ÎNAPOI LA REZULTATE Curtea Supremă de Justiție

Sursă originală

CSJ 04.03.2020

3ra-1/20 — anularea actului administartiv si obligarea executarii deciziei

HOTĂRÂRE

04.03.2020

Pe scurt

Instanță: Curtea Supremă de Justiție
Obiect: anularea actului administartiv si obligarea executarii deciziei
Temei legal: temeiurile declararii recursurilor

RĂSFOIEȘTE: Curtea Supremă de Justiție · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

3ra-1/20 — anularea actului administartiv si obligarea executarii deciziei (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 3ra-1/2020

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani (P. Harmaniuc)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (A. Bostan, V. Negru, A. Pahopol)

D E C I Z I E

04 martie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrative lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Maria Ghervas

Nina Vascan

Iurie Bejenaru

Victor Burduh

examinând în ședința publică recursurile declarate de către Serviciul Fiscal de

Stat, Direcția Generală Administrare Fiscală Sud și Ministerul Finanțelor al

Republicii Moldova,

în cauza de contencios administrativ la acțiunea Întreprinderii cu Capital Străin

„Milos Romano” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Serviciului Fiscal de

Stat or. Comrat, Serviciului Fiscal de Stat, Direcția Generală Trezoreria de Stat și

Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova cu privire la contestarea actelor

administrative și obligarea executării deciziei,

împotriva deciziei din 02 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, prin care

au fost respinse apelurile declarate de Serviciul Fiscal de Stat, Direcția Generală

Administrare Fiscală Sud și Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova și a fost

menținută hotărârea din 01 martie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani,

prin care acțiunea a fost admisă,

c o n s t a t ă :

La 15 noiembrie 2017 ÎCS „Milos Romano” SRL a depus cerere de chemare în

judecată în ordinea contenciosului administrativ împotriva Serviciului Fiscal de Stat

or. Comrat, Serviciului Fiscal de Stat, Direcția Generală Trezoreria de Stat și

Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova cu privire la contestarea actelor

administrative și obligarea executării deciziei.

În motivarea acțiunii a invocat că la 11 iunie 2014 a depus la Serviciul Fiscal o

cerere cu privire la restituirea taxei pe valoarea adăugată în mărime de 18 350 000

de lei.

La 14 octombrie 2014, Inspectoratul Fiscal de Stat pe UTA Găgăuzia a emis

decizia prin care a admis cererea din 11 iunie 2014, fiind acceptată restituirea TVA

din bugetul de stat pentru perioada noiembrie 2011 – aprilie 2014 în sumă de

18115885 de lei, care până în prezent nu a fost executată.

La 22 mai 2017 Direcția Generală Administrare Fiscală Sud a Serviciului Fiscal

de Stat a emis decizia cu privire la inițierea controlului fiscal pe perioada

01 noiembrie 2011 – 30 aprilie 2014, iar la data de 04 august 2017 a fost emis actul

nr. 5-674287, în care au fost indicate rezultatele controlului fiscal repetat.

Prin decizia Serviciului Fiscal de Stat din or. Comrat nr. 416/155 din 21 august

2017 a fost dispusă încasarea la bugetul public a sumei în mărime de 5,70 lei din

contul ÎCS „Milos Romano” SRL, nerambursarea TVA solicitată de ÎCS „Milos

Romano” SRL în mărime de 18 115 885 de lei și confirmarea TVA rambursată

pentru perioada de până la 01 iunie 2014 în sumă de 18 371 047 de lei.

A indicat că nefiind de acord cu decizia nr. 416/155 din 21 august 2017, la data

de 19 septembrie 2017 ÎCS „Milos Romano” SRL a depus contestație în temeiul art.

269 alin. (1) Cod fiscal, iar prin decizia Serviciului Fiscal de Stat nr. 198 din

12 octombrie 2017 contestația a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

Este de părere că s-a conformat cerințelor legale ce reglementează restituirea

taxei pe valoarea adăugată și odată cu depunerea cererii cu privire la restituirea TVA

în adresa organului fiscal a anexat toate actele necesare pentru a demonstra

temeinicia solicitării cu privire la restituirea taxei pe valoare adăugată, fapt ce rezultă

și din decizia din 10 octombrie 2014.

A mai menționat că nici în decizia cu privire la inițierea controlului fiscal

repetat, nici în deciziile contestate nu au fost indicate careva încălcări, iar actul inițial

nu a fost considerat ca fiind incomplet, neconcludent sau nesatisfăcător.

A obiectat că decizia contestată se bazează pe prevederi legale care nu sunt în

vigoare și nu au fost în vigoare la momentul înaintării cererii nr. 3874 din 11 iunie

2014.

A remarcat că prin decizia contestată Serviciul Fiscal de Stat a dispus

nerambursarea TVA solicitat de ÎCS „Milos Romano” SRL în sumă de 18115885 de

lei și confirmarea TVA rambursat pentru perioada de până la 01 iunie 2014 în sumă

de 18 371 047 de lei, iar decizia din 14 octombrie 2014 nu a fost anulată sau

modificată și a rămas în vigoare.

Și-a întemeiat pretențiile în baza dispozițiilor art. 101 alin. (5), 102 alin. (8) lit.

f), 103 alin. (3), 125 Codul fiscal și pct. 7 din Regulamentul privind restituire taxei

pe valoare adăugată, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 93 din 01 februarie 2013.

A solicitat anularea deciziei nr. 416/155 din 21 august 2017 emisă de către

Serviciul Fiscal de Stat din or. Comrat, anularea deciziei nr. 198 din 12 octombrie

2017 emisă de Serviciul Fiscal de Stat și obligarea executării deciziei Inspectoratului

Fiscal de Stat pe Unitatea Teritorială Autonomă Găgăuzia nr. 14/43/T/l578 din 14

octombrie 2014.

Prin hotărârea din 01 martie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani a

fost anulată decizia Serviciului Fiscal de Stat nr. 198 din 12 octombrie 2017,

adoptată pe marginea contestației depuse de către ÎCS „Milos Romano” SRL

împotriva deciziei nr. 416/155 din 21 august 2017 emisă de către Direcția Generală

Administrare Fiscală Sud a Serviciului Fiscal de Stat, a fost anulată decizia Direcției

Generale Administrare Fiscală Sud a Serviciului Fiscal de Stat nr. 416/155 din 21

august 2017, emisă în privința ÎCS „Milos Romano” SRL și a fost obligat Serviciul

Fiscal de Stat din or. Comrat să execute decizia Inspectoratului Fiscal de Stat pe

Unitatea Teritorială Autonomă Găgăuzia nr. 14/43/T/l578 din 14 octombrie 2014

privind restituirea TVA din buget ÎCS „Milos Romano” SRL.

Prin decizia din 02 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, au fost respinse

apelurile declarate de Direcția Generală Administrare Fiscală Sud a Serviciului

Fiscal de Stat și Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova și a fost menținută

hotărârea din 01 martie 2018 Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani.

La 23 noiembrie 2018 Serviciul Fiscal de Stat, Direcția Generală Administrare

Fiscală Sud a declarat recurs împotriva deciziei din 02 octombrie 2018 a Curții de

Apel Chișinău, solicitând casarea integrală a deciziei instanței de apel și a hotărârii

primei instanțe cu pronunțarea unei hotărâri noi.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată, considerând-

o neîntemeiată și pasibilă de a fi casată, deoarece instanța de apel nu a constatat și

elucidat pe deplin circumstanțele importante pentru soluționarea pricinii, nu a aplicat

legea care trebuia să fie aplicată, au fost încălcate și aplicate greșit normele de drept

material.

A obiectat că instanțele ierarhic inferioare nu au luat în considerație pct. 32

subpct. l lit. f) din Regulamentul privind restituirea taxei pe valoare adăugată,

aprobat prin hotărârea Guvernului nr. 93 din 01 februarie 2013, interpretând eronat

normele prevăzute de art. 214 Cod fiscal.

Totodată, instanța nu era în drept să se expună referitor la solicitarea privind

obligarea Inspectoratului Fiscal de Stat pe UTA Găgăuzia să execute decizia de

restituire a TVA contribuabilului ÎCS „Milos Romano” SRL, așa cum acest litigiu

are o procedură prealabilă obligatorie, iar nerespectarea acesteia constituie temei de

restituire a cererii sau de scoatere a cererii de pe rol.

La 04 ianuarie 2018 Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova a declarat

recurs împotriva deciziei din 02 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, solicitând

casarea integrală a deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe cu emiterea

unei hotărâri noi de respingere a acțiunii, ca fiind neîntemeiată.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată, considerând-

o neîntemeiată și pasibilă de a fi casată, deoarece instanța de apel a încălcat normele

de drept material și procedural.

În susținerea opiniei enunțate a invocat că procedura de restituire a TVA este

supusă reglementărilor în vigoare la etapa relevantă cauzei din Codul fiscal și

Hotărârea Guvernului nr. 93 din 01 februarie 2013, or norma nu produce efecte

asupra situațiilor care s-au realizat anterior intrării în vigoare a acesteia.

A remarcat faptul că instanțele ierarhic inferioare, urmau să concretizeze dacă

ÎCS „Milos Romano” SRL avea dreptul să exporte articole din tutun (țigări) din

Republica Moldova în Statele Unite ale Americii, prin intermediul coletelor poștale.

Or, reieșind din legislația națională și internațională, ÎCS „Milos Romano” SRL

nu era în drept să practice asemenea gen de activitate, mai mult nici nu poate pretinde

restituirea TVA în cazul când aceasta rezultă dintr-o activitatea ilicită.

Mai mult, decizia privind inițierea controlului repetat nu a fost contestată de

către ÎCS „Milos Romano” SRL, în astfel de circumstanțe la etapa emiterii deciziei

nr. 200 din 22 mai 2017, reclamantul nu a contestat inițierea efectuării controlului

fiscal repetat, acesta fiind în vigoare, prin urmare se atestă că motivarea expusă în

hotărârile judecătorești contestate, sunt eronate și contradictorii.

A accentuat că la examinarea cazului dat instanțele au omis să combată

circumstanțele de fapt și de drept invocate de Ministerul Finanțelor al Republicii

Moldova, motivându-și hotărârile în baza unor aprecieri eronate și neîntemeiate,

nefiind aplicate prevederile legale incidente litigiului, astfel nefiind asigurară

respectarea principiului de legalitate și imparțialitate.

La 02 decembrie 2019, 15 ianuarie 2020 și 03 martie 2020 ÎCS „Milos

Romano” SRL a depus referință și respectiv referințe suplimentare la recursurile

declarate de Serviciul Fiscal de Stat, Direcția Generală Administrare Fiscală Sud și

Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova, prin care a solicitat respingerea

acestora, cu menținerea deciziei din 02 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Din materialele cauzei rezultă că decizia din 02 octombrie 2018 a Curții de

Apel Chișinău a fost expediată pentru cunoștință participanților la proces la 01

noiembrie 2018 (f.d. 158, vol.I), fiind recepționată de către Ministerul Finanțelor al

Republicii Moldova la 13 noiembrie 2018 (f.d. 195, vol.I). Totodată, la dosar lipsește

confirmarea recepționării deciziei de către Serviciul Fiscal de Stat, Direcția Generală

Administrare fiscală Sud.

Astfel, instanța de recurs consideră că recurenții s-au conformat prevederilor

legale și au declarat recursurile la 23 noiembrie 2018, și respectiv 04 ianuarie 2019

împotriva deciziei instanței de apel din 02 octombrie 2018, în termen.

Prin încheierea din 27 februarie 2019 a Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, recursurile declarate de

Serviciul Fiscal de Stat, Direcția Generală Administrare Fiscală Sud și Ministerul

Finanțelor al Republicii Moldova al Republicii Moldova, au fost considerate

admisibile.

Prin încheierea din 22 mai 2019, Colegiul lărgit al Curții Supreme de Justiție a

decis admiterea cererii intimatului ÎCS „Milos Romano” SRL cu privire la ridicarea

excepției de neconstituționalitate a art. 7 alin. (2) din Legea poștei nr. 436 din 18 mai

1995 și prevederilor art. 214 alin. (6) Cod fiscal (f. d. 242-248, vol. I).

La 24 octombrie 2019, Curtea Constituțională a Republicii Moldova a declarat

inadmisibilă sesizarea expusă mai sus. Curtea a constatat că prevederea art. 7 alin.

(2) din Legea poștei nr. 436 din 18 mai 1995 este în spiritul art. 8 din Constituție și

confirmă angajamentul Republicii Moldova de a respecta tratatele internaționale la

care este parte. Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra interdependenței dintre

actele normative naționale și tratatele internaționale și a menționat că normele și

principiile unanim recunoscute ale dreptului internațional sunt executorii pentru

Republica Moldova în măsura în care ea și-a exprimat consimțământul de a fi legată

prin actele internaționale respective. Prin urmare, executarea prevederilor tratatelor

internaționale pe care Republica Moldova le-a ratificat este indiscutabilă (parag. 27).

Referitor la capătul de sesizare privind controlul constituționalității

prevederilor art. 214 alin. (6) al Codului fiscal, a cărui semnificație conform

autorului sesizării nu este clară, Curtea Constituțională a concluzionat că

semnificația textului contestat poate fi dedus din sensul obișnuit al termenilor care

îl compun, prin aplicarea regulilor de interpretare lingvistică (parag. 31). Mai mult,

Curtea Constituțională a subliniat că orice pretins abuz al organului fiscal, comis în

baza prevederilor contestate, ar putea fi cenzurat de către instanțele judecătorești.

Așadar, există un control judiciar care protejează persoana de eventualele acte și

acțiuni ale organului fiscal (parag. 32) (f.d. 2-9, vol. II).

Prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018 a fost adoptat Codul administrativ al

Republicii Moldova.

În conformitate cu art. 257 alin. (1) din Codul administrativ, prezentul cod a

intrat în vigoare la 1 aprilie 2019.

În conformitate cu art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de

contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor

examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform

prevederilor prezentului cod.

Din sensul normei de drept enunțate urmează că, legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale.

În conformitate cu art. 247 Cod administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează și soluționează recursul fără ședință de judecată. Dacă consideră

necesar, Curtea Supremă de Justiție poate decide citarea participanților la proces.

Audiind părțile la proces, studiind materialele dosarului, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

consideră necesar de a admite recursul, de a casa integral decizia instanței de apel și

hotărârea primei instanțe, cu emiterea unei decizii noi de respingere a acțiunii.

În motivarea concluziei enunțate se rețin următoarele argumente.

Conform art. 248 alin. (1) lit. c) Cod administrativ, examinând recursul, Curtea

Supremă de Justiție casează integral decizia instanței de apel și emite o decizie nouă.

În conformitate cu prevederile art. 1 alin. (1) al Legii contenciosului

administrativ (în vigoare la data adoptării actului care se contestă), contenciosul

administrativ ca instituție juridică are drept scop contracararea abuzurilor și

exceselor de putere ale autorităților publice, apărarea drepturilor persoanei în spiritul

legii, ordonarea activității autorităților publice, asigurarea ordinii de drept.

Totodată, conform dispozițiilor art. 16 alin. (1) din aceiași lege, persoana care

se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, printr-un act

administrativ și nu este mulțumită de răspunsul primit la cererea prealabilă, sau nu

a primit nici un răspuns în termenul prevăzut de lege, este în drept să sesizeze

instanța de contencios administrativ competentă pentru anularea, în tot sau în parte

a actului respectiv și repararea pagubei cauzate.

Iar prin prisma prevederilor art. 25 alin. (1) lit. a) din Legea menționată,

judecând acțiunea, instanța de contencios administrativ adoptă una din următoarele

hotărâri respinge acțiunea ca fiind nefondată sau depusă cu încălcarea termenului de

prescripție.

După cum denotă actele cauzei, la data de 11 iunie 2014, ÎCS „Milos Romano”

SRL a depus la Inspectoratul Fiscal de Stat pe Unitatea Teritorială Autonomă

Găgăuzia cerere de restituire a taxei pe valoare adăugată în mărime de 18 350 000

de lei, în temeiul art. 104 lit. a) Cod fiscal, pentru perioada noiembrie 2011 – aprilie

2014 (f.d. 8, vol. I).

Prin decizia Inspectoratului Fiscal de Stat pe Unitatea Teritorială Autonomă

Găgăuzia nr. 14/43/T/1578 din 14 octombrie 2014 a fost acceptată cererea

ÎCS „Milos Romano” SRL și a fost dispusă în temeiul art. 101 alin. (5) Codul fiscal

și Regulamentului privind restituirea taxei pe valoarea adăugată aprobat prin

Hotărârea Guvernului nr. 93 din 01 februarie 2013, restituirea ÎCS „Milos Romano”

SRL din bugetul de stat a taxei pe valoare adăugată pentru perioada anilor noiembrie

2011 – aprilie 2014 în sumă de 18 115 885 de lei (f.d. 9-10, vol. I).

Tot actele cauzei atestă că potrivit pct. 5 din decizia menționată, Inspectoratul

Fiscal de Stat și-a rezervat dreptul să efectueze control repetat privind solicitarea

restituirii TVA-ului din bugetul de stat, în cazul parvenirii informației privind

returnarea mărfurilor în perioada verificată și care nu a fost inclusă în actul de control

(f.d. 9, vol. I).

La fel, a fost constatat că ÎCS „Milos Romano” SRL la 15 octombrie 2014, 04

octombrie 2016, 05 iulie 2016, a solicitat în mod repetat, rambursarea din bugetul

de stat a taxei pe valoare adăugată pentru perioada anilor noiembrie 2011 – aprilie

2014 în sumă de 18 115 885 de lei, acceptată în baza deciziei Inspectoratului Fiscal

de Stat pe Unitatea Teritorială Autonomă Găgăuzia nr. 14/43/T/1578 din 14

octombrie 2014 (f.d. 56-58, vol. I).

Prin decizia privind inițierea controlului fiscal nr. 200 din 22 mai 2017, s-a

dispus efectuarea controlului fiscal a ÎCS „Milos Romano” SRL pentru perioada

01 noiembrie 2011 până la 30 aprilie 2014 (f.d. 11, vol. I).

Prin actul Serviciului Fiscal de Stat pe DGAF Sud nr. 5-674287 din 25 iulie

2017, în urma controlului fiscal tematic repetat la ÎCS „Milos Romano” SRL, în

vederea verificării și confirmării taxei pe valoare adăugată solicitată de a fi restituită

din contul bugetului de stat pentru perioada 01 noiembrie 2011–30 aprilie 2014

pentru livrările exportate, s-a concluzionat că taxa pentru valoare adăugată solicitată

pentru restituire și confirmată prin decizia Inspectoratului Fiscal de Stat pe Unitatea

Teritorială Autonomă Găgăuzia nr. 14/43/T/1578 din 14 octombrie 2014, nu poate

fi restituită din bugetul de stat (f.d. 12-15, vol. I).

Urmare a controlului a fost stabilit că activitatea ÎCS „Milos Romano” SRL

constă în realizarea produselor din tutun în Statele Unite ale Americii prin

intermediul poștei, în temeiul contractului nr. 23/08-12 din 23 august 2012 încheiat

cu Cedaria Management LTD și contractului nr. 20/10 din 20 octombrie 2011

încheiat cu Fidelity Assets International.

Iar potrivit pct. 32 subpct. l lit. f) din Regulamentul privind restituirea taxei pe

valoarea adăugată aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 93 din 01 februarie 2013,

art. 15 pct. 2.1.4 din Convenția poștală universală și Protocolul Final al Convenției,

adoptată la Geneva din 12 august 2008, în vigoare pentru Republica Moldova din

1 ianuarie 2010, art. 16 din Legea poștei nr. 463 din 18 mai 1995, trimiterile poștale

cu produse din tutun livrate la export prin intermediul poștei în Statele Unite ale

Americii și în alte țări sunt interzise, iar restituirea TVA pentru aceste livrări nu se

efectuează (f.d. 12-15, vol. I).

Este cert și faptul că potrivit deciziei Serviciului Fiscal de Stat nr. 416/155 din

21 august 2017, pe marginea încălcărilor legislației admise de către ÎCS „Milos

Romano” SRL s-a hotărât încasarea din contul ÎCS „Milos Romano” SRL a sumei

datorate la plăți către Bugetul Public Național în sumă de 5,70 lei, suma TVA

solicitată anterior de către ÎCS „Milos Romano” SRL în mărime de 18 115 885 lei

și aprobată prin decizia nr. 14/43T/1578 din 14 octombrie 2014, pentru perioada

noiembrie 2011 – aprilie 2014, nu se supune restituirii din buget și a confirma

trecerea în cont a TVA la situația din 01 iunie 2014 în sumă de 18 371 047 (f.d. 16-

18, vol. I).

Nefiind de acord cu decizia menționată, ÎCS „Milos Romano” SRL a depus la

data de 19 septembrie 2017 contestație, prin care a solicitat anularea deciziei

nr. 416/155 din 21 august 2017 emisă de către Serviciul Fiscal de Stat din or. Comrat

și executarea deciziei privind restituirea TVA nr. 14/43/T/1578 din 14 octombrie

2014 în sumă de 18 115 885 de lei (f.d. 19-20, vol. I).

Iar, prin decizia nr. 198 din 12 octombrie 2017 Serviciul Fiscal de Stat a

considerat neîntemeiată contestația depusă de contribuabilul ÎCS „Milos Romano”

SRL, în lipsa temeiului legal de anulare sau modificare a deciziei contestate, cu

respingerea contestației depuse de contribuabil și menținerea deciziei nr. 416/155

din 21 august 2017 emisă de Direcția generală administrare fiscală Sud (f.d. 21-22,

vol. I).

Înaintând prezenta acțiune împotriva Serviciului Fiscal de Stat or. Comrat,

Serviciului Fiscal de Stat, Direcția Generală Trezoreria de Stat și Ministerului

Finanțelor al R.Moldova, reclamantul-intimat ÎCS „Milos Romano” SRL a solicitat

anularea deciziei nr. 416/155 din 21 august 2017 emisă de către Serviciul Fiscal de

Stat din or. Comrat, anularea deciziei nr. 198 din 12 octombrie 2017 emisă de

Serviciul Fiscal de Stat și obligarea executării deciziei Inspectoratului Fiscal de Stat

pe Unitatea Teritorială Autonomă Găgăuzia nr. 14/43/T/l578 din 14 octombrie 2014.

Fiind învestită cu examinarea cauzei în fond, prima instanță având ca obiect

contestarea actelor administrative, s-a pronunțat în favoarea temeiniciei acțiunii, pe

care a admis-o conform cerințelor solicitate.

Judecând apelurile declarate de Serviciul Fiscal de Stat, Direcția Generală

Administrare Fiscală Sud și Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova, instanța

de apel prin decizia din 02 octombrie 2018 a conchis asupra netemeiniciei acestora,

menținând hotărârea primei instanțe, pe care a considerat-o întemeiată și legală.

În consolidarea soluțiilor enunțate, instanțele ierarhic inferioare au constatat că

la caz actele administrative contestate au fost emise cu încălcarea procedurii stabilite

de lege, dar și cu încălcarea prevederilor Codului fiscal, circumstanță ce denotă

necesitatea anulării acestora, iar deoarece decizia nr. 14/43/T/l578 din 14 octombrie

2014 emisă de Inspectoratul Fiscal de Stat pe Unitatea Teritorială Autonomă

„Găgăuzia” nu a fost executată, urmează a fi restituită TVA din buget

contribuabilului ÎCS „Milos Romano” SRL.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție, analizând materialele anexate la dosar, în coraport cu legislația în vigoare

ce guvernează raportul juridic litigios, consideră că soluția dată de către instanțele

judecătorești este greșită.

În susținerea opiniei enunțate instanța de recurs reține că prin decizia

Inspectoratului Fiscal de Stat pe UTA Găgăuzia nr. 14/43/T/l578 din 14 octombrie

2014 a fost dispusă confirmarea restituirii din bugetul de stat în beneficiul

ÎCS „Milos Romano” SRL a sumei de 18 115 885 lei cu titlu de TVA, pentru

perioada noiembrie 2011 – aprilie 2014, ca rezultat al exportului articolelor de tutun,

din Republica Moldova în Statele Unite ale Americii, prin intermediul coletelor

poștale (f.d. 9-10, vol. I).

Urmare a efectuării controlului fiscal repetat, prin Decizia Direcției Generale

Administrare Fiscală Sud a Serviciului Fiscal de Stat nr. 416/155 din 21 august 2017

a fost dispusă respingerea cererii privind restituirea din bugetul de stat a sumei de

18 115 885 lei cu titlu de TVA, aferentă exportului articolelor de tutun din Republica

Moldova în Statele Unite ale Americii, prin intermediul coletelor poștale (f.d. 16-

18, vol. I).

Prin Decizia Serviciului Fiscal de Stat nr. 198 din 12 octombrie 2017 a fost

dispusă respingerea ca neîntemeiată a contestației depuse de ÎCS „Milos Romano”

SRL cu menținerea în vigoare a Deciziei nr. 416/155 din 21 august 2017, emisă de

Direcția Administrare Fiscală Sud a Serviciului Fiscal de Stat (f.d. 21-22).

La fel, a fost stabilit că atât în Decizia Direcției Generale Administrare Fiscală

Sud a Serviciului Fiscal de Stat nr. 416/155 din 21 august 2017 de respingere a

cererii de restituire din bugetul de stat a TVA, cât și în Decizia Serviciului Fiscal de

Stat nr. 198 din 12 octombrie 2017 de respingere a contestației depuse de ÎCS „Milos

Romano” SRL ca neîntemeiată, s-a făcut trimitere la faptul că prevederile art. 102

alin. (8) pct. 1 lit. f) din Codul fiscal, în redacția Legii nr. 267 din 23 decembrie

2011 (în vigoare pe perioada 13 ianuarie 2012 – 14 septembrie 2012) prevedeau că

în scopul confirmării dreptului la restituirea TVA pe valorile materiale și serviciile

procurate, subiectul impozabil, în afară de declarațiile privind TVA și registrele de

evidență a livrărilor și procurărilor în care sânt înregistrate operațiunile de livrare

sau procurare, trebuie să dispună de confirmarea adresatului privind recepționarea

mărfurilor și confirmarea operatorului poștal privind recepționarea mărfurilor.

S-a precizat totodată că pct. 32 subpct. 1) lit. f) din Regulamentul privind

restituirea TVA, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 93 din 01 februarie 2013 (în

vigoare pe perioada 08 februarie 2013 – 11 aprilie 2014), stipula că, ținând cont de

Circulara Uniunii Poștale Universale nr. 152 din 19 iulie 2010, restituirea TVA

pentru livrările expuse la lit. f) nu se efectuează în cazul produselor din tutun livrate

la export prin intermediul poștei în Statele Unite ale Americii și în alte țări în care

conform normelor internaționale sânt interzise trimiterile poștale către acestea a

produselor menționate.

Din deciziile contestate, se atestă că organul fiscal a reținut că ÎCS „Milos

Romano” SRL pretinde desfășurarea activității de export a articolelor de tutun în

Statele Unite ale Americii, prin intermediul coletelor poștale, pe perioada noiembrie

2011 – aprilie 2014, însă fără a dispune de confirmarea recepționării mărfii conform

prevederilor art. 102 alin. (8) pct. 1 lit. f) din Codul fiscal, în redacția Legii nr. 267

din 23 decembrie 2011 (în vigoare pe perioada 13 ianuarie 2012 – 14 septembrie

2012), dar în același timp, contrar prevederilor pct. 32 subpct. 1) lit. f) din

Regulamentul privind restituirea TVA, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 93 din

01 februarie 2013 (în vigoare pe perioada 08 februarie 2013–11 aprilie 2014) și a

prevederilor art. 15 pct. 2.1.4 din Convenția Poștală Universală și Protocolul Final

al Convenției adoptată la Geneva din 12 august 2008 (în vigoare pentru Republica

Moldova din 01 ianuarie 2010) în care este stipulat expres că, trimiterile poștele care

conțin obiecte al căror import sau circulație este interzisă în țara de destinație, nu

sunt admise spre expediere.

Astfel, prin prezenta acțiune împotriva Serviciului Fiscal de Stat or. Comrat,

Serviciului Fiscal de Stat, Direcția Generală Trezoreria de Stat și Ministerului

Finanțelor al RM, reclamantul-intimat ÎCS „Milos Romano” SRL a solicitat anularea

deciziei nr. 416/155 din 21 august 2017 emisă de către Serviciul Fiscal de Stat din

or. Comrat, anularea deciziei nr. 198 din 12 octombrie 2017 emisă de Serviciul

Fiscal de Stat și obligarea executării deciziei Inspectoratului Fiscal de Stat pe

Unitatea Teritorială Autonomă Găgăuzia nr. 14/43/T/l578 din 14 octombrie 2014.

În conformitate cu art. 214 alin. (1)-(2), (5)-(8) Cod fiscal, controlul fiscal are

drept scop verificarea modului în care contribuabilul respectă legislația fiscală într-

o anumită perioadă sau în câteva perioade fiscale.

Controlul fiscal este exercitat de Serviciul Fiscal de Stat și/sau de un alt organ

cu atribuții de administrare fiscală, în limitele competenței acestora, la fața locului

și/sau la oficiul acestora.

În cadrul controlului fiscal la fața locului și/sau la oficiu, organele specificate

la alin. (2) sânt în drept să solicite de la alte persoane orice informații și documente

privind relațiile lor cu contribuabilul respectiv.

Organele cu atribuții de administrare fiscală pot efectua controlul fiscal repetat

în cazul în care rezultatele controlului fiscal exercitat anterior sânt neconcludente,

incomplete sau nesatisfăcătoare ori dacă ulterior au fost depistate circumstanțe ce

atestă existența unor semne de încălcare fiscală și, prin urmare, se impune un nou

control.

Controlul fiscal repetat poate fi efectuat în cadrul examinării contestațiilor

împotriva deciziei Serviciului Fiscal de Stat sau acțiunii funcționarului fiscal și, în

alte cazuri, la decizia conducerii organelor menționate la alin. (6).

Se interzice efectuarea repetată a controalelor fiscale la fața locului asupra

unora și acelorași impozite și taxe pentru o perioadă fiscală care anterior a fost

supusă controlului, cu excepția cazurilor când efectuarea controlului fiscal repetat se

impune de reorganizarea sau lichidarea contribuabilului, ține de auditul activității

Serviciului Fiscal de Stat de către organul ierarhic superior, de activitatea posturilor

fiscale sau de depistarea, după efectuarea controlului, a unor semne de încălcări

fiscale, când aceasta este o verificare prin contrapunere, când controlul se efectuează

la solicitarea organelor de drept și a celor specificate la art. 131 alin. (5), când

necesitatea a apărut în urma examinării cazului cu privire la încălcarea legislației

fiscale sau în urma examinării contestației. Drept temei pentru efectuarea controlului

fiscal repetat la fața locului, în legătură cu auditul activității Serviciului Fiscal de

Stat de către organul ierarhic superior, poate servi numai decizia acestuia din urmă,

cu respectarea cerințelor prezentului articol.

La caz, conform Actului Serviciului Fiscal de Stat DAF Sud nr. 5-674287 din

25 iulie 2017, scopul controlului a fost confirmarea sumei taxei pe valoarea adăugată

solicitată a fi restituită din bugetul de stat pentru perioada 01 noiembrie 2011 –

30 aprilie 2014, pentru exportul de mărfuri efectuat în conformitate cu art. 104 lit.

a) Codul fiscal (f.d. 12, vol. I).

Aici necesită a fi evidențiat că potrivit pct. 5 din decizia Inspectoratului Fiscal

de Stat pe Unitatea Teritorială Autonomă Găgăuzia nr. 14/43/T/1578 din

14 octombrie 2014, Inspectoratul Fiscal de Stat și-a rezervat dreptul să efectueze

control repetat privind solicitarea restituirii TVA-ului din bugetul de stat, în cazul

parvenirii informației privind returnarea mărfurilor în perioada verificată (f.d. 9, vol.

I).

Totodată, a fost constatat că la baza efectuării controlului fiscal repetat au stat

aceleași acte prezentate de ÎCS „Milos Romano” SRL care au stat și la baza

efectuării controlului primar. La fel acte suplimentare, ce ar fi confirmat livrarea și

primirea mărfurilor, inspectorilor nu au fost prezentate (f.d. 13, vol. I).

Instanța de recurs conchide că instanța de apel în mod eronat a concluzionat că

procedura de efectuare a controlului repetat a fost efectuat cu încălcarea procedurii,

care afectează nemijlocit legalitatea actelor întocmite în rezultatul acestui control,

iar aceste încălcări grave atrag după sine anularea actelor întocmite în rezultatul unui

astfel de control.

Or, potrivit art. 214 alin. (6) Cod fiscal, organele cu atribuții de administrare

fiscală pot efectua controlul fiscal repetat în cazul în care rezultatele controlului

fiscal exercitat anterior sânt neconcludente, incomplete sau nesatisfăcătoare ori dacă

ulterior au fost depistate circumstanțe ce atestă existența unor semne de încălcare

fiscală și, prin urmare, se impune un nou control.

Totodată, legislația fiscală permite efectuarea controlului fiscal repetat și în

cazul când se examinează contestațiile împotriva deciziei Serviciului Fiscal de Stat

sau acțiunii funcționarului fiscal, cât si în alte cazuri la decizia conducerii.

Față de cele precizate în capitolul anterior este absolut evident că urmare a

efectuării controlului fiscal repetat, atât în actul de control nr. 5-674287 din 25 iulie

2017 a Serviciului Fiscal de Stat, cât și în decizia nr. 416/155 din 21 august 2017 a

Serviciul Fiscal de Stat din or. Comrat au fost indicate temeiurile de fapt și de drept

care nu permit acceptarea cererii ÎCS „Milos Romano” SRL de restituire din bugetul

de stat a taxei pe valoare adăugată, controlul repetat fiind efectuat cu respectarea

procedurii prevăzute de lege.

În acest sens, se reține faptul că în cadrul controlului s-a stabilit cert că

ÎCS „Milos Romano” SRL pretinde restituirea TVA, care rezultă dintr-o activitate

ilicită, pe când Hotărârea Guvernului nr. 93 din 01 februarie 2013 reglementează

aspectele procedurale de restituire a TVA în cazul desfășurării unei activități, la caz

activitate de export prin intermediul coletelor poștale permise de lege.

Aceasta deoarece, cum a fost menționat și cum rezultă din decizia nr. 416/155

din 21 august 2017 a Serviciul Fiscal de Stat din or. Comrat s-a hotărât că suma de

18 115 885 de lei nu poate fi restituită ÎCS „Milos Romano” SRL și nu anularea

restituirii TVA din buget, astfel că suma menționată a fost inclusă la trecerea în cont

pentru perioada următoare și va fi utilizată în stingerea obligațiilor (sumelor TVA)

ce vor apărea la efectuarea livrărilor de către agentul economic.

De altfel, se constată a fi neîntemeiate și mențiunea instanțelor de judecată cu

referire la faptul că obiectul de examinare în instanța de contencios administrativ îl

reprezintă actul administrativ și nu legalitatea acțiunilor agentului economic este

eronat, așa cum actele administrative contestate vizează anume constatarea faptului

că ÎCS „Milos Romano” SRL nu avea dreptul la restituire de TVA pentru exportul

de articole de tutun, prin intermediul trimiterilor poștale în Statele Unite ale

Americii.

Or, verificarea genului de activitate pentru care ÎCS „Milos Romano” SRL

solicită restituirea TVA, și constatarea dreptului de a beneficia de restituirea sumei

TVA conform Codului fiscal și Regulamentului privind restituirea taxei pe valoarea

adăugată aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 93 din 01 februarie 2013, constituie

elemente inerente în cazul dat, care urmau a fi verificate și de către instanțele ierarhic

inferioare.

Cu referire la dreptul ÎCS „Milos Romano” SRL de a solicita restituirea taxei

pe valoarea adăugată instanță de recurs precizează că conform art. 101 alin. (5) Cod

fiscal, dacă depășirea sumei T.V.A. la valorile materiale, serviciile procurate se

datorează faptului că subiectul impozabil a efectuat o livrare care se impozitează la

cota zero, acesta are dreptul la restituirea sumei cu care a fost depășită T.V.A. la

valorile materiale, serviciile procurate achitată prin intermediul contului bancar

și/sau al stingerii sumelor din contul restituirii impozitelor, în conformitate cu

prevederile prezentului articol, ale art. 103 alin. (3) și ale art. 125, în limitele cotei-

standard a T.V.A., stabilite la art. 96 lit. a), sau cotei reduse a T.V.A., stabilite la

art. 96 lit. b), înmulțite cu valoarea livrării, ce se impozitează la cota zero. Restituirea

T.V.A. se efectuează în modul stabilit de Guvern, într-un termen care nu depășește

45 de zile.

Iar, conform pct. 2 din Regulamentul privind restituirea taxei pe valoarea

adăugată aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 93 din 01 februarie 2013, subiecții

impozabili cu TVA beneficiază de restituirea sumelor TVA în situațiile prevăzute

de art. 101 alin. (5) Codul fiscal, având ca bază livrările impozabile cu TVA, în

conformitate cu lit. a), b), f), g) și h) art.104 din Codul fiscal și art. 4 alin. (13) din

Legea nr. 1417 din 17 decembrie 1997 pentru punerea în aplicare a Titlului III al

Codului fiscal.

Aderent, pct. 32 subpct. (1) lit. f) din Regulamentul privind restituirea taxei pe

valoarea adăugată aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 93 din 01 februarie 2013,

stipulează că în scopul confirmării dreptului la restituirea TVA pe valorile materiale

și serviciile procurate subiecții impozabili trebuie să dispună de: 1) pentru livrări de

mărfuri: la livrarea mărfurilor la export prin intermediul poștei, suplimentar se

prezintă: documentul ce confirmă achitarea serviciilor și/sau factura/factura fiscală

pentru serviciile poștale prestate; documentul indicat în borderoul documentelor

anexate la declarația vamală de export, perfectat de către operatorul poștal pe faptul

expedierii poștali.

Distinct circumstanțelor relevate, Regulamentul privind restituirea taxei pe

valoare adăugată, prescrie în mod imperativ și excepții de la regula generală și

anume subpunctul 1) nu se extinde asupra mărfurilor livrate la export prin

intermediul poștei în țările în care, conform normelor internaționale, sânt interzise

trimiterile poștale către acestea ale mărfurilor respective.

Se deduce că, Regulamentul privind restituirea taxei pe valoarea adăugată, atât

în redacția veche, cât și în cea actuală prevede norme restrictive ce țin de restituirea

taxei pe valoarea adăugată asupra mărfurilor livrate la export prin intermediul poștei

în țările în care, conform normelor internaționale, sunt interzise trimiterile poștale

către acestea ale mărfurilor respective.

Subsecvent, pentru justa soluționare a cauzei, urmează a specifica că ÎCS

„Milos Romano” SRL pretinde restituirea din buget a TVA-ului în sumă de

18115885 de lei, pentru perioada fiscală noiembrie 2011 – aprilie 2014, aferent

livrării mărfurilor de tutun, prin intermediul trimiterilor poștale în Statele Unite ale

Americii, astfel că instanță de apel urma a verifica legalitatea actelor contestate, prin

prisma tratatelor internaționale, ratificate de Republica Moldova.

În acest sens, se rețin prevederile art.8 din Constituție prin care Republica

Moldova s-a obligat să respecte Carta Organizației Națiunilor Unite și tratatele la

care este parte, să-și bazeze relațiile cu alte state pe principiile și normele unanim

recunoscute ale dreptului internațional, cît și prevederile art. 19 din Legea privind

tratatele internaționale ale Republicii Moldova nr. 595 din 24 septembrie 1999, că

tratatele internaționale se execută cu bună-credință, în conformitate cu principiul

pacta sunt servanda. Republica Moldova nu poate invoca prevederile legislației sale

interne ca justificare a neexecutării unui tratat la care este parte.

În cauza dată cu desăvârșire au prioritate pentru aplicare tratatele internaționale

la care Republica Moldova, în mod special, - Convenția Poștală Universală și

Protocolul Final, adoptată la Seul la 14 septembrie 1994, la care Republica Moldova

a aderat prin Hotărârea Parlamentului nr. 1159 din 11 aprilie 1997, statuează la art.

26 pct. 5.4. că trimiterile poștale care conțin obiecte al căror import sau circulație

este interzisă în țara de destinație nu sunt admise spre expediere.

Reglementări similare se regăsesc și la art. 15 pct. 2.1 subpct.2.1.3 al

Convenției Poștale Universale și Protocolul Final, adoptată la Geneva la 12 august

2008, ratificată prin Legea nr. 18 din 23 februarie 2012, și anume că introducerea

obiectelor al căror import sau circulație sunt interzise în țara de destinație este

interzisă în toate categoriile de trimiteri.

Astfel, la 19 iulie 2010, Uniunea Poștală Universală a emis Circulara nr. 152,

prin care a informat operatorii Uniunii Poștale Universale, că ultimele modificări

intervenite în legislația federală a Statelor Unite ale Americii, în vigoare la 29 iunie

2010, interzic acceptarea pentru expediere și înmânare prin orice trimiteri poștale

internaționale a țigaretelor și oricăror produse de tutungerie. Respectiv țigaretele,

tutunul mesticabil, tutunul de răsucit, indiferent de cantități, sânt interzise pentru a

fi acceptate în toate oficiile poștale spre import în Statele Unite ale Americii prin

intermediul oricăror trimiteri poștale. Țigaretele și toate produse de tutungerie care

nu vor corespunde cerințelor pentru trimiterile poștale, vor fi ridicate, confiscate și

supuse nimicirii, sau reținute de către organele federale competente în scopul

descoperirii infracțiunilor, s-au desfășurării urmăririi penale cu ulterioara nimicire a

acestora (f.d. 68, vol. I).

Circulara menționată prin prisma actelor internaționale ratificate de Republica

Moldova are aplicabilitate cazului, deoarece impune restricții cu privire la exportul

de țigări și alte articole de tutun, prin intermediul trimiterilor poștale în Statele Unite

ale Americii.

În circumstanțele enunțate, se constată că Serviciul Fiscal de Stat în decizia

contestată de ÎCS „Milos Romano” SRL corect a stabilit că cererea intimatului nu

se încadrează în condițiile prestabilite de legiuitor cu privire la restituirea taxei pe

valoare adăugată, deoarece acesta pretinde restituirea taxei pe valoare adăugată

pentru mărfurile livrate la export prin intermediul trimiterilor poștale într-o țară în

care conform normelor internaționale și legislației naționale, sunt interzise

trimiterile poștale către respectiva țară a acestor mărfuri.

Astfel, o acțiune de confirmare a legalității acțiunilor întreprinse de agentul

economic ÎCS „Milos Romano” SRL, incontestabil va fi în contradicție în mod

special cu tratatele internaționale ratificate și asumate spre executare de către

Republica Moldova și menționate mai sus, tratate care au aplicare directă în sistemul

de drept național și pentru cazul dat.

Prin urmare, organul fiscal în urma controlului fiscal repetat în cadrul ÎCS

„Milos Romano” SRL, și în urma stabilirii tuturor discrepanțelor și normelor care

au fost încălcate în controlul anterior, avea obligația legală de revocare a deciziei

Inspectoratului Fiscal de Stat pe UTA Găgăuzia nr. 14/43/T/1578 din 14 octombrie

2014 care a fost emisă contrar prevederilor legale specifice cazului.

Or, conform art. 134 alin. (3) Codul fiscal, organul fiscal este în drept să revoce,

să modifice sau să suspende, în condițiile legislației, actele sale cu caracter normativ

și cele cu caracter individual dacă ele contravin legislației.

În această ordine de idei, instanță de recurs relevă ca lipsite de sens argumentele

ÎCS „Milos Romano” SRL precum că pct. 32 subpunct 1) lit. f) din Regulamentul

privind restituirea taxei pe valoare adăugată, au fost excluse prin Hotărârea

Guvernului nr. 253 din 04 aprilie 2014, și nici la momentul efectuării tranzacțiilor și

depunerii de către intimat a cererii cu privire la restituirea TVA și nici la momentul

actual, redacția art. 101 alin. (5) și art. 102 alin. (8) Cod fiscal nu prevede careva

restricții pentru restituirea TVA aferente exportului de țigări prin intermediul

trimiterilor poștale, în adresa beneficiarilor, deoarece erau în vigoare în perioada

desfășurării de către ÎCS „Milos Romano” SRL activității supuse controlului de către

autoritățile fiscale și aplicabile situațiilor juridice care au generat prezenta cauză

litigioasă.

Astfel, constatările intimatului în acest sens contravin prevederilor art. 76 din

Constituția Republicii Moldova, care stabilește că legea se publică în Monitorul

Oficial al Republicii Moldova și intră în vigoare la data publicării sau la data

prevăzută în textul ei. Nepublicarea legii atrage inexistența acesteia.

La fel și Curtea Constituțională prin Hotărârea nr. 32 din 29 octombrie 1998

„privind interpretarea art. 76 din Constituția Republicii Moldova „Intrarea în vigoare

a legii” explică că, legea se aplică tuturor faptelor în timpul în care se află în vigoare.

Legea nu se va aplica faptelor săvârșite înainte de intrarea ei în vigoare, adică nu are

efect retroactiv.

În cauză sunt incidente și prevederile art. 46 alin. (1) din Legea privind actele

legislative nr. 780 din 27 decembrie 2001 (în vigoare la acel moment), care statuează

că actul legislativ produce efecte numai în timpul cât este în vigoare și nu poate fi

retroactiv sau ultra-activ, iar alin. (2) al aceluiași articol prevede că, au efect

retroactiv doar actele legislative prin care se stabilesc sancțiuni mai blânde.

Distinct de aceste precizări se constată a fi neîntemeiate argumentele ÎCS

„Milos Romano” SRL precum că prin decizia contestată, Serviciul Fiscal de Stat a

dispus nerambursarea TVA solicitat de ÎCS „Milos Romano” SRL în sumă de

18 115 885 de lei și confirmarea TVA rambursat pentru perioada de până la 01 iunie

2014 în sumă de 18 371 047 de lei, iar decizia din 14 octombrie 2014 nu a fost

anulată sau modificată și a rămas în vigoare, or prin decizia nr. 416/155 din

21 august 2017 emisă de către Serviciul Fiscal de Stat din or. Comrat, s-a desființat

efectele deciziei Inspectoratului Fiscal de Stat pe UTA Găgăuzia nr. 14/43/T/1578

din 14 octombrie 2014.

Raportând dispozițiile normelor citate supra la circumstanțele speței, Colegiul

conchide că cerințele ÎCS „Milos Romano” SRL în sensul anulării deciziei nr.

416/155 din 21 august 2017 emisă de către Serviciul Fiscal de Stat din or. Comrat și

a deciziei nr. 198 din 12 octombrie 2017 emisă de Serviciul Fiscal de Stat, se vor

respinge ca neîntemeiate.

Deoarece nu a fost admise solicitările ÎCS „Milos Romano” SRL cu privire la

anularea deciziei nr. 416/155 din 21 august 2017 emisă de către Serviciul Fiscal de

Stat din or. Comrat, cât și a deciziei nr. 198 din 12 octombrie 2017 emisă de Serviciul

Fiscal de Stat, nu poate fi admisă nici pretenția cu privire la obligarea executării

deciziei Inspectoratului Fiscal de Stat pe Unitatea Teritorială Autonomă Găgăuzia

nr. 14/43/T/l 578 din 14 octombrie 2014, care este o pretenție subsecventă

solicitărilor cu privire la anularea actelor administrative, or prin decizia nr. 416/155

din 21 august 2017 emisă de către Serviciul Fiscal de Stat din or. Comrat, s-a

desființat efectele deciziei Inspectoratului Fiscal de Stat pe UTA Găgăuzia

nr. 14/43/T/l 578 din 14 octombrie 2014.

Din jurisprudența constantă a CEDO urmează de reținut că reclamanții pot

pretinde apărarea dreptului încălcat prin prisma art. 1 din Protocolul 1 CEDO, doar

dacă pretenția sa ar rezulta dintr-o activitate licită. Spre exemplu în cauza Bulves

AD vs Bulgaria (hotărârea CEDO din 22 ianuarie 2009), Curtea a constatat existența

încălcării art.1 Protocolul 1 CEDO, așa cum compania reclamantă a respectat pe

deplin și la timp normele privind TVA stabilite de stat, condiție în care reclamantul

s-ar fi putut aștepta în mod justificat că i s-ar accepta restituirea TVA-ului. În cazul

dat ÎCS „Milos Romano” SRL pretinde restituirea TVA-ului dintr-o activitate ilicită,

care incontestabil contravine tratatelor și normelor internaționale la care Republica

Moldova este parte și care au fost expuse mai sus.

Prin urmare, Colegiul reține că ÎCS „Milos Romano” SRL nu a avut și nici nu

poate pretinde că ar fi avut o „așteptare legitimă” de a-și exercita în mod efectiv

dreptul la proprietate, în sensul art. 1 Protocolul 1 CEDO.

Corelând situația faptică a cauzei la ipoteza relevată și normele de drept

incidente, instanța de recurs ajunge la concluzia că decizia din 02 octombrie 2018 a

Curții de Apel Chișinău nu certifică în mod clar substanța și legalitatea hotărârii

judecătorești pronunțate, deoarece se bazează pe interpretare eronată a normelor de

drept material, și internațional care guvernează speța, precum și ierarhia aplicării

acestora, precum și pe neelucidarea tuturor circumstanțelor relevante speței, criteriu

care presupune prin sine lămurirea completă și certă a situației de fapt sub toate

aspectele, inclusiv temeiurilor și pretențiilor care au generat apariția litigiului și

determinarea legii care urmează a fi aplicată.

Din considerentele menționate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite

recursurile declarate, de a casa integral decizia instanței de apel și hotărârea primei

instanțe și de a emite o decizie nouă de respingere a acțiunii.

În conformitate cu art. 248 alin. (1) lit. c), 258 alin. (3) Cod administrativ,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrative al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție

d e c i d e :

Se admit recursurile declarate de către Serviciul Fiscal de Stat, Direcția

Generală Administrare Fiscală Sud și Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova.

Se casează integral decizia din 02 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău și

hotărârea din 01 martie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, în cauza de

contencios administrativ la acțiunea Întreprinderii cu Capital Străin „Milos

Romano” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Serviciului Fiscal de Stat or.

Comrat, Serviciului Fiscal de Stat, Direcția Generală Trezoreria de Stat și

Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova cu privire la contestarea actelor

administrative și obligarea executării deciziei, și se emite o decizie nouă, prin care:

Se respinge ca neîntemeiată acțiunea depusă de Întreprinderea cu Capital Străin

„Milos Romano” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Serviciului Fiscal de

Stat or. Comrat, Serviciului Fiscal de Stat, Direcția Generală Trezoreria de Stat și

Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova cu privire la contestarea actelor

administrative și obligarea executării deciziei.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Maria Ghervas

Nina Vascan

Iurie Bejenaru

Victor Burduh

Dosarul nr.3ra-1/2020

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani (P. Harmaniuc)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (A. Bostan, V. Negru, A. Pahopol)

Î N C H E I E R E

04 martie 2020 mun.Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție,

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Maria Ghervas

Nina Vascan

Iurie Bejenaru

Victor Burduh

examinând cererea depusă de către Întreprinderea cu Capital Străin „Milos

Romano” Societate cu Răspundere Limitată, reprezentată de avocatul Alexei

Tighinean cu privire la ridicarea excepției de neconstituționalitate și sesizarea Curții

Constituționale a Republicii Moldova,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă

de Întreprinderea cu Capital Străin „Milos Romano” Societate cu Răspundere

Limitată împotriva Serviciul Fiscal de Stat or.Comrat, Serviciul Fiscal de Stat,

Direcția Generală Trezoreria de Stat și Ministerul Finanțelor al Republicii Moldova

privind anularea actului administrativ și obligarea executării deciziei,

c o n s t a t ă :

La 15 noiembrie 2017 ÎCS „Milos Romano” SRL a depus cerere de chemare în

judecată în ordinea contenciosului administrativ împotriva Serviciului Fiscal de Stat

or. Comrat, Serviciului Fiscal de Stat, Direcția Generală Trezoreria de Stat și

Ministerului Finanțelor al Republicii Moldova cu privire la contestarea actelor

administrative și obligarea executării deciziei.

În motivarea acțiunii a invocat că la data de 11 iunie 2014 a depus la Serviciul

Fiscal cerere cu privire la restituirea taxei pe valoarea adăugată în mărime de 18 350

000 de lei.

La 14 octombrie 2014, Inspectoratul Fiscal de Stat pe UTA Găgăuzia a emis

decizia prin care a admis cererea din 11 iunie 2014, fiind acceptată restituirea TVA

din bugetul de stat pentru perioada noiembrie 2011–aprilie 2014 în sumă de

18115885 de lei, care până în prezent nu a fost executată.

La 22 mai 2017 Direcția Generală Administrare Fiscală Sud a Serviciului Fiscal

de Stat a emis decizia cu privire la inițierea controlului fiscal pe perioada

01 noiembrie 2011–30 aprilie 2014, iar la data de 04 august 2017 a fost emis actul