2ra-328/20 — Încasarea prejudiciului cauzat

Dosarul nr. 2ra–328/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău (sediul Rîșcani), (jud. G. Cazacu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. L. Bulgac, A. Panov, G. Dașchevici)

Î N C H E I E R E

26 februarie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

În componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului declarat de Olhovoi Gheorghe,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Olhovoi

Gheorghe împotriva Feodorei Olhovoi cu privire la încasarea datoriei la plata

serviciilor comunale, gaz și electricitate și a prejudiciului cauzat,

și acțiunea reconvențională înaintată de Olhovoi Feodora împotriva lui

Olhovoi Gheorghe cu privire la încasarea prejudiciului material și moral,

împotriva deciziei din 28 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost respins apelul declarat de Olhovoi Gheorghe și menținută hotărârea din 25

februarie 2019 a Judecătoriei Chișinău (sediul Rîșcani),

con st ată:

La 06 iunie 2017, Olhovoi Gheorghe a înaintat o cerere de chemare în

judecată împotriva Feodorei Olhovoi Feodora privind încasarea datoriei la plata

serviciilor comunale, gaz și electricitate, încasarea prejudiciului moral și a

cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii reclamantul a invocat că din anul 1983 este căsătorit cu

Olhovoi Feodora. De la înregistrarea căsătoriei au început să locuiască împreună în

ap. XX situat pe str. XXXX XXXX, XX mun. Chișinău, duceau o gospodărie

împreună, pârâta având viza de reședință în acest apartament.

Aproximativ în anul 2007 relațiile cu pârâta s-au stricat și familia s-a

destrămat, dar plățile pentru serviciile comunale continuau să le achite împreună.

Totodată din luna octombrie 2015 inclusiv, pârâta a refuzat categoric să participe la

achitarea părții ei, care constituie ½ din plata serviciilor comunale pentru

apartamentul în care locuiau deși Olhovoi Feodora locuiește permanent și are viza

de reședință în apartamentul indicat mai sus, împreună au privatizat apartamentul.

De asemenea a invocat că fiica Cristina Olhovoi (Strătilă) nu locuiește în

apartamentul dat din anul 2005 și din acest motiv consideră că nu este obligată să

achite serviciile comunale. În legătură cu refuzul Feodorei Olhovoi de a achita

serviciile comunale, a fost nevoit din luna octombrie 2015 să achite și partea ei din

serviciile comunale, în așa fel a achitat pentru pârâtă, scadent până la 01 mai 2017,

1

suma de 9 208,50 lei. Starea materială a pârâtei este satisfăcătoare, ultima având

posibilitatea să achite partea serviciilor comunale, obligațiunea acesteia de a achita

serviciile comunale reiese din lege și alte acte normative. Pentru pârâta Olhovoi

Feodora persistă obligațiunea legală și indiscutabilă de a achita partea ei de ½ a

serviciilor comunale, dar în legătură cu aceasta remarcă că aceasta refuză să achite

benevol serviciile comunale și reclamantul este nevoit să se adreseze în instanța de

judecată.

Astfel, în urma cererilor de majorare a cuantumului pretențiilor, reclamantul a

solicitat încasarea de la Olhovoi Feodora în beneficiul său a datoriei în mărime de

13 352,80 lei scadent la 01 ianuarie 2019, cheltuielile de asistență juridică în

mărime de 2000 lei, precum și prejudiciul moral în mărime de 28 875 lei.

La 14 iunie 2018, Olhovoi Feodora a înaintat acțiune reconvențională

împotriva lui Olhovoi Gheorghe solicitând încasarea prejudiciului material în

mărime de 7 266,95 de lei și a prejudiciului moral în mărime de 87 650 de lei.

În motivarea acțiunii reconvenționale a indicat că, calculele prezentate de

Olhovoi Gheorghe, sunt eronate. Olhovoi Gheorghe a omis să reflecte în calcule

sume relevante pentru serviciile comunale, sume care au fost achitate exclusiv de

Olhovoi Feodora. Astfel, luând în considerație că soții locuiesc împreună, este

rațional ca suma datoriei la serviciile comunale să fie repartizată spre achitare în

mod proporțional, astfel banii pe care reclamantul acțiunii inițiale este obligat să îi

returneze pârâtei din suma totală de 14 533,9 de lei, constituie 7 266,95 de lei.

În fața instanței reclamanta acțiunii reconvenționale a solicitat încasarea din

contul lui Olhovoi Gheorghe în beneficiul Feodorei Olhovoi a prejudiciului

material în mărime de 7 266,95 de lei și a prejudiciului moral în mărime de 87 650

de lei.

Prin hotărârea din 25 februarie 2019 a Judecătoriei Chișinău (sediul Râșcani),

cererea de chemare în judecată înaintată de Olhovoi Gheorghe și cererea de

chemare în judecată reconvențională înaintată de Olhovoi Fedora, au fost respinse

ca fiind neîntemeiate.

Prin decizia din 28 noiembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de Olhovoi Gheorghe și menținută hotărârea din 25 februarie 2019

a Judecătoriei Chișinău (sediul Rîșcani).

Pentru a decide astfel instanțele ierarhic inferioare au reținut că, potrivit

extrasului din Registrul bunurilor imobile, Olhovoi Feodora este coproprietară la

cotă-parte nedeterminată din apartamentul nr. XX cu adresa mun. Chișinău, str.

XXXX XXXX, XX. La fel, prin răspunsul din 07 decembrie 2017 SA

„Moldovagaz” a precizat că soldul datoriei la 01 octombrie 2015 a constituit zero

lei, contravaloarea volumului de gaze naturale facturate în perioada octombrie

2015 - octombrie 2017 - 8829,88 de lei; în perioada octombrie 2015 - aprilie 2017

în contul respectiv au fost efectuate achitări în sumă de 2 860,71 de lei; iar soldul

la 01 mai 2017 – 4 721,14 lei, fiind anexată la materialele dosarului informația

despre achitările serviciilor locativ – comunale de către locatarul Olhovoi Feodora

pentru perioada octombrie 2015 - aprilie 2017.

Instanțele au stabilit că, nici Olhovoi Gheorghii și nici Olhovoi Feodora nu au

prezentat instanței probe pertinente și concludente în vederea demonstrării faptului

că serviciile comunale au fost achitate personal de către unul din ei. Iar acel fapt că

Olhovoi Gheorghii dispune de aceste facturi, nu demonstrează că anume el a

2

efectuat achitările, în circumstanțele în care Olhovoi Gheorghii și Olhovoi Feodora

locuiesc într-un apartament, respectiv el a avut acces la aceste facturi.

La 27 decembrie 2019, Olhovoi Gheorghe a declarat recurs (suplinit la 20

februarie 2020) împotriva deciziei din 28 noiembrie 2019 a Curții de Apel

Chișinău, solicitând casarea acesteia și a hotărârii primei instanțe în partea în care a

fost respinsă acțiunea inițială și în această parte să fie emisă o nouă hotărâre de

admitere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că instanța de apel la pronunțarea deciziei a

interpretat în mod eronat legea.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele

cauzei și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat de către

Olhovoi Gheorghe, neîntemeiat și care urmează a fi considerat inadmisibil, din

considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) al Codului de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) al Codului de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) al Codului de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei

curții de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al

Codului de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că

reieșind din prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) al Codului de procedură civilă, în

sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și

argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică

la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta

necesitatea considerării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de Olhovoi Gheorghe nu pot duce la

admisibilitatea recursului, ori acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 al

Codului de procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra

reaprecierii circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției

instanței de apel.

Acest fapt denotă caracterul declarativ a recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare al recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului

strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

Or, nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei,

3

fiind necesară motivarea recursului cu indicarea amănunțită a motivelor de

nelegalitate pe care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului

înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în

apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții,

instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la

o simplă indicare a textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de

recurs implicând determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o

minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe

care se bazează.

Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acestuia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune considerarea acestuia ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este

evidențiată în cererea de recurs declarată de către Olhovoi Gheorghe.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

considerării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) ale

Codului de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Olhovoi Gheorghe.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

4