3ra-263/20 — incasarea impozitului pe venit retinut ilegal, a indemnizatiei unice de concediere si repararea prejudiciului material si moral

3ra-263/20 — incasarea impozitului pe venit retinut ilegal, a indemnizatiei unice de concediere si repararea prejudiciului material si moral (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr.3ra-263/20

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud: V.Sîrbu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A.Minciuna, V.Sîrbu, V.Mihaila)

ÎNCHEIERE

19 februarie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Sveatoslav Moldovan

Nina Vascan

examinând admisibilitatea recursurilor depuse de Valeriu Raducan și de

către Inspectoratul General al Poliției reprezentat de Eugeniu Țurcanu,

în cauza de contencios administrativ la acțiunea depusă de Valeriu

Raducan împotriva Ministerului Afacerilor Interne, Inspectoratului General al

Poliției și Direcției de Poliție municipiul Chișinău, persoane terțe Ministerul

Finanțelor și Serviciul Fiscal de Stat cu privire la încasarea impozitului pe venit

reținut ilegal, a indemnizației unice de concediere și repararea prejudiciului

material și moral,

împotriva deciziei din 4 decembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin

care au fost respinse apelurile declarate de Valeriu Raducan și de Inspectoratul

General al Poliției, precum și cererea de alăturare a apelului depusă de Serviciul

Fiscal de Stat împotriva hotărârii din 2 septembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Rîșcani,

c o n s t a t ă:

La 29 mai 2017 Valeriu Raducan a depus în adresa Judecătoriei Chișinău

cerere de chemare în judecată în ordinea contenciosului administrativ împotriva

Ministerului Afacerilor Interne, Inspectoratului General al Poliției și Direcției

de Poliție municipiul Chișinău cu privire la încasarea impozitului pe venit

reținut ilegal, a indemnizației unice de concediere și repararea prejudiciului

material și moral.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că conform ordinului nr. 318ef

din 30 mai 2014 a Inspectoratului General al Poliției, a fost concediat cu dreptul

de a primi pensie pe linia MAI, cu achitarea indemnizației unice în conformitate

cu art. 65 alin. (2) al Legii nr. 320 din 27 decembrie 2012, de la 02 iunie 2014.

Drept rezultat, în conformitate cu cerințele legislației Republicii

Moldova, s-a calculat indemnizația unică la concediere, care a constituit suma

1

de 67027,30 lei, dintre care transfer la card a constituit suma de 54962 lei,

impozit pe venit reținut fiind suma de 12065 lei.

Reclamantul a susținut că a fost informat de către Inspectoratul General al

Poliției, că începând cu 1 mai 2015, conform prevederilor Legii Republicii

Moldova nr. 71 din 12 aprilie 2015 pentru modificarea și completarea unor acte

legislative, indemnizațiile de concediere stabilite conform legislației au fost

excluse din sursele de venit neimpozitabile, potrivit art. 20 lit. g) Codul fiscal.

A menționat că reieșind din prevederile normei numite, până la intrarea în

vigoare a Legii nr. 71 din 12 aprilie 2015 pentru modificarea și completarea

unor acte legislative, în venitul brut nu se includeau indemnizațiile de

concediere stabilite conform legislației. Potrivit acestei norme, până la 1 mai

2015 indemnizația de concediere, la care se referă și indemnizația unică achitată

în legătură cu pensionarea, nu se supuneau impozitării.

În opinia sa, prevederile legale enunțate nu pot fi aplicate în situația dată,

deoarece Legea nu are efect retroactiv, iar angajatorul Ministerul Afacerilor

Interne/Inspectoratul General al Poliției au interpretat eronat și au aplicat abuziv

prevederile Legii nr. 71 din 12 aprilie 2015, din care considerent a solicitat pe

cale amiabilă, extrajudiciară, achitarea integrală a indemnizației unice și anume

a sumei restante de 12065 lei, totodată și pentru fiecare zi de întârziere 0,1% din

suma neplătită în termen, conform legislației muncii în vigoare, în caz contrar

și-a asumat dreptul de a se adresa în instanța de judecată, însă fără careva

rezultat, din care considerent a depus prezenta acțiune.

Valeriu Raducan a solicitat în urma concretizării și modificării cerințelor,

încasarea din contul angajatorului Ministerul Afacerilor Interne/Inspectoratul

General al Poliției/Direcția de Poliție municipiul Chișinău în beneficiul său a

sumei de 12 064,92 lei, reținută ilegal ca impozit pe venit; suma de 24,934,15

lei pentru reținerea indemnizației unice de concediere pentru perioada 2 iunie

2014 – 9 iunie 2015; suma de 9 519,22 lei cu titlu de prejudiciu din suma

neplătită în termen pentru perioada de 9 iunie 2015 până la 18 august 2017;

suma de 22 440,75 lei cu titlu de prejudiciu din suma neplătită în termen pentru

perioada 19 august 2017 – 9 mai 2019; suma de 30 000 lei cu titlu de prejudiciu

moral în legătură cu neachitarea în termen a indemnizației unice de concediere,

precum și încasarea tuturor cheltuielilor de judecată suportate în legătură cu

judecarea prezentului litigiu, inclusiv cheltuilile de asistență juridică în sumă de

3 500 lei.

Prin hotărârea din 15 martie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

cererea de chemare în judecată depusă de Valeriu Raducan a fost admisă parțial,

fiind încasat din contul Inspectoratului General de Poliție în beneficiul lui

Valeriu Raducan suma de 12 064,92 lei reținută ilegal ca impozit pe venit și

suma de 3500 lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică. În rest, cerințele lui

Valeriu Raducan s-au respins ca neîntemeiate.

Prin decizia din 8 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău, au fost

admise apelurile declarate de Valeriu Raducan și de Inspectoratul General de

Poliție, a fost casată hotărârea din 15 martie 2018 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru, cauza fiind remisă la rejudecare în aceiași instanță, în alt complet

de judecată.

2

Prin încheierea din 17 aprilie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Rîșcani, au fost introduși în calitate de terți Ministerul Finanțelor și Serviciul

Fiscal de Stat.

Prin hotărârea din 2 septembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Rîșcani, cererea de chemare în judecată depusă de Valeriu Raducan a fost

admisă parțial, fiind încasat din contul Inspectoratului General de Poliție în

beneficiul lui Valeriu Raducan suma de 12 064,92 lei reținută ca impozit pe

venit, suma de 6000 lei cu titlu de prejudiciu moral și suma de 3500 lei cu titlu

de cheltuieli de asistență juridică. În rest, cerințele lui Valeriu Raducan s-au

respins ca neîntemeiate.

Prin decizia din 4 decembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, au fost

respinse apelurile declarate de Valeriu Raducan și de Inspectoratul General al

Poliției, precum și cererea de alăturare a apelului depusă de Serviciul Fiscal de

Stat împotriva hotărârii din 2 septembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Rîșcani.

În consolidarea concluziei enunțate, instanța de apel a constatat că

instanța de fond întemeiat a concluzionat despre admiterea parțială a acțiunii.

Aceasta deoarece, indemnizația unică în legătură cu pensionarea lui

Valeriu Raducan urma să fie achitată în ziua eliberării din funcție, la 2 iunie

2014, iar la această dată conform art. 20 lit. g) Codul fiscal, în redacția Legii nr.

1163 din 24 aprilie 1991, indemnizațiile de concediere erau stabilite ca surse de

venit neimpozabile, adică indemnizația de concediere nu urma a fi supusă

impozitării, din care considerent prima instanță corect a încasat din contul

angajatorului în beneficiul reclamantului suma reținută ilegal ca impozit pe

venit.

În continuare, în speță, instanța de apel a constatat că indemnizația unică

a reclamantului, care urma să fie achitată acestuia la ziua eliberării din serviciu,

și anume la 2 iunie 2014, a fost transferată spre achitare, abia peste un an și

șapte zile, și anume la 9 iunie 2015, parțial în sumă de 54962,38 lei.

În această ordine de idei, instanța de apel a relevat că pentru angajarea

plății în despăgubire, de reparare a prejudiciului cauzat de întârzierea achitării

indemnizației de concediere, în corespundere cu art. 330 alin. (2) al Codului

muncii, reclamantul urma să facă dovada întrunirii cumulative a următoarelor

condiții: de existență a faptei ilicite în reținerea indemnizației de concediere și

că, această reținere este din culpa angajatorului, fiind prin urmare o legătură

directă dintre cauză și efect, iar în consecință, lipsa unuia dintre aceste condiții,

nu angajează răspunderea juridică a angajatorului.

În speță, instanța de apel a constatat că reținerea indemnizației de

concediere nu a fost din culpa angajatorului, or, neachitarea în termen a

indemnizației a fost condiționată de aprobarea bugetului, care nu este în sarcina

Inspectoratului General al Poliției, dar a Guvernului și Parlamentului, astfel, s-a

constatat lipsa vinovăției acestuia în achitarea indemnizației lui Valeriu

Raducan în termenul stabilit de legislația muncii.

Invocând netemeinicia și ilegalitatea hotărârii din 2 septembrie 2019 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani și a deciziei din 4 decembrie 2019 a Curții

de Apel Chișinău, la 17 decembrie 2019 Valeriu Raducan le-a contestat cu

3

recurs, solicitând admiterea acestuia, casarea parțială a actelor judecătorești

contestate ce constituie obiectul prezentului recurs în partea respingerii

pretențiilor cu pronunțarea în această parte a unei hotărâri noi, de admitere

integrală a acțiunii.

În motivarea recursului s-au indicat motivele de drept și de fapt invocate

în cererea de chemare în judecată și în cererea de apel motivată anexate la dosar,

suplimentar invocându-se că angajatorul Ministerul Afacerilor Interne al

Republicii Moldova/Inspectoratul General de Poliție a interpretat eronat și a

aplicat abuziv prevederile Legii Republicii Moldova nr.71 din 12.04.2015.

Ca urmare, din suma de 12 064,92 lei reținută ilegal ca impozit pe venit și

neplătită în termen, urmează a fi încasat un prejudiciu pentru fiecare zi de

întârziere de 0,1 % și de 0,3 % în baza art. 330 alin.(2) Codul muncii, conform

calculului invocat în cererea de recurs. Respectiv, suma totală restantă ce urma a

fi încasată de către instanțele de judecată a constituit 68 959,04 și nu după cum

greșit instanțele au admis parțial acțiunea.

La 26 decembrie 2019, Inspectoratul General al Poliției reprezentat de

Eugeniu Țurcanu a depus recurs împotriva hotărârii din 2 septembrie 2019 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani și a deciziei din 4 decembrie 2019 a Curții

de Apel Chișinău, solicitând în urma depunerii recursului motivat din 15

ianuarie 2020 admiterea acestuia, casarea integrală a actelor judecătorești

contestate ce constituie obiectul prezentului recurs cu pronunțarea unei hotărâri

noi, de respingere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului, s-au indicat motivele de drept și de fapt invocate

în referința asupra cererii de chemare în judecată și în cererea de apel motivată

anexate la dosar, suplimentar invocându-se că nu este de acord cu poziția

instanțelor de judecată, deoarece atât prima instanță cât și Curtea de Apel

Chișinău nu au aplicat corect prevederile legale relevante cazului.

Instanțele de judecată ierarhic inferioare s-au eschivat de la exercitarea

obligației impusă prin lege, de înfăptuire a actului de justiție, au examinat

superficial circumstanțele cauzei, nu au intrat în esența litigiului și nu au

apreciat toate circumstanțele și probele existente ale cauzei, pronunțând hotărâri

neîntemeiate de admitere parțială a acțiunii.

Or, având în vedere că indemnizația de concediere a fost transferată

reclamantului la 9 iunie 2015, aceasta urma a fi impozitată, deoarece potrivit

legislației în vigoare, suma indemnizației care urma a fi achitată de la 1 iunie

2015, necesită a fi impozitată de către entitatea competentă în a calcula acest

venit în condițiile prevăzute de lege.

Totodată, a precizat că achitarea indemnizației cu întârziere nu s-a produs

din vina angajatorului, ci datorită faptului că legea bugetară anuală nu a fost

adoptată înainte de expirarea anului bugetar, adică la finele anului 2014, iar

conform legislației în vigoare, Inspectoratul General al Poliției a activat cu un

buget provizoriu, la nivelul anului precedent, până la aprobarea legii respective.

A indicat că la 28 aprilie 2015 a intrat în vigoare Legea bugetului de stat

pe anul 2015 și în luna mai, au fost înaintate spre aprobare planurile de finanțare

a MAI cu planificarea surselor financiare pentru plata indemnizațiilor la

concediere. Ulterior, după aprobarea acestora în luna iunie a anului 2015 au fost

4

achitate datoriile formate la situația din 01.05.2015, inclusiv datoria față de

reclamant.

Deci, Inspectoratul General al Poliției are calitatea de executor de buget

în timp ce ordonator principal de credite în raport cu Ministerul Finanțelor este

Ministerul Afacerilor Interne. Achitarea indemnizației cu întârziere s-a produs

din cauza insuficienței mijloacelor financiare.

Cu referire la capătul de hotărâre prin care Inspectoratul General al

Poliției a fost obligat să-i achite reclamantului cheltuielile de asistență juridică

în sumă de 3 500 lei, consideră că este unu neîntemeiat, iar suma de 3500 lei

este exagerată.

Cu referire la capătul de hotărâre conforn căruia a fost dispusă încasarea

din contul Inspectoratului General al Poliției în beneficiul reclamantului a sumei

de 6000 lei cu titlu de prejudiciu moral, acesta este neîntemeiat și urmează a fi

casat, iar acțiunea în partea respectivă urmează a fi respinsă, or, reclamantul nu

a demonstrat nici într-un mod caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau

fizice cauzate, ori, acestea nu au fost cauzate, cu atât mai mult că, suma în

mărime de 12064, 92 lei a fost calculată ca parte componentă a indemnizației

reclamantului, însă a fost transferată la bugetul de stat cu titlu de impozit, iar de

aici denotă faptul că nu este stabilit gradul de vinovăție a Inspectoratului

General al Poliției, ultimul nedispunînd de suma de bani menționată.

La 4 februarie și, respectiv la 10 februarie 2020 Inspectoratul General al

Poliției și Ministerul Afacerilor Interne au depus referințe asupra recursului

declarat de Valeriu Raducan, solicitând respingerea acestuia, cu admiterea

integrală a recursului depus de Inspectoratul General al Poliției.

Până la examinarea admisibilității cererilor de recurs, intimatul-recurent

Valeriu Raducan nu a depus referință prin care să-și expună opinia asupra

motivelor invocate în cererea de recurs declarată de Inspectoratul General al

Poliției, deși a recepționat recursul la 24 ianuarie 2020, ceea ce se confirmă prin

avizul de recepție anexat la dosar.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ reține că prezentul litigiu a fost soluționat în baza Legii

contenciosului administrativ nr. 793-XIV din 10 februarie 2000.

Prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018, a fost adoptat Codul administrativ al

Republicii Moldova, care în conformitate cu art. 257 alin. (1) Cod administrativ

a intrat în vigoare la 1 aprilie 2019, iar potrivit alin. (2), la data intrării în

vigoare a prezentului cod, Legea contenciosului administrativ nr. 793-XIV din

10 februarie 2000 a fost abrogată.

În conformitate cu art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, procedurile

de contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod

se vor examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod,

conform prevederilor prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel

de acțiuni în contenciosul administrativ se va face conform prevederilor în

vigoare până la intrarea în vigoare a prezentului cod. Prevederile prezentului

alineat se vor aplica corespunzător pentru procedurile de apel, de recurs și de

contestare cu recurs a încheierilor judecătorești.

5

Din sensul normei de drept enunțate urmează că, legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) Cod administrativ, hotărîrile curții de

apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu

recurs.

Iar conform art. 245 din același cod, recursul se depune la instanța de apel

în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu

stabilește un termen mai mic.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține că recursurile depuse la 17 decembrie 2019 de

Valeriu Raducan (vol.III,f.d.91) și la 26 decembrie 2019 de către Inspectoratul

General al Poliției (vol.III,f.d.88) sunt în termen, or, decizia instanței de apel a

fost adoptată la 4 decembrie 2019 (vol.III,f.d.66).

Având în vedere că prezenta procedură de contencios administrativ a fost

inițiată până la intrarea în vigoare a Codului administrativ, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ va aprecia condițiile de

admisibilitate a recursurilor conform reglementărilor anterioare intrării în

vigoare a Codului administrativ.

Examinând temeiurile recursurilor depuse de Valeriu Raducan și de către

Inspectoratul General al Poliției reprezentat de Eugeniu Țurcanu în raport cu

materialele cauzei de contencios administrativ, completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că

recursurile sunt inadmisibile.

În motivarea concluziei enunțate se rețin următoarele argumente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care

se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost

încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări

decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în

cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea

greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea

probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ consideră că recursurile depuse de Valeriu Raducan și de către

Inspectoratul General al Poliției reprezentat de Eugeniu Țurcanu nu se

6

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de

procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursurile enunțate se referă la

dezacordul recurenților cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu

relevă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material,

respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept

material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și

temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ reiterează și faptul că procedura admisibilității constă

în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ precizează că, în contextul normelor

procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă,

instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

În conformitate cu art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de

recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și

anume dacă se invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele,

încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130

Cod de procedură civilă, însă, din recursul declarat nu rezultă argumentul

privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale,

că nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de

recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat

împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de

succes (cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor

Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

declara inadmisibile recursurile depuse de Valeriu Raducan și de către

Inspectoratul General al Poliției reprezentat de Eugeniu Țurcanu.

În conformitate cu art. 193, 195, 230 și 258 alin. (3) ale Codului

administrativ și art. 270, 433 lit. a) și 440 alin. (1) ale Codului de procedură

civilă, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

7

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursurile depuse de Valeriu Raducan și de către Inspectoratul General

al Poliției reprezentat de Eugeniu Țurcanu, se declară inadmisibile.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Sveatoslav Moldovan

Nina Vascan

8