2ra-17/20 — cu privire la restituirea contravalorii bunurilor mobile și compensarea cheltuielilor de judecată

2ra-17/20 — cu privire la restituirea contravalorii bunurilor mobile și compensarea cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 2ra-17/20

Instanța de fond: Judecătoria Chișinău, sediul Ciocana – M. Gandrabur

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – A. Danilov, I. Cotruță, I. Cimpoi

DECIZIE

26 februarie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Nina Vascan

Sveatoslav Moldovan

Victor Burduh

Maria Ghervas

examinând recursul declarat de către Valeriu Ciobanu, reprezentat de către

avocatul Petru Loghinescu,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Valeriu

Ciobanu împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Euro Motor Trans” cu privire

la restituirea contravalorii bunurilor mobile și compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din data de 28 mai 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care

s-a admis apelul declarat de către Societatea cu Răspundere Limitată „Euro Motor

Trans”, s-a casat hotărârea din data de 27 noiembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Ciocana, cu emiterea unei noi hotărâri privind respingerea cererii de chemare

în judecată, anularea măsurilor de asigurare și încasarea cheltuielilor de judecată,

constată:

La 31 mai 2018 Valeriu Ciobanu a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Euro Motor Trans” (în continuare SRL

„Euro Motor Trans”), prin care a solicitat restituirea contravalorii mijloacelor de

transport în sumă de 2 063 000 lei, echivalentul a 3 autocamioane de model

„Mercedes”, cu numerele de înmatriculare xxxxx, xxxxx, xxxxx, a 3 remorci

„Schmitz”, cu numerele de înmatriculare xxxxx, xxxxx, xxxxx și compensarea

cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii de chemare în judecată Valeriu Ciobanu a indicat că în

primăvara și toamna anului 2011 în baza înțelegerii verbale cu administratorul SRL

„Termotrans-Grup”, Valeriu Mardari, în scopul obținerii comune a profitului

rezultat din activitatea economică comună în domeniul prestării serviciilor de

transport, a cumpărat 3 autocamioane de model „Mercedes” Euro 5 cu numerele de

înmatriculare xxxxx, xxxxx, xxxxx și 3 remorci de model „Schmitz” cu numerele de

înmatriculare xxxxx,xxxxx, xxxxx.

Reclamantul a menționat că pentru a evita cheltuielile suplimentare în legătură

cu achitarea drepturilor de import, TVA 20%, autocamioanele și remorcile au fost

incluse în fondul statutar al SRL „Termotrans-Grup”.

1

Ulterior, prin procesul-verbal al adunării generale a asociaților din 10 mai 2012

s-a decis reorganizarea SRL „Termotrans-Grup” prin dezmembrare (separare), cu

transmiterea unor active și pasive către SRL „Euro Motor Trans” și SRL „Euro

Truck Trans”.

Astfel, în rezultatul dezmembrării (separării patrimoniului) SRL „Termotrans-

Grup” către societatea pârâtă au fost transmise mai multe mijloace fixe, active și

pasive, inclusiv mijloacele de transport sus-indicate, fapt confirmat prin actul de

transmitere a patrimoniului după cum urmează: „Mercedes 1844”, cu numărul de

înmatriculare xxxxx în valoare de 552 000 lei; „Schmitz SKO 24” cu numărul de

înmatriculare xxxxx în valoare de 178 000 lei; „Schmitz” cu numărul de

înmatriculare xxxxx în valoare de 130 000 lei; „Mercedes-Benz” cu numărul de

înmatriculare xxxxx în valoare de 519 000 lei; „Mercedes-Benz” cu numărul de

înmatriculare xxxxx în valoare de 517 000 lei; „Schmitz” cu numărul de

înmatriculare xxxxx în valoare de 167 000 lei, valoarea totală a bunurilor constituind

2 063 000 lei.

Valeriu Ciobanu a menționat că începând cu anul 2015 SRL „Euro Motor

Trans” a refuzat repartizarea corespunzătoare a profitului obținut din exploatarea

mijloacelor de transport menționate, motivând că pentru reparația și deservirea

acestora a investit mijloace financiare considerabile, solicitând răscumpărarea

acestora și achitarea contravalorii bunurilor respective în mărime de 70 000 euro

până la sfârșitul anului 2016. Reclamantul a indicat că deși a acceptat oferta societății

pârâte, ultima nu și-a îndeplinit promisiunea asumată privind achitarea contravalorii

mijloacelor de transport în mărime de 70 000 euro și nici nu a repartizat profitul ce

îi revine reclamantului, invocând existența unei pretinse datorii a acestuia față de

administratorul SRL „Euro Motor Trans”, Valeriu Mardari.

În opinia reclamantului dovada dreptului său de proprietate asupra bunurilor

mobile nominalizate, care au fost introduse în fondul statutar al societății pârâte, îl

constituie certificatul nr. 210 din 30 septembrie 2013, eliberat de administratorul

SRL „Euro Motor Trans”, Mardari Valeriu.

În scopul soluționării litigiului pe cale amiabilă Valeriu Ciobanu prin scrisoarea

nr. 07/12 din 07 decembrie 2017 a cerut SRL „Euro Motor Trans” restituirea

mijloacelor de transport, însă aceasta nu a dat curs solicitării.

A susținut reclamantul că SRL „Euro Motor Trans” s-a îmbogățit fără justă

cauză din contul său.

Prin hotărârea din data de 27 noiembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Ciocana s-a admis cererea de chemare în judecată, s-a încasat din contul SRL „Euro

Motor Trans” în beneficiul lui Valeriu Ciobanu contravaloarea mijloacelor de

transport în sumă de 2 063 000 lei și taxa de stat în sumă de 5 000 lei, precum și taxa

de stat în beneficiul statului în mărime de 20 000 lei, de care a fost scutit reclamantul

la înaintarea acțiunii. ( f.d. 156, 160-168, vol.I)

Curtea de Apel Chișinău prin decizia din data de 28 mai 2019 a admis apelul

declarat de către SRL „Euro Motor Trans”, a casat hotărârea din data de 27

noiembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana, cu emiterea unei noi

hotărâri, prin care a respins cererea de chemare în judecată depusă de către Valeriu

Ciobanu, a anulat măsura de asigurare a acțiunii dispusă prin încheierea Judecătoriei

Chișinău, sediul Ciocana din data de 05 iunie 2018, a încasat din contul lui Valeriu

Ciobanu în beneficiul SRL „Euro Motor Trans” cheltuielile de judecată în mărime

2

de 37 500 lei, cu titlu de taxă de stat achitată la depunerea apelului. (f.d. 232, 233-

243, vol.I)

Împotriva deciziei instanței de apel la 29 iulie 2019 a depus recurs Valeriu

Ciobanu, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel

cu menținerea hotărârii instanței de fond. ( f.d. 5-23, vol.II)

În motivarea recursului Valeriu Ciobanu a indicat că instanța de apel la

adoptarea deciziei a aplicat și interpretat eronat normele de drept material și

procedural. Instanța de apel a aplicat legea, care nu urma să fie aplicată și anume

prevederile ce țin de dobândirea dreptului de proprietate, revendicarea de către

proprietar a bunurilor sale, pe când în speță sunt aplicabile prevederile legale ce

rezultă din contractul de societate civilă.

De asemenea, instanța de apel nu a argumentat nici într-un fel din care

considerente argumentele invocate de Valeriu Ciobanu nu au fost reținute, invocând

doar că certificatul nr. 210 din 30 septembrie 2013, întocmit din numele SRL „Euro

Motor Trans” și prin care se confirmă că anume el este proprietar al camioanelor

menționate, trezește dubii referitor la veridicitatea sa, deoarece intimatul SRL „Euro

Motor Trans” neagă întocmirea unui astfel de certificat, iar BC „Mobiasbancă

Groupe Societe Generale” infirmă înregistrarea acestuia.

În opinia recurentului nu are nici o relevanță destinatarul acestui certificat, ci

emitentul și conținutul reflectat în acesta. Mai mult, banca prin răspunsul acordat nu

neagă înregistrarea acestuia, însă indică că nu a avut careva raporturi contractuale

cu SRL „Euro Motor Trans”.

Astfel, recurentul a menționat că constatările și concluziile instanței de apel

sunt arbitrare, neargumentate și nejustificate.

Valeriu Ciobanu a susținut că cu administratorul SRL „Termotrans-Grup”

Mardari Valeriu a avut o înțelegere verbală de constituire a unei societăți civile,

având drept scop obținerea comună a profitului rezultat din activitatea economică

comună în domeniul prestării serviciilor de transport, astfel acesta a achiziționat din

Germania prin intermediul SRL „Termotrans-Grup” autocamioanele și remorcile

sus- menționate, care au fost înscrise și incluse în fondul statutar al întreprinderii

nominalizate, pentru a evita cheltuieli suplimentare în legătură cu achitarea

obligațiilor de import - TVA 20%

Mijloacele de transport menționate au fost importate personal de către recurent.

Valeriu Ciobanu a considerat că achitarea mijloacelor de transport și înmatricularea

acestora trebuia să fie efectuată din numele SRL „Termotrans Grup”, ori în alte

condiții mijloacele de transport nu puteau fi introduse în capitalul social al

întreprinderii.

Instanța de apel a acceptat în totalitate alegațiile SRL „Euro Motor Trans” și nu

a luat în considerare probele și argumentele prezentate de Valeriu Ciobanu, ori prin

certificatul nr. 210 din 30 septembrie 2013 SRL „Euro Motor Trans” confirmă faptul

că proprietar al mijloacelor de transport în litigiu este Valeriu Ciobanu și acestea au

fost incluse în capitalul statutar al întreprinderii.

De asemenea, a mai menționat că, în cazul în care mijloacele de transport ar fi

fost achiziționate din contul SRL „Termotrans Group”, atunci achiziția urma a fi

efectuată din mijloacele bănești ale întreprinderii, iar în cazul în care se pretinde că

mijloacele de transport au fost procurate din sursele proprii ale fondatorului Valeriu

Mardari, atunci, având în vedere că Valeriu Mardari nu este unicul fondator și prin

procesele-verbale ale adunării generale a asociaților SRL „ Termotrans Group”, din

3

20 decembrie 2010 s-a hotărât de a majora capitalul social al societății, atunci de

către societatea pârâtă urma a fi făcută dovada depunerii aportului de către ambii

asociați, pe când depunerea aportului a fost efectuată numai de către Valeriu

Mardari, fapt ce demonstrează că mijloacele de transport nu au fost achiziționate din

sursele fondatorilor Valeriu Mardari sau Serghei Creciun.

O altă interpretare eronată a instanței de apel se atestă și prin concluziile sale

referitoare la dispozițiile legale ce rezidă din societatea civilă invocată de Valeriu

Ciobanu, care nu justifică încasarea de către acesta a contravalorii bunurilor mobile

litigioase, deoarece împărțirea patrimoniului societății civile este posibilă după

dizolvarea acesteia și stingerea pasivului societății civile, condiții inexistente în

cazul dat.

Astfel, instanța nu a luat în calcul că obiectul litigiului este încasarea

contravalorii unităților de transport incluse în capitalul social al SRL „Termotrans-

Grup ”, succesor în drepturi SRL „Euro Motor Trans”, cu titlu de aport în societatea

civilă. Pe când instanța de apel conchide că Valeriu Ciobanu nu a contribuit cu

careva bunuri la instituirea societății civile. La fel, instanța nu a luat în calcul că

rezilierea societății civile nu a fost posibilă anume în urma eschivării SRL „Euro

Motor Trans”, făcând uz de buna- credință a lui Valeriu Ciobanu.

În întâmpinarea recursului declarat de către Valeriu Ciobanu, la 15 octombrie

2019 a depus referință SRL „Euro Motor Trans”, prin care a solicitat respingerea

recursului ca fiind neîntemeiat și nefondat cu menținerea în vigoare a actului juridic

contestat. (f.d. 56-63, vol. II)

SRL „Euro Motor Trans” a susținut că concluzia instanței de apel cu privire la

respingerea certificatului nr. 210 din 30 septembrie 2013 ca fiind probă în

confirmarea dreptului de proprietate asupra autocamioanelor și remorcilor aflate în

litigiu. A indicat că pentru a putea pretinde la contravaloarea bunurilor mobile

Valeriu Ciobanu întâi urma să demonstreze prin probe pertinente că a deținut vreo

dată dreptul de proprietate asupra acestor bunuri mobile.

Recurentul SRL „Euro Motor Trans” a mai menționat că la materialele

dosarului sunt prezentate probe ce confirmă faptul că bunurile mobile în speță au

fost procurate, achitate și importate în Republica Moldova, cu introducerea acestora

în Registrul transporturilor de către SRL „Termotrans-Grup”, drept dovadă fiind

copiile certificatelor de înmatriculare, copiile facturilor, chitanțelor, declarațiilor

vamale de import și ordinelor de plată.

În procedura de filtru, prevăzută de articolul 440, alin. (2) din Codul de

procedură civilă, completul de judecată a constatat că obiectul prezentei cereri se

referă la decizia din 28 mai 2019 a Curții de Apel Chișinău, care intră în categoria

de acte specificate în articolul 429, alin. (1) din Codul de procedură civilă. De

asemenea, s-a constatat că cererea de recurs a fost formulată de către subiectul căruia

i s-a conferit dreptul dat în baza art. 430, lit. a) din Codul de procedură civilă. În

același timp, materialele cauzei au confirmat că cererea nu a fost examinată anterior.

Cu privire la termenul de declarare a recursului, completul de admisibilitate a

stabilit că decizia motivată din 28 mai 2019 a Curții de Apel Chișinău a fost

expediată părților, prin intermediul serviciului poștal, la 13 iunie 2019 și a fost

publicată pe portalul instanțelor naționale de judecată la 26 iunie 2019. Confirmare

privind recepționarea acesteia de către recurent la materialele dosarului lispește.

În aceste circumstanțe, recursul depus la 29 iulie 2019, se consideră a fi depus

în termen.

4

În vederea respectării articolului 432, alin. (5) din Codul de procedură civilă,

instanța de judecată nu a identificat niciun indiciu care, la prima vedere, ar putea

ridica probleme de drept de ordine publică specificate la alin. (3) din articolul citat.

Mai mult, Valeriu Ciobanu nu a prezentat observații în privința acestui aspect

procedural.

În conformitate cu art. 439, alin. (2) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia. În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea

recursului se decide în lipsa acesteia.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție prin încheierea din data de 09 octombrie 2019 a considerat

recursul admisibil.

În conformitate cu articolele 441 și 444 din Codul de procedură civilă, recursul

se examinează de un complet de 5 judecători, fără înștiințarea participanților la

proces, însă data și ora ședinței a fost plasată pe pagina web a Curții Supreme de

Justiție. Astfel, Colegiul a decis inoportună invitarea acestora, întrucât argumentele

expuse în cererea de recurs și referințe au fost formulate cu suficientă precizie pentru

a permite instanței verificarea legalității hotărârii atacate. Totodată, toate punctele

de drept care puteau exista în această cauză pot fi cercetate și soluționate în mod

adecvat pe baza înscrisurilor prezente la dosar. În esență, recurentul și societatea

intimată au avut posibilitatea să își prezinte poziția în scris și să răspundă la

concluziile părții adverse. Cu titlu subsidiar, nici un participant nu a solicitat

audierea publică a cauzei sale (a se vedea, mutatis mutandis, Auza Vilho Eskelinen

și alții vs Finlanda, 19 aprilie 2007, parag. 72 – 75, Eriksson vs Suedia, 12 aprilie

2012, parag. 66, 72, Pönkä vs Estonia, 8 noiembrie 2016, parag. 33 – 34, decizia nr.

95 din 19 decembrie 2016 a Curții Constituționale, parag. 26 – 27).

Verificând decizia din data de 28 mai 2019 a Curții de Apel Chișinău în limitele

controlului de legalitate, în raport cu criticele invocate, Colegiul civil, comercial și

de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție constată că se impune

respingerea recursului, menținerea deciziei contestate pentru motivele ce succed.

În conformitate cu articolul 445, alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă,

instanța, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul și să mențină

decizia instanței de apel și, după caz, hotărârea primei instanțe, precum și încheierile

atacate cu recurs.

Colegiul judiciar consideră necesar să menționeze că nu va formula un răspuns

detaliat pentru fiecare argument al recurentului, ci va analiza doar motivele decisive

pentru soluționarea prezentei cauze (a se vedea cauza García Ruiz vs Spania (Marea

Cameră), 21 ianuarie 1999, parag. 26; Moreira Ferreira vs Portugalia (nr. 2) (Marea

Cameră); 11 iulie 2017, parag. 84).

Pentru început, instanța de recurs recapitulează esența litigiului.

Astfel, Valeriu Ciobanu prin cererea de chemare în judecată a solicitat

restituirea contravalorii a trei autocamioane de model „Mercedes” și a trei remorci

de model „Schmitz”, menționând că acestea îi aparțin cu drept de proprietate, însă

au fost înregistrate în capitalul social al societății intimate ca aport la contractul de

societate civilă încheiat în formă verbală cu administratorul SRL „Termotrans-

Grup”, Valeriu Mardari.

5

SRL „Euro Motor Trans” a negat existența unui contract de societate civilă,

susținând că bunurile mobile aflate în litigiu aparțin cu drept de proprietate societății,

fapt confirmat prin probele prezentate la materialele dosarului.

Instanțele de judecată ierarhic inferioare au adoptat soluții diferite pe cauza

dedusă judecății.

Instanța de fond, prin prisma art.1339, art. 1346, alin. (1) din Codul Civil (în

redacția până la data de 01 martie 2019) în raport cu materialele cauzei, a conchis ca

fiind întemeiată cererea de chemare în judecată, reținând că între părți a fost încheiat

în formă orală un contract de societate civilă, ori relațiile dintre Valeriu Ciobanu și

SRL „Euro Motor Trans” depășesc cadrul unor banale raporturi de muncă,

consolidându-se teza dezvoltării unei afaceri comune menită să aducă beneficii

maxime cu cheltuieli minime. Totodată, a reținut ca fiind întemeiată poziția

reclamantului cu privire la introducerea mijloacelor de transport și semiremorcilor

ce-i aparțin cu titlu de proprietate în capitalul social al societății comerciale,

administrate de Mardari Valeriu, cu scopul de a evita cheltuieli suplimentare

aferente procesului de vămuire. În opinia instanței de fond, aceste afirmații fiind

credibile, au dreptul la existență. Astfel, instanța de fond a concluzionat că în temeiul

art. 14, art. 512-514, art.1389 și art.1393 din Codul civil (în redacția până la data de

01 martie 2019) și având în vedere neexecutarea obligațiilor asumate prin contractul

de societate civilă precum și nereturnarea mijloacelor de transport ce aparțin lui

Valeriu Ciobanu, SRL „Euro Motor Trans” este ținută să-i restituie contravaloarea

lor.

Rejudecând cauza, instanța de apel a conchis prin prisma art.1339 și art. 1341,

alin. (1) din Codul civil (în redacția până la data de 01 martie 2019) că argumentul

precum că între participanții la proces a fost încheiat contract de societate civilă în

formă orală este neprobat, ori Valeriu Ciobanu nu a dovedit că partenerul invocat ar

fi executat vreodată clauzele unei înțelegeri de societate civilă, astfel încât nu a fost

dovedită însăși faptul instituirii acesteia, concluzia fiind fortificată și prin faptul că

Valeriu Ciobanu nu a specificat care au fost elementele esențiale ale societății civile

invocate.

De asemenea, instanța de apel în temeiul art. 320, art. (2), art. 374, alin. (1-5),

art. 1389, alin. (1-2), art. 1392, alin. (1-2), art. 1393, alin. (1-2) din Codul civil (în

redacția până la data de 01 martie 2019) a reținut că cererea de chemare în judecată

este neîntemeiată, ori obligația SRL „Euro Motor Trans” de a restitui lui Valeriu

Ciobanu contravaloarea bunurilor mobile poate surveni doar în cazul în care Valeriu

Ciobanu ar fi confirmat că este proprietarul de fapt al acestor bunuri mobile.

La caz, instanța de apel a constatat că bunurile mobile litigioase au fost

dobândite în proprietate de către predecesorul SRL „Euro Motor Trans”. La

materialele dosarului lipsește vreun înscris ce ar confirma că dreptul de proprietate

asupra bunurilor mobile aflate în litigiu ar fi fost dobândit de către Valeriu Ciobanu.

În recurs, Valeriu Ciobanu a susținut că instanța de apel a aplicat și interpretat

eronat normele de drept material.

Problema centrală supusă controlului judecătoresc în fază de recurs constă în

verificarea corectitudinii aplicării și interpretării de către instanța de apel a normelor

de drept material raportate la circumstanțele și materialele cauzei.

Pentru început instanța de recurs menționează că recurentul a invocat că

pretențiile acestuia rezultă din contractul de societate civilă, încheiat în formă

verbală.

6

În conformitate cu prevederile art. 1339 din Codul civil (în redacția până la 01

martie 2019)prin contract de societate civilă, două sau mai multe persoane (asociați,

participanți) se obligă reciproc să urmărească în comun scopuri economice, ori alte

scopuri, fără a constitui o persoană juridică, împărțind între ele foloasele și

pierderile.

Prin urmare, asociații la încheierea unui contract de societate civilă își asumă

obligația de a desfășura o activitate comună, iar foloasele obținute în urma activității

comune le împart între ei.

Valeriu Ciobanu susține că cu administratorul SRL „Termotrans-Grup”,

Valeriu Mardari, a avut o înțelegere verbală privind activitatea economică comună

în domeniul prestării serviciilor de transport.

SRL „Euro Motor Trans”, succesor al SRL „Termotrans-Grup”, neagă faptul

activității comune cu Valeriu Ciobanu, indicând că cu ultimul s-au aflat în relații de

muncă.

Conform art. 1341, alin. (1) din Codul Civil (în redacția de până la 01 martie

2019) contractul de societate civilă poate fi încheiat în scris sau oral.

Aici, instanța de recurs menționează că forma orală a actului juridic este

valabilă atât cât este recunoscută de ambele părți. La caz, SRL „Euro Motor Trans”

neagă faptul existenței unui contract de societate civilă cu Valeriu Ciobanu, iar

Valeriu Ciobanu prin prisma art. 118 din Codul de procedură civilă nu a prezentat

probe ce ar confirma că au avut o activitate comună în domeniul prestării serviciilor

de transport și nu a indicat în ce a constat această activitate.

Mai mult, instanța de recurs consideră necesar de a menționa că în cererea de

chemare în judecată Valeriu Ciobanu a susținut că începând cu anul 2015 SRL „Euro

Motor Trans” a refuzat de a repartiza corespunzător profitul obținut sub auspiciile

contractului de societate civilă, însă nu a prezentat probe ce ar confirma că până în

anul 2015 societatea pârâtă a repartizat profitul obținut, inclusiv și lui Valeriu

Ciobanu. Potrivit art. 7, alin. (1) din Legea contabilității nr. 113-XVI din 27 aprilie

2007 persoanele juridice sunt obligate să țină contabilitatea și să întocmească

situațiile financiare în modul prevăzut de prezenta lege, de standardele de

contabilitate, de planul de conturi contabile și de alte acte normative aprobate în

conformitate cu art.11, alin.(2) lit.a). Prin urmare, orice operațiune economică sau

financiară în conturi, inclusiv de repartizare a profitului între asociați sau în baza

unui contract de societate civilă urmează să fie contabilizată. Astfel, la caz nu pot fi

aplicate prevederile legale ce reglementează contractul de societate civilă, atât timp

cât existența contractului de societate civilă nu este demonstrată.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție reține că Valeriu Ciobanu nu poate pretinde nici la revindecarea

contravalorii bunurilor aflate în posesia societății pârâte.

Astfel, pentru a solicita contravaloarea bunurilor aflate în posesia SRL „Euro

Motor Trans”, Valeriu Ciobanu urma să demonstreze prin probe pertinente,

concludente și admisibile că este proprietarul acestor bunuri.

În temeiul art. 320, alin. (2) din Codul civil (în redacția în vigoare la data

procurării unităților de transport vizate în prezenta cauză), dreptul de proprietate se

poate dobândi, în condițiile legii, prin ocupațiune, act juridic, succesiune, accesiune,

uzucapiune, precum și prin hotărâre judecătorească atunci când aceasta este

translativă de proprietate.

7

Valeriu Ciobanu în susținerea faptului că este proprietarul bunurilor mobile a

făcut trimitere la contractul de credit încheiat de acesta cu ÎM OMF „Microinvest”

SRL din 03 noiembrie 2010, acordurile adiționale la acesta, la contractul de gaj al

unității de transport, încheiat între ÎM OMF „Microinvest” SRL și SRL

„Termotrans-Grup”, prin care a fost gajată unitatea de transport de model „Mercedes

1844” cu numărul de înmatriculare xxxxx și semiremorca de model „Schmitz SKO”

cu numărul de înmatriculare xxxxx în scopul asigurării stingerii datoriei de către

Valeriu Ciobanu, precum și la certificatul nr. 210 din 30 septembrie 2013 eliberat de

către SRL „Euro Motor Trans”.

Pentru a verifica temeinicia argumentelor invocate de către Valeriu Ciobanu,

instanța de recurs a analizat modul de introducere a bunurilor mobile aflate în litigiu

în capitalul social al SRL „Termotrans-Grup”, care ulterior s-a reorganizat prin

dezmembrare, în SRL „Euro Truck Trans” și SRL „Euro Motor Trans”.

La acest segment instanța de recurs reține că potrivit declarației vamale din data

de 20 decembrie 2010 a fost devamat autocamionul de model Mercedes – Benz 1844

LS, anul 2006, care a fost importat din Germania de către SRL „Termotrans-Grup”

( f.d. 135, vol.I). Ulterior potrivit certificatului de înmatriculare a fost înregistrat cu

numărul de înmatriculare xxxxx, proprietarul fiind SRL „Termotrans-Grup” ( f.d.

60, vol.I), iar potrivit procesului – verbal al adunării generale a asociaților SRL

„Termotrans-Grup” din data de 20 decembrie 2010 și deciziei Camerei Înregistrării

de Stat din data de 20 decembrie 2010 acesta a fost introdus în capitalul social al

societății cu majorarea cotelor de participare a asociaților. (f.d. 55,56-57, vol.I)

Tot la 20 decembrie 2010 potrivit declarației vamale a fost devamată remorca

refrigerator de model „Schmitz”, care a fost importată din Lituania de către SRL

„Termotrans-Grup” (f.d. 130, vol.I). Potrivit certificatului de înmatriculare a fost

înregistrată cu numărul de înmatriculare xxxxx, proprietarul fiind SRL „Termotrans-

Grup” ( f.d. 61, vol.I), iar potrivit procesului – verbal al adunării generale a

asociaților SRL „Termotrans-Grup” din data de 20 decembrie 2010 și deciziei

Camerei Înregistrării de Stat din data de 20 decembrie 2010 aceasta a fost introdusă

în capitalul social al societății cu majorarea cotelor de participare a asociaților. ( f.d.

55,56-57, vol.I)

Potrivit declarației vamale din data de 27 septembrie 2011 a fost devamat

autocamionul de model Mercedes – Benz 934.03 1844 LS, anul 2007, care a fost

importat din Germania de către SRL „Termotrans-Grup” (f.d. 132, vol.I). Prin

certificatul de înmatriculare a fost înregistrat cu numărul de înmatriculare xxxxx,

proprietarul fiind SRL „Termotrans-Grup” ( f.d. 69, vol.I), iar potrivit procesului –

verbal al adunării generale a asociaților SRL „Termotrans-Grup” din data de 26

septembrie 2011 și deciziei Camerei Înregistrării de Stat din data de 26 septembrie

2011 acesta a fost introdus în capitalul social al societății cu majorarea cotelor de

participare a asociaților. ( f.d. 62-63, vol.I)

Tot la 27 septembrie 2011 potrivit declarației vamale a fost devamată remorca

refrigerator de model „Schmitz”, care a fost importată din Lituania de către SRL

„Termotrans-Grup” (f.d. 131, vol.I), care potrivit certificatului de înmatriculare a

fost înregistrată cu numărul de înmatriculare xxxxx, proprietarul fiind SRL

„Termotrans-Grup” ( f.d. 70, vol.I), iar potrivit procesului – verbal al adunării

generale a asociaților SRL „Termotrans-Grup” din data de 26 septembrie 2011 și

deciziei Camerei Înregistrării de Stat din data de 26 septembrie 2011 aceasta a fost

8

introdusă în capitalul social al societății cu majorarea cotelor de participare a

asociaților. (f.d. 62-63, vol.I)

Contravaloarea autocamionului de model „Mercedes – Benz” cu numărul de

înmatriculare xxxxx și remorcii refrigerator de model „Schmitz” cu numărul de

înmatriculare xxxxx a fost achitată de către SRL „Termotrans-Grup” prin chitanța

de plată nr. POJ 000000031 din 21 septembrie 2011 și chitanța de încasare din 17

septembrie 2011 conform facturii nr. 00881 din 17 septembrie 2018. ( f.d. 64-68,

vol.I)

Prin declarația vamală din data de 25 octombrie 2011 a fost devamat

autocamionul de model „Mercedes – Benz 1844 LS, anul 2007, care a fost importat

din Germania de către SRL „Termotrans-Grup” (f.d. 134, vol.I), Prin certificatul de

înmatriculare a fost înregistrat cu numărul de înmatriculare xxxxx, proprietarul fiind

SRL „Termotrans-Grup” ( f.d. 78, vol.I), iar potrivit procesului – verbal al adunării

generale a asociaților SRL „Termotrans-Grup” din data de 25 octombrie 2011 și

deciziei Camerei Înregistrării de Stat din data de 25 octombrie 2011 acesta a fost

introdus în capitalul social al societății cu majorarea cotelor de participare a

asociaților. ( f.d. 71-72, vol.I)

Tot la 25 octombrie 2011 potrivit declarației vamale a fost devamată remorca

refrigerator de model „Schmitz”, care a fost importată din Lituania de către SRL

„Termotrans-Grup” (f.d. 133, vol.I). Potrivit certificatului de înmatriculare a fost

înregistrată cu numărul de înmatriculare xxxxx, proprietarul fiind SRL „Termotrans-

Grup” (f.d. 79, vol.I), iar potrivit procesului – verbal al adunării generale a

asociaților SRL „Termotrans-Grup” din data de 25 octombrie 2011 și deciziei

Camerei Înregistrării de Stat din data de 25 octombrie 2011 aceasta a fost introdusă

în capitalul social al societății cu majorarea cotelor de participare a asociaților. (f.d.

71-72, vol.I)

Astfel, concluzia instanței de apel precum că camioanele și remorcile aflate în

litigiu aparțin cu drept de proprietate SRL „Termotrans-Grup” este corectă, ori

dreptul de proprietate al SRL „Termotrans-Grup” a fost confirmat prim probele

prezentate la materialele dosarului și analizate detaliat de instanța de apel.

După cum rezultă din materialele dosarului SRL „Termotrans-Grup” a fost

fondată în anul 2009, având 2 asociați Valeriu Mardari și Serghei Creciun. Valeriu

Ciobanu nu a demonstrat că a fost fondator sau asociat al întreprinderii.

Instanța de recurs nu poate reține ca fiind întemeiat argumentul lui Valeriu

Ciobanu precum că bunurile mobile aflate în litigiu au fost procurate de către acesta,

însă în scopul evitării cheltuitelor suplimentare în legătură cu achitarea obligațiilor

de import - TVA 20% au fost introduse în capitalul social al SRL „Termotrans-

Grup”.

Valeriu Ciobanu nu a prezentat nici o probă că a procurat nemijlocit

autocamioanele și remorcile din banii său, sau a acordat mijloace financiare SRL

„Termotrans-Grup” pentru procurarea acestor bunuri mobile.

Argumentul lui Valeriu Ciobanu precum că pentru a procura aceste bunuri

mobile a contractat un credit, de asemenea nu poate fi reținut de instanța de recurs,

ori potrivit contractului de împrumut din data de 03 noiembrie 2010, încheiat cu ÎM

OMF „Microinvest” SRL, împrumutul în mărime de 85 000,00 dolari a fost acordat

cu scopul achitării soldului de împrumut la SRL „Pro Credit”, acordat pentru

procurarea camionului de model VOLVO 440 (f.d. 100, vol. I), iar potrivit

9

contractului de împrumut încheiat la data de 23 mai 2011 scopul împrumutului este

reparația capitală a camionului model VOLVO, a.p. 2007. (f.d. 107-109, vol. I)

Nici acordul adițional la contractul de împrumut din data de 28 decembrie 2010

nu poate fi reținut ca probă, ori deși scopul contractului este achitarea soldului de

împrumut la SRL „Pro Credit” acordat pentru procurarea camionului de model

Mercedes 1844, nu rezultă că banii acordați cu împrumut au fost transmiși SRL

„Termotrans-Grup”, care ulterior a procurat autocamionul cu numărul de

înmatriculare KAQ 039. (f.d. 102, vol.I)

Faptul că SRL „Termotrans-Grup” prin contractul de gaj din data de 29

decembrie 2010 a gajat unitatea de transport de model „Mercedes 1844” cu numărul

de înmatriculare xxxxx și semiremorca de model „Schmitz SKO” cu numărul de

înmatriculare xxxxx, în scopul asigurării stingerii datoriei contractate de către

Valeriu Ciobanu în baza contractului de împrumut încheiat cu ÎM OMF

„Microinvest” SRL, nu confirmă dreptul de proprietate a acestuia asupra unităților

de transport gajate. ( f.d. 103, vol.I)

Argumentul lui Valeriu Ciobanu precum că dreptul lui de proprietate a

bunurilor mobile aflate în litigiu se probează prin certificatul nr. 210 din 30

septembrie 2013, eliberat de către SRL „Euro Motor Trans”, corect a fost respins de

instanța de apel, ori prin prisma art. 320, alin. (2) din Codul civil (în redacția în

vigoare la data procurării unităților de transport vizate în prezenta cauză), acest

certificat nu este translativ de proprietate. Mai mult, SRL „Euro Motor Trans” a

demonstrat că eliberarea acestui certificat este dubioasă, ori este adresat BC

„Mobiasbancă - Groupe Societe Generale” SA, care prin răspunsul nr. CI02-

2051.2018 din 10 iulie 2018 a comunicat că în perioada invocată nu a avut nici o

relație cu SRL „Euro Motor Trans” și nici nu a conformat recepționarea acestui

certificat. ( f.d. 80, vol.I)

Mai mult, din materiale dosarului rezultă că bunurile aflate în litigiu au fost

achitate, fie în numerar de către Valeriu Mardari, fie prin transfer de către SRL

„Termotrans-Grup” în urma depunerii de către Valeriu Mardari pe contul societății

a mijloacelor financiare. Ca urmare, prin procesele – verbale al adunării generale a

asociaților SRL „Termotrans-Grup” s-a majorat capitalul social al societății și s-a

modificat distribuirea cotelor de participare între asociați prin majorarea cotei

sociale ale lui Valeriu Mardari.

În urma celor relatate, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție conchide că instanța de apel corect a reținut

circumstanțele de fapt și de drept, care sunt aplicabile speței, cererea de chemare în

judecată înaintată de către Valeriu Ciobanu împotriva persoanei juridice SRL „Euro

Motor Trans” fiind neîntemeiată. Valeriu Ciobanu nu a demonstrat existența unor

relații economice, atât cu SRL „Termotrans-Grup”, cât și cu succesorul în drepturi

SRL „Euro Motor Trans” și corect a fost respinsă de instanța de apel, care subsecvent

respingerii cererii de chemare în judecată, prin prisma art. 94 din Codul de procedură

civilă a dispus încasarea cheltuielilor de judecată de la partea care a pierdut procesul

în beneficiul pârții care a avut câștig de cauză suportate cu titlu de taxă de stat la

depunerea apelului.

Instanța de recurs notează că o astfel de soluție emisă de instanța de apel este

compatibilă cu respectarea garanțiilor unui proces echitabil, în sensul articolului 6

din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale.

10

În astfel de circumstanțe, nu pot fi reținute criticile formulate în recurs cu

privire la ilegalitatea deciziei instanței de apel, deoarece sunt nejustificate și se

combat prin constatările relatate. Actul judecătoresc contestat a fost adoptat cu

respectarea și aplicarea corectă a legislației procedurale și materiale.

Astfel, din considerentele menționate și având în vedere faptul că argumentele

invocate de către recurent sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de

a respinge recursul și a menține decizia din data de 28 mai 2019 a Curții de Apel

Chișinău.

Reieșind din cele expuse, în baza art. 445, alin. (1), lit. a) din Codul de

procedură civilă Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție

decide:

Se respinge recursul declarat de către Valeriu Ciobanu.

Se menține decizia din data de 28 mai 2019 a Curții de Apel Chișinău, emisăîn

cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Valeriu Ciobanu

împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Euro Motor Trans” cu privire la

restituirea contravalorii bunurilor mobile și compensarea cheltuielilor de judecată.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Tamara Chișca - Doneva

Judecătorii Nina Vascan

Sveatoslav Moldovan

Victor Burduh

Maria Ghervas

11