2rac-36/20 — cu privire la încasarea datoriei, a penalității, a dobânzii de întârziere și a cheltuielilor de judecată

2rac-36/20 — cu privire la încasarea datoriei, a penalității, a dobânzii de întârziere și a cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 2rac-36/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău sediul Centru (jud. O. Parfeni)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. N. Simciuc, O. Cojocaru, I. Cotruță)

ÎNCHEIERE

4 martie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Mariana Pitic

Nicolae Craiu

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de

Societatea cu Răspundere Limitată „Lorinela Grup”

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Societății cu Răspundere

Limitată „Lorinela Grup” împotriva Universității Agrare de Stat din Moldova cu

privire la încasarea datoriei, a penalității, a dobânzii de întârziere și a cheltuielilor

de judecată

împotriva deciziei din 16 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin

care a fost admisă cererea de apel depusă de Universitatea Agrară de Stat din

Moldova, casată hotărârea din 22 februarie 2019 a Judecătoriei Chișinău sediul

Centru și emisă o nouă hotărâre, prin care acțiunea a fost respinsă

constată:

La 24 august 2018, SRL „Lorinela Grup” a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Universității Agrare de Stat din Moldova cu privire la încasarea

datoriei, a penalității, a dobânzii de întârziere și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a invocat că între SRL „Lorinela Grup”, în calitate de

vânzător, pe de o parte și Universitatea Agrară de Stat din Moldova, în calitate de

cumpărător, pe de altă parte, la 12 august 2013 a fost încheiat contractul nr. 28

privind achiziția prin procedura Cererii Ofertelor de Prețuri a bunurilor

(serviciilor), prin care vânzătorul și-a asumat obligația de a vinde și livra (presta),

iar cumpărătorul de a recepționa și achita ferestre din masă plastică, valoarea totală

a contractului fiind stabilită în sumă de 121 338,17 de lei.

Astfel, SRL „Lorinela Grup” a purces la executarea lucrărilor contractate,

însă ulterior, în procesul executării lucrărilor a constatat că o parte nesemnificativă

din lucrări în valoare de 7 580,32 de lei, la moment nu puteau fi executate din

motive generate de cumpărător.

A precizat că valoarea lucrărilor executate până la acel moment constituie

suma de 113 757,85 de lei.

1

A relatat că la 10 aprilie 2015, în adresa Universității Agrare de Stat din

Moldova a fost expediată o notificare, prin care a fost solicitată permiterea

executării lucrărilor de tencuire exterioară cu mortar de ciment-var la ferestre,

pentru suma rămasă neexecutată în mărime de 7 580,22 de lei.

Cu toate acestea, părțile nu au putut ajunge la un numitor comun referitor la

data când puteau fi executate lucrările, precum și asigurarea accesului echipei de

lucru pentru finisarea executării lucrărilor etc.

Astfel, luând în considerație faptul că SRL „Lorinela Grup” era plasată în

imposibilitate de a executa partea nesemnificativă rămasă a lucrărilor (din cauza

acțiunilor pârâtului), a fost nevoită de a întocmi procesul-verbal de recepție a

lucrărilor executate doar pe suma lucrărilor executate în mărime de 113 757,85 de

lei.

A comunicat reclamanta că la 25 noiembrie 2015 a depus în cancelaria

pârâtului notificarea nr. 103 din 20 noiembrie 2015, prin care a solicitat

semnarea/ștampilarea procesului-verbal de recepție a lucrărilor executate, anexând

procesele în două exemplare pe patru file, însă din motive necunoscute, dar vădit

neîntemeiate și ilegale, persoanele responsabile ale UASM au refuzat

semnarea/ștampilarea proceselor-verbale și respectiv, recepționarea lucrărilor

executate fără a înainta careva pretenții referitor la calitatea și/sau cantitatea

necorespunzătoare a volumului de lucrări executat.

Prin urmare, SRL „Lorinela Grup” a întocmit și înaintat spre aprobare și

semnare către UASM procesul-verbal de recepție a lucrărilor executate din luna

decembrie 2014, în valoare de 113 757,85 de lei, dar persoanele responsabile ale

pârâtului au refuzat recepționarea lucrărilor executate fără a înainta careva pretenții

referitor la calitatea sau cantitatea necorespunzătoare a volumului de lucrări

executat și înaintat spre aprobare.

A subliniat că din valoarea totală a lucrărilor executate în mărime de

113 757,85 de lei, pârâtul, până în prezent nu a achitat nimic și refuză să

recepționeze lucrările executate.

Așadar, datoria totală a Universității Agrare de Stat din Moldova față de

SRL „Lorinela Grup” este de 113 757,85 de lei.

La 26 martie 2018, SRL „Lorinela Grup” a expediat repetat în adresa

pârâtului somația nr. 27, prin care a solicitat achitarea sumei de 113 757,85 de lei

și semnarea/ștampilarea procesului-verbal de recepție a lucrărilor executate, însă

nici până la moment nu a primit niciun răspuns.

La fel, la 17 august 2018, a fost expediată o somație cu aceleași solicitări,

care deși a fost recepționată de către pârât la 20 august 2018, ultimul nu a oferit

niciun răspuns.

Având în vedere prevederile art. 585 și art. 619 Codul civil, a menționat că

dobânda rezultată din întârzierea executării datoriei de bază în mărime de 667 802

de lei pentru perioada 25 noiembrie 2015 - 22 august 2018, constituie suma de

59 496,91 de lei.

Cu referire la prevederile art. 624 alin. (1) Cod civil și pct. 9.9 din contractul

încheiat între părți, pârâtul datorează și o penalitate pentru perioada de 180 de zile

în sumă de 6 066,90 de lei.

2

Și-a întemeiat pretențiile în baza dispozițiilor art. 8 alin. (1), (2), (9) alin. (1),

(2), 512 alin. (1), (2), (3), 513 alin. (1), (2), (3), 514, 572, 585, 619, 624, 947, 957,

966 Cod civil, art. 1, 5, 6, 7, 29, 33, 331, 84, 90, 94, 96, 117, 166-167, 174-177

CPC.

A solicitat admiterea acțiunii, încasarea din contul Universității Agrare de

Stat din Moldova în beneficiul SRL „Lorinela Grup” a restanței la plata lucrărilor

efectuate în mărime de 113 757,85 de lei, a penalității în mărime de 6 066,90 de lei

și a dobânzii de întârziere în mărime de 59 496,91 de lei, în total a sumei de

179 321,66 de lei, precum și a cheltuielilor de judecată în mărime de 5 674,92 de

lei.

Pe parcursul examinării cauzei, SRL „Lorinela Grup” a depus cerere de

concretizare a pretențiilor, prin care a solicitat încasarea din contul Universității

Agrare de Stat din Moldova în beneficiul SRL „Lorinela Grup” a restanței la plata

lucrărilor efectuate în mărime de 113 757,85 de lei, a penalității în mărime de

6 066,90 de lei și a dobânzii de întârziere în mărime de 64 134,49 de lei, în total a

sumei de 183 959,24 de lei, precum și a cheltuielilor de judecată în mărime de

5 674,92 de lei.

Prin hotărârea din 22 februarie 2019 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru, a

fost admisă acțiunea.

A fost încasată din contul Universității Agrare de Stat din Moldova în

beneficiul SRL „Lorinela Grup” datoria în mărime de 113 757,85 de lei,

penalitatea în mărime de 6 066,90 de lei, dobânda de întârziere în mărime de

69 963 de lei și taxa de stat achitată la depunerea acțiunii în sumă de 5 674,92 de

lei.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a stabilit că, în corespundere cu

prevederile art. 957 Cod civil, la 25 noiembrie 2015, SRL „Lorinela Grup” a

înștiințat pârâtul prin scrisoarea recepționată de ultimul la 25 noiembrie 2015,

despre executarea contractului nr. 28 din 12 august 2013 și finalizarea lucrărilor în

sumă de 113 757,85 de lei, prezentând în acest sens procesul-verbal de recepție a

lucrărilor executate în două exemplare și solicitând semnarea/ștampilarea

procesului-verbal de recepție a lucrărilor executate din luna decembrie 2014.

A menționat prima instanță că, contrar prevederilor art. 958 alin. (1) Cod

civil, pârâtul nu a semnat procesul-verbal de recepție a lucrărilor executate din luna

decembrie 2014, nu a stipulat viciile și abaterile constatate și nici nu a stabilit

vreun temei de înlăturare a acestora.

Având în vedere că pârâtul nu a efectuat nicio plată din suma indicată în

procesul-verbal de recepție a lucrărilor executate din luna decembrie 2014, pe care

l-a recepționat la 25 noiembrie 2015, prima instanță a ajuns la concluzia că din

contul pârâtului în beneficiul reclamantului urmează a fi încasată cu titlu de datorie

suma de 113 757,85 de lei.

La fel, prima instanță a considerat necesar de a încasa din contul pârâtului

penalitatea în sumă de 6 066,90 de lei pentru 180 de zile.

Totodată, prima instanță a evidențiat că pârâtul este pus în întârziere

începând cu data de 25 noiembrie 2015, când a fost înregistrată notificarea

reclamantului din 20 noiembrie 2015, respectiv, dobânda de întârziere pentru

perioada 25 noiembrie 2015 – 22 februarie 2019 constituie suma de 69 963 de lei.

3

Prin decizia din 16 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost admisă

cererea de apel depusă de Universitatea Agrară de Stat din Moldova, casată

hotărârea primei instanțe și emisă o nouă hotărâre, prin care acțiunea a fost

respinsă ca nefondată.

Au fost încasate de la SRL „Lorinela Grup” în beneficiul Universității

Agrare de Stat din Moldova cheltuielile legate de achitarea taxei de stat în apel în

sumă de 4 256 de lei.

Pentru a decide astfel, instanța de apel, având în vedere prevederile art. 946

alin. (1) și 957 alin. (1) Cod civil (în vigoare până la 1 martie 2019) și suportul

probatoriu anexat la materialele dosarului, a conchis că SRL „Lorinela Grup”

neîntemeiat pretinde la încasarea datoriei în mărime de 113 757,85 de lei în

temeiul contractului nr. 28 din 12 august 2013, atât timp cât lucrările prevăzute în

contract nu au fost finalizate.

A evidențiat instanța de apel că, contrar prevederilor contractuale,

SRL „Lorinela Grup” nu a prezentat probe privind imposibilitatea de a executa

obligațiile ce îi revin conform contractului și anume, de a efectua lucrări de

tencuială exterioară cu mortar de ciment-var la ferestre.

Totodată, instanța de apel a reținut că prima instanță greșit a apreciat

scrisoarea de înștiințare parvenită din partea SRL „Lorinela Grup” în adresa

Universității Agrare de Stat din Moldova din 20 noiembrie 2015, asimilând-o cu un

act ce atestă executarea contractului cu finalizarea lucrărilor în sumă de 113 757,85

de lei, întrucât în cazul din speță SRL „Lorinela Grup” nu a declarat finisarea

(executarea) lucrărilor.

La 26 decembrie 2019, SRL „Lorinela Grup” a declarat recurs împotriva

deciziei din 16 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea

acestuia, casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii primei instanțe,

precum și încasarea din contul intimatului a taxei de stat achitată la depunerea

recursului în cuantum de 2 847 de lei.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată,

considerând-o contrară legii, deoarece instanța de apel, având la bază același

material probator, a inversat în mod ilegal și neîntemeiat soluția primei instanțe, cu

aprecierea arbitrară a dovezilor existente și cu aplicarea eronată a normelor

dreptului material și anume, a prevederilor art. 957 și 958 Cod civil, în redacția

legii de până la 1 martie 2019.

A considerat că instanța de apel eronat a conchis precum că SRL „Lorinela

Grup” neîntemeiat ar pretinde încasarea datoriei, întrucât lucrările de antrepriză nu

ar fi fost finalizate, că la finalizarea lucrărilor nu ar fi prezentat factura fiscală,

certificatul de calitate și certificatul de origine a bunurilor și probe privind

imposibilitatea de a executa lucrările de tencuială exterioară cu mortar ciment-var

la ferestre.

A reiterat că raportul juridic material litigios îl constituie relațiile de

antrepriză, care au apărut între părți după încheierea contractului de antrepriză

nr. 28 din 12 august 2013.

Instanța de apel, pronunțând decizia de respingere a acțiunii, s-a manifestat

unilateral în favoarea intimatului și a selectat din contractul semnat de părți, doar

acele puncte care îl favorizează pe ultimul (instituție de stat), însă nu a încercat să

4

pătrundă în esența litigiului și să aprecieze starea lucrurilor nu doar din punct de

vedere formal, dar din punct de vedere real al stării de fapt.

Pe de o parte, instanța de apel, a menționat că SRL „Lorinela Grup” nu ar fi

finisat lucrările și nu ar fi prezentat actele necesare (factura fiscală, certificatul de

conformitate și calitate), însă pe de altă parte, a ignorat probatoriul și faptele

incontestabile și anume, că de fapt toate ferestrele PVC au fost livrate și instalate la

edificiul ce aparține UASM, iar nefinalizate au rămas doar o mică parte din lucrări

- lucrările de tencuială exterioară cu mortar ciment-var la ferestre (5 % din costul

total al lucrărilor, încasarea cărora nici nu se solicită prin acțiune), constatare ce de

fapt îi aparține și instanței de apel.

La fel, instanța de apel a ignorat angajamentele asumate de UASM prin

contract, în calitatea sa de beneficiar și anume, conform pct. 6.1 din contract,

cumpărătorul are angajamentul să întreprindă toate măsurile necesare pentru

asigurarea recepționării în termenul stabilit și să asigure plata bunurilor livrate,

adică recepția lucrărilor nu este doar obligația antreprenorului, dar și obligația

beneficiarului.

Prin urmare, a considerat recurenta că este o contradicție vădită în

concluziile instanței de apel, care ignoră să se pronunțe ce acțiuni a întreprins

intimatul pentru a recepționa în modul stabilit lucrările, or ferestrele au fost livrate

și instalate încă în anul 2014, la moment au trecut deja 5 ani, chiar și termenul de

garanție a ferestrelor s-a scurs, iar UASM nu a întreprins nimic pentru a recepționa

lucrările în modul pe care îl consideră corect.

Un detaliu foarte important reținut de prima instanță și ignorat de instanța de

apel, este acela că pe parcursul judecării cauzei, intimatul nu a negat că de fapt

ferestrele din PVC sunt instalate, ceea ce nici nu trebuie de demonstrat, conform

art. 123 alin. (6) CPC.

A obiectat că instanța de apel a mai ignorat și alte prevederi contractuale

care sunt în defavoarea intimatului și anume, pct. 9.1 și 9.3 din contract, care

stipulează că dacă se constată lipsa în cantitate de încărcătură, cumpărătorul va

înștiința imediat vânzătorul despre acest fapt. Pretențiile referitoare la calitate

trebuie să fie confirmate printr-un certificat autorizat de o organizație independentă

neutră sau autorizată în acest sens și se înaintează nemijlocit vânzătorului.

Așadar, la materialele cauzei nu a fost anexată nicio somație sau pretenție

din partea UASM adresată SRL „Lorinela Grup” referitor la cantitatea și calitatea

lucrărilor, sunt doar două scrisori expediate ca răspuns de UASM la pretențiile și

somațiile depuse de SRL „Lorinela Grup”.

La fel, nu există la materialele cauzei niciun act de expertiză sau de alt gen,

care ar constata vicii sau neajunsuri la ferestrele din PVC instalate de

SRL „Lorinela Grup”.

Iar capitolul 8 din contract, prevede posibilitatea de reziliere unilaterală a

contractului în cazul în care lucrările nu sunt finalizate la timp, sunt necalitative și

necantitative, însă intimatul timp de 5 ani după instalarea ferestrelor nu a solicitat

niciodată rezilierea contractului, fapt care denotă că în realitate lucrările au fost

executate, însă există tendința de rea-credință de a se eschiva de la plata acestora în

modul corespunzător.

5

A specificat că unicul temei care a stat la baza respingerii acțiunii, invocat de

instanța de apel în decizie, este anume faptul nefinalizării lucrărilor de tencuială a

ferestrelor, care conform devizului de cheltuieli constituie aproximativ 5 % din

costul total al contractului, însă Curtea de Apel a ignorat prevederile art. 955

alin. (2) Cod civil, în redacția legii vechi, care oferă dreptul antreprenorului la

retribuție, chiar și în cazul nefinalizării lucrărilor de antrepriză, urmând a fi

respectată obligația de informare, care în cazul din speță a fost respectată de către

antreprenorul SRL „Lorinela Grup” prin expedierea scrisorilor de informare din

10 aprilie 2015 și 20 noiembrie 2015, așa încât beneficiarul este obligat să achite

retribuția cuvenită, cu atât mai mult că acesta exploatează în continuare

nestingherit lucrările de antrepriză, ferestrele PVC confecționate de SRL „Lorinela

Grup”.

Referitor la neprezentarea facturii fiscale, recurenta a evidențiat că aceasta

nu a fost întocmită, deoarece UASM a refuzat coordonarea actului de recepție a

lucrărilor, factura urmând a fi întocmită în cazul admiterii acțiunii, la faza de

executare a hotărârii judecătorești, iar certificatele de conformitate a lucrărilor nu

au fost prezentate la materialele cauzei, din simplu motiv că până în prezent nu a

fost invocat niciun viciu de calitate, iar respectivul fapt nicidecum nu poate servi

temei de respingere a acțiunii ca nefondate.

La 14 ianuarie 2020, în adresa intimatei Universitatea Agrară de Stat din

Moldova a fost expediată copia cererii de recurs depusă de SRL „Lorinela Grup”,

cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței, fapt ce se confirmă prin

scrisoarea de însoțire anexată la materialele dosarului (f. d. 140), fiind recepționată

de către intimată la data de 21 ianuarie 2020, ceea ce se atestă prin avizul de

recepție anexat la actele cauzei (f. d. 66 vol. II).

Până la data stabilită pentru examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului, în adresa Curții Supreme de Justiție nu a parvenit referința prin care

intimata să-și expună poziția față de temeiurile recursului.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată

în adresa părților la 12 noiembrie 2019, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de

însoțire (f. d. 127), însă careva date care ar confirma recepționarea acesteia de către

recurentă la materialele dosarului lipsesc.

Astfel, se constată că recurenta s-a conformat prevederilor legale și a

declarat recursul la 26 decembrie 2019 în termenul legal.

Examinând temeiurile recursului declarat de SRL „Lorinela Grup”,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

6

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de SRL „Lorinela Grup”,

nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentei cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Distinct de aceste constatări, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII CPC, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) CPC, instanța de recurs poate interveni în

materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța

de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de

apreciere a probelor stabilite în art. 130 CPC, însă, din recursul declarat nu rezultă

argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 din Convenția

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes

(cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului,

25 februarie 1995, nr. 26561/1995).

7

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide că recursul declarat

de SRL „Lorinela Grup” urmează a fi considerat ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Societatea cu Răspundere

Limitată „Lorinela Grup”.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Mariana Pitic

Nicolae Craiu

8