludent sau nesatisfăcător.
A obiectat că decizia contestată se bazează pe prevederi legale care nu sunt în
vigoare și nu au fost în vigoare la momentul înaintării cererii nr. 3874 din 11 iunie
2014.
A remarcat că prin decizia contestată Serviciul Fiscal de Stat a dispus
nerambursarea TVA solicitat de ÎCS „Milos Romano” SRL în sumă de 18115885 de
lei și confirmarea TVA rambursat pentru perioada de până la 01 iunie 2014 în sumă
de 18 371 047 de lei, iar decizia din 14 octombrie 2014 nu a fost anulată sau
modificată și a rămas în vigoare.
Și-a întemeiat pretențiile în baza dispozițiilor art. 101 alin. (5), 102 alin. (8) lit.
f), 103 alin. (3), 125 Codul fiscal și pct. 7 din Regulamentul privind restituire taxei
pe valoare adăugată, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 93 din 01 februarie 2013.
A solicitat anularea deciziei nr. 416/155 din 21 august 2017 emisă de către
Serviciul Fiscal de Stat din or. Comrat, anularea deciziei nr. 198 din 12 octombrie
2017 emisă de Serviciul Fiscal de Stat și obligarea executării deciziei Inspectoratului
Fiscal de Stat pe Unitatea Teritorială Autonomă Găgăuzia nr. 14/43/T/l578 din 14
octombrie 2014.
Prin hotărârea din 01 martie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani a
fost anulată decizia Serviciului Fiscal de Stat nr. 198 din 12 octombrie 2017,
adoptată pe marginea contestației depuse de către ÎCS „Milos Romano” SRL
împotriva deciziei nr. 416/155 din 21 august 2017 emisă de către Direcția Generală
Administrare Fiscală Sud a Serviciului Fiscal de Stat, a fost anulată decizia Direcției
2
Generale Administrare Fiscală Sud a Serviciului Fiscal de Stat nr. 416/155 din 21
august 2017, emisă în privința ÎCS „Milos Romano” SRL și a fost obligat Serviciul
Fiscal de Stat din or. Comrat să execute decizia Inspectoratului Fiscal de Stat pe
Unitatea Teritorială Autonomă Găgăuzia nr. 14/43/T/l578 din 14 octombrie 2014
privind restituirea TVA din buget ÎCS „Milos Romano” SRL.
Prin decizia din 02 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, au fost respinse
apelurile declarate de Direcția Generală Administrare Fiscală Sud a Serviciului
Fiscal de Stat și Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova și a fost menținută
hotărârea din 01 martie 2018 Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani.
La 23 noiembrie 2018 Serviciul Fiscal de Stat, Direcția Generală Administrare
Fiscală Sud a declarat recurs împotriva deciziei din 02 octombrie 2018 a Curții de
Apel Chișinău, solicitând casarea integrală a deciziei instanței de apel și a hotărârii
primei instanțe cu pronunțarea unei hotărâri noi.
În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată, considerând-
o neîntemeiată și pasibilă de a fi casată, deoarece instanța de apel nu a constatat și
elucidat pe deplin circumstanțele importante pentru soluționarea pricinii, nu a aplicat
legea care trebuia să fie aplicată, au fost încălcate și aplicate greșit normele de drept
material.
A obiectat că instanțele ierarhic inferioare nu au luat în considerație pct. 32
subpct. l lit. f) din Regulamentul privind restituirea taxei pe valoare adăugată,
aprobat prin hotărârea Guvernului nr. 93 din 01 februarie 2013, interpretând eronat
normele prevăzute de art. 214 Cod fiscal.
Totodată, instanța nu era în drept să se expună referitor la solicitarea privind
obligarea Inspectoratului Fiscal de Stat pe UTA Găgăuzia să execute decizia de
restituire a TVA contribuabilului ÎCS „Milos Romano” SRL, așa cum acest litigiu
are o procedură prealabilă obligatorie, iar nerespectarea acesteia constituie temei de
restituire a cererii sau de scoatere a cererii de pe rol.
La 04 ianuarie 2018 Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova a declarat
recurs împotriva deciziei din 02 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, solicitând
casarea integrală a deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe cu emiterea
unei hotărâri noi de respingere a acțiunii, ca fiind neîntemeiată.
În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată, considerând-
o neîntemeiată și pasibilă de a fi casată, deoarece instanța de apel a încălcat normele
de drept material și procedural.
În susținerea opiniei enunțate a invocat că procedura de restituire a TVA este
supusă reglementărilor în vigoare la etapa relevantă cauzei din Codul fiscal și
Hotărârea Guvernului nr. 93 din 01 februarie 2013, or norma nu produce efecte
asupra situațiilor care s-au realizat anterior intrării în vigoare a acesteia.
A remarcat faptul că instanțele ierarhic inferioare, urmau să concretizeze dacă
ÎCS „Milos Romano” SRL avea dreptul să exporte articole din tutun (țigări) din
Republica Moldova în Statele Unite ale Americii, prin intermediul coletelor poștale.
Or, reieșind din legislația națională și internațională, ÎCS „Milos Romano” SRL
nu era în drept să practice asemenea gen de activitate, mai mult nici nu poate pretinde
restituirea TVA în cazul când aceasta rezultă dintr-o activitatea ilicită.
Mai mult, decizia privind inițierea controlului repetat nu a fost contestată de
către ÎCS „Milos Romano” SRL, în astfel de circumstanțe la etapa emiterii deciziei
3
nr. 200 din 22 mai 2017, reclamantul nu a contestat inițierea efectuării controlului
fiscal repetat, acesta fiind în vigoare, prin urmare se atestă că motivarea expusă în
hotărârile judecătorești contestate, sunt eronate și contradictorii.
A accentuat că la examinarea cazului dat instanțele au omis să combată
circumstanțele de fapt și de drept invocate de Ministerul Finanțelor al Republicii
Moldova, motivându-și hotărârile în baza unor aprecieri eronate și neîntemeiate,
nefiind aplicate prevederile legale incidente litigiului, astfel nefiind asigurară
respectarea principiului de legalitate și imparțialitate.
La 02 decembrie 2019, 15 ianuarie 2020 și 03 martie 2020 ÎCS „Milos
Romano” SRL a depus referință și respectiv referințe suplimentare la recursurile
declarate de Serviciul Fiscal de Stat, Direcția Generală Administrare Fiscală Sud și
Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova, prin care a solicitat respingerea
acestora, cu menținerea deciziei din 02 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău.
În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară
în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă
legea nu prevede altfel.
Din materialele cauzei rezultă că decizia din 02 octombrie 2018 a Curții de
Apel Chișinău a fost expediată pentru cunoștință participanților la proces la 01
noiembrie 2018 (f.d. 158, vol.I), fiind recepționată de către Ministerul Finanțelor al
Republicii Moldova la 13 noiembrie 2018 (f.d. 195, vol.I). Totodată, la dosar lipsește
confirmarea recepționării deciziei de către Serviciul Fiscal de Stat, Direcția Generală
Administrare fiscală Sud.
Astfel, instanța de recurs consideră că recurenții s-au conformat prevederilor
legale și au declarat recursurile la 23 noiembrie 2018, și respectiv 04 ianuarie 2019
împotriva deciziei instanței de apel din 02 octombrie 2018, în termen.
Prin încheierea din 27 februarie 2019 a Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, recursurile declarate de
Serviciul Fiscal de Stat, Direcția Generală Administrare Fiscală Sud și Ministerul
Finanțelor al Republicii Moldova al Republicii Moldova, au fost considerate
admisibile.
Prin încheierea din 22 mai 2019, Colegiul lărgit al Curții Supreme de Justiție a
decis admiterea cererii intimatului ÎCS „Milos Romano” SRL cu privire la ridicarea
excepției de neconstituționalitate a art. 7 alin. (2) din Legea poștei nr. 436 din 18 mai
1995 și prevederilor art. 214 alin. (6) Cod fiscal (f. d. 242-248, vol. I).
La 24 octombrie 2019, Curtea Constituțională a Republicii Moldova a declarat
inadmisibilă sesizarea expusă mai sus. Curtea a constatat că prevederea art. 7 alin.
(2) din Legea poștei nr. 436 din 18 mai 1995 este în spiritul art. 8 din Constituție și
confirmă angajamentul Republicii Moldova de a respecta tratatele internaționale la
care este parte. Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra interdependenței dintre
actele normative naționale și tratatele internaționale și a menționat că normele și
principiile unanim recunoscute ale dreptului internațional sunt executorii pentru
Republica Moldova în măsura în care ea și-a exprimat consimțământul de a fi legată
prin actele internaționale respective. Prin urmare, executarea prevederilor tratatelor
internaționale pe care Republica Moldova le-a ratificat este indiscutabilă (parag. 27).
Referitor la capătul de sesizare privind controlul constituționalității
prevederilor art. 214 alin. (6) al Codului fiscal, a cărui semnificație conform
4
autorului sesizării nu este clară, Curtea Constituțională a concluzionat că
semnificația textului contestat poate fi dedus din sensul obișnuit al termenilor care
îl compun, prin aplicarea regulilor de interpretare lingvistică (parag. 31). Mai mult,
Curtea Constituțională a subliniat că orice pretins abuz al organului fiscal, comis în
baza prevederilor contestate, ar putea fi cenzurat de către instanțele judecătorești.
Așadar, există un control judiciar care protejează persoana de eventualele acte și
acțiuni ale organului fiscal (parag. 32) (f.d. 2-9, vol. II).
Prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018 a fost adoptat Codul administrativ al
Republicii Moldova.
În conformitate cu art. 257 alin. (1) din Codul administrativ, prezentul cod a
intrat în vigoare la 1 aprilie 2019.
În conformitate cu art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de
contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor
examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform
prevederilor prezentului cod.
Din sensul normei de drept enunțate urmează că, legiuitorul a optat pentru
principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale.
În conformitate cu art. 247 Cod administrativ, Curtea Supremă de Justiție
examinează și soluționează recursul fără ședință de judecată. Dacă consideră
necesar, Curtea Supremă de Justiție poate decide citarea participanților la proces.
Audiind părțile la proces, studiind materialele dosarului, Colegiul civil,
comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție
consideră necesar de a admite recursul, de a casa integral decizia instanței de apel și
hotărârea primei instanțe, cu emiterea unei decizii noi de respingere a acțiunii.
În motivarea concluziei enunțate se rețin următoarele argumente.
Conform art. 248 alin. (1) lit. c) Cod administrativ, examinând recursul, Curtea
Supremă de Justiție casează integral decizia instanței de apel și emite o decizie nouă.
În conformitate cu prevederile art. 1 alin. (1) al Legii contenciosului
administrativ (în vigoare la data adoptării actului care se contestă), contenciosul
administrativ ca instituție juridică are drept scop contracararea abuzurilor și
exceselor de putere ale autorităților publice, apărarea drepturilor persoanei în spiritul
legii, ordonarea activității autorităților publice, asigurarea ordinii de drept.
Totodată, conform dispozițiilor art. 16 alin. (1) din aceiași lege, persoana care
se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, printr-un act
administrativ și nu este mulțumită de răspunsul primit la cererea prealabilă, sau nu
a primit nici un răspuns în termenul prevăzut de lege, este în drept să sesizeze
instanța de contencios administrativ competentă pentru anularea, în tot sau în parte
a actului respectiv și repararea pagubei cauzate.
Iar prin prisma prevederilor art. 25 alin. (1) lit. a) din Legea menționată,
judecând acțiunea, instanța de contencios administrativ adoptă una din următoarele
hotărâri respinge acțiunea ca fiind nefondată sau depusă cu încălcarea termenului de
prescripție.
După cum denotă actele cauzei, la data de 11 iunie 2014, ÎCS „Milos Romano”
SRL a depus la Inspectoratul Fiscal de Stat pe Unitatea Teritorială Autonomă
Găgăuzia cerere de restituire a taxei pe valoare adăugată în mărime de 18 350 000
5
de lei, în temeiul art. 104 lit. a) Cod fiscal, pentru perioada noiembrie 2011 – aprilie
2014 (f.d. 8, vol. I).
Prin decizia Inspectoratului Fiscal de Stat pe Unitatea Teritorială Autonomă
Găgăuzia nr. 14/43/T/1578 din 14 octombrie 2014 a fost acceptată cererea
ÎCS „Milos Romano” SRL și a fost dispusă în temeiul art. 101 alin. (5) Codul fiscal
și Regulamentului privind restituirea taxei pe valoarea adăugată aprobat prin
Hotărârea Guvernului nr. 93 din 01 februarie 2013, restituirea ÎCS „Milos Romano”
SRL din bugetul de stat a taxei pe valoare adăugată pentru perioada anilor noiembrie
2011 – aprilie 2014 în sumă de 18 115 885 de lei (f.d. 9-10, vol. I).
Tot actele cauzei atestă că potrivit pct. 5 din decizia menționată, Inspectoratul
Fiscal de Stat și-a rezervat dreptul să efectueze control repetat privind solicitarea
restituirii TVA-ului din bugetul de stat, în cazul parvenirii informației privind
returnarea mărfurilor în perioada verificată și care nu a fost inclusă în actul de control
(f.d. 9, vol. I).
La fel, a fost constatat că ÎCS „Milos Romano” SRL la 15 octombrie 2014, 04
octombrie 2016, 05 iulie 2016, a solicitat în mod repetat, rambursarea din bugetul
de stat a taxei pe valoare adăugată pentru perioada anilor noiembrie 2011 – aprilie
2014 în sumă de 18 115 885 de lei, acceptată în baza deciziei Inspectoratului Fiscal
de Stat pe Unitatea Teritorială Autonomă Găgăuzia nr. 14/43/T/1578 din 14
octombrie 2014 (f.d. 56-58, vol. I).
Prin decizia privind inițierea controlului fiscal nr. 200 din 22 mai 2017, s-a
dispus efectuarea controlului fiscal a ÎCS „Milos Romano” SRL pentru perioada
01 noiembrie 2011 până la 30 aprilie 2014 (f.d. 11, vol. I).
Prin actul Serviciului Fiscal de Stat pe DGAF Sud nr. 5-674287 din 25 iulie
2017, în urma controlului fiscal tematic repetat la ÎCS „Milos Romano” SRL, în
vederea verificării și confirmării taxei pe valoare adăugată solicitată de a fi restituită
din contul bugetului de stat pentru perioada 01 noiembrie 2011–30 aprilie 2014
pentru livrările exportate, s-a concluzionat că taxa pentru valoare adăugată solicitată
pentru restituire și confirmată prin decizia Inspectoratului Fiscal de Stat pe Unitatea
Teritorială Autonomă Găgăuzia nr. 14/43/T/1578 din 14 octombrie 2014, nu poate
fi restituită din bugetul de stat (f.d. 12-15, vol. I).
Urmare a controlului a fost stabilit că activitatea ÎCS „Milos Romano” SRL
constă în realizarea produselor din tutun în Statele Unite ale Americii prin
intermediul poștei, în temeiul contractului nr. 23/08-12 din 23 august 2012 încheiat
cu Cedaria Management LTD și contractului nr. 20/10 din 20 octombrie 2011
încheiat cu Fidelity Assets International.
Iar potrivit pct. 32 subpct. l lit. f) din Regulamentul privind restituirea taxei pe
valoarea adăugată aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 93 din 01 februarie 2013,
art. 15 pct. 2.1.4 din Convenția poștală universală și Protocolul Final al Convenției,
adoptată la Geneva din 12 august 2008, în vigoare pentru Republica Moldova din
1 ianuarie 2010, art. 16 din Legea poștei nr. 463 din 18 mai 1995, trimiterile poștale
cu produse din tutun livrate la export prin intermediul poștei în Statele Unite ale
Americii și în alte țări sunt interzise, iar restituirea TVA pentru aceste livrări nu se
efectuează (f.d. 12-15, vol. I).
Este cert și faptul că potrivit deciziei Serviciului Fiscal de Stat nr. 416/155 din
21 august 2017, pe marginea încălcărilor legislației admise de către ÎCS „Milos
6
Romano” SRL s-a hotărât încasarea din contul ÎCS „Milos Romano” SRL a sumei
datorate la plăți către Bugetul Public Național în sumă de 5,70 lei, suma TVA
solicitată anterior de către ÎCS „Milos Romano” SRL în mărime de 18 115 885 lei
și aprobată prin decizia nr. 14/43T/1578 din 14 octombrie 2014, pentru perioada
noiembrie 2011 – aprilie 2014, nu se supune restituirii din buget și a confirma
trecerea în cont a TVA la situația din 01 iunie 2014 în sumă de 18 371 047 (f.d. 16-
18, vol. I).
Nefiind de acord cu decizia menționată, ÎCS „Milos Romano” SRL a depus la
data de 19 septembrie 2017 contestație, prin care a solicitat anularea deciziei
nr. 416/155 din 21 august 2017 emisă de către Serviciul Fiscal de Stat din or. Comrat
și executarea deciziei privind restituirea TVA nr. 14/43/T/1578 din 14 octombrie
2014 în sumă de 18 115 885 de lei (f.d. 19-20, vol. I).
Iar, prin decizia nr. 198 din 12 octombrie 2017 Serviciul Fiscal de Stat a
considerat neîntemeiată contestația depusă de contribuabilul ÎCS „Milos Romano”
SRL, în lipsa temeiului legal de anulare sau modificare a deciziei contestate, cu
respingerea contestației depuse de contribuabil și menținerea deciziei nr. 416/155
din 21 august 2017 emisă de Direcția generală administrare fiscală Sud (f.d. 21-22,
vol. I).
Înaintând prezenta acțiune împotriva Serviciului Fiscal de Stat or. Comrat,
Serviciului Fiscal de Stat, Direcția Generală Trezoreria de Stat și Ministerului
Finanțelor al R.Moldova, reclamantul-intimat ÎCS „Milos Romano” SRL a solicitat
anularea deciziei nr. 416/155 din 21 august 2017 emisă de către Serviciul Fiscal de
Stat din or. Comrat, anularea deciziei nr. 198 din 12 octombrie 2017 emisă de
Serviciul Fiscal de Stat și obligarea executării deciziei Inspectoratului Fiscal de Stat
pe Unitatea Teritorială Autonomă Găgăuzia nr. 14/43/T/l578 din 14 octombrie 2014.
Fiind învestită cu examinarea cauzei în fond, prima instanță având ca obiect
contestarea actelor administrative, s-a pronunțat în favoarea temeiniciei acțiunii, pe
care a admis-o conform cerințelor solicitate.
Judecând apelurile declarate de Serviciul Fiscal de Stat, Direcția Generală
Administrare Fiscală Sud și Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova, instanța
de apel prin decizia din 02 octombrie 2018 a conchis asupra netemeiniciei acestora,
menținând hotărârea primei instanțe, pe care a considerat-o întemeiată și legală.
În consolidarea soluțiilor enunțate, instanțele ierarhic inferioare au constatat că
la caz actele administrative contestate au fost emise cu încălcarea procedurii stabilite
de lege, dar și cu încălcarea prevederilor Codului fiscal, circumstanță ce denotă
necesitatea anulării acestora, iar deoarece decizia nr. 14/43/T/l578 din 14 octombrie
2014 emisă de Inspectoratul Fiscal de Stat pe Unitatea Teritorială Autonomă
„Găgăuzia” nu a fost executată, urmează a fi restituită TVA din buget
contribuabilului ÎCS „Milos Romano” SRL.
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme
de Justiție, analizând materialele anexate la dosar, în coraport cu legislația în vigoare
ce guvernează raportul juridic litigios, consideră că soluția dată de către instanțele
judecătorești este greșită.
În susținerea opiniei enunțate instanța de recurs reține că prin decizia
Inspectoratului Fiscal de Stat pe UTA Găgăuzia nr. 14/43/T/l578 din 14 octombrie
2014 a fost dispusă confirmarea restituirii din bugetul de stat în beneficiul
7
ÎCS „Milos Romano” SRL a sumei de 18 115 885 lei cu titlu de TVA, pentru
perioada noiembrie 2011 – aprilie 2014, ca rezultat al exportului articolelor de tutun,
din Republica Moldova în Statele Unite ale Americii, prin intermediul coletelor
poștale (f.d. 9-10, vol. I).
Urmare a efectuării controlului fiscal repetat, prin Decizia Direcției Generale
Administrare Fiscală Sud a Serviciului Fiscal de Stat nr. 416/155 din 21 august 2017
a fost dispusă respingerea cererii privind restituirea din bugetul de stat a sumei de
18 115 885 lei cu titlu de TVA, aferentă exportului articolelor de tutun din Republica
Moldova în Statele Unite ale Americii, prin intermediul coletelor poștale (f.d. 16-
18, vol. I).
Prin Decizia Serviciului Fiscal de Stat nr. 198 din 12 octombrie 2017 a fost
dispusă respingerea ca neîntemeiată a contestației depuse de ÎCS „Milos Romano”
SRL cu menținerea în vigoare a Deciziei nr. 416/155 din 21 august 2017, emisă de
Direcția Administrare Fiscală Sud a Serviciului Fiscal de Stat (f.d. 21-22).
La fel, a fost stabilit că atât în Decizia Direcției Generale Administrare Fiscală
Sud a Serviciului Fiscal de Stat nr. 416/155 din 21 august 2017 de respingere a
cererii de restituire din bugetul de stat a TVA, cât și în Decizia Serviciului Fiscal de
Stat nr. 198 din 12 octombrie 2017 de respingere a contestației depuse de ÎCS „Milos
Romano” SRL ca neîntemeiată, s-a făcut trimitere la faptul că prevederile art. 102
alin. (8) pct. 1 lit. f) din Codul fiscal, în redacția Legii nr. 267 din 23 decembrie
2011 (în vigoare pe perioada 13 ianuarie 2012 – 14 septembrie 2012) prevedeau că
în scopul confirmării dreptului la restituirea TVA pe valorile materiale și serviciile
procurate, subiectul impozabil, în afară de declarațiile privind TVA și registrele de
evidență a livrărilor și procurărilor în care sânt înregistrate operațiunile de livrare
sau procurare, trebuie să dispună de confirmarea adresatului privind recepționarea
mărfurilor și confirmarea operatorului poștal privind recepționarea mărfurilor.
S-a precizat totodată că pct. 32 subpct. 1) lit. f) din Regulamentul privind
restituirea TVA, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 93 din 01 februarie 2013 (în
vigoare pe perioada 08 februarie 2013 – 11 aprilie 2014), stipula că, ținând cont de
Circulara Uniunii Poștale Universale nr. 152 din 19 iulie 2010, restituirea TVA
pentru livrările expuse la lit. f) nu se efectuează în cazul produselor din tutun livrate
la export prin intermediul poștei în Statele Unite ale Americii și în alte țări în care
conform normelor internaționale sânt interzise trimiterile poștale către acestea a
produselor menționate.
Din deciziile contestate, se atestă că organul fiscal a reținut că ÎCS „Milos
Romano” SRL pretinde desfășurarea activității de export a articolelor de tutun în
Statele Unite ale Americii, prin intermediul coletelor poștale, pe perioada noiembrie
2011 – aprilie 2014, însă fără a dispune de confirmarea recepționării mărfii conform
prevederilor art. 102 alin. (8) pct. 1 lit. f) din Codul fiscal, în redacția Legii nr. 267
din 23 decembrie 2011 (în vigoare pe perioada 13 ianuarie 2012 – 14 septembrie
2012), dar în același timp, contrar prevederilor pct. 32 subpct. 1) lit. f) din
Regulamentul privind restituirea TVA, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 93 din
01 februarie 2013 (în vigoare pe perioada 08 februarie 2013–11 aprilie 2014) și a
prevederilor art. 15 pct. 2.1.4 din Convenția Poștală Universală și Protocolul Final
al Convenției adoptată la Geneva din 12 august 2008 (în vigoare pentru Republica
Moldova din 01 ianuarie 2010) în care este stipulat expres că, trimiterile poștele care
8
conțin obiecte al căror import sau circulație este interzisă în țara de destinație, nu
sunt admise spre expediere.
Astfel, prin prezenta acțiune împotriva Serviciului Fiscal de Stat or. Comrat,
Serviciului Fiscal de Stat, Direcția Generală Trezoreria de Stat și Ministerului
Finanțelor al RM, reclamantul-intimat ÎCS „Milos Romano” SRL a solicitat anularea
deciziei nr. 416/155 din 21 august 2017 emisă de către Serviciul Fiscal de Stat din
or. Comrat, anularea deciziei nr. 198 din 12 octombrie 2017 emisă de Serviciul
Fiscal de Stat și obligarea executării deciziei Inspectoratului Fiscal de Stat pe
Unitatea Teritorială Autonomă Găgăuzia nr. 14/43/T/l578 din 14 octombrie 2014.
În conformitate cu art. 214 alin. (1)-(2), (5)-(8) Cod fiscal, controlul fiscal are
drept scop verificarea modului în care contribuabilul respectă legislația fiscală într-
o anumită perioadă sau în câteva perioade fiscale.
Controlul fiscal este exercitat de Serviciul Fiscal de Stat și/sau de un alt organ
cu atribuții de administrare fiscală, în limitele competenței acestora, la fața locului
și/sau la oficiul acestora.
În cadrul controlului fiscal la fața locului și/sau la oficiu, organele specificate
la alin. (2) sânt în drept să solicite de la alte persoane orice informații și documente
privind relațiile lor cu contribuabilul respectiv.
Organele cu atribuții de administrare fiscală pot efectua controlul fiscal repetat
în cazul în care rezultatele controlului fiscal exercitat anterior sânt neconcludente,
incomplete sau nesatisfăcătoare ori dacă ulterior au fost depistate circumstanțe ce
atestă existența unor semne de încălcare fiscală și, prin urmare, se impune un nou
control.
Controlul fiscal repetat poate fi efectuat în cadrul examinării contestațiilor
împotriva deciziei Serviciului Fiscal de Stat sau acțiunii funcționarului fiscal și, în
alte cazuri, la decizia conducerii organelor menționate la alin. (6).
Se interzice efectuarea repetată a controalelor fiscale la fața locului asupra
unora și acelorași impozite și taxe pentru o perioadă fiscală care anterior a fost
supusă controlului, cu excepția cazurilor când efectuarea controlului fiscal repetat se
impune de reorganizarea sau lichidarea contribuabilului, ține de auditul activității
Serviciului Fiscal de Stat de către organul ierarhic superior, de activitatea posturilor
fiscale sau de depistarea, după efectuarea controlului, a unor semne de încălcări
fiscale, când aceasta este o verificare prin contrapunere, când controlul se efectuează
la solicitarea organelor de drept și a celor specificate la art. 131 alin. (5), când
necesitatea a apărut în urma examinării cazului cu privire la încălcarea legislației
fiscale sau în urma examinării contestației. Drept temei pentru efectuarea controlului
fiscal repetat la fața locului, în legătură cu auditul activității Serviciului Fiscal de
Stat de către organul ierarhic superior, poate servi numai decizia acestuia din urmă,
cu respectarea cerințelor prezentului articol.
La caz, conform Actului Serviciului Fiscal de Stat DAF Sud nr. 5-674287 din
25 iulie 2017, scopul controlului a fost confirmarea sumei taxei pe valoarea adăugată
solicitată a fi restituită din bugetul de stat pentru perioada 01 noiembrie 2011 –
30 aprilie 2014, pentru exportul de mărfuri efectuat în conformitate cu art. 104 lit.
a) Codul fiscal (f.d. 12, vol. I).
Aici necesită a fi evidențiat că potrivit pct. 5 din decizia Inspectoratului Fiscal
de Stat pe Unitatea Teritorială Autonomă Găgăuzia nr. 14/43/T/1578 din
9
14 octombrie 2014, Inspectoratul Fiscal de Stat și-a rezervat dreptul să efectueze
control repetat privind solicitarea restituirii TVA-ului din bugetul de stat, în cazul
parvenirii informației privind returnarea mărfurilor în perioada verificată (f.d. 9, vol.
I).
Totodată, a fost constatat că la baza efectuării controlului fiscal repetat au stat
aceleași acte prezentate de ÎCS „Milos Romano” SRL care au stat și la baza
efectuării controlului primar. La fel acte suplimentare, ce ar fi confirmat livrarea și
primirea mărfurilor, inspectorilor nu au fost prezentate (f.d. 13, vol. I).
Instanța de recurs conchide că instanța de apel în mod eronat a concluzionat că
procedura de efectuare a controlului repetat a fost efectuat cu încălcarea procedurii,
care afectează nemijlocit legalitatea actelor întocmite în rezultatul acestui control,
iar aceste încălcări grave atrag după sine anularea actelor întocmite în rezultatul unui
astfel de control.
Or, potrivit art. 214 alin. (6) Cod fiscal, organele cu atribuții de administrare
fiscală pot efectua controlul fiscal repetat în cazul în care rezultatele controlului
fiscal exercitat anterior sânt neconcludente, incomplete sau nesatisfăcătoare ori dacă
ulterior au fost depistate circumstanțe ce atestă existența unor semne de încălcare
fiscală și, prin urmare, se impune un nou control.
Totodată, legislația fiscală permite efectuarea controlului fiscal repetat și în
cazul când se examinează contestațiile împotriva deciziei Serviciului Fiscal de Stat
sau acțiunii funcționarului fiscal, cât si în alte cazuri la decizia conducerii.
Față de cele precizate în capitolul anterior este absolut evident că urmare a
efectuării controlului fiscal repetat, atât în actul de control nr. 5-674287 din 25 iulie
2017 a Serviciului Fiscal de Stat, cât și în decizia nr. 416/155 din 21 august 2017 a
Serviciul Fiscal de Stat din or. Comrat au fost indicate temeiurile de fapt și de drept
care nu permit acceptarea cererii ÎCS „Milos Romano” SRL de restituire din bugetul
de stat a taxei pe valoare adăugată, controlul repetat fiind efectuat cu respectarea
procedurii prevăzute de lege.
În acest sens, se reține faptul că în cadrul controlului s-a stabilit cert că
ÎCS „Milos Romano” SRL pretinde restituirea TVA, care rezultă dintr-o activitate
ilicită, pe când Hotărârea Guvernului nr. 93 din 01 februarie 2013 reglementează
aspectele procedurale de restituire a TVA în cazul desfășurării unei activități, la caz
activitate de export prin intermediul coletelor poștale permise de lege.
Aceasta deoarece, cum a fost menționat și cum rezultă din decizia nr. 416/155
din 21 august 2017 a Serviciul Fiscal de Stat din or. Comrat s-a hotărât că suma de
18 115 885 de lei nu poate fi restituită ÎCS „Milos Romano” SRL și nu anularea
restituirii TVA din buget, astfel că suma menționată a fost inclusă la trecerea în cont
pentru perioada următoare și va fi utilizată în stingerea obligațiilor (sumelor TVA)
ce vor apărea la efectuarea livrărilor de către agentul economic.
De altfel, se constată a fi neîntemeiate și mențiunea instanțelor de judecată cu
referire la faptul că obiectul de examinare în instanța de contencios administrativ îl
reprezintă actul administrativ și nu legalitatea acțiunilor agentului economic este
eronat, așa cum actele administrative contestate vizează anume constatarea faptului
că ÎCS „Milos Romano” SRL nu avea dreptul la restituire de TVA pentru exportul
de articole de tutun, prin intermediul trimiterilor poștale în Statele Unite ale
Americii.
10
Or, verificarea genului de activitate pentru care ÎCS „Milos Romano” SRL
solicită restituirea TVA, și constatarea dreptului de a beneficia de restituirea sumei
TVA conform Codului fiscal și Regulamentului privind restituirea taxei pe valoarea
adăugată aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 93 din 01 februarie 2013, constituie
elemente inerente în cazul dat, care urmau a fi verificate și de către instanțele ierarhic
inferioare.
Cu referire la dreptul ÎCS „Milos Romano” SRL de a solicita restituirea taxei
pe valoarea adăugată instanță de recurs precizează că conform art. 101 alin. (5) Cod
fiscal, dacă depășirea sumei T.V.A. la valorile materiale, serviciile procurate se
datorează faptului că subiectul impozabil a efectuat o livrare care se impozitează la
cota zero, acesta are dreptul la restituirea sumei cu care a fost depășită T.V.A. la
valorile materiale, serviciile procurate achitată prin intermediul contului bancar
și/sau al stingerii sumelor din contul restituirii impozitelor, în conformitate cu
prevederile prezentului articol, ale art. 103 alin. (3) și ale art. 125, în limitele cotei-
standard a T.V.A., stabilite la art. 96 lit. a), sau cotei reduse a T.V.A., stabilite la
art. 96 lit. b), înmulțite cu valoarea livrării, ce se impozitează la cota zero. Restituirea
T.V.A. se efectuează în modul stabilit de Guvern, într-un termen care nu depășește
45 de zile.
Iar, conform pct. 2 din Regulamentul privind restituirea taxei pe valoarea
adăugată aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 93 din 01 februarie 2013, subiecții
impozabili cu TVA beneficiază de restituirea sumelor TVA în situațiile prevăzute
de art. 101 alin. (5) Codul fiscal, având ca bază livrările impozabile cu TVA, în
conformitate cu lit. a), b), f), g) și h) art.104 din Codul fiscal și art. 4 alin. (13) din
Legea nr. 1417 din 17 decembrie 1997 pentru punerea în aplicare a Titlului III al
Codului fiscal.
Aderent, pct. 32 subpct. (1) lit. f) din Regulamentul privind restituirea taxei pe
valoarea adăugată aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 93 din 01 februarie 2013,
stipulează că în scopul confirmării dreptului la restituirea TVA pe valorile materiale
și serviciile procurate subiecții impozabili trebuie să dispună de: 1) pentru livrări de
mărfuri: la livrarea mărfurilor la export prin intermediul poștei, suplimentar se
prezintă: documentul ce confirmă achitarea serviciilor și/sau factura/factura fiscală
pentru serviciile poștale prestate; documentul indicat în borderoul documentelor
anexate la declarația vamală de export, perfectat de către operatorul poștal pe faptul
expedierii poștali.
Distinct circumstanțelor relevate, Regulamentul privind restituirea taxei pe
valoare adăugată, prescrie în mod imperativ și excepții de la regula generală și
anume subpunctul 1) nu se extinde asupra mărfurilor livrate la export prin
intermediul poștei în țările în care, conform normelor internaționale, sânt interzise
trimiterile poștale către acestea ale mărfurilor respective.
Se deduce că, Regulamentul privind restituirea taxei pe valoarea adăugată, atât
în redacția veche, cât și în cea actuală prevede norme restrictive ce țin de restituirea
taxei pe valoarea adăugată asupra mărfurilor livrate la export prin intermediul poștei
în țările în care, conform normelor internaționale, sunt interzise trimiterile poștale
către acestea ale mărfurilor respective.
Subsecvent, pentru justa soluționare a cauzei, urmează a specifica că ÎCS
„Milos Romano” SRL pretinde restituirea din buget a TVA-ului în sumă de
11
18115885 de lei, pentru perioada fiscală noiembrie 2011 – aprilie 2014, aferent
livrării mărfurilor de tutun, prin intermediul trimiterilor poștale în Statele Unite ale
Americii, astfel că instanță de apel urma a verifica legalitatea actelor contestate, prin
prisma tratatelor internaționale, ratificate de Republica Moldova.
În acest sens, se rețin prevederile art.8 din Constituție prin care Republica
Moldova s-a obligat să respecte Carta Organizației Națiunilor Unite și tratatele la
care este parte, să-și bazeze relațiile cu alte state pe principiile și normele unanim
recunoscute ale dreptului internațional, cît și prevederile art. 19 din Legea privind
tratatele internaționale ale Republicii Moldova nr. 595 din 24 septembrie 1999, că
tratatele internaționale se execută cu bună-credință, în conformitate cu principiul
pacta sunt servanda. Republica Moldova nu poate invoca prevederile legislației sale
interne ca justificare a neexecutării unui tratat la care este parte.
În cauza dată cu desăvârșire au prioritate pentru aplicare tratatele internaționale
la care Republica Moldova, în mod special, - Convenția Poștală Universală și
Protocolul Final, adoptată la Seul la 14 septembrie 1994, la care Republica Moldova
a aderat prin Hotărârea Parlamentului nr. 1159 din 11 aprilie 1997, statuează la art.
26 pct. 5.4. că trimiterile poștale care conțin obiecte al căror import sau circulație
este interzisă în țara de destinație nu sunt admise spre expediere.
Reglementări similare se regăsesc și la art. 15 pct. 2.1 subpct.2.1.3 al
Convenției Poștale Universale și Protocolul Final, adoptată la Geneva la 12 august
2008, ratificată prin Legea nr. 18 din 23 februarie 2012, și anume că introducerea
obiectelor al căror import sau circulație sunt interzise în țara de destinație este
interzisă în toate categoriile de trimiteri.
Astfel, la 19 iulie 2010, Uniunea Poștală Universală a emis Circulara nr. 152,
prin care a informat operatorii Uniunii Poștale Universale, că ultimele modificări
intervenite în legislația federală a Statelor Unite ale Americii, în vigoare la 29 iunie
2010, interzic acceptarea pentru expediere și înmânare prin orice trimiteri poștale
internaționale a țigaretelor și oricăror produse de tutungerie. Respectiv țigaretele,
tutunul mesticabil, tutunul de răsucit, indiferent de cantități, sânt interzise pentru a
fi acceptate în toate oficiile poștale spre import în Statele Unite ale Americii prin
intermediul oricăror trimiteri poștale. Țigaretele și toate produse de tutungerie care
nu vor corespunde cerințelor pentru trimiterile poștale, vor fi ridicate, confiscate și
supuse nimicirii, sau reținute de către organele federale competente în scopul
descoperirii infracțiunilor, s-au desfășurării urmăririi penale cu ulterioara nimicire a
acestora (f.d. 68, vol. I).
Circulara menționată prin prisma actelor internaționale ratificate de Republica
Moldova are aplicabilitate cazului, deoarece impune restricții cu privire la exportul
de țigări și alte articole de tutun, prin intermediul trimiterilor poștale în Statele Unite
ale Americii.
În circumstanțele enunțate, se constată că Serviciul Fiscal de Stat în decizia
contestată de ÎCS „Milos Romano” SRL corect a stabilit că cererea intimatului nu
se încadrează în condițiile prestabilite de legiuitor cu privire la restituirea taxei pe
valoare adăugată, deoarece acesta pretinde restituirea taxei pe valoare adăugată
pentru mărfurile livrate la export prin intermediul trimiterilor poștale într-o țară în
care conform normelor internaționale și legislației naționale, sunt interzise
trimiterile poștale către respectiva țară a acestor mărfuri.
12
Astfel, o acțiune de confirmare a legalității acțiunilor întreprinse de agentul
economic ÎCS „Milos Romano” SRL, incontestabil va fi în contradicție în mod
special cu tratatele internaționale ratificate și asumate spre executare de către
Republica Moldova și menționate mai sus, tratate care au aplicare directă în sistemul
de drept național și pentru cazul dat.
Prin urmare, organul fiscal în urma controlului fiscal repetat în cadrul ÎCS
„Milos Romano” SRL, și în urma stabilirii tuturor discrepanțelor și normelor care
au fost încălcate în controlul anterior, avea obligația legală de revocare a deciziei
Inspectoratului Fiscal de Stat pe UTA Găgăuzia nr. 14/43/T/1578 din 14 octombrie
2014 care a fost emisă contrar prevederilor legale specifice cazului.
Or, conform art. 134 alin. (3) Codul fiscal, organul fiscal este în drept să revoce,
să modifice sau să suspende, în condițiile legislației, actele sale cu caracter normativ
și cele cu caracter individual dacă ele contravin legislației.
În această ordine de idei, instanță de recurs relevă ca lipsite de sens argumentele
ÎCS „Milos Romano” SRL precum că pct. 32 subpunct 1) lit. f) din Regulamentul
privind restituirea taxei pe valoare adăugată, au fost excluse prin Hotărârea
Guvernului nr. 253 din 04 aprilie 2014, și nici la momentul efectuării tranzacțiilor și
depunerii de către intimat a cererii cu privire la restituirea TVA și nici la momentul
actual, redacția art. 101 alin. (5) și art. 102 alin. (8) Cod fiscal nu prevede careva
restricții pentru restituirea TVA aferente exportului de țigări prin intermediul
trimiterilor poștale, în adresa beneficiarilor, deoarece erau în vigoare în perioada
desfășurării de către ÎCS „Milos Romano” SRL activității supuse controlului de către
autoritățile fiscale și aplicabile situațiilor juridice care au generat prezenta cauză
litigioasă.
Astfel, constatările intimatului în acest sens contravin prevederilor art. 76 din
Constituția Republicii Moldova, care stabilește că legea se publică în Monitorul
Oficial al Republicii Moldova și intră în vigoare la data publicării sau la data
prevăzută în textul ei. Nepublicarea legii atrage inexistența acesteia.
La fel și Curtea Constituțională prin Hotărârea nr. 32 din 29 octombrie 1998
„privind interpretarea art. 76 din Constituția Republicii Moldova „Intrarea în vigoare
a legii” explică că, legea se aplică tuturor faptelor în timpul în care se află în vigoare.
Legea nu se va aplica faptelor săvârșite înainte de intrarea ei în vigoare, adică nu are
efect retroactiv.
În cauză sunt incidente și prevederile art. 46 alin. (1) din Legea privind actele
legislative nr. 780 din 27 decembrie 2001 (în vigoare la acel moment), care statuează
că actul legislativ produce efecte numai în timpul cât este în vigoare și nu poate fi
retroactiv sau ultra-activ, iar alin. (2) al aceluiași articol prevede că, au efect
retroactiv doar actele legislative prin care se stabilesc sancțiuni mai blânde.
Distinct de aceste precizări se constată a fi neîntemeiate argumentele ÎCS
„Milos Romano” SRL precum că prin decizia contestată, Serviciul Fiscal de Stat a
dispus nerambursarea TVA solicitat de ÎCS „Milos Romano” SRL în sumă de
18 115 885 de lei și confirmarea TVA rambursat pentru perioada de până la 01 iunie
2014 în sumă de 18 371 047 de lei, iar decizia din 14 octombrie 2014 nu a fost
anulată sau modificată și a rămas în vigoare, or prin decizia nr. 416/155 din
21 august 2017 emisă de către Serviciul Fiscal de Stat din or. Comrat, s-a desființat
13
efectele deciziei Inspectoratului Fiscal de Stat pe UTA Găgăuzia nr. 14/43/T/1578
din 14 octombrie 2014.
Raportând dispozițiile normelor citate supra la circumstanțele speței, Colegiul
conchide că cerințele ÎCS „Milos Romano” SRL în sensul anulării deciziei nr.
416/155 din 21 august 2017 emisă de către Serviciul Fiscal de Stat din or. Comrat și
a deciziei nr. 198 din 12 octombrie 2017 emisă de Serviciul Fiscal de Stat, se vor
respinge ca neîntemeiate.
Deoarece nu a fost admise solicitările ÎCS „Milos Romano” SRL cu privire la
anularea deciziei nr. 416/155 din 21 august 2017 emisă de către Serviciul Fiscal de
Stat din or. Comrat, cât și a deciziei nr. 198 din 12 octombrie 2017 emisă de Serviciul
Fiscal de Stat, nu poate fi admisă nici pretenția cu privire la obligarea executării
deciziei Inspectoratului Fiscal de Stat pe Unitatea Teritorială Autonomă Găgăuzia
nr. 14/43/T/l 578 din 14 octombrie 2014, care este o pretenție subsecventă
solicitărilor cu privire la anularea actelor administrative, or prin decizia nr. 416/155
din 21 august 2017 emisă de către Serviciul Fiscal de Stat din or. Comrat, s-a
desființat efectele deciziei Inspectoratului Fiscal de Stat pe UTA Găgăuzia
nr. 14/43/T/l 578 din 14 octombrie 2014.
Din jurisprudența constantă a CEDO urmează de reținut că reclamanții pot
pretinde apărarea dreptului încălcat prin prisma art. 1 din Protocolul 1 CEDO, doar
dacă pretenția sa ar rezulta dintr-o activitate licită. Spre exemplu în cauza Bulves
AD vs Bulgaria (hotărârea CEDO din 22 ianuarie 2009), Curtea a constatat existența
încălcării art.1 Protocolul 1 CEDO, așa cum compania reclamantă a respectat pe
deplin și la timp normele privind TVA stabilite de stat, condiție în care reclamantul
s-ar fi putut aștepta în mod justificat că i s-ar accepta restituirea TVA-ului. În cazul
dat ÎCS „Milos Romano” SRL pretinde restituirea TVA-ului dintr-o activitate ilicită,
care incontestabil contravine tratatelor și normelor internaționale la care Republica
Moldova este parte și care au fost expuse mai sus.
Prin urmare, Colegiul reține că ÎCS „Milos Romano” SRL nu a avut și nici nu
poate pretinde că ar fi avut o „așteptare legitimă” de a-și exercita în mod efectiv
dreptul la proprietate, în sensul art. 1 Protocolul 1 CEDO.
Corelând situația faptică a cauzei la ipoteza relevată și normele de drept
incidente, instanța de recurs ajunge la concluzia că decizia din 02 octombrie 2018 a
Curții de Apel Chișinău nu certifică în mod clar substanța și legalitatea hotărârii
judecătorești pronunțate, deoarece se bazează pe interpretare eronată a normelor de
drept material, și internațional care guvernează speța, precum și ierarhia aplicării
acestora, precum și pe neelucidarea tuturor circumstanțelor relevante speței, criteriu
care presupune prin sine lămurirea completă și certă a situației de fapt sub toate
aspectele, inclusiv temeiurilor și pretențiilor care au generat apariția litigiului și
determinarea legii care urmează a fi aplicată.
Din considerentele menționate, Colegiul civil, comercial și de contencios
administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite
recursurile declarate, de a casa integral decizia instanței de apel și hotărârea primei
instanțe și de a emite o decizie nouă de respingere a acțiunii.
În conformitate cu art. 248 alin. (1) lit. c), 258 alin. (3) Cod administrativ,
completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrative al
14
Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de
Justiție
d e c i d e :
Se admit recursurile declarate de către Serviciul Fiscal de Stat, Direcția
Generală Administrare Fiscală Sud și Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova.
Se casează integral decizia din 02 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău și
hotărârea din 01 martie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, în cauza de
contencios administrativ la acțiunea Întreprinderii cu Capital Străin „Milos
Romano” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Serviciului Fiscal de Stat or.
Comrat, Serviciului Fiscal de Stat, Direcția Generală Trezoreria de Stat și
Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova cu privire la contestarea actelor
administrative și obligarea executării deciziei, și se emite o decizie nouă, prin care:
Se respinge ca neîntemeiată acțiunea depusă de Întreprinderea cu Capital Străin
„Milos Romano” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Serviciului Fiscal de
Stat or. Comrat, Serviciului Fiscal de Stat, Direcția Generală Trezoreria de Stat și
Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova cu privire la contestarea actelor
administrative și obligarea executării deciziei.
Decizia este irevocabilă.
Președintele ședinței,
judecătorul Tamara Chișca-Doneva
judecătorii Maria Ghervas
Nina Vascan
Iurie Bejenaru
Victor Burduh
15
Dosarul nr.3ra-1/2020
Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani (P. Harmaniuc)
Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (A. Bostan, V. Negru, A. Pahopol)
Î N C H E I E R E
04 martie 2020 mun.Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al
Curții Supreme de Justiție,
în componență:
Președintele ședinței, judecătorul Tamara Chișca-Doneva
judecătorii Maria Ghervas
Nina Vascan
Iurie Bejenaru
Victor Burduh
examinând cererea depusă de către Întreprinderea cu Capital Străin „Milos
Romano” Societate cu Răspundere Limitată, reprezentată de avocatul Alexei
Tighinean cu privire la ridicarea excepției de neconstituționalitate și sesizarea Curții
Constituționale a Republicii Moldova,
în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă
de Întreprinderea cu Capital Străin „Milos Romano” Societate cu Răspundere
Limitată împotriva Serviciul Fiscal de Stat or.Comrat, Serviciul Fiscal de Stat,
Direcția Generală Trezoreria de Stat și Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova
privind anularea actului administrativ și obligarea executării deciziei,
c o n s t a t ă :
La 15 noiembrie 2017 ÎCS „Milos Romano” SRL a depus cerere de chemare în
judecată în ordinea contenciosului administrativ împotriva Serviciului Fiscal de Stat
or. Comrat, Serviciului Fiscal de Stat, Direcția Generală Trezoreria de Stat și
Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova cu privire la contestarea actelor
administrative și obligarea executării deciziei.
În motivarea acțiunii a invocat că la data de 11 iunie 2014 a depus la Serviciul
Fiscal cerere cu privire la restituirea taxei pe valoarea adăugată în mărime de 18 350
000 de lei.
La 14 octombrie 2014, Inspectoratul Fiscal de Stat pe UTA Găgăuzia a emis
decizia prin care a admis cererea din 11 iunie 2014, fiind acceptată restituirea TVA
din bugetul de stat pentru perioada noiembrie 2011–aprilie 2014 în sumă de
18115885 de lei, care până în prezent nu a fost executată.
16
La 22 mai 2017 Direcția Generală Administrare Fiscală Sud a Serviciului Fiscal
de Stat a emis decizia cu privire la inițierea controlului fiscal pe perioada
01 noiembrie 2011–30 aprilie 2014, iar la data de 04 august 2017 a fost emis actul
nr. 5-674287, în care au fost indicate rezultatele controlului fiscal repetat.
Prin decizia Serviciului Fiscal de Stat din or. Comrat nr. 416/155 din 21 august
2017 a fost dispusă încasarea la bugetul public a sumei în mărime de 5,70 lei din
contul ÎCS „Milos Romano” SRL, nerambursarea TVA solicitată de ÎCS „Milos
Romano” SRL în mărime de 18 115 885 de lei și confirmarea TVA rambursată
pentru perioada de până la 01 iunie 2014 în sumă de 18 371 047 de lei.
A indicat că nefiind de acord cu decizia nr. 416/155 din 21 august 2017, la data
de 19 septembrie 2017 ÎCS „Milos Romano” SRL a depus contestație în temeiul art.
269 alin. (1) Cod fiscal, iar prin decizia Serviciului Fiscal de Stat nr. 198 din
12 octombrie 2017 contestația a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.
Este de părere că s-a conformat cerințelor legale ce reglementează restituirea
taxei pe valoarea adăugată și odată cu depunerea cererii cu privire la restituirea TVA
în adresa organului fiscal a anexat toate actele necesare pentru a demonstra
temeinicia solicitării cu privire la restituirea taxei pe valoare adăugată, fapt ce rezultă
și din decizia din data de 10 octombrie 2014.
A mai menționat că nici în decizia cu privire la inițierea controlului fiscal
repetat, nici în deciziile contestate nu au fost indicate careva încălcări, iar actul inițial
nu a fost considerat ca fiind incomplet, neconcludent sau nesatisfăcător.
A obiectat că decizia contestată se bazează pe prevederi legale care nu sunt în
vigoare și nu au fost în vigoare la momentul înaintării cererii nr. 3874 din 11 iunie
2014.
A remarcat că prin decizia contestată Serviciul Fiscal de Stat a dispus
nerambursarea TVA solicitat de ÎCS „Milos Romano” SRL în sumă de 18115885 de
lei și confirmarea TVA rambursat pentru perioada de până la 01 iunie 2014 în sumă
de 18 371 047 de lei, iar decizia din 14 octombrie 2014 nu a fost anulată sau
modificată și a rămas în vigoare.
Și-a întemeiat pretențiile în baza dispozițiilor art. 101 alin. (5), 102 alin. (8) lit.
f), 103 alin. (3), 125 Codul fiscal și pct. 7 din Regulamentul privind restituire taxei
pe valoare adăugată, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 93 din 01 februarie 2013.
A solicitat anularea deciziei nr. 416/155 din 21 august 2017 emisă de către
Serviciul Fiscal de Stat din or. Comrat, anularea deciziei nr. 198 din 12 octombrie
2017 emisă de Serviciul Fiscal de Stat și obligarea executării deciziei Inspectoratului
Fiscal de Stat pe Unitatea Teritorială Autonomă Găgăuzia nr. 14/43/T/l578 din 14
octombrie 2014.
Prin hotărârea din 01 martie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani a
fost anulată decizia Serviciului Fiscal de Stat nr. 198 din 12 octombrie 2017,
adoptată pe marginea contestației depuse de către ÎCS „Milos Romano” SRL
împotriva deciziei nr. 416/155 din 21 august 2017 emisă de către Direcția Generală
Administrare Fiscală Sud a Serviciului Fiscal de Stat, a fost anulată decizia Direcției
Generale Administrare Fiscală Sud a Serviciului Fiscal de Stat nr. 416/155 din 21
august 2017, emisă în privința ÎCS „Milos Romano” SRL și a fost obligat Serviciul
Fiscal de Stat din or. Comrat să execute decizia Inspectoratului Fiscal de Stat pe
17
Unitatea Teritorială Autonomă Găgăuzia nr. 14/43/T/l578 din 14 octombrie 2014
privind restituirea TVA din buget ÎCS „Milos Romano” SRL.
Prin decizia din 02 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, au fost respinse
apelurile declarate de Direcția Generală Administrare Fiscală Sud a Serviciului
Fiscal de Stat și Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova și a fost menținută
hotărârea din 01 martie 2018 Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani.
La 23 noiembrie 2018 Serviciul Fiscal de Stat, Direcția Generală Administrare
Fiscală Sud a declarat recurs împotriva deciziei din 02 octombrie 2018 a Curții de
Apel Chișinău, solicitând casarea integrală a deciziei instanței de apel și a hotărârii
primei instanțe cu pronunțarea unei noi hotărâri.
În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată, considerând-
o neîntemeiată și posibilă de a fi casată, deoarece instanța de apel a nu a constatat și
elucidat pe deplin circumstanțele importante pentru soluționarea pricinii, nu a aplicat
legea care trebuia să fie aplicată, au fost încălcate și aplicate greșit normele de drept
material.
A obiectat că instanțele ierarhic inferioare nu au luat în considerație pct. 32
subpct. l lit. f) din Regulamentul privind restituirea taxei pe valoare adăugată,
aprobat prin hotărârea Guvernului nr. 93 din 01 februarie 2013, interpretând eronat
normele prevăzute de art. 214 Cod fiscal.
Totodată, instanța nu era în drept să se expună referitor la solicitarea privind
obligarea Inspectoratului Fiscal de Stat pe UTA Găgăuzia să execute decizia de
restituire a TVA contribuabilului ÎCS „Milos Romano” SRL, așa cum acest litigiu
are o procedură prealabilă obligatorie, iar nerespectarea acesteia constituie temei de
restituire a cererii sau de scoatere a cererii de pe rol.
La 04 ianuarie 2018 Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova a declarat
recurs împotriva deciziei din 02 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, solicitând
casarea integrală a deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe cu emiterea
unei hotărâri noi de respingere a acțiunii, ca fiind neîntemeiată.
În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată, considerând-
o neîntemeiată și pasibilă de a fi casată, deoarece instanța de apel a încălcat normele
de drept material și procedural.
În susținerea opiniei enunțate a invocat că procedura de restituire a TVA este
supusă reglementărilor în vigoare la etapa relevantă speței din Codul fiscal și
Hotărârea Guvernului nr. 93 din 01 februarie 2013, or norma nu produce efecte
asupra situațiilor care s-au realizat anterior intrării în vigoare a acesteia.
A remarcat faptul că instanțele ierarhic inferioare, urmau să concretizeze dacă
ÎCS „Milos Romano” SRL avea dreptul să exporte articole din tutun (țigări) din
Republica Moldova în Statele Unite ale Americii, prin intermediul coletelor poștale.
Or, reieșind din legislația națională și internațională, ÎCS „Milos Romano” SRL
nu era în drept să practice asemenea gen de activitate, mai mult nici nu poate pretinde
restituirea TVA în cazul când aceasta rezultă dintr-o activitatea ilicită.
Mai mult, decizia privind inițierea controlului repetat nu a fost contestată de
către ÎCS „Milos Romano” SRL, în astfel de circumstanțe la etapa emiterii deciziei
nr. 200 din 22 mai 2017, reclamantul nu a contestat inițierea efectuării controlului
fiscal repetat, acesta fiind în vigoare, prin urmare se atestă că motivarea expusă în
hotărârile judecătorești contestate, sunt eronate și contradictorii.
18
A accentuat că la examinarea cazului dat instanțele au omis să combată
circumstanțele de fapt și de drept invocate de Ministerul Finanțelor al Republicii
Moldova, motivându-și hotărârile în baza unor aprecieri eronate și neîntemeiate,
nefiind aplicate prevederile legale incidente litigiului, astfel nefiind asigurară
respectarea principiului de legalitate și imparțialitate.
La 02 decembrie 2019, 15 ianuarie 2020 și 03 martie 2020 ÎCS „Milos
Romano” SRL a depus referință și respectiv referințe suplimentare la recursurile
declarate de Serviciul Fiscal de Stat, Direcția Generală Administrare Fiscală Sud și
Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova, prin care a solicitat respingerea
acestora, cu menținerea deciziei din 02 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău.
Prin încheierea din 27 februarie 2019 a Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, recursurile declarate de
Serviciul Fiscal de Stat, Direcția Generală Administrare Fiscală Sud și Ministerul
Finanțelor al Republicii Moldova al Republicii Moldova, au fost considerate
admisibile.
Prin încheierea din 22 mai 2019, Colegiul lărgit al Curții Supreme de Justiție a
decis admiterea cererii intimatului ÎCS „Milos Romano” SRL cu privire la ridicarea
excepției de neconstituționalitate a art. 7 alin. (2) din Legea poștei nr. 436 din 18 mai
1995 și prevederilor art. 214 alin. (6) Cod fiscal (f. d. 242-248, vol. I).
La 24 octombrie 2019, Curtea Constituțională a Republicii Moldova a declarat
inadmisibilă sesizarea expusă mai sus.
Curtea a constatat că prevederea art. 7 alin. (2) din Legea poștei nr. 436 din 18
mai 1995 este în spiritul art. 8 din Constituție și confirmă angajamentul Republicii
Moldova de a respecta tratatele internaționale la care este parte. Curtea
Constituțională s-a pronunțat asupra interdependenței dintre actele normative
naționale și tratatele internaționale și a menționat că normele și principiile unanim
recunoscute ale dreptului internațional sunt executorii pentru Republica Moldova în
măsura în care ea și-a exprimat consimțământul de a fi legată prin actele
internaționale respective. Prin urmare, executarea prevederilor tratatelor
internaționale pe care Republica Moldova le-a ratificat este indiscutabilă (parag. 27).
Referitor la capătul de sesizare privind controlul constituționalității
prevederilor art. 214 alin. (6) al Codului fiscal, a cărui semnificație conform
autorului sesizării nu este clară, Curtea Constituțională a concluzionat că
semnificația textului contestat poate fi dedus din sensul obișnuit al termenilor care
îl compun, prin aplicarea regulilor de interpretare lingvistică (parag. 31). Mai mult,
Curtea Constituțională a subliniat că orice pretins abuz al organului fiscal, comis în
baza prevederilor contestate, ar putea fi cenzurat de către instanțele judecătorești.
Așadar, există un control judiciar care protejează persoana de eventualele acte și
acțiuni ale organului fiscal (parag. 32) (f.d. 2-9, vol. II).
La 03 martie 2020 Î.C.S. „Milos Romano” S.R.L., reprezentată de avocatul
Alexei Tighinean, a depus cerere cu privire la ridicarea excepției de
neconstituționalitate în vederea verificării constituționalității pct.32 alin. 1 lit.f) din
Regulamentul privind restituirea TVA aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.93 din
01.02.2013 și sintagmei „37 de zile” din pct.19 din Regulamentul privind restituirea
TVA aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.93 din 01.02.2013.
19
Examinând cererea de ridicare a excepției de neconstituționalitate depusă de
către Î.C.S. „Milos Romano” S.R.L., reprezentată de avocatul Alexei Tighinean,
completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrative al
Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de
Justiție consideră că aceasta urmează a fi respinsă, din următoarele considerente.
Prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018 a fost adoptat Codul administrativ al
Republicii Moldova.
În conformitate cu art. 257 alin. (1) din Codul administrativ, prezentul cod a
intrat în vigoare la 01 aprilie 2019.
Potrivit art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de contencios
administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor examina în
continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform prevederilor
prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în contenciosul
administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până la intrarea în vigoare
a prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica corespunzător pentru
procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a încheierilor judecătorești.
Din sensul normei de drept enunțate urmează că, legiuitorul a optat pentru
principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, cu derogările
stipulate în enunțul doi și trei al normei.
Prin urmare, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție va examina cererea cu privire la ridicarea excepției de
neconstituționalitate și sesizarea Curții Constituționale a Republicii Moldova în
conformitate cu prevederile art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, adică conform
reglementărilor anterioare intrării în vigoare a Codului administrativ.
În conformitate cu art. 195 din Codul administrativ, procedura acțiunii în
contenciosul administrativ se desfășoară conform prevederilor prezentului cod.
Suplimentar se aplică corespunzător prevederile Codului de procedura civilă, cu
excepția art.169–171.
În conformitate cu art. 121 alin. (1) și (2) Cod de procedură civilă, în cazul
existenței incertitudinii privind constituționalitatea legilor, a hotărîrilor
Parlamentului, a decretelor Președintelui Republicii Moldova, a hotărîrilor și
ordonanțelor Guvernului ce urmează a fi aplicate la soluționarea unei cauze, instanța
de judecată, din oficiu sau la cererea unui participant la proces, sesizează Curtea
Constituțională.
La ridicarea excepției de neconstituționalitate și sesizarea Curții Constituționale,
instanța nu este în drept să se pronunțe asupra temeiniciei sesizării sau asupra
conformității cu Constituția a normelor contestate, limitîndu-se exclusiv la
verificarea întrunirii următoarelor condiții:
a) obiectul excepției intră în categoria actelor prevăzute la art.135 alin.(1) lit.a)
din Constituție;
b) excepția este ridicată de către una din părți sau reprezentantul acesteia ori este
ridicată de către instanța de judecată din oficiu;
c) prevederile contestate urmează a fi aplicate la soluționarea cauzei;
d) nu există o hotărîre anterioară a Curții Constituționale avînd ca obiect
prevederile contestate.
20
Conform paragrafului 82 din Hotărârea Curții Constituționale nr. 2 din 09
februarie 2016, pentru interpretarea articolului 135 alin. (1) lit. a) și g) din
Constituție, judecătorul ordinar nu se va pronunța asupra temeiniciei sesizării sau
asupra conformității cu Constituția a normelor contestate, ci se va limita exclusiv la
verificarea întrunirii următoarelor condiții: obiectul excepției intră în categoria
actelor cuprinse la articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție; excepția este ridicată
de către una din părți sau reprezentantul acesteia, sau este ridicată de către instanța
de judecată din oficiu; prevederile contestate urmează a fi aplicate la soluționarea
cauzei; nu există o hotărâre anterioară a Curții având ca obiect prevederile
contestate.
În paragraful 83 din Hotărârea menționată, Curtea Constituțională a reținut că,
verificarea constituționalității normelor contestate constituie competența exclusivă
a Curții Constituționale, iar judecătorii ordinari nu sunt în drept să refuze părților
sesizarea Curții Constituționale, decât doar în condițiile menționate la paragraful 82.
În această ordine de idei, reiterând raționamentele expuse de Curtea
Constituțională în Hotărârea nr. 2 din 09 februarie 2016, Completul specializat
pentru examinarea acțiunilor în contencios administrative al Colegiului civil,
comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție reține
următoarele.
La caz, obiectul cererii de ridicare a excepției de neconstituționalitate constituie
prevederile pct.32 alin. 1 lit.f) din Regulamentul privind restituirea TVA aprobat
prin Hotărârea Guvernului nr.93 din 01.02.2013 și sintagma „37 de zile” din pct.19
din Regulamentul privind restituirea TVA aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.93
din 01.02.2013.
Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate, fiind ridicată de către
avocatul Alexei Tighinean, în interesele Î.C.S. „Milos Romano” S.R.L., în dosarul
nr. 3ra-1/20, aflat la examinare în ordine de recurs la Curtea Supremă de Justiție,
este formulată de subiectul abilitat cu acest drept, în temeiul articolului 135 alin. (1)
lit. a) și g) din Constituție, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curții
Constituționale nr. 2 din 09 februarie 2016.
La fel, Colegiul reține că prevederile pct.32 alin. 1 lit.f) din Regulamentul
privind restituirea TVA aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.93 din 01.02.2013 și
sintagma „37 de zile” din pct.19 din Regulamentul privind restituirea TVA aprobat
prin Hotărârea Guvernului nr.93 din 01.02.2013, nu au constituit anterior obiectul
controlului constituționalității.
Totodată, Curtea Constituțională a menționat că instanței de judecată îi revine
inclusiv și obligația de a verifica dacă norma a cărei neconstituționalitate se invocă
este incidentă la soluționarea fondului cauzei.
În acest sens, Curtea Constituțională a relevat că prerogativa de a soluționa
excepțiile de neconstituționalitate, cu care a fost învestită prin articolul 135 alin. (1)
lit. g) din Constituție, presupune stabilirea corelației dintre normele legislative și
textul Constituției, ținând cont de principiul supremației acesteia și de pertinența
prevederilor contestate pentru soluționarea litigiului principal în instanțele de
judecată.
Astfel, Curtea Supremă de Justiție urmează să stabilească dacă prevederile
contestate urmează a fi aplicate la soluționarea cauzei, și dacă sub imperiul acestora
21
s-au născut raporturi juridice care continuă să producă efecte și sunt determinante
pentru soluționarea chestiunii.
Respectiv, una din condițiile de ridicare a excepției de constituționalitate
reprezintă aplicarea prevederilor contestate la soluționarea cauzei.
Sub acest aspect, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în
contencios administrative al Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție, relevă următoarele.
În prezenta cauză, Î.C.S. „Milos Romano” S.R.L. prin acțiunea înaintată a
solicitat anularea deciziei nr. 416/155 din 21 august 2017 emisă de către Serviciul
Fiscal de Stat din or. Comrat, anularea deciziei nr. 198 din 12 octombrie 2017 emisă
de Serviciul Fiscal de Stat și obligarea executării deciziei Inspectoratului Fiscal de
Stat pe Unitatea Teritorială Autonomă Găgăuzia nr. 14/43/T/l578 din 14 octombrie
2014.
Astfel la baza emiterii deciziei Serviciului Fiscal de Stat din or. Comrat nr.
416/155 din 21 august 2017 și ulterior a deciziei nr. 198 din 12 octombrie 2017 au
stat primordial prevederile Convenției Poștale Universale și Protocolul Final,
adoptată la Geneva la 12 august 2008, ratificată prin Legea nr. 18 din 23 februarie
2012, Convenției Poștale Universale și Protocolul Final, adoptată la Seul la
14 septembrie 1994, la care Republica Moldova a aderat prin Hotărârea
Parlamentului nr. 1159 din 11 aprilie 1997, Circulara Uniunii Poștale Universale nr.
152 din 19 iulie 2010, cât și prevederile Codului fiscal al R. Moldova, Legea poștei
nr. 463 din 18 mai 1995.
Colegiul constată însă, că excepția de neconstituționalitate pretinsă de avocatul
Alexei Tighinean în interesele Î.C.S. „Milos Romano” S.R.L. de fapt vizează
aplicabilitatea la caz a pct.19 și pct.32 subpunct 1) lit.f) din Regulamentul privind
restituirea taxei pe valoare adăugată, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 93 din
01 februarie 2013, care a fost adoptată în scopul executării prevederilor art. 101,
art.1011, art.1012 și art.1013 din Codul fiscal nr.1163-XIII din 24 aprilie 1997.
Colegiul remarcă că, aplicabilitatea prevederilor contestate la soluționarea
prezentei cauze și, dacă acestea sunt determinante pentru soluționarea litigiului,
urmează a fi verificată în mod special prin prisma tratatelor internaționale, ratificate
de Republica Moldova și care se conțin în motivarea celor două decizii contestate.
Or, art. 19 din Legea privind tratatele internaționale ale Republicii Moldova nr. 595
din 24 septembrie 1999, prevede că tratatele internaționale se execută cu bună-
credință, în conformitate cu principiul pacta sunt servanda.
Republica Moldova nu poate invoca prevederile legislației sale interne ca
justificare a neexecutării unui tratat la care este parte.
Reieșind din prevederile art. 8 alin. (1) din Constituție, Republica Moldova și-
a asumat angajamentul de a respecta tratatele internaționale la care este parte, iar
Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra interdependenței dintre actele normative
naționale și tratatele internaționale și a menționat că normele și principiile unanim
recunoscute ale dreptului internațional sunt executorii pentru Republica Moldova în
măsura în care ea și-a exprimat consimțământul de a fi legată prin actele
internaționale respective.
Colegiul reține că, autorul excepției de neconstituționalitate nu formulează o
veritabilă critică de neconstituționalitate cu privire la dispozițiile contestate, ci
22
contestă, în realitate, modul de interpretare și aplicare a acestora. În acest context
urmează de reținut că motivele autorului se referă la aspecte ce țin de interpretarea
și de aplicarea legii de către instanța de judecată.
Prin urmare, executarea și aplicarea prevederilor tratatelor internaționale pe
care Republica Moldova le-a ratificat este indiscutabilă și primordială pentru
aplicare la examinarea cauzelor civile de către instanțe, iar prevederile actului
normativ a cărei excepții de neconstituționalitate se pretinde a fi ridicată, nu sânt
determinante și decisive la soluționarea cauzei concrete.
Deci, având în vedere că nu sunt întrunite condițiile menționate la § 82 din
Hotărârea Curții Constituționale nr. 2 din 09 februarie 2016 pentru interpretarea
articolului 135 alin. (1) lit. a) și lit. g) din Constituția Republicii Moldova, rezultă
netemeinicia cererii avocatului Alexei Tighinean, în interesele Î.C.S. „Milos
Romano” S.R.L. privind ridicarea excepției de neconstituționalitate.
În conformitate cu art. 195, 230, 258 alin. (3) Cod administrativ, art. 121, 269-
270 Cod de procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
lărgit al Curții Supreme de Justiție
d i s p u n e :
Se respinge cererea înaintată de avocatul Alexei Tighinean în interesele Î.C.S.
„Milos Romano” S.R.L., privind ridicarea excepției de neconstituționalitate a pct.32
alin. 1 lit.f) din Regulamentul privind restituirea TVA aprobat prin Hotărârea
Guvernului nr.93 din 01.02.2013 și sintagma „37 de zile” din pct.19 din
Regulamentul privind restituirea TVA aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.93 din
01.02.2013, ca fiind neîntemeiată.
Încheierea nu se supune nici unei căi de atac.
Președintele ședinței,
judecătorul Tamara Chișca-Doneva
judecătorii Maria Ghervas
Nina Vascan
Iurie Bejenaru
Victor Burduh
23