2r-132/20 — Încasarea datoriei

Dosarul nr. 2r-132/2020 prima instanţă: Judecătoria Chişinău, sediul Ciocana (jud: A. Ojoga) instanţa de apel: Curtea de Apel Chişinău (jud: L. Bulgac, I. Dutca, V. Buhnaci) DECIZIE 04 martie 2020 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele şedinţei, judecătorul Ala Cobăneanu judecătorii Nicolae Craiu Galina Stratulat examinând recursul declarat de către Profira Vlaicu, reprezentată de avocatul Ion Vîrlan, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea pe Acţiuni „Termoelectrica” în interesele Asociaţiei Proprietarilor de Locuinţe Privatizate nr. 54/369 împotriva Profirei Vlaicu cu privire la încasarea datoriei şi cheltuielilor de judecată, împotriva încheierii din 29 ianuarie 2020 a Curţii de Apel Chişinău, c o n s t a t ă : La 16 mai 2018, SA „Termoelectrica” în interesele APLP nr. 54/369 a depus cerere de chemare în judecată împotriva Profirei Vlaicu cu privire la încasarea datoriei şi cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 19 martie 2019 a Judecătoriei Chişinău, sediul Ciocana s-a admis acţiunea SA „Termoelectrica” în interesele APLP nr. 54/369; s-a încasat de la Profira Vlaicu în beneficiul SA „Termoelectrica” datoria pentru consumul energiei termice pentru perioada noiembrie 2001 – martie 2018 în mărime de 23 548,57 de lei, cheltuielile legate de achitarea taxei de stat în mărime de 706,46 lei şi de citare în mărime de 70 de lei. S-a încasat de la Profira Vlaicu la bugetul de stat cheltuielile suportate de instanţa de judecată în legătură cu soluţionarea cauzei în mărime de 52,95 lei. La 15 ianuarie 2020, Profira Vlaicu, reprezentată de avocatul Ion Vîrlan, a depus apel, prin care a solicitat casarea hotărârii primei instanţe cu trimiterea cauzei spre rejudecare în prima instanţă, în alt complet de judecată.

Prin încheierea din 29 ianuarie 2020 a Curţii de Apel Chişinău s-a restituit cererea de apel depusă de Profira Vlaicu, reprezentată de avocatul Ion Vîrlan, împotriva hotărârii din 19 martie 2019 a Judecătoriei Chişinău, sediul Ciocana, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de SA „Termoelectrica” în interesele APLP nr. 54/369 împotriva Profirei Vlaicu cu privire la încasarea datoriei şi cheltuielilor de judecată, ca fiind depusă în afara termenului legal, iar apelanta nu a solicitat repunerea în termen. La 13 februarie 2020, Profira Vlaicu, reprezentată de avocatul Ion Vîrlan, a declarat recurs împotriva încheierii din 29 ianuarie 2020 a Curţii de Apel Chişinău, 1 prin care a solicitat casarea acesteia cu trimiterea cauzei la rejudecare în instanţa de apel.

În motivarea recursului a indicat că încheierea este neîntemeiată, deoarece recurenta a făcut cunoştinţă cu hotărârea primei instanţe la data de 27 decembrie 2019, data de la care începe a curge termenul de 30 de zile de declarare a apelului. În conformitate cu art. 425 Cod de procedură civilă, termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii. Curtea de Apel Chişinău a pronunţat încheierea contestată la 29 ianuarie 2020. Materialele cauzei atestă expedierea participanţilor la proces a copiei încheierii motivate prin scrisoarea de însoțire din 07 februarie 2020 (f.d. 91), însă materialele cauzei nu atestă data recepționării acesteia. Astfel, recursul declarat la 13 februarie 2020, este în termen.

În conformitate cu art. 426 alin. (3) Cod de procedură civilă, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea încheierii instanţei de apel din următoarele considerente. În conformitate cu art. 427, lit. a) Cod de procedură civilă, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul şi să menţină încheierea.

Instanţa de recurs a constatat că la 13 februarie 2020, Profira Vlaicu, reprezentată de avocatul Ion Vîrlan, a declarat recurs împotriva încheierii din 29 ianuarie 2020 a Curţii de Apel Chişinău, prin care a solicitat casarea acesteia cu trimiterea cauzei la rejudecare în instanţa de apel. Articolul 369, alin. (1), lit. b) din Codul de procedură civilă prevede că instanţa de apel restituie printr-o încheiere cererea, dacă apelul a fost depus în afara termenului legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanţa de apel a refuzat să efectueze repunerea în termen. Curtea de Apel Chişinău prin încheierea din 29 ianuarie 2020 a restituit apelul ca fiind depus în afara termenului legal.

Recurentul a criticat încheierea instanţei de apel, indicând că instanţa de apel a ajuns la o concluzie incorectă precum că apel a fost depus în afara termenului legal, deoarece apelul de a fost depus în interiorul termenului de 30 de zile de la momentul aducerii la cunoştinţă a hotărârii primei instanţe. În conformitate cu prevederile art. 362, alin. (1) din Codul de procedură civilă, termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunţării dispozitivului hotărârii, dacă legea nu prevede altfel. Aliniatul (3) al aceluiași articol prevede că repunerea în termen de apel se face de către instanţa de apel în cazurile şi în ordinea prevăzute de art.116.

Art. 110 Cod de procedură civilă, statuează expres că termenul de procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanţa (judecătorul), participanții la proces şi alte persoane legate de activitatea instanţei trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte. 2 În contextul normelor precitate, Colegiul precizează că termenul de apel împotriva hotărârii instanţei de fond din 19 martie 2019 este de 30 zile şi a început să curgă la 20 martie 2019. Contrar prevederilor art. 362 alin. (1) Cod de procedură civilă, Profira Vlaicu, reprezentată de avocatul Ion Vîrlan, a depus apel nemotivat împotriva hotărârii din 19 martie 2019, abia la 15 ianuarie 2020, fără a solicita repunerea în termen, fapt ce a şi impus restituirea cererii de apel ca fiind tardivă.

În sensul art. 10 alin. (1)-(3) Cod de procedură civilă, sancțiunile procedurale sunt urmările nefavorabile, stabilite de normele de drept procedural civil, care survin pentru subiectul obligat în raport procedural în caz de neîndeplinire sau de îndeplinire defectuoasă a unui act de procedură, precum şi în caz de exercitare abuzivă a unui drept procedural. Efectuarea necorespunzătoare a actelor de procedură va fi invocată, în fiecare caz de comitere a încălcării legii, de către judecător sau de participantul care are interes să o invoce.

Sancțiunile procedurale vizează atât actele de procedură ale instanţei judecătoreşti, ale participanţilor la proces, cât şi ale persoanelor legate de activitatea acestora şi în funcţie de prevederile legii, constau în anularea actului procedural defectuos, în decăderea din drepturi pentru neîndeplinire în termen a actului de procedură, în obligaţia de a completa sau a reface actul îndeplinit cu nerespectarea legii, în restabilirea în drepturile încălcate, în aplicarea amenzii judecătoreşti, în alte măsuri prevăzute de lege. În speţă, Colegiul consideră necesar a învedera că Curtea Europeană pentru Drepturile Omului în hotărârile sale Istrate, Melnic şi Ceachir contra Republicii Moldova din 13 iunie 2006, 14 noiembrie 2006 şi 15 ianuarie 2008 a constatat că instanţele judecătoreşti naționale prin admiterea spre examinare a unei cererii de apel/recurs depuse peste termenul limită au încălcat principiul securităţii raporturilor juridice.

La caz, Colegiul conchide că acţiunile apelantului nu constituie decât o eludare a acestuia de a-şi realiza drepturile procedurale, rezultând din prevederile art. 56 alin. (3) şi art. 61 alin. (1) Codul de procedură civilă, care obligă părţile de a se folosi cu bună-credinţă de drepturile lor procedurale. Or, apelantul nu a dat dovadă de diligență şi bună-credinţă în realizarea drepturilor sale, ca ulterior să invoce încălcarea drepturilor sale procedurale, în condiţiile când personal nu şi-a realizat drepturile garantate de legislaţia în vigoare. De asemenea, Colegiul notează că Profira Vlaicu, reprezentată de avocatul Ion Vîrlan, declarând apel împotriva hotărârii din 19 martie 2019 a Judecătoriei Chişinău, nu a solicitat repunerea în termen de declarare a apelului.

În conformitate cu art. 116 alin. (1), (3) Cod de procedură civilă, persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanţa. La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului. Totodată, trebuie efectuat actul de procedură care nu a fost îndeplinit în termen (să fie depusă cererea, să fie prezentate documentele respective etc.). La caz, apelanta nu a solicitat repunerea în termen, iar repunerea în termen în condiţiile normei precitate nu poate avea loc din oficiu. Astfel, instanţa de apel întemeiat a reiterat că apelul împotriva hotărârii din 19 martie 2019 a instanţei de fond, a cărui termen de contestare curge de la pronunţarea 3 acesteia, conform art. 362 alin. (1) Cod de procedură civilă, a fost depus doar la 15 ianuarie 2020, adică cu încălcarea termenului legal de contestare.

În circumstanţele expuse, argumentele expuse în apel nu au putut fi examinate sub aspectul temeiniciei actului de dispoziţie contestat, în condiţiile când apelanta a omis termenul legal de contestarea a acestuia. CtEDO, într-o practică constantă, stabileşte că participanții procesului de judecată, inițiind proceduri în justiţie, urmează să-şi asume un rol activ urmărind cu diligență derularea procesului său. Or, fiind persoană interesată în examinarea acestei cauze, urma să întreprindă toate măsurile necesare în vederea contestării în termen a hotărârilor instanţei de fond. Prin urmare, instanţa de apel corect a considerat că apelanta nu s-a conformat prevederilor legale şi nici nu a luat măsuri necesare, după cum sugerează jurisprudenţa CtEDO, de a proteja drepturile sale de acces la instanţă (Van Harn vs Germany, nr. 7557/03 din 11 septembrie 2007), ceea ce a dus la omiterea termenului de contestarea a hotărârii judecătoreşti.

Colegiul remarcă că exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigențe, cărora li se subsumează şi instituirea unor termene, după a căror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă. Mai mult de atât, Colegiul menţionează că părţile antrenate într-un proces, trebuie să se comporte cu bună-credinţă în raport cu drepturile procedurale conferite de legislator şi trebuie să urmărească cu bună-credinţă desfăşurarea procesului, remarcă sugerată şi de jurisprudenţa CEDO. Astfel, instanţa de apel întemeiat a concluzionat că apelul declarat la 15 ianuarie 2020 de către Profira Vlaicu, reprezentată de avocatul Ion Vîrlan, împotriva hotărârii din 19 martie 2019, a fost unul tardiv, deoarece a fost declarat în afara termenului legal, iar repunerea în termen, nu a fost solicitată.

În circumstanţele expuse, Colegiul consideră că argumentele recurentei privind motivele omiterii termenului de contestare a hotărârii, sunt neîntemeiate şi lipsite de suport probatoriu, urmând a fi respinse. Pe cale de consecință, instanța de judecată consideră că recurenta a demonstrat o neglijență a drepturilor sale procedurale stipulate în legislația națională. Or, ultima trebuia să întreprindă toate măsurile necesare de a-şi proteja drepturile de acces la instanță. Contrar celor menționate, apelanta nu a dat dovadă de promptitudine în vederea exercitării căii de atac în termen.

În astfel de circumstanțe, instanța decelează că acțiunile recurentei privind depunerea cererii de apel la data de 15 ianuarie 2020, împotriva hotărârii din 19 martie 2019, nu constituie decât o ignorare a acestuia de a-şi respecta drepturile şi obligațiile procedurale, în condiţiile când art. 56 alin. (3) şi art. 61 alin. (1) Cod de procedură civilă, care obligă părţile de a se folosi cu bună-credință de drepturile lor procedurale. Subsidiar, Colegiul precizează că recurenta era obligată să cunoască și să înțeleagă consecințele inacțiunilor sale, având în vedere și faptul că cadrul legal la acest compartiment este clar, simplu și lipsit de obscuritate.

Din considerentele menționate și având în vedere că Curtea de Apel Chişinău, corect a restituit cererea de apel depusă de Profira Vlaicu, reprezentată de avocatul Ion Vîrlan, iar argumentele invocate în recurs poartă un caracter declarativ, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge 4 la concluzia că recursul este neîntemeiat și necesită a fi respins, cu menținerea încheierii recurate. În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 din Codul de procedură civilă, Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e : Se respinge recursul declarat de Profira Vlaicu, reprezentată de avocatul Ion Vîrlan.

Se menţine încheierea din 29 ianuarie 2020 a Curţii de Apel Chişinău, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea pe Acţiuni „Termoelectrica” în interesele Asociaţiei Proprietarilor de Locuinţe Privatizate nr. 54/369 împotriva Profirei Vlaicu cu privire la încasarea datoriei şi cheltuielilor de judecată. Decizia este irevocabilă. Preşedintele şedinţei, judecătorul Ala Cobăneanu judecătorii Nicolae Craiu Galina Stratulat 5