3ra-304/20 — cu privire la contestarea actului administrativ

3ra-304/20 — cu privire la contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr.3ra-304/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani – O. Cojocaru

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – V. Clima, V. Negru. A. Malîi

ÎNCHEIERE

26 februarie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursurilor declarate de către Ministerul Apărării

și Ministrul Afacerilor Interne,

în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă

de către Ministerul Apărării împotriva Consiliului pentru prevenirea și eliminarea

discriminării și asigurarea egalității, intervenienți accesorii Ministerul Afacerilor

Interne, Centru Național Anticorupție, Serviciul de Protecție și Pază de Stat,

Departamentul Trupelor de Carabinieri al Ministrului Afacerilor Interne, Ion

Mastac cu privire la contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei din data de 23 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău,

prin care s-au respins apelurile declarate de către Ministerul Apărării și Ministrul

Afacerilor Interne,

constată:

La 16 februarie 2018 Ministerul Apărării a depus cerere de chemare în

judecată în procedura contenciosului administrativ împotriva Consiliului pentru

prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității, intervenienți accesorii

Ministerul Afacerilor Interne, Centrul Național Anticorupție, Serviciul de Protecție

și Pază de Stat, Departamentul Trupelor de Carabinieri al Ministrului Afacerilor

Interne și Ion Mastac, prin care a solicitat anularea deciziei Consiliului pentru

prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității din 21 decembrie

2017 în cauza nr.122/17.

În motivarea cererii Ministerul Apărării a indic că Ion Mastac s-a adresat cu

plângere către Consiliul pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea

egalității, având drept obiect prevederile legislației discriminatorii pe criteriu de

vârstă și statutul profesional aferent relațiilor de muncă, manifestat prin refuzul

încadrării în serviciu militar pe baza criteriului de vârstă.

Prin decizia Consiliului pentru prevenirea și eliminarea discriminării și

asigurarea egalității din 21 decembrie 2017 s-a constatat că prin refuzul

Ministerului Apărării a fost admisă discriminare pe criteriu de vârstă în domeniul

angajării în muncă, precum și în partea ce vizează reglementarea diferită a

1

raporturilor de serviciu în cazuri similare de alegere într-o funcție electivă, în

dependență de statutul profesional.

Consiliul pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității

a examinat cererea lui Ion Mastac în vârstă de 45 ani, care a indicat că plafonarea

vârstei de încadrare în serviciul militar prin contract constituie o cerință, care îi

încalcă dreptul fundamental de acces în condiții de egalitate la angajare în câmpul

muncii.

Consiliul pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității,

analizând prevederile legislative incidente situației, a constatat că vârsta limită de

încadrare în serviciul militar prin contract este de 40 de ani, pe când vârsta limită

de aflare în serviciul militar prin contract este de 45 de ani pentru efectivul soldați,

sergenți și subofițeri; 50 de ani pentru corpul de ofițeri cu grade inferioare și

superioare; 55 de ani pentru corpul de ofițeri cu grade supreme (general brigadă,

general de divizie) și 60 de ani pentru general de corp de armată. Examinând

prevederile legale și alegațiile petiționarului, s-a constatat că anumite persoane se

tratează într-un mod mai puțin favorabil decât altele, care se află în situații

asemănătoare, pentru singurul motiv că au depășit vârsta de 40 de ani, or, vârsta în

sine nu constituie o cerință profesională esențială și determinantă, ci posedarea

unor capacități fizice speciale legate de această caracteristică.

În acest sens a fost formulată recomandarea în adresa Ministerului Apărării,

Ministerului Afacerilor Interne, Centrului National Anticorupție și Serviciului de

Protecție și Pază de Stat să înlăture vârsta-limită de încadrare în serviciu și să

asigure reglementarea similară a raporturilor de serviciu în cazul alegerii într-o

funcție electivă.

Ministerul Apărării a menționat că decizia contestată este una neobiectivă,

părtinitoare și pasibilă de a fi anulată, deoarece necesitatea plafonării vârstei pentru

încadrarea în serviciul militar prin contract rezultă din specificul serviciului militar,

legislația națională în vigoare și practica internațională. Stabilirea unei limite

maxime de vârstă pentru a fi încadrat în serviciul militar este justificată reieșind

din natura misiunilor și obligațiilor militare.

Referitor la constatarea precum că reprezintă discriminare pe criteriu de vârstă

în domeniul angajării în muncă plafonarea vârstei de încadrare în serviciul militar

prin contract, Ministerul Apărării a susținut că, la caz, urmează de aplicat

prevederile legale speciale ce reglementează în exclusivitate activitatea militarilor

ca subiecți speciali și nu tuturor categoriilor de angajați. Necesitatea plafonării

vârstei pentru încadrarea în serviciul militar prin contract rezultă din specificul

serviciului militar, legislația națională și practica internațională.

Ministerul Apărării a mai menționat că la stabilirea unor criterii strict

necesare pentru exercitarea unor profesii legislatorul a reieșit din faptul că serviciul

militar este o formă specială a serviciului public, ce rezidă în îndeplinirea de către

cetățeni a datoriei constituționale prin pregătirea pentru apărare și apărarea Patriei,

exclusiv în cadrul Forțelor Armate. Astfel, în exercitarea acestei activități cadrele

militare trebuie să-și mențină în timp calitățile profesionale, aptitudinile și

abilitățile de a exercita la cel mai înalt nivel sarcinile funcționale, pregătirea de

luptă și de a corespunde exigențelor sporite ale serviciului militar.

2

Concluziile Consiliului pentru prevenirea și eliminarea discriminării și

asigurarea egalității nu pot fi reținute și din motiv că aceste cerințe sunt

reglementate prin lege și se aplică uniform tuturor militarilor sau persoanelor ce își

exprimă dorința de a se încadra în serviciul militar.

În opinia Ministerului Apărării este admisibil un tratament diferențiat bazat pe

criteriu de vârstă atunci când, având în vedere natura unei activități profesionale

sau condițiile de exercitare a acesteia, criteriul în cauză constituie o cerință

profesională esențială și determinată.

Cu referire la constatarea discriminării în partea ce reglementează diferit

raporturile de serviciu în cazuri similare de alegere într-o funcție electivă,

Ministerul Apărării a menționat că eliberarea militarilor din serviciul militar prin

contract în legătură cu alegerea într-o funcție electivă este reglementată de legea

specială și este condiționată de faptul că o funcție militară nu poate fi vacantă pe

perioada mandatului funcției eligibile, iar legislația specială în domeniul militar nu

reglementează situația juridică de suspendare a contractului de îndeplinire a

serviciului militar și nici nu există institutul de reîncadrare a persoanelor în

serviciul militar prin contract.

Prin hotărârea din data de 15 august 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Buiucani cererea de chemare în judecată înaintată de către Ministerul Apărării

împotriva Consiliului pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea

egalității, intervenienți accesorii Ministerul Afacerilor Interne, Centrul Național

Anticorupție, Serviciul de Protecție și Pază de Stat, Departamentul Trupelor de

Carabinieri al MAI și Ion Mastac cu privire la anularea actului administrativ a fost

respinsă ca fiind neîntemeiată. (f.d. 161,176-179, vol. I)

Curtea de Apel Chișinău prin decizia din data de 23 octombrie 2019 a respins

apelurile declarate de către Ministerul Apărării și Ministerul Afacerilor Interne.

(f.d. 142,143-163, vol. II)

În susținerea concluziilor sale instanțele de judecată au reținut că Ministerul

Apărării a contestat decizia Consiliului pentru prevenirea și eliminarea

discriminării și asigurarea egalității din 21 decembrie 2017 în cauza nr.122/17, care

este supusă controlului de legalitate prin prisma Legii contenciosului administrativ

nr. 793-XIV din 10 februarie 2000.

În conformitate cu prevederile art. 3, alin. (1), lit. a) din Legea contenciosului

administrativ nr. 793-XIV din 10 februarie 2000 obiect al acțiunii în contenciosul

administrativ îl constituie actele administrative, cu caracter normativ și individual,

prin care este vătămat un drept recunoscut de lege al unei persoane, inclusiv al unui

terț, emise de autoritățile publice și autoritățile asimilate acestora în sensul

prezentei legi.

Prin prisma normei de drept sus- citate instanțele de judecată au concluzionat

că cererea de chemare în judecată este neîntemeiată, ori nu s-a demonstrat care

drept al Ministerului Apărării recunoscut de lege a fost încălcat prin decizia

contestată. Din conținutul căreia nu rezultă o prescriere imperativă pentru

autoritatea publică, ci una de recomandare.

Argumentul Ministerului Apărării precum că a fost încălcat termenul de

adoptare a deciziei contestate, a fost respins de instanțele de judecată, ca

neîntemeiat. La caz, s-a constatat că cererea petiționarului Ion Mastac a fost

3

examinată de Consiliul pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea

egalității în termen de 70 de zile, ce se încadrează în prevederile art.15, alin. (1) din

Legea nr. 121 din 25 mai 2012 cu privire la asigurarea egalității.

Instanțele de judecată au respins și argumentul precum că Consiliul pentru

prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității a depășit atribuțiile de

serviciu, ori prin prisma art. 12, alin. (1), lit. a) și f) din Legea nr. 121 din 25 mai

2012 Consiliul pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității

are dreptul de a examina corespunderea legislației în vigoare cu standardele privind

nediscriminarea și de a veni cu propunerea de ordin general referitoare la

prevenirea și combaterea discriminării în scopul combaterii fenomenului

discriminării și ameliorarea comportamentului față de persoanele care cad sub

incidența Legii cu privire la asigurarea egalității.

Împotriva deciziei instanței de apel, la data de 17 decembrie 2019 a depus

recurs Ministerul Afacerilor Interne, prin care a solicitat admiterea recursului,

casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii instanței de fond cu emiterea unei

noi hotărâri privind admiterea cererii de chemare în judecată. ( f.d. 168-175, vol.II)

În motivarea recursului a indicat că instanțele de judecată au interpretat în

mod eronat prevederile Legii nr. 121 din 25 mai 2012, menționând că decizia

Consiliului pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității nu

reprezintă prescriere imperativă pentru autoritățile publice vizate ci una de

recomandare.

Ministerul Afacerilor Interne a susținut că potrivit pct. 65 din Regulamentul

de activitate a Consiliului pentru prevenirea și eliminarea discriminării și

asigurarea egalității, aprobat prin Legea nr. 298 din 21 decembrie 2012, decizia

Consiliului pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității

poate fi contestată în instanța de contencios administrativ, iar după rămânerea

definitivă este un act oficial, executoriu pentru subiecții vizați. Mai mult,

legiuitorul a prevăzut și modalitatea de atragere la răspundere a subiecților care nu

execută deciziile Consiliului pentru prevenirea și eliminarea discriminării și

asigurarea egalității.

Astfel, prin decizia contestată se observă obligativitatea acesteia, fapt ce

rezultă din pct. 4 al deciziei și anume decizia se remite Guvernului și

Parlamentului pentru a ține cont de constatările acesteia la ajustarea cadrului legal,

precum și prin demersurile Guvernului remise în adresa Ministerului Apărării și

Ministerului Afacerilor Interne privind prezentarea informației despre actiniile

întreprinse în vederea executării acesteia.

Referitor la pretinsa discriminare Ministerul Afacerilor Interne a indicat că

prin prisma art. 7, alin. (5) din Legea nr. 121 din 25 mai 2012 nu constituie o

discriminare stabilirea unor diferențieri, excepții, preferințe sau drepturi ale

salariaților, care sunt determinate de cerințele specifice unei munci, stabilite de

legislația în vigoare sau de grija deosebită a statului față de persoanele care

necesită o protecție socială și juridică sporită.

La data de 27 decembrie 2019 Ministerul Apărării a depus recurs împotriva

deciziei instanței de apel, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei

instanței de apel și a hotărârii instanței de fond cu emiterea unei noi hotărâri

privind admiterea integrală a cererii de chemare în judecată. ( f.d.189-196, vol. II)

4

În motivarea recursului Ministerul Apărării a indicat că instanțele ierarhic

inferioare, la formularea soluției în coraport cu circumstanțele cauzei, au apreciat

părtinitor argumentele și probele invocate în cadrul examinării cauzei, au aplicat

eronat prevederile normative care nu urmau a fi aplicate speței.

Concluziile instanțelor ierarhic inferioare, precum că Ministerul Apărării nu a

demonstrat care este dreptul recunoscut de lege încălcat prin decizia contestată,

sunt neîntemeiate și nefondate, or atât în partea descriptiva a acesteia, cât și la pct.

l și 2 al dispozitivului este indicat clar că faptele constatate de către Consiliu

reprezintă discriminare admisă, la caz, de către Ministerul Apărării.

Astfel, învinuirea Ministerului Apărării de comitere a unui act de discriminare

și instituirea unor prescripții reieșind din acest fapt, în condițiile în care lipsesc

probe ce ar dovedi că acesta a acționat în privința petiționarul anume din criterii

discriminatorii, lezează drepturile Ministerului or, acesta la perfectarea răspunsului

s-a condus în totalitate de cadrul normativ în vigoare aplicabil raportului litigios.

Ministerul Apărării a susținut că concluzia instanțelor de judecată precum că

din conținutul deciziei nu rezultă o prescriere imperativă pentru autoritatea publică,

ci una de recomandare este eronată or, prevederile pct.61 din Regulamentul de

activitate al Consiliului pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurării

egalității, prevede expres faptul că decizia este actul prin care Consiliul

soluționează plângerea și constată existența sau lipsa faptei discriminatorii.

La 03 februarie 2020 Inspectoratul General de Carabinieri a depus referință,

prin care a solicitat casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii instanței de fond

cu emiterea unei noi hotărâri privind admiterea cererii de chemare în judecată.

Ministerul Afacerilor Interne la data de 06 februarie 2020 a depus referință la

recursul înaintat de către Ministerul Apărării, prin care a solicitat admiterea

recursurilor înaintate împotriva deciziei instanței de apel.

La 12 februarie 2020 Serviciul de Protecție și Pază de Stat a depus referință,

prin care a solicitat admiterea cererilor de recurs.

Consiliul pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurării egalității la

data de 13 februarie 2020 a depus referință la cererile de recurs înaintate de către

Ministerul Afacerilor Interne și Ministerul Apărării, solicitând respingerea

recursurilor, ori acestea nu sunt întemeiate, menționând că instanțele de judecată

corect au interpretat și aplicat prevederile legale ce reglementează obiectul

litigiului, ori Consiliul pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurării

egalității a remis autorităților publice propuneri de ordin general referitoare la

prevenirea și combaterea discriminării. Mai mult, Consiliul pentru prevenirea și

eliminarea discriminării și asigurării egalității nu a stabilit că Ministerul Apărării l-

a discriminat pe Ion Mastac, ci a stabilit că prevederile legislative nu sunt

conforme standardelor nediscriminatorii și generează situații discriminatorii, fapt

pentru care a formulat o recomandare de ordin general, propunând inițierea

amendamentelor corespunzătoare pentru prevenirea faptelor similare pe viitor.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține că prin Legea nr.116 din data de 19 iulie 2018 a fost

adoptat Codul administrativ al Republicii Moldova. În conformitate cu art. 257

5

alin. (1) al Codului administrativ, prezentul cod a intrat în vigoare la 01 aprilie

2019.

În conformitate cu art. 258, alin. (3) al Codului administrativ, procedurile de

contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor

examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform

prevederilor prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în

contenciosul administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până la

intrarea în vigoare a prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica

corespunzător pentru procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a

încheierilor judecătorești.

Astfel, din sensul normei de drept enunțate urmează că legiuitorul a optat

pentru principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale. Decizia

instanței de apel a fost pronunțată după intrarea în vigoare a Codului administrativ.

Prin urmare, legalitatea procedurilor, care au urmat după punerea în aplicare a

Codului administrativ se vor verifica prin prisma Codului administrativ și aici

instanța de recurs cu referire la termenul de depunere a recursului reține că

conform art. 245, alin. (1) din Codul administrativ recursul se depune la instanța de

apel în termen de 30 zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu

stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat Curții Supreme

de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar.

Potrivit art. 245, alin. (2) din Codul administrativ motivarea recursului se

prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei

instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea

recursului se depune la instanța de apel.

Decizia instanței de apel a fost pronunțată la 23 octombrie 2019. Notificată

participanților la proces la data de 27 noiembrie 2019. (f.d.164, vol.II) Ministerul

Afacerilor Interne și Ministerul Apărării în conformitate cu prevederile art. 245,

alin. (1) din Codul administrativ au depus la Curtea de Apel Chișinău recursuri

motivate la data de 17 decembrie 2019 și 27 decembrie 2019, în termen.

Fiindcă fondul cauzei a fost examinat prin prisma Legii contenciosului

administrativ nr. 793-XIV din 10 februarie 2000 și prevederilor din Codul de

procedură civilă, instanța de recurs la soluționarea recursurilor se va conduce tot de

aceste prevederi. Astfel, temeiurile de inadmisibilitate a recursurilor vor fi

verificate în conformitate cu prevederile art. 432-433 din Codul de procedură

civilă.

Examinând temeiurile recursurilor depuse de către Ministerul Afacerilor

Interne și Ministerul Apărării în raport cu materialele cauzei de contencios

administrativ, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursurile sunt inadmisibile.

Verificând motivele de casare, invocate în recursuri, completul Colegiului

atestă că Ministerul Afacerilor Interne și Ministerul Apărării au indicat argumente

ce țin de dezacordul cu felul în care instanțele de judecată au apreciat înscrisurile

probatorii și au constatat circumstanțele cauzei. Nu pot fi reținute ca temei de

admisibilitate aceste argumente, deoarece țin de reaprecierea probelor, fapt

inadmisibil în recurs.

6

Conform regulilor din Secțiunea a 2-a din Capitolul XXXVIII din Codul de

procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de

către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul

dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în

afara controlului instanței de recurs.

Recursul exercitat conform secțiunii a 2 - a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procesual, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Astfel, completul Colegiului constată că argumentele invocate în recursuri nu

pot constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acesta nu se încadrează în cele

expres stabilite la art. 432, alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu prevederilor art. 432, alin. (1) din Codul de procedură

civilă părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declarare recurs în cazul

în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept

material sau a normelor de drept procesual.

Aliniatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcare

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433, lit. a) din Codul de procedură civilă cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) și (4).

Totodată, potrivit jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică

să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul

trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, pe când în

recursurile declarate de către Ministerul Afacerilor Interne și Ministerul Apărării,

asemenea aspecte nu se regăsesc.

În speță, completul Colegiului menționează, că recursurile în cauză conțin

obiecții de fapt și de drept, care deja au fost studiate și verificate de către instanța

de apel, primind o apreciere corespunzătoare.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurenților la

soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul

în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Drept urmare, se reține că argumentele invocate de către recurenți nu pot

constitui temei de admisibilitate a recursurilor, deoarece nu denotă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normei de drept material sau a normei de drept

procesual, așa cum formal invocă Ministerul Afacerilor Interne și Ministerul

Apărării, și, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

În astfel de circumstanțe, completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera

7

recursurile declarate de către Ministerul Afacerilor Interne și Ministerul Apărării,

inadmisibile.

În conformitate cu art.193, art. 195, art. 230 și art. 258, alin. (3) din Codul

administrativ, art. 433, lit. a) din Codul de procedură civilă, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursurile, declarate de către Ministerul Afacerilor Interne și Ministerul

Apărării, se consideră inadmisibile.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

8