2ra-287/20 — cu privire la încasarea sumei, repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată

2ra-287/20 — cu privire la încasarea sumei, repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 2ra-287/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău sediul Buiucani (jud. P. Harmaniuc)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. N. Simciuc, I. Secrieru, I. Cotruță)

ÎNCHEIERE

19 februarie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Mariana Pitic

Nicolae Craiu

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Mihail

Buga, reprezentat de avocatul Andrei Buga

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Mihail Buga împotriva

Tatianei Iordan cu privire la încasarea sumei, repararea prejudiciului moral și

încasarea cheltuielilor de judecată

împotriva deciziei din 25 septembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin

care a fost respins apelul declarat de Mihail Buga și menținută hotărârea din

4 martie 2019 a Judecătoriei Chișinău sediul Buiucani, prin care acțiunea a fost

respinsă

constată:

La 3 septembrie 2018, Mihail Buga a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Tatianei Iordan, intervenient accesoriu Andrei Buga cu privire la

încasarea sumei, repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de

judecată.

În motivarea acțiunii a invocat că la 26 mai 2018, în or. Căușeni, s-a produs

un accident rutier cu implicarea automobilelor de model Skoda Octavia cu

n/î XXXXX și Audi A3 cu n/î XXXXX, iar vinovat de producerea accidentului a

fost recunoscut posesorul automobilului de model Audi A3 cu n/î XXXXX.

A menționat că în rezultatul accidentului rutier a fost considerabil diminuată

valoarea de piață a automobilului de model Skoda Octavia cu n/î XXXXX, iar

conform raportului de expertiză nr. 1282/06A întocmit de SRL „Exauto-Plus”

valoarea pierdută a autovehiculului menționat constituie 16 423,4 de lei.

Având în vedere prevederile art. 16 lit. i) din Legea nr. 414 din 22 decembrie

2006 cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube

produse de autovehicule și art. 1416, 1422, 1423 Cod civil, a evidențiat că pârâta

urmează să repare prejudiciului moral pe care îl estimează la suma de 10 000 de

lei.

1

A considerat că anume suma respectivă ar fi una echitabilă din simplu motiv

că automobilul de model Skoda Octavia, conform certificatului de înmatriculare

nr. XXXXX, îi aparține cu drept de proprietate, fiind XXXXX, iar mijlocul

respectiv de transport facilitează considerabil deplasarea sa.

A învederat că, deoarece mijlocul de transport menționat a fost la reparație 8

zile, fapt confirmat prin comanda de primire a automobilului la reparație și

comanda de înlăturare a erorilor de bort după reparație (10 iulie 2018 – 18 iulie

2018), a fost în imposibilitate de a se folosi de automobil și de facto a fost privat de

posibilitatea de a se deplasa, incomoditățile cauzate de lipsa mijlocului de transport

au fost determinate de obligativitate prezentării automobilului la asigurător,

ulterior, la expertiză, planificarea acestuia la reparație la DAAC-Hermes etc.

Toate aceste disconforturi cauzate de către vinovatul accidentului rutier din

26 mai 2018 au provocat nu numai suferințe de ordin moral (avarierea unui mijloc

nou de transport), dar și de ordin fizic prin privarea de posibilitatea de a se folosi

de automobil după destinație.

A comunicat că, în speranța de a soluționa prezentul litigiu pe cale amiabilă,

la 19 iulie 2018, în adresa Tatianei Iordan a fost expediată o cerere prealabilă care

a fost recepționată la 26 iulie 2018, fapt confirmat prin avizul de primire.

Totodată, a considerat oportun ca Andrei Buga să fie atras în prezentul

proces în calitate de intervenient accesoriu în corespundere cu art. 67 CPC de

partea reclamantului din motiv că la momentul producerii accidentului la 26 mai

2018 era la volanul automobilului de model Skoda Octavia cu n/î XXXXX.

Și-a întemeiat pretențiile în baza dispozițiilor art. 16 alin. (1) lit. g), i),

alin. (2) din Legea nr. 414 cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă

pentru pagube produse de autovehicule din 22 decembrie 2006, art. 607, 1398,

1410 alin. (1), (2), 1416, 1422, 1423 Cod civil, art. 94, 166, 167 CPC.

A solicitat admiterea acțiunii, încasarea sumei de 16 423,4 de lei cu titlu de

valoare diminuată a automobilului de model Skoda Octavia cu n/î XXXXX după

accidentul produs la 26 mai 2018, repararea prejudiciului moral în mărime de

10 000 de lei, încasarea cheltuielilor suportate pentru expertiza întocmită de

SRL „Exauto-Plus” în mărime de 500 de lei și a cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 4 martie 2019 a Judecătoriei Chișinău sediul Buiucani, a

fost respinsă acțiunea ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia din 25 septembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de Mihail Buga și menținută hotărârea primei instanțe.

Prima instanță și instanța de apel au reținut că în vederea demonstrării

temeiniciei cerințelor înaintate față de Tatiana Iordan, Mihail Buga a făcut referire

la concluziile din raportul de evaluare a pagubei nr. 1282/06A din 27 iunie 2018

întocmit de SRL „Exauto-Plus”, cu toate acestea, raportul de evaluare a fost

întocmit unilateral, fără participarea persoanei de la care se solicită acest

prejudiciu, respectivul înscris este lipsit de pertinență, fiind efectuat extrajudiciar,

în lipsa concursului instanței de judecată și a altor participanți la proces.

Totodată, instanțele de judecată ierarhic inferioare au evidențiat că la

întocmirea raportului de evaluare a pagubei nr. 1282/06A din 27 iunie 2018 au fost

admise încălcări inacceptabile și care duc în eroare instanța de judecată, or potrivit

raportului în cauză, valoarea de piață a mijlocului de transport de model Skoda

2

Octavia anterior accidentului rutier, indicată în raport și utilizată în formulă la

determinarea valorii diminuate a mijlocului de transport, deja după producerea

accidentului rutier din 26 mai 2018, depășește de fapt valoarea automobilului nou,

procurat de către Mihail Buga la data de 28 noiembrie 2017.

Au menționat instanțele de judecată ierarhic inferioare că despăgubirea de

asigurare, de care a beneficiat Mihail Buga, este egală cu costul cheltuielilor

necesare pentru restabilirea automobilului în situația în care acesta se afla până la

producerea cazului asigurat.

Cu referire la netemeinicia argumentelor cu privire la repararea prejudiciului

moral suferit de Mihail Buga în urma accidentului rutier, instanțele de judecată

ierarhic inferioare au accentuat că în momentul accidentului rutier, la volanul

automobilului de model Skoda Octavia cu n/î XXXXX se afla Andrei Buga.

Așadar, prima instanță și instanța de apel au considerat că doar părțile

implicate în accidentul rutier pot înainta pretenții și pot solicita repararea

prejudiciului material/moral, iar faptul că în timpul reparației autoturismului,

Mihail Buga era lipsit de posibilitatea de a se deplasa, nu constituie temei de

încasare a prejudiciului moral de la Tatiana Iordan.

La 27 decembrie 2019, Mihail Buga, reprezentat de avocatul Andrei Buga a

declarat recurs împotriva deciziei din 25 septembrie 2019 a Curții de Apel

Chișinău, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei instanței de

apel și a hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea unei noi hotărâri de admitere a

acțiunii.

În motivarea recursului a invocat că instanța de apel a reținut greșit precum

că raportul de evaluare a fost întocmit unilateral, fără participarea intimatei de la

care se solicită compensarea prejudiciului, deoarece aceasta a recepționat invitația

de a participa la 18 iunie 2018 ora 09:00 la constatarea defecțiunilor și întocmirea

raportului de evaluare, astfel, fiind la curent.

Referitor la pretinsele încălcări privind întocmirea raportului de evaluare a

pagubei nr. 1282/06A, în sensul că valoarea de piață a automobilului de model

Skoda Octavia la 26 mai 2018 ar fi mai mare decât prețul de achiziție a

automobilului din 28 noiembrie 2017, făcând referire la prevederile art. 117

alin. (2) CPC, recurentul a menționat că drept probe sunt recunoscute printre restul

mijloacelor de probă exhaustiv enumerate concluziile expertului ce în speța dată se

materializează prin raportul de evaluare din 18 iunie 2018 nr. 1282/06A întocmit

de către expertul Adrian Ciobanu, care în corespundere cu prevederile Legii

nr. 989 din 18 aprilie 2002 cu privire la activitatea de evaluare, dispune de licență

ce-i oferă posibilitate de a întocmi astfel de evaluări.

La fel, în cazul în care acest raport de evaluare ar fi trezit dubii părții

adverse, ținând cont de faptul că au fost somați să se prezinte la actul de constatare

a defecțiunilor și ulterior la întocmirea raportului de evaluare la 18 iunie 2018 ora

09:00, fapt confirmat prin avizul de recepție, acțiune la care nu au participat, ar fi

fost în drept dacă s-ar fi prezentat să înainteze obiecții sau, având în vedere că la

acel moment defecțiunile nu erau încă înlăturate, să solicite întocmirea unui alt

raport de evaluare de către un alt expert.

A comunicat că prin hotărârea din 29 noiembrie 2018 a Judecătoriei

Chișinău sediu Buiucani, dosarul Mihail Buga vs SA „Moldasig”, a fost constatat

3

că dânsul, în corespundere cu art. 19 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 414 din

22 decembrie 2006, care prevede că asiguratorul urmează să examineze bunurile

avariate și să încheie, în termen de 5 zile lucrătoare din data primirii cererii

persoanei păgubite privind despăgubirea de asigurare, un proces-verbal de

constatare a pagubelor, o astfel de adresare fiind înregistrată la 28 mai 2018, care

însă, la expirarea a 5 zile lucrătoare a fost lăsată fără nicio reacție.

Instanțele de judecată ierarhic inferioare, deși au făcut referire la hotărârea

din 29 noiembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău sediu Buiucani (dosarul Buga

Mihail vs SA „Moldasig”), nu au pătruns în esență că litigiul respectiv s-a iscat din

motivul că SA „Moldasig” nu a dorit să achite integral prețul pentru manoperă

solicitat de DAAC Hermes. Astfel, bonurilor de plată nr. 0807 (10 863 de lei) și

nr. 0811 (7 118 de lei), anexate la dosar, reprezintă costul manoperei în valoare de

17 981 de lei.

A specificat că costul pieselor este confirmat prin ordinul nr. SCO 0000936

din 10 iulie 2018, anexat la materialele dosarului odată cu depunerea cererii de

chemare în judecată din 3 septembrie 2018 și are o valoare de 10 558 de lei și

indică piesele pentru care SA „Moldasig” a achitat.

Legiuitorul, prin art. 16 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 414 din 22 decembrie

2006, a stabilit garanția compensării venitului ratat de către proprietarul

automobilului căruia i s-a avariat mijlocul de transport. Astfel, se protejează

dreptul de proprietate, deoarece nu e suficient doar să restabilești bunul fără să

acorzi compensații pentru diminuarea valorii după accident.

În acest context, a subliniat că noțiunea privind restabilirea automobilului în

situația până la producerea cazului asigurat cuprinde costul reparării automobilului

și costul diminuării valorii după reparație.

A remarcat că, în corespundere cu prevederile art. 118 alin. (1) și 122

alin. (1) CPC, prezentând raportul de evaluare a pagubei nr. 1282/06A din 27 iunie

2018 a făcut tot posibilul pentru a demonstra existența diminuării valorii.

Prin urmare, a considerat declarativă și afirmația instanței de apel precum că

el nu a demonstrat temeinicia pretențiilor sale în privința diminuării valorii din

simplu motiv că intimatul în afară de prezentarea raportului de evaluare nr. 2a-

1566/19 nici nu avea cum să demonstreze diminuarea.

Cu referire la prevederile art. 607 alin. (1), 1410 alin. (1), (2) Cod civil și

Hotărârii explicative a Curții Supreme de Justiție nr. 11 din 16 decembrie 2013, a

evidențiat recurentul că atât raportul de expertiză nr. 1282/06A, cât și procesul-

verbal din 26 iunie 2018 sunt probe pertinente ce nu au fost contestate și dovedesc

incontestabil cine este vinovat de producerea acestui accident rutier și care este

valoarea prejudiciului cauzat proprietarului automobilului prin diminuarea valorii

acestuia.

A obiectat că instanța de apel a interpretat eronat legea prin faptul că a

considerat că doar părțile implicate în accident care erau la volanul automobilului

au dreptul la recuperarea prejudiciului moral.

Având în vedere prevederile art. 1422 alin. (1) Cod civil, a concretizat că

dreptul la compensarea prejudiciului moral îl au nu numai persoanele prejudiciate

direct (conducătorul automobilului), dar și persoanele cărora prin acest accident le-

4

au fost lezate drepturile personale nepatrimoniale ce au generat apariția suferințelor

psihice și a altor disconforturi.

Instanța de apel a dat o apreciere greșită probelor anexate care confirmă că o

persoană XXXXX a fost de facto privată de posibilitatea de a se deplasa pe

perioada 10 iulie 2018 – 18 iulie 2018, când automobilul său s-a aflat la reparație,

fapt demonstrat prin comanda de primire a automobilului la reparație și comanda

de înlăturare a erorilor de bort după reparație.

Din acest motiv, a remarcată că i-au fost provocate nu numai suferințe de

ordin psihic prin avarierea unui mijloc nou de transport, dar și de ordin fizic prin

privarea lui de posibilitatea de a se deplasa și a se folosi de automobil după

destinația pentru care a fost procurat.

Reieșind din prevederile art. 16 lit. i) din Legea nr. 414 din 22 decembrie

2006, art. 1416, 1422 și 1423 Cod civil, a învederat că solicitarea sa privind

compensarea prejudiciului moral, pe care îl estimează la suma de 10 000 de lei,

este una echitabilă și demonstrată prin probe.

Prin urmare, afirmația instanței de apel privind dreptul la compensarea

prejudiciului moral doar de către persoanele care nemijlocit în momentul

producerii accidentului erau în automobil este o interpretare eronată a legii și o

aplicare defavorabilă ce-i lezează grav drepturile personal nepatrimoniale.

A reiterat că concluziile instanței de apel intră în contradicție cu

circumstanțele cauzei, astfel, fiind greșit soluționată cauza, iar suma reținută de

instanță în valoare de 17 981 de lei ca fiind despăgubire acordată pentru cazul

asigurat produs la 26 mai 2018 e în vădită disproporție cu suma indicată în raportul

de evaluare a pagubei nr. 1282/06A întocmit de către SRL „Exauto-Plus” și suma

real achitată de SA „Moldasig” pentru compensarea prejudiciului cauzat ce

reprezintă 28 539 de lei.

Instanțele de judecată ierarhic inferioare, deși au făcut trimitere la normele

juridice ce guvernează acest raport juridic privind diminuarea valorii

automobilului, care au fost confirmate prin probe, s-au axat pe studiul sumelor ce

au fost acordate în calitate de despăgubire de către asigurător pe cazul asigurat

produs la 26 mai 2018 și nu au făcut diferența dintre despăgubirile de asigurare și

compensarea valorii pierdute a automobilului după reparație.

Cu referire la prejudiciul moral, a subliniat că, deși au fost depuse probe în

sensul că automobilul deteriorat îi aparține cu drept de proprietate, dânsul fiind

XXXXX, a fost lipsit mai bine de o săptămână de posibilitatea de a utiliza

automobilul conform destinației și privat realmente de posibilitatea de a circula

fiind afectat nu doar aspect emoțional, dar și fizic și psihologic, instanța de apel nu

a argumentat motivul respingerii acestor probe și foarte laconic a respins această

solicitare fără vreo motivare temeinică, prin ce a încălcat și prevederile art. 6 alin.

(1) din CEDO.

La 16 ianuarie 2020, în adresa intimatei Tatiana Iordan a fost expediată copia

cererii de recurs depusă de Mihail Buga, cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire anexată la

materialele dosarului (f. d. 155), corespondența menționată fiind însă returnată în

adresa instanței cu mențiunea „nereclamat” (f. d. 156).

5

Până la data stabilită pentru examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului, în adresa Curții Supreme de Justiție nu a parvenit referința prin care

intimata să-și expună poziția față de temeiurile recursului.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată

în adresa părților la 25 octombrie 2019, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de

însoțire (f. d. 141), însă careva date care ar confirma cu certitudine data

recepționării acesteia de către recurent la materialele dosarului lipsesc.

Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a

declarat recursul la 27 decembrie 2019 în termenul legal.

Examinând temeiurile recursului declarat de Mihail Buga, reprezentat de

avocatul Andrei Buga, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Mihail Buga,

reprezentat de avocatul Andrei Buga, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv

nu constituie temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

6

Distinct de aceste constatări, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII CPC, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) CPC, instanța de recurs poate interveni în

materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța

de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de

apreciere a probelor stabilite în art. 130 CPC, însă, din recursul declarat nu rezultă

argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 din Convenția

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes

(cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului,

25 februarie 1995, nr. 26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide că recursul declarat

de Mihail Buga, reprezentat de avocatul Andrei Buga urmează a fi considerat ca

inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Mihail Buga, reprezentat de

avocatul Andrei Buga.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Mariana Pitic

Nicolae Craiu

7