3ra-140/20 — contestarea actului administrativ

3ra-140/20 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 3ra-140/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud: N. Mazur)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: Vl. Clima, E. Palanciuc, A. Malîi)

ÎNCHEIERE

19 februarie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Nina Vascan

Sveatoslav Moldovan

examinând admisibilitatea recursului depus de Lozan Alexandru,

în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în judecată

depusă de Alexandru Lozan împotriva Serviciului Vamal cu privire la constatarea

încălcării drepturilor prevăzute la art. 55 din Legea cu privire la funcția publică și statutul

funcționarului public nr. 158 din 04 iulie 2008, încasarea salariului mediu pentru

perioada absenței forțate de la muncă până la restabilirea în funcție, calculându-se și

sporul pentru eficiență în activitate stabilit la art. 81 din Legea privind sistemul de

salarizare a funcționarilor publici nr. 48 din 22 martie 2012, precum și cu aplicarea

prevederilor Legii privind sistemul unitar de salarizare în sectorul bugetar nr. 270 din 23

noiembrie 2018, anularea integrală a înscrierii din carnetul de muncă, compensarea

prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 30 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a

casat hotărârea din 29 martie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru și s-a pronunțat

o decizie nouă, prin care acțiunea lui Lozan Alexandru a fost declarată inadmisibilă

constată:

La 08 noiembrie 2018 Alexandru Lozan a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Serviciului Vamal cu privire la constatarea încălcării drepturilor prevăzute la

art. 55 din Legea cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public nr. 158 din

04 iulie 2008, obligarea emiterii ordinului de reîncadrare în funcția publică exercitată

înainte de suspendare, obligarea prezentării informației detaliate privind salariul mediu

din 08 august 2018 – până la 08 noiembrie 2018, calculând și sporul pentru eficiență în

activitate stabilit la art. 81 din Legea privind sistemul de salarizare a funcționarilor publici

nr. 48 din 22 martie 2012, încasarea salariului mediu pentru absența forțată de la muncă

din 08 august 2018 până la restabilirea în funcție, obligarea prezentării copiilor legalizate

a carnetului de muncă, anularea integrală a înscrierii din carnetul de muncă cu nr. d/o 28

din 07 iunie 2016, compensarea prejudiciului moral în mărime de 10000 de lei și

încasarea cheltuielilor de asistență juridică în sumă de 7000 de lei.

1

În motivarea acțiunii a indicat că în rezultatul promovării concursului pentru

ocuparea funcției publice vacante, la 16 mai 2011 a fost angajat în funcția de inspector

superior în Direcția audit intern al Serviciului Vamal.

Ulterior, prin Ordinul nr. 760-p din 16 august 2012 a fost numit prin transfer în

funcția de inspector superior, iar la 24 martie 2014 prin ordinul Serviciului Vamal nr.

343-p a fost numit în funcția de inspector principal al Secției supravegherea încasării

obligației vamale și asistență juridică, Direcția control al încasării obligației și asistență

juridică al Serviciului Vamal.

Prin Ordinul Serviciului Vamal nr. 585-p din 08 iunie 2016, au fost suspendate

raporturile de serviciu cu el, făcându-se trimitere la prevederile art. 200 alin. (3) din

Codul de procedură penală – „Suspendarea provizorie din funcție”.

La 14 iunie 2017 a recepționat scrisoarea nr. 28/03-78/8 a Serviciului Vamal, la care

a fost anexat ordinul nr. 585-p din 08 iunie 2016.

Concomitent, i s-a comunicat că în caz de încetare a situației indicate în art. 53 din

Legea cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public nr. 158 din 04 iulie

2008 și la prezentarea actelor confirmative despre lipsa interdicțiilor de a se deplasa la

locul de muncă și de exercitare a atribuțiilor de serviciu, este posibilă reluarea

raporturilor de serviciu cu el.

Prin sentința irevocabilă din 25 iunie 2018 a Judecătoriei Hîncești, sediul Ialoveni,

a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 326 alin. (1) din

Codul penal și i-a fost stabilită pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 2000 de

unități convenționale, ceea ce a constituit 40000 de lei.

A fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 349 alin. (11)

din Codul penal și i-a fost stabilită pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 500

unități convenționale, ceea ce a constituit 10000 de lei.

Conform art. 84 alin. (1) din Codul penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul

parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsă definitivă sub formă de amendă

în mărime de 2100 unități convenționale, ceea ce a constituit 42000 de lei.

S-a încasat din contul său în beneficiul lui Zzzzzz prejudiciul moral cauzat prin

infracțiune în mărime de 5000 de lei.

S-a încasat din contul său în beneficiul lui Zzzzzz prejudiciul material cauzat prin

infracțiune în mărime de 5000 de lei.

Totodată, instanța de judecată a menționat că nu urmează să-i fie stabilită pedeapsă

complementară prevăzută de art. 65 alin. (3) din Codul penal, privarea de dreptul de a

ocupa funcții publice și de demnitate publică, solicitată de acuzare, deoarece caracterul

infracțiunii săvârșite de el în timpul îndeplinirii obligațiunilor de serviciu, nu face

imposibilă păstrarea de către el a dreptului de a activa în domeniul public.

Beneficiind de dreptul prevăzut în art. 64 alin. (31) din Codul penal, a achitat

jumătate din amenda stabilită prin sentința din 25 iunie 2018 a Judecătoriei Hîncești,

sediul Ialoveni, și anume în mărime de 21000 de lei, fapt ce se confirmă prin ordinul de

încasare a numerarului nr. VSVF-F 100 din 10 iulie 2018.

Conform art. 111 alin. (1) lit. e) din Codul penal, se consideră ca neavând

antecedente penale persoanele condamnate la o pedeapsă mai blindă decât închisoarea –

după executarea pedepsei.

Consideră că achitând amenda stabilită prin sentința din 25 iunie 2018 a Judecătoriei

Hîncești, sediul Ialoveni, pedeapsa a fost executată.

La 20 iulie 2018 s-a adresat Serviciului Vamal cu cererea nr. 16592, iar la 03 august

2018 a depus suplimentul la cerere înregistrată sub nr. 18047, prin care a adus la

2

cunoștință despre încetarea situației ce a stat la baza suspendării raporturilor de serviciu

și în temeiul art. 55 din Legea cu privire la funcția publică și statutul funcționarului

public nr. 158 din 04 iulie 2008, a solicitat reîncadrarea în funcția publică exercitată

înainte de suspendare, cu reluarea activității de muncă, începând cu data de 08 august

2018.

La cerere a anexat sentința din 25 iunie 2018 a Judecătoriei Hîncești, sediul Ialoveni

și ordinul de încasare a numerarului nr. VSVF-F 100 din 10 iulie 2018.

Conform art. 40 alin. (1) din Legea cu privire la Serviciul Vamal nr. 302 din 21

decembrie 2017, modificarea, suspendarea raporturilor de serviciu ale funcționarului

vamal și reîncadrarea acestuia în funcție se efectuează conform prevederilor Legii

nr.158/2008 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public.

Conform art. 55 alin. (21) din Legea cu privire la funcția publică și statutul

funcționarului public nr. 158 din 04 iulie 2008, reîncadrarea funcționarului public în

condițiile alin.(1) și (2) se dispune prin act administrativ al persoanei/organului care are

competență legală de numire în funcție.

În circumstanțele expuse Serviciul Vamal urma să emită ordin de reîncadrare a lui în

funcția publică exercitată înainte de suspendare.

Însă, nici după expirarea a termenului de 30 de zile lucrătoare din momentul

depunerii cererii din 20 iulie 2018 și celei suplimentare din 03 august 2018, nu a primit

răspuns, pârâtul nu a întreprins nicio măsură în acest sens.

Conform pct. 50 din Regulamentul privind completarea, păstrarea și evidența

carnetului de muncă, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1449 din 24 decembrie 2007

(în vigoare până la 01 ianuarie 2019), în caz de suspendare a contractului individual de

muncă, înscrierile corespunzătoare în carnetele de muncă ale salariaților se vor efectua cu

indicarea normei pertinente a Codului muncii (articolul, alineatul, punctul, litera), precum

și a temeiului concret de suspendare prevăzut de norma respectivă.

De exemplu: „Contractul individual de muncă este suspendat în legătură cu omiterea

termenului de trecere a controlului medical, conform art.76 lit. h) din Codul muncii”.

Serviciul Vamal, contrar legislației în vigoare, a efectuat înscrierea cu privire la

suspendarea din funcție în carnetul său de muncă cu abateri esențiale și incorecte, ca

rezultat afectându-i imaginea și se răsfrânge negativ asupra realizării dreptului la muncă.

În perioada suspendării din funcție, în care i s-a refuzat nejustificat reîncadrarea la

serviciu, i s-au creat incomodități de ordin moral și financiar.

Pentru a avea posibilitatea să-și întrețină familia, a fost nevoit să apeleze și la

împrumuturi bănești de la organizațiile de microfinanțare (contractul de împrumut nr.

1934 din 26 octombrie 2018).

A încheiat contract de asistență juridică cu avocatul Andrei Salcuțan în sumă de

7000 de lei, care în conformitate au art. 90 lit. i) și art. 96 din Codul de procedură civilă,

care urmează a fi încasate de la pârât.

A cerut Alexandru Lozan admiterea acțiuni, constatarea încălcării a drepturilor sale

stabilite la art. 55 din Legea cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public

nr. 158 din 04 iulie 2008; obligarea emiterii ordinului privind reîncadrarea în funcția

publică exercitată înainte de suspendare, obligarea prezentării informației detaliată

privind salariul mediu din 08 august 2018 până la 08 noiembrie 2018, calculând și sporul

pentru eficiență în activitate, stabilit de prevederile art. 81 din Legea privind sistemul de

salarizare a funcționarilor publici nr. 48 din 22 martie 2012; încasarea salariului mediu

pentru absența forțată de la muncă din 08 august 2018, până la restabilirea în funcție;

obligarea prezentării copiile legalizate a carnetului de muncă; anularea integrală a

3

înscrierii din carnetul de muncă cu nr. d/o 28 din 07 iunie 2016, încasarea sumei de

10000 de lei prejudiciul moral și 7000 de lei cheltuieli de judecată.

La 11 martie 2019 Alexandru Lozan a depus cerere de chemare în judecată

concretizată, invocând că la 05 decembrie 2018 Serviciul Vamal a emis ordinul nr. 1361-

p, prin care a fost reîncadrat în funcția de inspector principal, Secția supravegherea

încasării silite, Direcția control juridic și executare silită, funcție publică exercitată

înainte de suspendare, care i-a fost adus la cunoștință, contra semnătură, la 01 martie

2019, prezentându-se la această dată la serviciu.

În cadrul ședinței de judecată din 19 noiembrie 2018 i-au fost prezentate copiile

legalizate din carnetul său de muncă.

În contextul expus, a cerut Alexandru Lozan admiterea acțiunii, constatarea

încălcării drepturilor prevăzute la art. 55 din Legea cu privire la funcția publică și statutul

funcționarului public nr. 158 din 04 iulie 2008; încasarea salariului mediu pentru

perioada absenței forțate de la muncă începând cu 08 august 2018 până la restabilirea în

funcție 01 martie 2019, calculându-se și sporul pentru eficiență în activitate stabilit la art.

81 din Legea privind sistemul de salarizare a funcționarilor publici nr. 48 din 22 martie

2012, precum și cu aplicarea prevederilor Legii privind sistemul unitar de salarizare în

sectorul bugetar nr. 270 din 23 noiembrie 2018; anularea integrală a înscrierii din

carnetul de muncă cu nr. d/o 28 din 07 iunie 2016; încasarea sumei de 10000 de lei

prejudiciul moral și 7000 de lei cheltuieli de judecată.

Prin hotărârea din 29 martie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, acțiunea

depusă de Alexandru Lozan a fost admisă în parte.

S-a constatat încălcarea de către Serviciul Vamal a drepturilor lui Alexandru Lozan

stabilite la art. 55 din Legea cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public

nr. 158 din 04 iulie 2008.

S-a încasat din contul Serviciului Vamal în beneficiul lui Alexandru Lozan salariul

mediu pentru absența forțată de la muncă din data de 08 august 2018 până la restabilirea

în funcție 01 martie 2019, calculându-se și sporul pentru eficiența în activitate, stabilit la

art. 81 din Legea privind sistemul de salarizare a funcționarilor publici nr. 48 din 22

martie 2012, precum și cu aplicarea prevederilor Legii privind sistemul unitar de

salarizare în sectorul bugetar nr. 270 din 23 noiembrie 2018.

S-a încasat din contul Serviciului Vamal în beneficiul lui Alexandru Lozan suma de

8 000 de lei prejudiciul moral și 5 000 de lei cheltuieli de asistență juridică.

În rest, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Prima instanță a motivat soluția că Serviciul Vamal la devenirea sentinței

irevocabile urma să emită ordin de reîncadrare a reclamantului Alexandru Lozan în

funcția publică exercitată înainte de suspendare.

Serviciul Vamal nu a examinat cererile lui Alexandru Lozan depuse la 20 iulie 2018

și la 03 august 2018, nu a emis ordin de reîncadrare în serviciu, prin ce reclamantul a fost

ilegal lipsit de dreptul la muncă.

Ordinul de reîncadrare în funcție a fost emis de Serviciul Vamal abia la 05

decembrie 2018 după adresarea reclamantului în judecată, în special după prima ședința

de judecată, și adus la cunoștința acestuia la 01 martie 2019, de când au reînceput relațiile

de serviciu (f.d. 66).

Prin emiterea ordinului respectiv, Serviciul Vamal a recunoscut încălcarea

prevederilor art. 55 din Legea nr. 158/2008.

În perioada 08 august 2018 – 01 martie 20019 Alexandru Lozan a fost lipsit forțat

de la muncă din vina angajatorului din care motiv prin prisma art. 329 și art. 330 din

4

Codul muncii urmează să fie achitat salariul neprimit și prejudiciul moral cauzat ca

rezultat al privării ilegale de posibilitatea de a munci, doar nu în mărimea solicitată, dar

reieșind din salariul mediu lunar, ceea ce constituie 8000 de lei.

Dacă Serviciul Vamal nu-i îngrădea lui Alexandru Lozan dreptul la reîncadrarea în

funcția publică exercitată înainte de suspendare, acesta beneficia de sporul lunar prevăzut

la art. 81 alin. (1) din Legea privind sistemul de salarizare a funcționarilor publici nr. 48

din 22 martie 2012.

Referitor la pretenția lui Alexandru Lozan privind anularea înscrierii nr. d/o 28 din

07 iunie 2016 din carnetul de muncă, prima instanță a considerat-o neîntemeiată,

menționând că reclamantul nu a prezentat probe ce ar demonstra faptul că înscrierea este

necorespunzătoare, incorectă, efectuată cu abateri esențiale.

Privitor la argumentul reprezentantului Serviciului Vamal că acțiunea este tardivă, a

indicat prima instanță că conform art. 355 alin. (1) lit. a) din Codul muncii, cererea

privind soluționarea litigiului individual de muncă se depune în instanța de judecată în

termen de 3 luni de la data când salariatul a aflat sau trebuia să afle despre încălcarea

dreptului său.

Prin suplimentul la cerere din 03 august 2018, la care au fost anexate actele

confirmative, Alexandru Lozan a solicitat reluarea activității începând cu 08 august 2018,

însă acest lucru nu s-a produs, din care motiv la 08 noiembrie 2018 a depus cerere de

chemare în judecată, încadrându-se în termenul stabilit de lege.

Referitor la pretenția privind încasarea cheltuielilor de judecată, prima instanță a

constatat că prin bonul de plată seria EN nr. 470188 din 08 noiembrie 2018 se confirmă

faptul că Alexandru Lozan a suportat cheltuieli de asistență juridică în mărime de 7000

de lei (f.d. 21).

La 05 aprilie 2019, Serviciul Vamal a depus apel nemotivat împotriva hotărârii din

29 martie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

La 02 mai 2019, Alexandru Lozan, reprezentat de avocatul Andrei Salcuțan a depus

apel împotriva hotărârii din 29 martie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Prin încheierea din 12 iunie 2019 a Curții de Apel Chișinău, în temeiul art. 236 alin.

(2) lit. d) din Codul administrativ, a fost declarat inadmisibil apelul depus de Alexandru

Lozan reprezentat de avocatul Andrei Salcuțan împotriva hotărârii din 29 martie 2019 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

La 24 iunie 2019 Serviciul Vamal a prezentat partea motivată a apelului, solicitând

admiterea acestuia, casarea hotărârii din 29 martie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru, cu emiterea unei decizii noi de respingere integrală a acțiunii.

Prin decizia din 30 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, s-a casat hotărârea

din 29 martie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru și s-a pronunțat o deciziei

nouă, prin care acțiunea lui Lozan Alexandru a fost declarată inadmisibilă.

Instanța de apel a motivat soluția că la 20 iulie 2018 Lozan Alexandru s-a adresat

Serviciului Vamal cu cererea nr. 16592, iar la 03 august 2018 a depus suplimentul la

cerere înregistrată sub nr. 18047, prin care a adus la cunoștință despre încetarea situației

ce a stat la baza suspendării raporturilor de serviciu și în temeiul art. 55 din Legea cu

privire la funcția publică și statutul funcționarului public nr. 158 din 04 iulie 2008, a

solicitat reîncadrarea în funcția publică exercitată înainte de suspendare, cu reluarea

activității de muncă, începând cu data de 08 august 2018.

La cerere a anexat sentința din 25 iunie 2018 a Judecătoriei Hîncești, sediul Ialoveni

și ordinul de încasare a numerarului nr. VSVF-F 100 din 10 iulie 2018 (f.d. 7-8).

5

Conform art. 16 alin. (1) și (4) din Legea cu privire la petiționare nr. 190 din 19 iulie

1994 (în vigoare până la 01 aprilie 2019), petiționarii, care consideră că drepturile lor

sunt lezate și nu sunt de acord cu deciziile organului sau persoanei oficiale, care au

examinat petiția, au dreptul de a se adresa în instanța de contencios administrativ în

termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei, dacă, conform legii, se adresează

direct în instanță, sau de la data primirii răspunsului la cererea prealabilă, sau, în caz dacă

în intervalul menționat nu au primit răspuns – din ziua când trebuiau să-l primească.

Instanța de contencios administrativ examinează cererea conform prevederilor Legii

contenciosului administrativ nr. 793-XIV din 10 februarie 2000.

La 08 noiembrie 2018 Alexandru Lozan s-a adresat în instanța de judecată cu

prezenta acțiune.

Conform art. 16 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 793 din 10

februarie 2000 (în vigoare până la 01 aprilie 2019), acțiunea poate fi înaintată nemijlocit

instanței de contencios administrativ în cazurile expres prevăzute de lege și în cazurile în

care persoana se consideră vătămată într-un drept al său prin nesoluționarea în termen

legal ori prin respingerea cererii prealabile privind recunoașterea dreptului pretins și

repararea pagubei cauzate.

Potrivit art. 17 alin. (1) lit. b) din Legea contenciosului administrativ, cererea prin

care se solicită anularea unui act administrativ sau recunoașterea dreptului pretins poate fi

înaintată în termen de 30 de zile, în cazul în care legea nu dispune altfel. Acest termen

curge de la data comunicării refuzului de soluționare a unei cereri prin care se solicită

recunoașterea dreptului pretins sau data expirării termenului prevăzut de lege pentru

soluționarea unei astfel de cereri.

Alexandru Lozan urma să se adreseze cu acțiune în judecată la data expirării

termenului prevăzut de lege pentru soluționarea cererii, prin care se solicită recunoașterea

dreptului pretins.

La caz, nu pot fi aplicate prevederile art. 355 din Codul muncii, deoarece funcția în

litigiu este una publică, respectiv termenul de adresare în judecată a fost de 30 de zile

prevăzut de art. 17 alin. (1) lit. b) din Legea contenciosului administrativ, adică termenul

de 30 de zile în care trebuia să primească răspuns la cererea din 03 august 2018 a expirat

la 03 septembrie 2018.

Prin urmare, cel târziu la 04 octombrie 2018 Lozan Alexandru urma să se adreseze

în instanța de judecată, pe când reclamantul a depus acțiune abia la 08 noiembrie 2018,

depășind termenul legal cu 34 de zile.

Mai mult ca atît, Lozan Alexandru nu a solicitat repunerea în termen a cererii de

chemare în judecată, cu prezentarea probelor în acest sens ce justifică omiterea

termenului de prescripție.

În condițiile stabilite de legiuitor pentru exercitarea dreptului la acțiune în interiorul

termenului de prescripție, trebuie să asigure o îmbinare echitabilă a intereselor

persoanelor fizice și juridice, inclusiv dreptul de a fi examinată cauza „în mod echitabil”.

Dreptul la un proces echitabil include respectarea principiului egalității armelor.

Aceasta presupune posibilități procedurale egale pentru părțile în proces, indiferent

de calitatea lor, astfel încât fiecare parte la proces trebuie să obțină o posibilitate

rezonabilă de a-și prezenta cauza, în condiții în care să nu o plaseze într-o situație net

dezavantajoasă sau mai avantajoasă în raport cu adversarul său.

Între părți trebuie să se mențină un echilibru corect.

La 18 noiembrie 2019, Alexandru Lozan a depus cerere de recurs nemotivată

împotriva deciziei instanței de apel, la 30 noiembrie 2019 a prezentat partea motivată a

6

recursului, iar la 24 ianuarie 2020 cerere de recurs concretizată, solicitând admiterea

acesteia, casarea deciziei din 30 octombrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, cu menținerea

hotărârii din 29 martie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

În motivarea recursului Alexandru Lozan a invocat ilegalitatea și netemeinicia

deciziei instanței de apel, declarând că Curtea de Apel Chișinău a examinat superficial

prezenta speță, cu interpretarea și aplicarea eronată a normelor de drept material, nu a

aplicat legea care trebuia să fie aplicată, în special art. 76 din Legea cu privire la funcția

publică și statutul funcționarului public nr. 158 din 04 iulie 2008, care stipulează că

dispozițiile prezentei legi se completează cu prevederile legislației muncii, cu

reglementările de drept comun civile, administrative sau penale, după caz, în măsura în

care nu contravin legislației speciale care reglementează activitatea funcționarilor publici,

și art. 355 alin. (1) lit. a) din Codul muncii, care stabilește că, cererea privind soluționarea

litigiului individual de muncă se depune în instanța de judecată în termen de 3 luni de la

data când salariatul a aflat sau trebuia să afle despre încălcarea dreptului său.

Prin suplimentul la cerere din 03 august 2018, la care au fost anexate actele

necesare, a solicitat reluarea activității începând cu 08 august 2018, acest lucru nu s-a

produs, din care motiv la 08 noiembrie 2018 a depus cerere de chemare în judecată,

încadrându-se în termenul stabilit de lege.

Instanța de apel urma să constatate încălcarea de către Serviciul Vamal a drepturilor

sale prevăzute de art. 55 din Legea cu privire la funcția publică și statutul funcționarului

public nr. 158 din 04 iulie 2008, iar deoarece acesta este un litigiu individual de muncă,

acesta este guvernat de prevederile art. 355 din Codul muncii.

La 09 decembrie 2019, 09 ianuarie 2020 și 24 ianuarie 2020 în adresa Serviciului

Vamal a fost expediată copia recursului motivat și concretizat, cu înștiințarea despre

necesitatea prezentării referinței (f.d. 222, 237, 243).

La 14 februarie 2020, Serviciul Vamal a depus referință asupra recursului lui

Alexandru Lozan împotriva din deciziei din 30 octombrie 2019 a Curții de Apel

Chișinău, prin care a solicitat declararea recursului inadmisibil sau după caz respingerea

acestuia ca nefundat și menținerea deciziei instanței de apel.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține că prezentul litigiu a fost soluționat în baza Legii contenciosului administrativ nr.

793 din 10 februarie 2000.

Prin Legea nr. 116 din data de 19 iulie 2018, a fost adoptat Codul administrativ al

Republicii Moldova.

Conform art. 257 alin. (1) din Codul administrativ, prezentul cod intră în vigoare la

01 aprilie 2019, iar potrivit alin. (2), la data intrării în vigoare a prezentului cod se abrogă

Legea contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000.

Conform art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de contencios

administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor examina în

continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform prevederilor prezentului

cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în contenciosul administrativ se

va face conform prevederilor în vigoare până la intrarea în vigoare a prezentului cod.

Prevederile prezentului alineat se vor aplica corespunzător pentru procedurile de apel, de

recurs și de contestare cu recurs a încheierilor judecătorești.

Din sensul normei de drept enunțate urmează că legiuitorul a optat pentru principiul

aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, însă rezultând din aceeași normă

legală, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

7

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție va

examina admisibilitatea cererii de recurs prin prisma prevederilor Codului de procedură

civilă, având în vedere că prezenta procedură de contencios administrativ a fost inițiată

până la intrarea în vigoare a Codului administrativ.

Conform art. 245 alin. (1) și (2) din Codul administrativ, recursul se depune la

instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă

legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat Curții

Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar. Motivarea recursului se

prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei

instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se

depune la instanța de apel.

Decizia Curții de Apel Chișinău a fost emisă la 30 octombrie 2019.

Cererea de recurs a fost depusă la 18 noiembrie 2019, adică în termenul prevăzut de

lege.

Examinând temeiurile recursului depus de Alexandru Lozan în raport cu materialele

cauzei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ din

cadrul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră că acesta este inadmisibil, din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost

arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin.(2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că recursul depus de Alexandru Lozan nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul depus se referă la dezacordul lui Alexandru

Lozan cu soluția pronunțata de instanța de apel, însă nu relevă încălcarea esențiala sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are caracter

devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar

legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul specializat al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura admisibilității

8

constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul normelor procedurale din Secțiunea

a II-a, Capitolul XXXVIII din Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică

modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei

probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că

instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de

apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură civilă, însă din recursul

depus nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a

probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența sa

constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune motivarea în detaliu

a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice,

respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind

lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a

Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr. 26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus de

Alexandru Lozan.

În conformitate cu art. 193, 195, 230 și 258 alin. (3) din Codul administrativ, art.

270, 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul depus de Alexandru Lozan se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Nina Vascan

Sveatoslav Moldovan

9